INTERVIU CU MAESTRA DE BALET ANA VALKAY

Ana Valkay – o viata închinata baletului. L-a slujit pe scena timp de peste douazeci de ani, facând parte din trupa de balet a Operei Române din Timisoara si cam tot atât din culise, de acolo de unde începe el, unde se selecteaza si se slefuiesc cu truda nestiuta viitoarele sperante ale acestei arte. Devenita o pretuita profesoara de balet, are meritul de a-l fi coborât de pe scena pâna în casele si vietile noastre, ocupându-se de generatii si generatii de copii în cadrul studiolului de dans pe care l-a înfiintat si îl conduce.

Cornelia TURLEA-CHIFU: Stimata doamna Ana Valkay, va aflati la ceas aniversar. Anul acesta, studioul de dans pe care îl conduceti si va poarta numele, împlineste douazeci de ani de activitate. Cum a aparut ideea înfiintarii lui si cui i se adreseaza?

Ana VALKAY: În urma cu douazeci de ani încheiam o etapa importanta din viata. Cortina se lasa încet, încet peste ceea ce pot sa spun ca a fost viata mea de artist. Eram la vârsta când orice balerin este nevoit sa paraseasca scena, sa se transforme din actor în spectator. Este un moment greu. Risti sa devii un spectator nu numai al artei ci si al vietii. Înfiintarea unui studio de dans îmi oferea posibilitatea sa ramân un slujitor activ al artei dansului, sa împartasesc si altora frumusetea ei, sa-i învat si pe altii ceea ce stiam eu mai bine sa fac.

M-am adresat copiilor cu vârsta cuprinsa între 4 si 14 ani, întrucât nu era o noutate pentru mine. În vremuri nu demult apuse, când arta începuse sa fie folosita pe scara larga drept mijloc de „faurire a omului nou, multilateral dezvoltat”, în cadrul Operei din Timisoara luase fiinta un cerc de balet, unde trebuia sa prestam ore de munca voluntara. Acolo am descoperit bucuriile muncii cu copiii.

Pe lânga toate astea, am avut sansa sa cunosc, ca nimeni altcineva, perioada de glorie a baletului timisorean. Era firesc sa nu ramân indiferenta la viitorul lui care porneste în mod cert de la descoperirea copiilor talentati, de la motivarea si canalizarea acestora. Astfel ca acum, studioul de dans înfiintat în urma cu douazeci de ani este si o pepiniera pentru sectia de coregrafie a Colegiului National „Ion Vidu” din Timisoara.

Cornelia TURLEA-CHIFU: În memoria scrisa si nescrisa a Timisoarei este mentionata existenta, prin anii ’40, în coltul Pietei Unirii, a Scolii de Dans de Societate „Carol Valkay”. Se poate face o legatura între aceasta si Studioul de Dans „Ana Valkay”?

Ana VALKAY: Pe strada Alecsandri, colt cu Gheorghe Lazar, se afla „Scoala de Dans si Bune Maniere”, condusa de maestrul de balet Carol Valkay. La acea vreme Timisoara mai respira înca aerul Micii Viene, mai traia înca sub fascinatia valsului vienez. Scoala avea o sala frumoasa de dans cu parchet vienez si oglinzi venetiene unde cei dornici învatau nu numai pasii de dans ci si manierele impuse de codul de comportament în societatea timpului. Prima legatura de care am putea vorbi ar fi pasiunea pentru arta dansului, pasiune din care s-au nascut cele doua, sa le spunem, ateliere. Ele au însa si un numitor comun, o legatura cât se poate de vie, de palpabila: pe Francisc Valkay, sotul meu si fiul lui Carol Valkay, care a facut primii pasi de dans acolo, în sala cu oglinzi venetiene, iar acum, dupa o jumatate de veac, se ocupa de talentele Studioului de Dans „Ana Valkay”.

Cornelia TURLEA-CHIFU: Ce a însemnat pentru împlinirea dumneavoastra artistica si profesionala sa fiti Ana Valkay?

Ana VALKAY: Daca este adevarat ca fiecare din noi avem o stea calauzitoare sub auspiciile careia ne nastem, ne continuam drumul si apunem, atunci a mea este fara îndoiala steaua baletului. M-am nascut si am crescut sub lumina ei calda si învaluitoare, mama mea, Maria Klein, fiind si ea balerina. M-a ispitit sa-i descopar tainele, sa-i cunosc si sa-i stapânesc frumusetea si am ajuns balerina. La un moment dat, ca în povestile cu final fericit, drept recompensa pentru staruinta si fidelitate, o stea reala a baletului a intrat în viata mea si am devenit Ana Valkay. Am avut alaturi un artist complex de la care am învatat ca arta e bucuria sufletului si victoria spiritului. Am aflat de câta munca si sudoare e nevoie ca sa ajungi si sa ramâi o stea. Cât de important este sa fii multumit de ceea ce faci si sa vezi ca munca ta aduce bucurie si multumire si celorlalti. Am învatat sa ma bucur de lumina pe care o raspândesc stelele în jurul lor si sa fac tot ce-mi sta în putinta ca acea lumina sa nu se stinga.

Cornelia TURLEA-CHIFU: În prezent, în cadrul studioului, lucrati cu sase grupe de copii diferentiate ca vârsta si nivel de performanta. Cum au fost începuturile? Cum v-ati facut cunoscuta activitatea si cum a fost ea întâmpinata de timisoreni? V-a ajutat faptul ca purtati acest nume binecunoscut pe firmamentul baletului românesc?

Ana VALKAY: Începuturile? Ca orice începuturi… Firave si timide. Am debutat cu o grupa formata din cincisprezece copii. Am reusit sa conving însa prin seriozitate si munca sustinuta. Nu cred în publicitate. Lucrurile bune si bine facute îsi fac reclama singure. Sigur si numele pe care îl port a fost o garantie a calitatii. Undeva, pe un blog, o mamica marturisea: am înscris-o pe fetita mea la cursurile doamnei Ana Valkay, sotia lui Francisc Valkay. Face cu ele (balet n.a) „ca la carte”.

Se pare ca am reusit sa cuceresc cu „pasiunea” mea pentru dans un numar însemnat de copii, bunici, mamici. Astfel, activitatea mea a fost cunoscuta si recunoscuta de catre cei care doreau sa le ofere copiilor o ora în care sa cunoasca câte ceva din tainele si magia dansului si a muzicii.

Cornelia TURLEA-CHIFU: Ati fost interpret si sunteti creator pe tarâmul artei. Ati fost si sunteti dascal. Cum împacati sensibilitatea artistului cu exigenta pedagogului?

Ana VALKAY: Nu va vine sa credeti cât de bine se împaca sensibilitatea cu exigenta. Ce s-ar face un balerin fara grija, strictete, pretentie fata de executie, sau pedagogul fara sensibilitate, afectivitate? Un profesor de balet, dupa cum îi spune si numele, este atât artist cât si pedagog. Sensibilitatea artistului îl ajuta sa dezvolte starea de empatie cu elevii sai, iar exigenta pedagogului îl ajuta sa recepteze valoarea actului artistic si sa o transmita nealterata copiilor.

Cornelia TURLEA-CHIFU: Faceti o triere a elevilor dumneavoastra si daca da, dupa ce criterii?

Ana VALKAY: Studioul de Dans „Ana Valkay” are usile deschise pentru orice iubitor al artei dansului.Trierea se face de la sine. De obicei, dupa primele ore de contact cu armonia muzicii clasice, cu miscarea ritmata si expresiva, copiii care vin, la început, pentru ca „asa vrea mama”, se lasa cuceriti si devin elevi fideli ai orelor de balet. Mai ramâne de vazut daca fac fata efortului de a fi atenti si a munci sustinut timp de o ora si daca au, totusi, o minima dotare nativa în ce priveste auzul muzical si simtul ritmic.

Cornelia TURLEA-CHIFU: Care considerati ca este vârsta potrivita pentru începerea unui curs de balet?

Ana VALKAY: Exista o perioada premergatoare, de pregatire, cuprinsa între patru si noua ani când copiii pot sa-si însuseasca cu usurinta pasi, pozitii si miscari specifice si se familiarizeaza cu diferite tehnici ale acestei arte. Despre balet, în adevaratul sens al cuvântului, se poate vorbi însa abia de la noua ani. Daca îl faci „de placere”, nu prea conteaza vârsta la care îl începi. Dar pentru performanta sunt foarte importante toate etapele si este foarte important interesul pe care-l manifesta copilul fata de un astfel de curs.

Cornelia TURLEA-CHIFU: Vorbiti-ne putin despre forta magica a baletului care îi determina pe parinti sa treaca împreuna cu copiii lor pragul unui studio de dans, dar mai ales îi motiveaza pe micutii balerini sa vina iar si iar, de-a lungul anilor de studiu, în sala cu oglinzi.

Ana VALKAY: Baletul este o arta cu o mare putere de expresie care-ti da sentimentul de perfectiune prin armonia dintre muzica si miscare, prin puterea de a-ti controla si dirija corpul si spiritul si a le face sa vorbeasca fara cuvinte despre tristete si bucurie, despre durere si fericire, despre iubire si ura, despre viata si moarte. Aceasta este magia lui. Daca mai luam în considerare faptul ca el înseamna gratie si eleganta, sanatate si dezvoltare armonioasa, stimulare a imaginatiei, a memoriei, a puterii de creatie, întelegem de ce parintii apeleaza la balet ca la un partener în educatia copiilor.

Cât despre acestia, copiii sunt fascinati de subiectul narativ al baletului, de personaje si costume care îi transpun într-o lume de basm. Câte fetite nu vin sa „baleteze” ca sa fie printese?! Si mai este ceva, în cazul elevilor mei: spectacolele care au loc pe scena Operei Române din Timisoara si care le da sentimentul ca sunt artisti adevarati îi motiveaza „sa vina iar si iar, de-a lungul anilor în sala cu oglinzi”, ca sa va citez…

Cornelia TURLEA-CHIFU: Daca tot ati adus în discutie acest subiect, sa spunem ca în fiecare an pregatiti cu elevii Studioului de Dans „Ana Valkay” doua spectacole deja traditionale pe scena Operei din Timisoara: „Feeria fulgilor de nea”, în preajma Craciunului si „Gala micilor balerini”, în iunie, la încheierea anului de studiu. Cronicile le caracterizeaza ca fiind o explozie de culoare, gratie, candoare. Cine le semneaza coregrafia, regia, cine va asigura costumatia?

Ana VALKAY: Tot ce înseamna coregrafie, scenografie, regie are girul sotului meu, Francisc Valkay. Nu ma pot lipsi de experienta, priceperea si puterea lui creatoare. El este mentorul nostru, asistentul nostru, cel ce ne cizeleaza repetitiile finale, iar în ziua spectacolului este alaturi de noi ca prezentator, transmitând publicului emotiile noastre, iar noua, bucuria si sustinerea celor din sala.

