Stefan Doru DANCUS

Prin 1997 eram seful editurii „D&T Press” din Sibiu. Dar înainte de-a sta în spatele unui birou de „sef”, am fost „carne de tun” a mass mediei, indiferent ca am lucrat în presa scrisa ori în audio-vizual. Datorita acestei meserii am cunoscut incredibil de multi oameni, de la opicar la presedinti de tara.

Am scris o brosura care se numea „Cum sa faceti bani rapid” (sub pseudonimul Tudor Vadean) în care ilustram diverse mici afaceri de succes create de oameni simpli care au pornit aproape fara niciun capital si pe care am tiparit-o. Am avut o audienta redusa si n-a mai fost nevoie de al doilea tiraj (ca toti prostii ce fac o afacere fara a-i cunoaste dedesubturile, n-am stiut ca actualul falimentar RODIPET avea distributie nationala, si poate ca a fost mai bine asa).

Azi, cautam ceva într-un teanc de publicatii pe unde am scris ori s-a scris despre mine; si de la publicatie la publicatie, de la teanc la teac de publicatii îmi vine brusc un gând: cea mai rentabila afacere e sa faci un partid! Oare cum am fost asa naiv pe vremuri? Mi-am adus aminte de Melescanu – care pe vremea A.p.R.-ului a luat bani frumosi „pentru partid” de la oseni (Oas, jud. Satu Mare), si stiu asta pentru ca eram redactor sef la saptamânalului „Accent” ce aparea la Negresti-Oas. Mi-am adus aminte de „sarpele cu ochelari”, cum era poreclit Virgil Magureanu (el „aspira” bani din Baia Mare, Maramures, unde avea sau poate mai are latifundii pline de pruni, din fructele carora face horinca – vezi „Evenimentul Zilei” din 1998 în care am scris despre asta).

Nu vreau sa ma întind: daca aveti rabdare sa cititi presa de dupa 1989 si sa faceti niste simple racorduri, veti vedea de unde au bani miliardarii români.

A face un partid e simplu:

1. Trebuie sa fii un coate goale care vrea sa parvina

2. Trebuie sa-ti creezi „un nume”; ori de poet, ori de scriitor, ori de ziarist, ori de fluiera-vânt prin mass media (un nume pe care sa-l bage-n seama mass media)

3. Ajuns în atentia publicului, trebuie sa „lupti”, ca n-ai de ales, „împotriva nedreptatilor”

4. Când vezi ca ai o cota de audienta ridicata – pac!, pui de-un partid (cazul OTV)

5. Programul poate fi copiat de la alte partide, nu-i problema, dar trebuie sa iesi cu ceva în evidenta (mai modifici pe ici, pe colo, câte ceva – si promiti mai mult decât altii)

6. Normal, o parte a plebei române va fi de partea ta; le iei cotizatii, donatii, participi la mese festive prin tot felul de sate si mici orasele, treci la nivel mai mare si tii conferinte prin municipii

7. Sponsorizarile, donatiile, legitimatiile „de partid” îti aduc suficient venit ca sa mai dai si tu ceva plase din plastic cu „daruri” pe la case de copii, pe la pensionari, pe la defavorizati etc.

8. Odata ce ai „partid” în atentia publica, aparitiile în mass media devin mai dese, ceea ce înseamna mai multe „sponsorizari”, „donatii” etc.

9. Toate acestea – egal „întelegeri”, „coalitii”, „aliate” cu alte partide

Asa ca tu si prietenii tai puteti trai bine mersi toata viata. Daca nu câstigi un ciolan în alegeri, faci putina galagie, „pecumca”, vorba lui Paul Goma, s-au falsificat alegerile. Si stai bine mersi 4 ani pe banii altora – în „opozitie”.

La noi, dragi români – numai asa se poate trai bine!

Stefan Doru Dancus

România

30 iulie 2011

BONUS:

http://www.revistasingur.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=541%3Aciup-ciup-pies-folk-de-tefan-doru-dncu&catid=61%3Avideo&Itemid=103