Trebuie sa spun ca impresia artistica este creata în mare parte si de costumatie. Realizarea ei cere imaginatie, migala, materiale specifice, accesorii speciale si… bani. Fiecare grupa de vârsta executa în timpul spectacolului doua, trei si chiar mai multe numere, ceea ce înseamna cam tot atâtea schimbari de costume. Spun toate astea ca sa subliniez implicarea parintilor ce suporta costurile si sa le multumesc pe aceasta cale pentru efortul lor.

Cornelia TURLEA-CHIFU: Ziua spectacolului este o sarbatoare pentru familiile copiilor. Parinti, bunici, strabunici, frati, prieteni, înarmati cu aparate foto se transforma în spectatori entuziasti, le sustin cu aplauze îndelungate pe dansatoarele emotionate, le astepta cu flori la iesirea din scena. Este imposibil sa nu observi munca asidua, plina de daruire, ce se ascunde în spatele progresului micilor balerine, vizibil de la un spectacol la altul, cât si bucuria si încântarea adultilor apartinatori. Dumneavoastra însa, nu va dati în laturi sa afirmati, dupa lasarea cortinei, ca a fost cel mai slab spectacol. Cum se traduce aceasta nemultumire? Ce înseamna aceste spectacole pentru dumneavoastra?

Ana VALKAY: Întotdeauna un spectacol se vede diferit din sala si din culise. Parintii, destinsi ca orice spectator, se lasa încântati de candoarea artistilor. Micile lor greseli si neputinte sunt atenuate de emotia artistica pe care ei o transmit si de stradania si seriozitatea cu care executa numerele din program. În culise însa, primeaza grija pentru reusita spectacolului în general, si pentru fiecare interpret în parte. Mereu ti se pare ca ceva nu a iesit cum ai vrut, ca ceva se putea face mai bine…Cred ca este fireasca aceasta nemultumire. Si e buna. Pentru ca genereaza progres.

Pentru mine, fiecare spectacol este un „eveniment” de bucurie si tristete totodata! Bucuria de a vedea copiii si parintii fericiti si multumiti, tristete pentru încheierea unei etape din viata. În acelasi timp ma gândesc la urmatorul spectacol pe care mi-l doresc mai bun, mai „miraculos”. Implicarea tot mai mare în activitatea studioului a celui ce se cheama Francisc Valkay face ca „productiile” sa fie din ce în ce mai reusite si mai „pretioase”! Sper ca acest lucru sa fie resimtit de copii si de parinti.

Cornelia TURLEA-CHIFU: Sunteti o profesionista. Ati facut parte din corpul de balet al Operei din Timisoara. Sunteti cadru didactic la Colegiul „Ion Vidu”din Timisoara, catedra de coregrafie. Ce urmariti la cursantii dumneavoastra pe perioada unui ciclu de pregatire? Va opriti la stadiul de initiere, sau vizati performanta?

Ana VALKAY: Initierea este absolut obligatorie. Ea este specifica, dupa cum am mai spus, vârstei cuprinse între patru si noua ani. Exista însa si copii care se desprind de majoritate. Cu acestia nu ramâi la initiere. Îi stimulezi, îi lucrezi, încredintându-le numere solistice. Totul depinde de posibilitatile copiilor, de talentul si daruirea lor. Îmi place sa le cer cât mai mult, sa-i fac sa-si doreasca o executie cât mai aproape de perfectiune, pentru ca de aici porneste performanta. Si, da! Performanta se afla în vizorul oricarui profesor. Fara ea, munca lui nu este completa.

Cornelia TURLEA-CHIFU: Cred ca e momentul sa ne spuneti ce alte satisfactii profesionale mai aveti în afara de bucuria de a vedea cum niste „ratuste” galagioase care se împiedica una de alta se transforma la bara în „lebede” gratioase, tacute si atente. Ce rezultate de exceptie ati obtinut ca profesor de balet?

Ana VALKAY: Rezultatele mele de exceptie sunt elevii care au obtinut rezultate de exceptie datorita îndrumarii mele. Vorbesc cu drag de Andrei Morariu, format la Studioul de Dans „Ana Valkay” si plecat în anul 2004 cu o bursa de studii în Germania, la Scoala de balet „John Cranko” din Stuttgart. Acum este solist la Teatrul de Balet din Dortmund. Andreea Jura mi-a fost o eleva exceptionala, care timp de trei ani (2006, 2007, 2008) a obtinut Premiul I la Olimpiada Nationala de Coregrafie. În anul 2007 a fost în America cu o bursa de studiu de o luna, iar acum este solista la Teatrul de Balet din Cluj.

As vrea sa mai nominalizez doua eleve pe care le am în prezent la Colegiul National de Arta „Ion Vidu”, olimpice si ele si care s-au format tot la studioul de dans. Este vorba de Alexandra Funieru, cu premiul al II-lea în anul 2009, respectiv 2010 si de Codruta Balan cu Premiul al III-lea în anul 2010. Le doresc si lor o împlinire profesionala si multe bucurii pe scena baletului. Nu pot sa nu o amintesc pe Marcela Marcu, eleva în al saselea an de studiu, cu un mare potential interpretativ, dar si creator, prezenta în cadrul spectacolelor studioului cu productii proprii de o reala valoare artistica.

Cornelia TURLEA-CHIFU: Exista în Timisoara autoritati, institutii, personalitati de cultura sau politice care sa va sustina în acest demers cultural-educational de formare de minti frumoase în corpuri frumoase?

Ana VALKAY: Ne sustin în primul rând institutiile culturale. Avem o buna colaborare cu Opera Româna din Timisoara sub conducerea maestrului Corneliu Murgu, prin faptul ca de doua ori pe an sala si scena sunt ale noastre si ne putem desfasura cu succes spectacolele. De asemenea beneficiem de concursul croitoriei Operei în confectionarea costumelor necesare spectacolelor. Ne bucuram de sustinere din partea maestrului Ciprian Cipu, directorul Centrului de Cultura si Arta al Judetului Timis, care ne asigura sala în care îsi desfasoara activitatea Studioul de Dans „Ana Valkay”.

Si mass-media locala ne aloca spatii în emisiunile si publicatiile ei si ne promoveaza vorbind despre activitatea noastra, despre spectacolele si rezultatele noastre. Am fost prezenti în emisiunile doamnei Roxana Florea, redactor la T.V.R.-Timisoara, în paginile ziarului „Agenda” si în numeroase publicatii on-line. Oamenii politici au probleme mult mai importante pe agenda lor decât demersul de care vorbiti. Eu, totusi, am avut norocul ca unul dintre ei, Emil Cristescu, sa se aplece si asupra actului cultural si astfel am beneficiat de o binevenita sponsorizare.

Cei mai importanti si fideli sustinatori ne sunt însa parintii. Ei ne sponsorizeaza cu timpul lor, cu rabdarea si întelegerea lor, cu încredere si entuziasm. Unii, carora situatia materiala le permite, se implica si sustin si financiar activitatea studioului de dans. Tuturor nu pot decât sa le multumesc, sa-i asigur de toata stradania noastra, sa le spun ca fara ei nici noi nu am exista.

Cornelia TURLEA-CHIFU: Aveti perspective si proiecte noi în ceea ce priveste Studioul de Dans „Ana Valkay”?

Ana VALKAY: Ne propunem sa venim în întâmpinarea interesului cursantilor nostri pentru dansul modern, incluzându-l în repertoriu alaturi de dansul clasic, sub directa si exclusiva îndrumare a maestrului Francisk Valkay.

Cornelia TURLEA-CHIFU: Va doresc multa putere de munca, mult succes dumneavoastra si elevilor dumneavoastra, si va multumesc pentru timpul acordat.
————————————–

A consemnat,
Cornelia TURLEA-CHIFU
Timisoara
23 martie 2011

Amintiri, realizari si perspective, la final de 2010, cu Daniel Ganea (Phoenix, Arizona), actor roman la Hollywood

By Alina Ilioi

Te-as ruga sa ne povestesti putin despre copilaria ta.
M-am nascut in anul 1972 la 29 iulie, in orasul Cluj-Napoca. Am copilarit la Cluj si mergeam foarte mult la bunici si la alte rude de la Brasov, mama fiind brasoveanca. Pot sa spun din toata inima ca perioada copilariei si a adolescentei a fost cea mai frumoasa perioada din viata mea, care nu se poate uita niciodata. Si acum viata este destul de frumoasa, dar parca atunci avea o culoare deosebita.

Ai vrea sa ne spui cate ceva si despre familia ta?
Suntem in viata cinci frati, dintre care eu si cel mai mic, impreuna cu parintii, suntem in S. U. A. Sora cea mare locuieste de multa vreme in Austria, celalalt frate este la Londra si mai am unul, care este in Romania. El este cel mai fericit, nu-i prea place strainatatea si, totodata, fiind multumit de toate cadourile trimise de noi, ne transmite mereu ca, pana o tinem asa, treaba e buna…
La Cluj, fiind, la un moment dat, foarte indragostit, m-am casatorit de tanar cu Anita. Suntem casatoriti de 19 ani, ne bucuram de o viata frumoasa impreuna, avem 2 baieti – pe Jacob si pe Joseph. Lui Jacob ii place mult baschetul, joaca in echipa de baschet din orasul in care locuim acum, iar lui Joseph ii place actoria: el ma urmeaza pe mine. Anita lucreaza in domeniul medical.

Cum ai hotarat sa pleci din Romania?
Terminasem scoala la Cluj, si ma apucasem, prin ani ’90 de actorie si model. Imi placea mult arta, eram o fiinta cu adevarat visatoare si foarte romantica. Pentru mine actoria inseamna modul de a ma exprima. Indiferent de natura personajului pe care il am de interpretat, incerc sa caut esentele. Si cele mai bune sunt cele gasite in viata noastra, pentru ca fiecare suntem inzestrati cu bune sau rele.. Nu apucasem sa fac multe in Cluj, deoarece parasisem Romania foarte de tanar, cand aveam doar 20 de ani. Stiam ca plec si nu am sa ma mai intorc, poate, niciodata, altfel decat in vizita. Si asa a fost. Plecasem sa imi implinesc visul. Cum spuneam, eram foarte visator. Iubesc foarte mult Clujul si Tara, si simt ca ma leaga ceva acolo care nu se poate uita niciodata, oriunde as fi pe aceasta planeta. Dar, cum spuneam, a trebuit sa mi implinesc visul, si multumesc lui Dumnezeu care m-a ajutat. Ii sunt foarte recunoscator caci, daca El nu ma ajuta, nu puteam reusi singur, pentru ca nu a fost usor. Si nici chiar acum nu este usor, dimpotriva, este destul de greu. Important este insa, pentru a-ti implini visul, sa-ti placa munca, chiar daca ai de infruntat greutati.

Tii legatura cu cei din Tara?
In ce priveste Tara, ma alatur celor care sunt plecati si spun din toata inima ca sunt gata sa ajut Tara cu orice imi sta in putinta si oricand e nevoie. Chiar fusesem cu sotia anul trecut in vizita prin Tara. Ne am simtit foarte bine, fuseseram invitati la Sighetu Marmatiei, sa asistam la datini, traditii romanesti. Am fost invitat de doamna primar sa ramanem si la spectacolele din sala, sa realizam impreuna un spectacol romano-american, cu traditii romanesti si „tricuri” din Hollywood. Apoi ne-au uimit mult manastirile si traditiile locale. Si mancarea a fost nemaipomenit de buna. Am petrecut extraordinar, am uitat de orice. Imi amintesc mereu de Cimitirul Vesel. A fost superb. Cei cu organizarea au fost foarte primitori, explicandu-ne totul, pana si ce inseamna bataia clopotelor singure, de bunavoie, dupa ce ele sunt oprite total de dansii. (Este putin infricosator… dar e ok). Cei care sunt interesati, vor putea gasi in scurt timp pe youtube, facebook, etc. filmul intitulat „Vizita facuta de Daniel Ganea la Cimitirul Vesel Romania”. Intentionam sa mergem din nou, la anul, in vizita, daca nu ne va sufoca prea tare munca.
La ce ai lucrat in ultimul timp?
Anul acesta am avut privilegiul sa lucrez la mai multe reclame, printari si in cinci filme importante pe care le-a facut Hollywoodul. Ele vor putea fi vizionate in viitorul apropiat la cinematografe sau pe unele site-uri ca: youtube, IMDB, flixter, face book, twitter etc. Se intituleaza: „King’s Man”, eu avand, aici, rolul de mafiot; „Love a la carte”, de producatorul si directorul Tim MC Spaden, eu interpretand rolul Doctorului; „Star Trek”, comedie de Lara Huston, in care am rolul ofiterului Sulu. Alt film se cheama „Everything must go”, regizat de directorul Dan Rush, starul principal fiind Will Ferrell, care la ora actuala este unul dintre cei mai buni actori comedieni ai Hollywoodului. Eu am rolul de vecin al lui. Filmul trebuie sa apara pe marile ecrane de aici si, in difuzare internationala, prin 2011. Apoi, am avut privilegiul de a fi contactat de catre casting directorul din Los Angeles, de la „It’a a Laugh Production”, fiind selectionat pentru a juca in episodul 4, alaturi de tanara adolescenta, iubita de majoritatea: Hannah Montana (Miley Cyrus). A fost o experienta placuta de a lucra (juca) impreuna cu dansa. Este o fata superba. Am avut ocazia sa-l intalnesc si pe tatal ei, Billy Ray Cyrus, si pe bunica ei, la KT LA Studio Hollywood NR. 9 pe set (scena de filmare). Agentia mea si eu, personal, nu solicitaseram niciodata acest rol, pentru ca nu ma gandeam ca mi-ar fi potrivit, din cauza diferentei de varsta etc. Dupa ce mi-am validat acceptul si am fost scrinuit (verificat) a doua oara, in totalitate, pentru rolul respectiv, ma imprietenisem si mai mult cu casting directorul si ma gandisem oarecum sa imi permit sa-l intreb de ce am fost eu distribuit in rolul acesta, pentru ca nu ma asteptam la asa ceva. In Los Angeles, la Hollywood, este foarte mare profesionalism. Directorii sunt foarte ocupati si duri, daca ai spus un cuvant nepotrivit, vorba romanului nostru, ai pus-o de mamaliga cu Hollywoodul. Am stiut asta, dar mi-am zis ca acum e momentul sa-l intreb, daca nu, cred ca am sa plesnesc. M-am gandit ca, daca aflu adevarul, o sa incerc sa intrebuintez metoda aceea si la alte roluri, pentru a le putea lua. Nu aveam de la cine sa aflu, decat de la dansul si numai atunci. Asa am si facut. L-am intrebat, si mi-a raspuns respectuos, zicandu-mi: „Ceea ce ne-a facut sa te sunam pentru rolul acesta si sa il iei dintre sutele de actori care au aplicat pentru acest rol este zambetul real de pe fata ta”. Sunt o fiinta care nu poate sa planga din orice, dar cand am auzit acele cuvinte, mi-au jucat lacrimile in ochi. Si mi-am zis: am mai invatat o lectie si am s-o impartasesc cu oricine voi putea. Toti avem un zambet frumos pe fata noastra, pentru ca asa am fost creati, dar depinde de noi cum il dam si daca vrem sa-l impartasim cu cei din jurul nostru. Trebuie sa ne gandim ca am fost creati si pentru bucuria celor din jurul nostru, nu numai pentru noi insine. Sa nu ne fie greu sa dam un zambet adevarat, acel zambet al tau poate aduce fericire unei inimi posomorate si implinirea zilei cuiva din apropierea ta.

Ce iti place sa faci in timpul liber?
Locuind in una dintre cele mai calde regiuni ale pamantului, Arizona, vara imi place sa-mi petrec timpul langa apa (piscine, Ocean, facand croaziere). La fel, imi place sa admir natura, imi plac drumetiile la munte (Grand Canion, Flagstaff, Sequoia, CA etc.), merg iarna la schi, cu familia. Obisnuiesc sa fac vizite pe la prieteni si rude, frecventez restaurante de seara, cazinouri, particip la jocuri, Disneyland California etc. Si, desigur, merg la Biserica.

Ce hobby-uri ai?
Ascult muzica, dansez, joc fotbal, baschet, biliard, cu prieteni, si copii. Imi place si sa stau sa meditez.

Ce recomandare ai dori sa le faci celor care intentioneaza sa devina actori?
Inainte de a incepe aceasta profesie, sa fie foarte siguri ca aceasta este singura pasiune din viata lor. Este o profesie frumoasa, dar nu poti sa iti permiti sa o inseli, pentru ca risti sa te insele ea pe tine.

Ai un mesaj pentru cititorii nostri?
Le multumesc tuturor pentru interesul de a citi aceste randuri, in special clujenilor mei, si sper sa fi fost de folos. Mi-ar face mare placere, pe viitor, sa ne intalnim personal. Pana atunci, le doresc tuturor mult noroc, sanatate si binecuvantarea lui Dumnezeu sa se reverse peste toti. Si pentru ca suntem in preajma sarbatorilor de iarna, le urez tuturor „Sarbatori fericite” (Nasterea lui Christos sa ne fie de folos) si traditionalul „LA MULTI ANI!
Cu drag si respect, Daniel Ganea

Succesul sau esecul iti aduc apreciere sau invidie?

By Psychologist Mstrd. Ilie Marinescu

Trist, dar adevarat; pe masura ce obtii din ce in ce mai multe succese, nu este decat o chestiune de timp ca sa fii criticat. Imediat ce te-ai asezat pe un piedestal si ai in jurul tau o aura, trebuie sa gaseasca cineva un motiv sau un mod de a incerca sa te dea jos. Asadar, daca ai pornit pe un drum al succesului, trebuie sa te astepti sa fii pus la zid si sa primesti critici, care intotdeauna au la baza cel mai daunator si mai intunecat sentiment uman – invidia. Daca in fiecare zi vei face putin diferit de ceea ce ai facut cu o zi inainte, de fiecare data putin mai bine, vei evita esecurile, ceea ce ii va inspira si pe altii, pentru ca persoana care cauta mereu sa faca un lucru nou in fiecare zi trebuie sa aiba o minte minunata, inclinata spre progres, iar acele persoane care au preluat modelul succeselor tale, vor inceta sa mai fie critice.
Ai o atitudine de invingator?
Atunci cand te confrunti cu o anumita situatie, fie ea pozitiva sau negativa, incearca sa-ti imaginezi cum ar gandi persoana cea mai de succes pe care o cunosti in mod personal si apoi rezolva situatia. Gandeste-te la un sportiv, de exemplu (cum isi dozeaza eforturile si timpul pentru a obtine succesul la care a aspirat in cadrul unui concurs), la prietena ta cea mai apropiata (care a devenit o persoana prospera) si exemple ai destule in jurul tau. Atunci cand abordezi o situatie noua, s-ar putea ca increderea in sine sa fie mai scazuta, insa simplul fapt ca intelegi si constientizezi acest lucru va fi de ajutor in mentinerea si consolidarea increderii, si in acelasi timp, nu-ti va reduce cu nimic capacitatile. Capacitatea este un lucru pe care il vei obtine in urma unei dorinte puternice.
Diferentele dintre succes si esec
Daca esti o persoana de succes, atunci cand gresesti, sunt convins ca iti vei spune: „am gresit”, iar daca ai esuat vei spune: „nu este vina mea”. Daca ai castigat, vei spune ca ai avut noroc, desi nu a fost vorba de noroc, ci de perseverenta si dorinta de a ajunge unde ti-ai propus, iar daca ai avut un esec, vei spune ca ai avut ghinion, desi nu a fost vorba de ghinion. Fiind un invingator, muncesti mai mult si totusi ai mai mult timp decat invinsul care se plange ca este „prea ocupat”. Tu, care ai repurtat un succes, te confrunti cu problemele, in timp ce invinsul le ocoleste. Atunci cand ai obtinut un succes, vei spune: „Sunt bun, dar nu atat de bun pe cat ar trebui sa fiu” si vei privi inainte, iar daca ai pierde, ai spune: „Ei bine, nu sunt atat de rau ca altii” si ii vei privi de sus pe cei despre care consideri ca nu au ajuns unde ai ajuns tu.
Gandirea, miracolul succesului tau
Este extraordinar si, poate, destul de trist faptul ca atat de multe persoane nu isi acorda timp de gandire. Dupa cum stim, ni s-a daruit acest bun nepretuit – un creier cu o capacitate nelimitata – insa, in acelasi timp, adesea inhibam chiar noi enorma sa putere. Rezerva-ti cam o jumatate de ora pe zi pur si simplu sa stai sa gandesti si vei fi uimit de rezultate. Eu, personal, am descoperit ca unele dintre cele mai productive zile ale mele au fost cele in care am petrecut un anumit timp singur, departe de birou, de alti oameni, de telefon. Pune-ti mereu intrebarea daca esti un exemplu pentru altii. Generalul Eisenhower, tinea o bucata de sfoara care atarna pe jos si demonstra ca, daca o impinge, nu ajunge nicaieri, insa daca o trage, sfoara il urmeaza oriunde vrea el sa mearga. Incearca si tu acest exercitiu atunci cand vrei ca exemplul succesului tau sa fie urmat si de altii.
Castiga simpatia celor de langa tine
Exista o lege atotputernica a comportamentului uman. Daca o respectam, nu vom avea aproape niciodata necazuri. De fapt, ea ne poate aduce nenumarati prieteni si fericire garantata, insa in clipa in care incalcam aceasta lege, ne cream instantaneu probleme. Te intrebi care este aceasta lege? Ei bine, intipareste-o adanc in memoria ta pentru ca este o lege usor de aplicat si poti apela ori de cate ori vei dori la ea. Enuntul ei este urmatorul: „straduieste-te intotdeauna ca interlocutorul tau sa se simta important”. Filosofii au speculat mii de ani regulile relatiilor interumane si un precept foarte important a fost formulat dupa toate aceste speculatii, intr-un singur gand, acum 2000 de ani: „poarta-te cu ceilalti asa cum ai vrea ca ei sa se poarte cu tine.” Cel mai adanc principiu al naturii umane este dorinta de a te simti apreciat. Acest ideal a creat insasi civilizatia.
Lingusire sau apreciere?
Vrei sa fii aprobat si respectat de cei cu care intri in contact, vrei sa fii apreciat la reala ta valoare, vrei sa simti ca esti important in cercul tau de prieteni. Nu doresti o lingusire ieftina si nesincera, dar tanjesti dupa aprecieri sincere. Ti-ai dori ca prietenii, cunostintele sa asculte sfatul lui Charles Schwab: „aprobati cu insufletire si laudati din belsug”. Nu-i asa ca asta ne dorim cu totii? Dar cum? Cand? Unde? Raspunsul este: mereu, pretutindeni. Daca, spre exemplu, chelnerita iti va aduce cartofi piure cand de fapt tu ai comandat prajiti, incearca formula: „Ma scuzati ca va deranjez, dar prefer cartofii prajiti”, probabil iti va raspunde: „Niciun deranj” si iti va schimba cu placere cartofii, pentru ca i-ai aratat respect. Formule standard precum: „Ma scuzati ca va deranjez”, „Va rog frumos”, „Multumesc”, mici dovezi de politete ca acestea ung rotile masinariei monotone a vietii de zi cu zi si, pe deasupra, sunt dovezi de necontestat ale educatiei tale.
Dorinta de a te simti important
Viata multora s-ar schimba daca cineva i-ar face sa se simta insemnati. Adevarul de necontestat este ca aproape toate persoanele cu care te intalnesti considera ca iti sunt superioare, iar calea pe care o alegi de cele mai multe ori catre inima lor este aceea de a le face sa inteleaga (cu tactul si subtilitatea pe care le folosesti) ca le recunosti sincer importanta. In acest sens, imi amintesc de un om in varsta care, desi nu avea multa carte, mi-a spus la un moment dat o fraza pe care eu o stiam din cartea unui mare psihanalist pe care il citisem cu un timp in urma: „Fiecare om ce-mi iese in cale imi este superior intr-o anumita privinta. De aceea invat de la fiecare trecator”. Ce este trist in povestea aceasta este faptul ca, adeseori, cei ce se justifica pentru sentimentul lor de implinire, isi alimenteaza propriul Eu cu un torent de vanitate care provoaca dispret.
Ingrediente pentru a deveni agreabil
Vorbeste-le prietenilor despre ei insisi si vor asculta ore intregi – asa ar fi spus Disraeli, unul dintre cei mai abili oameni din cati au condus vreodata Imperiul Britanic – si ai sa constati singur cata dreptate avea acesta. Eu, insa, iti recomand cateva modalitati care te vor ajuta sa devii agreabil in multe imprejurari: zambeste, fiindca nu te costa nimic; manifesta un interes sincer fata de cei din jur; retine ca numele cuiva este pentru respectiva persoana cea mai placuta muzica ce-i mangaie orgoliul; fii un bun ascultator; incurajeaza-i pe ceilalti sa vorbeasca despre ei insisi; modeleaza-ti discursul in conformitate cu ceea ce doreste sa-ti transmita interlocutorul tau; fa in asa fel incat interlocutorul sa se simta important, si fii sincer in tot ceea ce vei spune. Daca vei tine cont de acesti pasi, vei obtine cu usurinta simpatia acelora care vor deveni interlocutorii tai.

„PERENNA” DEVINE CELEBRA ÎN LUME

PerenaAPA MINERALA „PERENNA” PUNE ÎN PERICOL SUPREMATIA CELEBREI „EVIAN”

Apa minerala „Perenna”, care izvoreste dintr-un satuc uitat de vreme din Banat, este singura din lume care pune în pericol suprematia celebrei „Evian” din Franta, cea mai pura apa din lume.

Organizatia Mondiala a Apelor Minerale a comparat diferentele dintre etalonul mondial al puritatii apei, „Evian”, si sute de alte probe trimise de producatori de pe toate continentele. Testele au aratat ca „Perenna” din România si „Evian” din Franta sunt identice în proportie de 96,1%. Rezultatele analizelor arata ca atât gustul, cat si calitatile apei „Perenna” sunt aproape identice cu ale celebrei ape minerale din Alpi.

Izvorul apei românesti cu aceste calitati deosebite este în satul Calina, Caras-Severin, unde nu mai locuiesc decat 40 de oameni, dintre care jumatate lucreaza pentru scoaterea la suprafata, prelucrarea si îmbutelierea apei Perenna. Apa izvoraste din stânca de calcar, se filtreaza prin sisturi cristaline de 200-300 de metri, are o durata de valabilitate foarte mare, de pâna la 7 ani, si o puritate microbiologica extraordinara.

Capacitatea sursei este una dintre cele mai mici din tara, iar fabrica n-are mai mult de 400 mp. În sat sunt peste o suta de case parasite, deoarece, din cauza solului stâncos nu se poate face nici macar agricultura. Ceea ce s-a dovedit un mare avantaj pentru puritatea apei minerale din zona este lipsa oricarei activitati industriale sau agricole fapt care contribuie la calitatea sursei de apa.

Apa „Perenna” este exploatata de Teodor Craciun Tuducan, un om de afaceri din Timisoara, care din 2004, apare în mod constant în Top 300 Capital, al celor mai bogati români. Tuducan, care este de profesie avocat, a intrat în afaceri din 1992 si a facut avere din imobiliare si constructii. Ideea de a cumpara dealul Moghila i-a venit în 2006, iar pontul i l-a dat profesorul geolog Costel Gruiescu, pe care l-a întâlnit în timpul unei vizite la muzeul din Ocna de Fier. A investit 4 milioane de euro în linia tehnologica, fabrica reusind sa exploateze în acest moment 10 milioane de litri, dintr-un debit total de 72 milioane litri anual.

„Perenna” detine în acest moment o cota de doar 3,9% din piata româneasca, evaluata la 1,2 miliarde de litri. Desi nu numara mai mult de doi ani de viata, într-un singur an, vânzarile s-au triplat. 70% din productie este distribuita în retelele HoReCa, existând momentan contracte de distributie cu un singur lant de hipermarketuri (Real), precum si cu benzinariile OMVPetrom V. „Perenna” iese si la export, în Germania, Statele Unite si Israel.

În ciuda calitatii sale certificate, apa Perenna costa de patru ori mai putin decât Evian, iar producatorul promite ca nu o va scumpi: sticla de doi litri va costa în continuare 1,69 lei plus TVA.

SURSA: http://aplr-doctorat.blogspot.com/2009/11/apa-minerala.html

***

DATE OFICIALE DESPRE APA MINERALA NATURALA „PERENNA”

CONTACT:

S.C. APOLLINI COMPANY S.R.L.
300588 Timisoara, Str. Linistei, Nr. 7;
tel: 40 256 215 500; fax: 40 256 214 086
mobil: 0741 122 844; 0788 938 624

COMPONENTE:

Componentele caracteristice ale apei minerale sunt, prin definitie, cationii si anionii care au un minim de concentratie de 20 meq Principalele componente ale apei de la Calina sunt calciu si hidrogen carbonat.

Compozitia apei minerale naturale PERENNA-PREMIER este :

CATIONI

SODIU (Na) – 1.7 mg/l
POTASIU (K) – 0.6 mg/l
MAGNEZIU (Mg) – 7.8 mg/l
CALCIU (Ca) – 94.5 mg/l

ANIONI

FLUORURI (F) – 0.07 mg/l
CLORURI (Cl) – > 1.0 mg/L
NITRITI (Na) – 0.005 mg/L
SULFURI (SO4) – 15 mg/l
REZIDUU SEC
LA 180ºC – 329
PH-20ºC – 7.20
Hidrogen Carbonat (HCO3) – 312
Total minerale= 329 mg/l

Extras din analizele:

Conform Certificat 425727 din data 06.02.2008
Controlat la intervale reeeegulate de catre SGS Institut Fresenius.

Puritatea apei face ca azotul sa fie de 0,03 mg/l, azotitii 0,005 mg/l si azotatii 1,22 mg/l. Echilibrul perfect intre Natriu si Potasiu al apei PERENNA-PREMIER insumeaza 3 mg/l, acesta fiind ceea ce denumim noi in termeni populari sarea si piperul unei ape, sau o apa moale.

Alaturi de celelalte minerale rezulta o duritate a apei de 15° GE, incadrand-o in randul apelor minerale naturale rare din lume. Avand aceste proprietati si cu un reziduu sec de 329 mg/l masurat la 180°C, apa minerala naturala, denumita comercial PERENNA-PREMIER, se situeaza intre primele 10 cele mai bune ape minerale naturale necarbogazoase din lume.

Apa PERENNA-PREMIER din izvorul de la Calina contine 329 mg de substante minerale la 1 litru de apa.

In Romania, conform datelor statistice oferite de ANMR si SNAM, in apele care se incadreaza in mineralizatia de 250-400 mg/l reziduu sec la 180°C se mai afla doar o singura apa.

Analizele au fost efectuate de catre renumitul Institut Fresenius SGS din Germania, institut care controleaza regulat izvorul – sursa PERENNA-PREMIER. SGS Fresenius a catalogat apa Perenna-Premier ca fiind o apa cu origine pura.

Calitatea microbiologica este, fara discutie, in conformitate cu directiva UE. Colonia, socotita la o temperatura inalta de incubare de 20°C este probabil potrivita pentru conditiile de analiza si transport.

Ca urmare a rezultatelor obtinute prin inspectia locala, analizele locale, analizele fizice, fizico-chimice, chimice si microbiologice, efectuate de Institutul Fresenius, si dupa evaluarea acestor rezultate, apa Perenna-Premier din izvorul de la Calina, langa Resita, este considerata:

in stare naturala – de origine pura

Echilibrul ideal al mineralizatiei face ca apa PERENNA-PREMIER sa fie una dintre cele mai bune ape minerale naturale imbuteliate in Romania si nu numai.

GAMA DE PRODUSE:

APA MINERALA NATURALA PLATA
TIP DE AMBALAJ STICLA 0,25l
TIP DE AMBALAJ STICLA 0,33l
TIP DE AMBALAJ STICLA 0,7l
TIP DE AMBALAJ PET 0,5l
Cutie carton 16 sticle/cutie
Paletizare 60 cutii/960 sticle/palet
Bax folie 12 sticle/bax
Paletizare 96 bax/1152 sticle/palet
TIP DE AMBALAJ PET 1,1l
Bax folie 6 sticle/bax
Paletizare 95 bax/570 sticle/palet
TIP DE AMBALAJ PET 2l
Bax folie 6 sticle/bax
Paletizare 64 bax/384 sticle/palet

APA MINERALA NATURALA CARBOGAZIFICATA
TIP DE AMBALAJ STICLA 0,25l
TIP DE AMBALAJ STICLA 0,33l
TIP DE AMBALAJ STICLA 0,7l
TIP DE AMBALAJ PET 0,5l
Cutie carton 16 sticle/cutie
Paletizare 60 cutii/960 sticle/palet
Bax folie 12 sticle/bax
Paletizare 96 bax/1152 sticle/palet
TIP DE AMBALAJ PET 1,1l
Bax folie 6 sticle/bax
Paletizare 95 bax/570 sticle/palet
TIP DE AMBALAJ PET 2l
Bax folie 6 sticle/bax
Paletizare 64 bax/384 sticle/palet

Imbutelierea se face incepand cu anul 2008 si in recipiente de sticla, de unica folosinta, la urmatoarele gramaje”

0.25 ml/0.33ml. 0.7ml

Societatea comerciala APOLLINI COMPANY din Timisoara a investit in fabrica de imbuteliere si captare de la Calina 4.000.000 Euro. Hala tehnologica a fost construita in anul 2006 dupa normele igienico-sanitare ale Comunitatii Europene.

Linia de imbuteliere are o capacitate de 6.000 butelii/ora.

Imbutelierea se face in PET-uri de 0,5l, 1,1l si 2l pentru apa minerala naturala plata si in PET-uri de 0,5l si 1,1l pentru apa minerala naturala carbogazificata.

Din anul 2009 capacitatea a fost dublata prin achizitia unei noi linii pentru ambalaje de sticla.

Capacitatea totala fiind de 56 de milioane de unitati anual.

DISTRIBUTIE:

distribuitori de referinta:
InterTrade-DeSilva Bucuresti
Lorena – Bucuresti
Apollini Company Timisoara
Power Team – Sibiu
Seaview – Constanta

ISTORIC:

Satul Calina, comuna Dognecea, judetul Caras-Severin se afla situat in extremitatea sud vestica a muntilor Dognecei, la baza varfului Moghila (496m altitudine), la 12 km de soseaua Resita-Oravita.

Satul este atestat inainte de anul 1736, anul in care este ridicata prima biserica de lemn, care exista si azi. Calina, desi numara doar 50 de familii (110 locuitori), pastreaza cele mai vechi traditii din Banat. Numele locuitorilor satului, precum : Boru, Vic, Dia, Ghila, Hersia denota vechimea si perenitatea locuitorilor acestei asezari, precum si originile mult mai timpurii ale satului.

Monografia satului, documentele existente in biserica ortodoxa din sat, cartile si cercetarile renumitului profesor geolog Costica Gruescu, dar si declaratiile autentificate ale locuitorilor din Calina, dovedesc faptul ca inca din anii 1700 principala sursa de apa potabila a zonei este izvorul de la poalele Moghilei, situat la altitudinea de 235m.

DESPRE IZVOR:

Profesorul geolog Costica Gruescu aminteste ca exista relatari in folclorul local care spun ca in preajma anilor 1860 apa izvorului de la Calina era apreciata de curtea imperiala de la Viena, drept pentru care erau organizate transporturi regulate de apa cu carele trase de boi. Acest fapt denota calitatile extraordinare ale apei din izvorul de la Calina, sursa de imbuteliere pentru apa minerala naturala PERENNA-PREMIER, inca din acele timpuri cand nu exista posibilitatea sudierii mineralizatiei si a caracteristicilor fizico-chimice.

Izvorul de la Calina debuseaza din stanca calcaroasa si dolomitica cu probabilitatea de filtrare prin straturi de sisturi cristaline de 200-300 de metri, ceea ce conduce la o puritate microbiologica extraordinara si un bun echilibru al mineralelor existente in apa. Debitul izvorului, sursa de imbuteliere a apei PERENNA-PREMIER, este de 2,1l/sec, ceea ce in decursul unui an inseamna o cantitate de 67 de milioane de litri… din pacate tot ce este bun este putin.

ZONA DE PRODUCTIE:

Zona de protectie se intinde pe o suprafata de cca. 100 kmp, in toata aceasta suprafata aflandu-se doar cele 50 de familii din satul Calina. Este o zona cu pondere de impadurire de 60 continand 40 formatiuni calcaroase si dolomitice.

Nu au existat in perimetrul respectiv erbicidari, unitati agricole sau industrie, ceea ce denota nealterarea din punct de vedere biologic sau fizico-chimic a apei din izvorul captat pentru PERENN-PREMIER.

Terenul accidentat, cu pereti abrubti si paduri de foioase, va mentine multa vreme de acum inainte agricultura si industria departe de aceasta zona, acestea din urma fiind factori de poluare.

Zona imprejmuita, ca limita de protectie sanitara in norme, este de 50×20 m insa, in cazul nostru, izvorul este protejat cu gard pe o distanta de 1000×1000 (100 ha), toate acestea fiind posibile datorita acordului Consiliului Judetean Caras-Severin si a Primariei comunei Dognecea.

ULTIMELE NOUTATI:

Conform datelor oficiale date de catre Organizatia Mondiala a Apelor, apa perenna premier, se afla pe locul 2 in topul celor 20 de ape comparative cu evian. (www.mineralwaters.org)

– La Berkley Springs USA in 2008 Perenna Premier intra in top 10 mondial, din 250 de participanti la prima testare a apei.

Perenna Premier… un gust inegalabil!

Bruxelles 2009 – ITQI Institutul International al testului si gustului decerneaza apei Perenna Premier doua stele recunoscute de renumitul ghid Michelin si Gault Milau din juriu facand parte cele mai celebre case culinare din intreaga lume.

Academia culinara franceza, Federazione Cuochi Italiana, Asociatione dela Sommelliere Internationale (ASI) precum si alte noua Institutii printre cele mai celebre din Europa.

De Ziua Mondiala a Apei la un concurs national cu juriu international, Perenna Premier s-a clasat pe locul 1 la sectiunea Apa Minerala Naturala Plata si pe locul al 2-lea la sectiunea Apa Minerala Naturala Carbogazificata. La acest concurs participand 10 producatori de apa minerala din Romania.

Este singura apa din Romania care a intrat vreodata in cel mai celebru ghid alimentar ce catalogheaza cele mai renumite locatii si produse culinare din intreaga lume.

SURSA: http://www.perennapremier.ro/

———————————–
A consemnat,
4 ROM VIP
George ROCA
roca@rexlibris.net
29IAN10

PÂINEA NOASTRA…

by NICOLAE IUGA

BRAD,Romania

Pe parcursul celor peste 19 ani trecuti de la Revolutie am raspuns de nenumarate ori la întrebarea pusa de prieteni, vecini si cunoscuti despre motivele care m-au îndemnat sa nu încep o activitate privata în domeniul panificatiei, activitate pe care o cunosteam dupa 15 ani cât am fost seful filialei de morarit si panificatie din municipiu. De fiecare data mi se evoca acest motiv al cunoasterii domeniului si de fiecare data raspundeam ca tocmai fiindca cunosc domeniul nici nu ma gândesc sa îmi îndrept atentia spre acesta.
Ceea ce nu am crezut eu, atunci în anii 90, este ca vor fi necesari 18 ani pâna sa înceapa sa devina iminente motivele care ma îndepartau atunci pe mine de acest domeniu [nu îi mai putin adevarat, ca pentru mine, nu a fost unul mai fast, nici cel spre care m-am îndreptat pâna la urma]. Atunci, nu venirea „cu bâta” a Europei peste noi ma speria ci altele erau la acea ora motivele descurajarii. Astfel, fiind bine fixat in mentalul colectiv faptul ca pâine se face la fabrica [si nu în alta parte] eram confruntati saptamânal si chiar mai des, cu reclamatii asupra a tot felul de defecte ale pâinii cumparate, pâine care la o observatie sumara se dovedea ca nu era fabricata în unitatea noastra. Dealtfel, toate organismele de control, de la politie pâna la primarie si de acolo pâna la cele cu resedinta la judet, [pompieri, OPC, protectia muncii, garzile de tot felul, etc] erau si ele tributare aceleiasi fixatii si îsi „ascuteau permanent ghearele” tot pe arhicunoscuta fabrica, unde de bine de rau se facea pâine dupa o serie de reguli si legi si cu respectarea unor retete si ne aflam într-o locatie specializata si nu faceam pâine în garajul din care …am scos ieri trabantul. Despre faptul ca pâine se mai facea înca în câteva locuri în oras nu vroiau sa auda niciunele din organismele care controlau domeniul [de ce oare ?] si subit uitasera ca respectivele firme de panificatie nu îndeplinesc nici unele din conditiile legale de a putea sa depoziteze acolo, temporar, un sac de faina, necum sa faca, Doamne fereste, pâine în maghernitele respective. Surpriza enorma a fost ca si populatia abia daca se mai apropia de fabrica noastra si de magazinele ei, nemaidorind sa manânce „pâine comunista” ci doar din aceea „capitalista”, fabricata de fapt cu toti „consumatorii” si necalificatii pe care îi daduseram noi afara în decursul timpului. Dintr-o data, toti si toate, cei care în fabrica spalau ambalaje si betoane, devenisera „specialisti” în diverse firme.
Astfel ca, în ce fel ne puteam compara noi si cum puteam intra în competitia data de economia libera de piata, cu firme care nu aveau nevoie de nici una din autorizatiile si aprobarile care ni s-au cerut noua ca sa putem functiona. Despre ce concurenta loiala putea fi vorba când din start celelalte firme ne surclasau net la costuri si preturi, ei nefiind obligati de lege sa aiba de nici unele dintre cele care afecteaza pretul de cost.
Cum toate privirile erau invariabil îndreptate spre fabrica noastra, noi nu am fi putut functiona nici o saptamâna, [si nu aproape douazeci de ani, cum s-a întâmplat], fara spatii adecvate, fara magazii specializate, fara personal calificat, fara laborator si analize cu personal specializat pe fiecare schimb, fara masini de transportat pâinea specializate si autorizate inclusiv la veterinar [daca va vine sa credeti], fara acte si registre clare, s.a.m.d.
Apoi doresc sa relev fara sa comentez, [desi cunosc în detaliu] principiile de functionare si modul cum se tin gestiunile unei asemenea unitati, de maniera ca unitatea sa fie rentabila în realitate si nerentabila în acte, ceea ce din nou în fabrica nu era posibil asa ceva si din nou nu puteam concura cu sanse egale pe piata. Apoi, cum crede cineva ca poate fi rentabila o astfel de unitate daca îsi da toate darile corect dupa fiscalitatea de la noi, si are în functiune tot ceea ce cere legislatia în materie de dotari etc, când în diferenta dintre pretul fainii cumparate si cel al pâinii vândute, nu încap sub nici o forma toate cheltuielile dar sa mai fie si profit ? Si totusi brutarii se mai deschid, nu se închid…
Desigur, cele relatate, si altele, nu sunt fenomene caracteristice doar orasului si zonei noastre, [asa explicându-se si faptul ca nu exista o referire nominala la vreo localitate] ele fac parte dintr-un fenomen larg cât tara si astfel se face ca acum când vine Europa peste noi, ne dam subit seama cu totii, consumatori si organe, ca peste 80% dintre unitati nu corespund. Ne speriem ca nu corespund legilor europene, dar habar nu avem, si nu am avut mai ales, ca nu au corespuns deloc si nici o clipa în toti acesti ani nici legilor române, asa putine si slabe cum se dovedesc [înca] a fi. Si nu e problema ca… chipurile “saracele organe” nu au stiut. Au stiut, dar au fost “ajutate”… sa taca.
Din ratiuni de spatiu ma rezum la aceste motive din multele care m-au împiedicat sa deschid o brutarie, [daca se va încerca punerea în legalitate la milimetru a brutariilor, o vreme o sa importam pâine] desi resimt si acum frustrarea ca n-am intuit cât de permisive pot fi, când vor, legile noastre. Daca as fi stiut, cine stie, poate ma razgândeam.

Pictorul Romeo Niram a fost decorat de Garda Reales Tercios din Spania

Comunicat de Presa – Defeses Fine Arts Madrid

În data de 17 octombrie, reprezentantii garzii Reales Tercios au organizat cea de a IX-a Editie a „Reuniunii Oficiale Regele Juan Carlos I”. La evenimentul care se desfasoara anual într-un cadru solemn, au participat membrii institutiei din toate zonele Spaniei.
Artistul Romeo Niram a fost prezent la eveniment în calitate de invitat de onoare. În cadrul festivitatii, artistul a fost decorat de generalul Manuel Fuentes Cabrera, presedintele garzii Reales Tercios.
„Romeo Niram a primit decoratie pentru merite deosebite. Am dorit sa îi acordam artistului aceasta distinctie pentru tabloul realizat pentru Printii de Asturias si pentru sprijinul altruist pe care ni l-a oferit”, a declarat generalul Manuel Fuentes Cabrera.
Romeo Niram este singurul strain din garda Reales Tercios si unicul membru care a fost decorat la numai sase luni dupa ce a fost admis în institutie.
La eveniment, a fost prezent Capitanul General Onorific al garzii Reales Tercios, Leandro Alfonso Luis de Bourbon Ruiz, unchiul regelui Juan Carlos I al Spaniei. Capitanul general l-a felicitat personal pe artistul român pentru tabloul realizat si pentru întreaga sa cariera. „Am aflat despre activitatea lui Romeo Niram si mi-a facut placere sa îl întâlnesc. Este primul român pe care l-am cunoscut”, a declarat Leandro Alfonso Luis de Bourbon Ruiz.
La sfârsitul saptamânii trecute, printii de Asturias au trimis o scrisoare garzii Reales Tercios, în care i-au transmis artistului Romeo Niram multumiri pentru tabloul oferit si si-au manifestat dorinta de a-l întâlni, în cadrul unei reuniuni private. La aceasta reuniune, vor participa generalul Manuel Fuentes Cabrera si locotenent-colonelul Miguel Angel Galán Segovia. La sfârsitul ceremoniei de decernare a premiilor si decoratiilor, presedintele garzii Reales Tercios a citit publicului scrisoarea trimisa de printi artistului.
„Este o onoare pentru garda Reales Tercios faptul ca printii ne-au anuntat oficial despre primirea tabloului realizat de Romeo Niram si au multumit si în scris pictorului. Peste 15 artisti din institutia noastra, pictori si sculptori, au dorit de-a lungul anilor sa ofere mostenitorilor tronului opere de arta, dar din nefericire, Casa Regala i-a refuzat”, a declarat locotenent-colonelul Miguel Angel Galán Segovia. Acesta este de parere ca tabloul lui Romeo Niram a fost acceptat deoarece artistul a facut o conexiune originala între operele lui Leonardo da Vinci, Dali si Brâncusi. „Operele din colectia regala pot fi admirate de vizitatori. Se gasesc opere de El Greco, Rubens, Caravaggio, Velázquez, Goya si foarte putine de arta contemporana. Este o mare responsabilitate primirea unei opere noi într-o colectie ce va reprezenta Casa Regala si peste generatii.”

Video: Romeo Niram in Garda Regala:

Video: Romeo Niram in atelier si Portretul Printilor de Asturias

Mai multe fotografii de rezolutie mare:
http://revistaniramart.wordpress.com/2009/10/19/pictorul-romeo-niram-a-fost-decorat-de-garda-reales-tercios-din-spania/

"Ascultatorul este rasplata muncii noastre."Interviu cu Alina Arbajter, realizator la Athenaisradio, Germania

Alina_ArbajterAlina Arbajter este un om realizat. Lucreaza in Germania, ca moderator radio, emisiunile ei au mare audienta, colaboreaza la diferite posturi de televiziune si radio din Romania, a scris o carte – pereche a unui program radiofonic realizat de ea, are proiecte interesante. Nimic, insa, nu poate egala farmecul copilariei fara griji petrecute in cartierul bucurestean Berceni, unde s-a 13 noiembrie 1968. Pe masura trecerii deceniilor, pe langa coronita care-i rasplatea efortul la invatatura si serbarile de sfarsit de an scolar urmate de vacantele petrecute, cu familia, la mare, prilej de placute aduceri-aminte au devenit si uniforma scolara sau cravata de pionier. Cea care astazi este un reprezentant cunoscut si recunoscut al diasporei romanesti, recunoaste, la randul ei, ca omul care este datoreaza totul mediului familial deosebit in care a crescut si vorbeste cu multa admiratie despre parintii ei – model de iubire conjugala, care au dat si o buna educatie copiilor lor.

Alina Arbajter s-a despartit de parinti, de fratele ei mai mic, de orasul natal, de casa, de prieteni in septembrie 1990 cand, cu o valiza in care isi adunase cei cu putin peste 20 de ani pe care-i avea, iesind pentru prima oara dintre granitele tarii, a coborat pe peronul unei imense gari, in mijlocul unor oameni cu mentalitate, obiceiuri si limba necunoscute. De aceea, adaptarea s-a produs mai greu. Primii 16 ani si i-a petrecut in oraselul Frankenberg, din centrul Germaniei. A avut, aici, timp de 7 ani, un magazin cu rochii de mireasa. Terminase, in Romania, un liceu economic si activitatea comerciala nu i-a creat probleme. Apoi s-a mutat la Nürnberg, unde locuieste si acum si este angajata a unui post de radio.

Ce semnificatie are denumirea Athenaisradio? De unde acest nume?

Etimologia cuvantului Athenais. Numele, de etimologie necunoscuta, al unei Zeite grecesti – fiica lui Zeus, din care s-a nascut complet inarmata. Atena, marea Zeita tutelara a antichitatii grecesti, este in acelasi timp reprezentanta Pacii si a Razboiului, a Artei si a ?tiintei, a Inimii si a Ratiunii. Atena era socotita protectoarea Artelor, a mestesugurilor, a literaturii si a agriculturii, a oricarei actiuni care presupunea ingeniozitate si spirit de initiativa. Ea patroana viata sociala si cea statala, era sfatuitoarea grecilor si aparatoarea lor in razboaie.

In ce scop si cand a luat fiinta Athenaisradio?

Acest post de radio s-a nascut din iubirea de oameni, din dorinta de a aduce in sufletul romanilor si in casa acestora cultura, arta, literatura, oameni de o valoare spirituala remarcabila, talentele ascunse ale unor oameni obisnuiti, dar cu o frumusete interioara deosebita.

Ce fel de emisiuni se promoveaza la Athenaisradio?

Emisiunile pe care noi le aducem in casele romanilor din Diaspora si nu numai ale lor, ci si ale celor din tara, sunt niste emisiuni interactive, cu realizatori foarte talentati, iar avand in vedere distantele care ne despart – pe prezentator si ascultator – pe aceasta cale virtuala, pot spune ca am reusit sa intram in inima si casa ascultatorului. Iar, pentru noi, Ascultatorul este rasplata muncii noastre.

De cand lucrezi aici?

Eu lucrez la acest post de radio – Athenais – de cateva luni, pe fondatoarea acestui post, Doamna Elena Mezin de la Paris, cunoscand-o de o buna perioada de timp, de cand mi-am ales aceasta cale, a radioului.

Cand s-a nascut pasiunea ta pentru radio?

Pasiunea pentru radio, cred ca am simtit-o de cand eram copil, de cand a pasit pe culoarele Radioului, la Bucuresti, aceea fetita care era dusa de parinti in fiecare iarna la serbarea pomului de Craciun in incinta Radiodifuziuni Romane.

Cand a demarat „Visul unei femei”?

Visul unei femei cred ca s-a nascut odata cu mine dar, in trecerea anilor, a prins radacini si, acum doi ani, m-am decis sa pun pe hartie sufletul femeii.

Al cui vis a fost „Visul unei femei”si cum a luat fiinta?

M-am apucat sa aduc in prim-plan femeia – aceea fiinta uitata de noi. Am vrut sa readuc in sufletul ei, acel suflet plin de candoare si sensibilitate, lumina Iubirii.

Ce face, concret, Alina Arbajter, la emisiunea „Visul unei femei”?

Eu cred ca am reusit sa readuc in inima ascultatorului ?armul fericirii. Multe dintre doamne se vor regasi in aceste minute de Iubire.

Ce durata are aceasta emisiune?

Emisiunea pe care eu o realizez la Athenaisradio vinerea si duminica, tine doua ore, intre 21 – 23, si poate fi asculta live, din studioul de la Nürnberg.

Care sunt elementele cheie ale emisiunii tale? Ce rol joaca in „Visul unei femei” creativitatea? Dar continuitatea?

Eu spun adesea in emisiunile mele „Fiecare e iubirea vietii cuiva”.
Iar Femeia este un izvor al frumusetii, al artei, al intelepciunii. Femeia are stil si eleganta, iar pentru cei ce nu au cunoscut-o inca, niciodata nu este prea tarziu. Ascultandu-ma oamenii vor intelege, cred, mai bine omul pe care il au langa ei.

Pe aleile sufletului, colindam o viata intreaga, nici ploile nici furtunile inimii nu impiedica femeia sa iubeasca.
Intunericul destinului ne calauzeste pasii incercati de necazurile vietii, uneori, in locuri nepatrunse de nimeni, acolo unde lumina frumusetii nu patrunde, iar noi, femeile, ramanem acolo, incoltite de necazurile vietii, alteori ne desprindem de acele furtuni si ploi, in inima sufletului nostru poposind IUBIREA.
FEMEIA, un subiect de o amploare deosebita, o zeita a frumuseti, a strabatut timpul uimindu-ne cu farmecul ei. Singurul lucru, de-a lungul timpului, pe care ea nu il poate schimba este IUBIREA.
Este greu de inteles tristetea femeii,
Este greu sa cuprinzi lacrimile in causul palmelor,
Este greu sa privesti lumea prin nelinistea femeii,
Este greu sa aduci iubirea din nou in inima ranita,
Este greu sa luminezi calea tunelului intunecat al suferintei,
Dar mai greu este sa raspunzi iubirii cand sufletul iti este plin de amaraciune, tristete si nelinisti

Iubind invatam sa pretuim viata, iubind cunoastem parfumul destinului, descoperind FEMEIA.

Femeia este iubire, ea este chiar amagire, este iubirea ascunsa in lacasul inimii uitat de vreme, este candoare, lumina, este simfonia cuvintelor la lumina lumanarii,
Femeia, o divinitate un simbol greu de inteles, greu de parcurs, un val care nu se va sparge niciodata,
O lacrima pe un obraz imbatranit de vreme,
O mana intinsa si deseori respinsa,
O mama o iubita, o puritate in viata oricui dar greu pretuita.
O femeie uitata de toti de copii de nepoti.
O femeie chinuita pe drumul vieti.
O femeie care se ridica atunci cand cade si nu se lasa zdrobita de urcusuri si coborasuri.
Aceasta este FEMEIA,
Aceasta sunt eu,
Acestea sunteti voi, FEMEILE.

Se bucura de audienta „Visul unei femei”? Ce parere au tinerii despre aceasta emisiune??

Publicul care ma asculta nu face parte dintr-o anume categorie de varsta; auditoriul meu acopera toate categoriile de varsta.

Ce legatura exista intre o carte si o emisiune radio care poarta acelasi nume – „Visul unei femei”?

Odata cu carticica mea – pentru ca este o carticica, nu o pot compara cu un roman – a izvorat dorinta de a realiza aceasta emisiune, „Visul unei femei”.

Cum, cand si unde ti-ai promovat cartea si emisiunea?

Am prezentat acest vis al meu anul acesta la Bucuresti, la diferite posturi Tv, chiar de 8 Martie, deci ca un cadou pentru toate doamnele si mamicile. Am fost invitata de Doamna Rodica Elena Lupu in emisiunea Doamnei Lucky Marinescu Show unde am cunoscut oameni foarte naturali si foarte frumosi sufleteste. Am fost in emisiunea Doamnei Iuliana Marciuc la TVR1, la TVRM si la Radio Romania International unde a fost o mare surpriza pentru mine sa pasesc in lumea adevarata a radioului.

In planurile tale de viitor intra si televiziunea?

Pe langa proiectul acesta, radiofonic, am pornit, in paralel, un proiect Tv aici, in Germania, la un post regional, la Nürnberg FrankenTv, unde, de la mijlocul anului 2010, voi avea onoarea sa realizez si sa moderez prima emisiune Tv pentru Diaspora. Aceasta emisiune este un concept propriu de promovare si integrare a romanilor in viata si cultura poporului german. Voi promova mai ales Romania, valorile ei culturale, romani de succes din aceasta zona si tot ce inseamna arta si traditii romanesti. Eu voi reveni in Romania in septembrie si sper ca ascultatorii si cititorii revistei ma vor cunoaste mai bine prin intermediul mass media si mi-ar face o deosebita placere sa iti rupi cateva minute din timpul pretios ascultandu-ma pe:
www. Athenaisradio.ning.com: http://athenaisradio.xplor.ro:9000/listen.pls

Ce mesaj vrei sa le transmiteti cititorilor nostri?

Acum, la incheiere, as dori sa transmit cititorilor revistei, ca si ascultatorilor postului Athenaisradio, tot binele din lume. Viata lor sa fie plina de iubire si dragostea sa-i faca tot mai buni.

Dialog cu jurnalista si scriitoarea Ligya Diaconescu despre cum este sa fii proprietarul si directorul general al unei publicatii online cu peste 1.000.000.000 de vizitatori

ligyaNumele jurnalistei si scriitoarei Ligya Diaconescu este sinonim cu dorinta de autodepasire. Cunoscuta realizatoare de emisiuni de televiziune, dar si promotoare a culturii si turismului din Romania, aceasta considera ca intotdeauna exista loc de mai bine si… mai mult. De aceea, daca ar fi sa poata schimba ceva in lumea noastra, Ligya Diaconescu ar schimba doar… conceptia oamenilor.Ligya Diaconescu s-a nascut pe 14 iulie 1960. Vorbind despre inceputuri, despre parintii ei, ea afirma ca deoarece Dumnezeu a harazit-o sa iubeasca frumosul , cultura , sa asculte cum creste iarba, sa simta mirosul romanesc al fanului proaspat cosit, i-a daruit tata valcean… Si pentru ca tot Dumnezeu a harazit-o de asemenea, sa auda muzica valului ce se sparge la poale de Ceahlau in Bistricioara si sa colinde potecile Duraului , i-a daruit mama, din judetul Neamt. De la amandoi, scriitoarea a invatat optimismul si a dobandit mentalitatea de invingator si puterea de a lupta pentru a-si realiza nazuintele. Ligya Diaconescu detine o licenta in finante-contabilitate, luata la Iasi si una in jurnalism, obtinuta la Bucuresti , cu specializare la BBC Londra. Este casatorita si are o fiica, Andrada-Victoria, care a terminat anul acesta, liceul. Continue reading “Dialog cu jurnalista si scriitoarea Ligya Diaconescu despre cum este sa fii proprietarul si directorul general al unei publicatii online cu peste 1.000.000.000 de vizitatori”

Un avocat român din Germania rezolvă moștenirile clienților săi internaționali altfel decât în stil clasic

Constantin Sperneac - 2008by Roxana Curpas

www.phoenixmission.org

Constantin Sperneac-Wolfer s-a nascut in “vestul civilizat” de pe malul Begeului, in Timisoara, iar destinul sau actual – acela de banatean, cetatean roman si german, membru al comunitatii europene incepuse sa se contureze inca din copilarie. Pe atunci, prin anii ’60, Banatul mai pastra ceva din diversitatea monarhiei austro-ungare, asa ca el a avut sansa sa creasca intr-un mediu absolut multicultural si sa vina in contact cu limbi si culturi diferite – maghiara, sarba, ceha, germana, idis, etc.

De cand se stie, pe Sperneac-Wolfer l-au fascinat departarile, necunoscutul, noul, de aceea de la bun inceput, dar si in plina perioada ceausista – cu toate ca nu trecuse niciodata granita inainte de anii ’90 – s-a simtit ca un european avant-la-lettre, convins fiind ca va gasi pana la urma, “lumea larga” pe care o descoperise in lecturile sale filosofice si la care visa. Totusi, odata ajuns in Germania, dupa revolutia din Romania – la care a luat parte direct – nu a aflat acelasi spirit larg european, cultivat in Timisoara sa natala.

La ce varsta v-ati decis ca doriti sa studiati dreptul si de ce? Unde ati studiat si in ce perioada? De ce v-ati orientat spre avocatura? V-a influentat cineva in alegerea profesiei? Cine a fost modelul dvs. ca student si apoi, ca tanar avocat?

Cred ca in cazul meu, alegerea profesiei este cumva legata de spiritul orasului in care m-am nascut. La 18 ani, cind trebuia sa le comunic parintilor – absolut ingrijorati de dezorientarea mea profesionala din acel moment – ce anume intentionez sa studiez dupa liceu, nu aveam inca un raspuns. Nu stiam decat doua lucruri, dar le stiam foarte bine.

In primul rand, voiam sa fiu cat mai departe de casa ! Iasul m-a salvat atunci. In acest oras exista una din cele patru facultati de drept din tara, iar distanta fata de Timisoara era de aproape 16 ore de mers cu trenul. In al doilea rand, nu vroiam sa imbratisez o meserie prin care sa fiu obligat sa intru in partidul comunist sau sa ma aflu la dispozitia altora, oameni ce ar putea sa-mi impuna cum sa traiesc si sa gandesc. La vremea respectiva, in Romania dictaturii comuniste, o singura meserie iti permitea o relativa libertate profesionala si intelectuala – avocatura.

Aceasta profesie era considerata ca un bibelou de portelan, de care de fapt, nu ai nevoie, dar pe care il pastrezi, pe de o parte, ca sa nu zica lumea internationala ca tocmai Romania nu are un sistem juridic independent, iar pe de alta parte, si ca “lada de gunoi”, ce permitea “trecerea pe linie moarta” a celor care se poticnisera in sistemul politic existent. Cand am terminat facultatea la Iasi si am inceput sa profesez ca avocat in Radauti, la 24 de ani, eram unul dintre putinii si printre cei mai tineri avocati veniti direct de pe bancile scolii. Cei mai multi dintre colegi – la fel si in alte barouri – erau fosti jurisconsulti, judecatori, procurori, militieni cu stagii de drept la fara frecventa, care avusera ghinionul de a nu fi placut cuiva din partid si prin urmare, fuseserea direct catapultati la “lada de gunoi” a avocaturii, asa cum se spunea in jargonul acelor ani.

Ce s-a intamplat dupa absolvirea facultatii, cum ati evoluat? Ce specializari aveti? In ce consta job-ul pe care il faceti in prezent?

Dupa Radauti, au urmat alti ani de avocatura la Lugoj si Timisoara, unde lupta pentru clienti, si prin asta vreau sa zic lupta pentru existenta, era extrem de grea pentru stagiarii fara “pile si relatii” cum eram eu. Plafonul maximal de castig era limitat pe luna, la suma fabuloasa pe atunci, de 3.000, 00 de lei, dar nu exista un plafon minim de incasari – capitalism pur ! Nu atat in studentie, ci fiind avocat stagiar, am invatat ce este foamea, nereusind uneori sa-mi castig nici macar banii pentru bucata de paine din ziua respectiva sau ca sa-mi platesc gazda. Dar eram liber si aceasta conta; liber sa profesez o profesie liberala fara clienti, sa citesc carti pe care nu le citea nimeni, sa umblu in natura, lucru care nu interesa pe nimeni, sa iubesc la modul deschis, acolo unde ceilalti cautau doar avantajele unei pozitii sociale adecvate. Atunci am invatat ca in viata, lucrurile cele mai minunate le primim de fapt, gratis.

Imediat dupa Revolutie – dupa sapte ani de avocatura in Romania – am fost tentat sa intru in viata politica, dupa ce in sfarsit, mi-am vazut implinit visul caderii dictaturii comuniste. Am fost printre primii care inca in zilele in care se tragea la Timisoara, am participat la intalnirile partidului liberal, ce se tineau pe atunci intr-o camaruta dosnica dintr-o cladire darapanata din cartierul vechi. Imi inchipui ca poate as fi avut ceva sanse sa avansez in viata politica  cel putin, la nivel local si regional. Participasem nemijlocit la Revolutie, nu eram membru de partid, facusem parte din diferite grupari, sa le spunem dizidente, cum era cea a “Dialogului” din Iasi, unde scriam in timpul studentiei, fusesem de cateva ori convocat si amenintat cu represalii de securitate, in Radauti si Timisoara etc. Mi-am dat insa seama imediat ca nu un succes politic de scurta durata, ci doar o pregatire profesionala serioasa este adevarata mea sansa sa ma implinesc ca om si ca profesionist. Am hotarat asadar, sa fac studiile juridice in Germania, cu atat mai mult cu cat urmasem – ca singurul elev roman – scoala generala cu limba de predare germana si eram in stare sa inteleg textele de specialitate.

Cand am inceput al doilea studiu in Mannheim, m-am axat pe dreptul administrativ si constitutional, materii juridice care au contribuit la transformarea Germaniei in doar catva decenii dupa razboi, intr-o tara democratica si stabila economic, asa cum imi inchipuiam eu atunci, Romania postrevolutionara. La aceasta s-a adaugat dreptul ecologic, reprezentand o alta aplecare a mea spre natura si drumetii. Din pacate, daca vroiam sa raman pe o astfel de specialitate ca avocat, dupa terminarea studiilor, sansele sa-mi intretin familia si cei doi baieti erau minime, avand in vedere preturile extrem de reduse, prevazute pe atunci, in tariful avocatilor germani.

Cu toate ca am facut practica in calitate de procuror si judecator, respectiv am lucrat ca stagiar in administratia publica, marturisesc ca spiritul liberal, adus din Timisora m-a inspirat si de aceasta data si in cele din urma, am decis sa renunt sa mai caut un post in justitie sau administratie, continuand in liberala avocatura.

La 35 de ani, cati aveam dupa absolvirea celui de-al doilea an de studii de drept, sansa de a gasi un job ca avocat angajat era atunci ca si astazi, aproape nula; iar fara experienta profesionala, nici o banca nu mi-ar fi finantat deschiderea unui birou privat de avocatura. A trebuit sa ma reprofilez pe materii noi si foarte speciale – dreptul impozitelor, drept financiar, comercial, etc. Am continuat sa studiez, sa invat, sa ma perfectionez, atat in Germania – in Mannheim, Heidelberg si Tubingen – cat si in strainatate – in Anvers si Rotterdam. In cele din urma, am fost angajat la cel mai mare si mai important birou de avocatura din Germania, la momentul respectiv. Experienta unui birou international cu peste doua mii cinci sute de avocati angajati, avand sedii din Tokyo pana in Shangai, Milano, Praga, Londra si Bucuresti! Am avut ocazia sa invat enorm, dar si sa-mi vad tara natala de pe “celalt mal”, insotind investitori marcanti, in Romania.

Am lucrat apoi, intr-un birou de avocatura britanic international “Lovells”, tot in Frankfurt, pana cind am preluat conducerea departamentului juridic al unui birou de experti contabili si in taxe, de marime mijlocie, din cea mai frumoasa regiune a Germaniei, Baden. In 2004, m-am “privatizat”, deschizandu-mi un birou in orasul visurilor si al cartilor mele de adolescent: Baden-Baden. Mentionez doar ca in acest oras – fosta capitala de vara a Europei in secolele trecute – se gaseste capela mortuara a ultimului domnitor al Moldovei – Sturza, capela apartinand Mitropoliei Moldovei si in care se tine in mod traditional, slujba ortodoxa in limba romana. In sfirsit, gasisem amestecul ideal cautat de atatia ani : cultura, natura, spirit national sanatos.

Este adevarat ca doar cei bogati apeleaza la serviciile unui avocat specializat pentru a-si intocmi testamentul? Mai mult decat atat, este optionala prezenta avocatului atunci cand vine vorba de intocmirea testamentului? Este la moda in ziua de azi sa iti intocmesti testamentul on-line? Cat de sigura este aceasta procedura?

In Baden-Baden, desigur ca si clientii au un anumit nivel si in consecinta, tema intocmirii unui testament este deosebit de interesanta, atat ca materie, cat si ca onorariu. Dar clientul meu ideal nu este neaparat cel bogat, ci cel international, care imi ofera posibilitatea de a ma ocupa de aspecte juridice noi.

Acesta este si motivul pentru care ofer consultanta in domeniul testamentelor in mai multe tari, in special clientilor care au avere sau domiciliul in Germania, respectiv avere in strainatate, dar si romanilor din Germania, cu avere mostenita in Romania.

Atunci cind ma refer la consultanta in acest domeniu, inteleg nu doar redactarea unui testament, ci si consultanta legata de aspectul impozitului pe mostenire, impartirea averii, vanzarea acesteia, desfasurarea de procese legate de mostenire, etc.

Ce face de obicei, un executor testamentar? Ce raspundere morala presupune calitatea de executor testamentar? Ce avantaje au cei care apeleaza la serviciile unui executor testamentar specializat? Ati trecut si prin momente mai stanjenitoare, mai complicate la deschiderea unei mosteniri?

Este adevarat ca una dintre calificarile mele si in consecinta, unul din titlurile protejate profesional purtate de mine este aceea de executor testmentar. Aceasta inseamna ca sunt insarcinat de defunct, respectiv de instanta competenta, sa ii folosesc averea dupa moarte, conform vointei sale. Poate fi vorba de infiintarea unei fundatii sau de gestionarea unui firme pana la majorat, atunci cand copiii mostenitori sunt inca minori sau de impartirea mostenirii conform ultimei vointe a defunctului.

Vorbind despre contracte, cat de veridic este faptul ca o singura virugla poate da loc la interpretari diferite intr-un contract? Ce ne puteti spune despre urmarile ambiguitatii limbajului contractual, cum ar fi folosirea lui “si,” “sau,” “fiecare”? Cum comentati ambiguitatea sintactica intr-un contract? Care sunt cele mai frecvente greseli pe care le-ati intalnit in ceea ce priveste intocmirea unui contract?

Cea mai frecventa greseala – mai ales privind activitatea firmelor romanesti in Germania – este aceea de a nu face nici un contract sau de a folosi contracte tipizate, care nu potrivesc in nici un fel. Costurile de proces si mai ales, riscul de a pierde sunt de cateva ori mai mari decat taxa platita la inceput unui avocat specializat sa intocmeasca un contract bilingv, cu toate clauzele necesare. Principiul meu este acela de a evita procese in viitor, prin redactarea unor contracte viabile, in care se regaseste vointa partilor.

De cat timp va ocupati de falimentul firmelor si cate cazuri solutinati cu aproximatie lunar/anual? Ati publicat ceva in acest domeniu? Cat dureaza si in ce consta procedura de declarare a falimentului unei firme?

Este adevarat ca am dreptul, mai bine zis privilegiul, de a fi admis in listele de sindici cu titlul de administrator/lichidator al instantelor din Heidelberg, Mannheim si Ludwigshaven, dar marturisesc ca evolutia buna a economiei germane pana la inceputul acestui an a facut ca materia restructurarilor de firme si a fuzionarilor sa fie mai intersanta si mai lucrativa decat lichidarea lor, asa ca acesta este domeniul in care am fost activ cu precadere, in ultima perioda. Daca actuala criza va conduce la falimente si care vor fi consecintele, va trebui sa intrebam un oracol.

Care ar fi primul lucru pe care l-ati propune pentru imbunatatirea legislatiei comerciale?

La acest punct trebuie sa va marturisesc o mare dezamagire – in toti acesti 19 ani care au trecut de la revolutie, nu am reusit sa stabilesc o legatura profesionala cu colegi sau institutii in Romania.

Acum cativa ani, le-am facut o oferta multor camere de comert si industrie din Romania privind colaborarea, livrarea de materiale de drept economic si comercial, sustinerea de cursuri si schimburi de informatii juridice, etc. Nu am primit decit un singur raspuns, ca si confirmare de primire. Acelasi lucru l-am inregistrat si anul trecut, cand le-am scris mai multor (circa 37) barouri de avocatura din Romania, propunandu-le colegilor interesati un schimb de infomatii pe dreptul german, sprijin privind materiale juridice pentru eventuale lucrari de doctorat, colaborarea pe cauze privind intesesele clientilor in Germania sau Romania, etc. Am primit doua raspunsuri de confirmare si atat.

Se pare ca nu exista nici cel mai mic interes in acest sens, cu toate ca in Romania, cu cateva exceptii privind in parte dreptul economic si comercial, celelalte materii de drept – in special dreptul procesual, civil si succesoral provenite din perioda de origine a Codului Civil Roman de la sfarsitul secolului 19 – sunt total depasite. Ma mir ca nu se intelege ca legislativa si jurisprudenta sint atuuri foarte importante in concurenta globala internationala, mai importante chiar decat infrastructura si avantajele de taxe oferite investitorilor straini, asa cum s-a practicat in mod traditional pana acum, in Romania.

Pe de alta parte, se incearca sa se inventeze ceea ce exista deja demult in dreptul european. Rezultatul? Comisia Europeana releva ca principalele carente ale Romaniei se afla tocmai la nivelul sistemului de drept. Dar si fara sa intram in detalii “tehnice”, este suficient sa ne intrebam cum arata accesul la justitie al omului de rand din Romania, care sunt costurile legate de aceasta, in cat timp se solutioneaza o cauza, in ce conditii se poate executa sentinta. Raspunsul cred ca il cunoastem cu totii, cei care mai avem prieteni sau cunostinte in Romania.

Care sunt cele mai riscante si mai obositoare aspecte in activitatea dvs. profesionala?

Activitatea mea pare interesanta, la prima vedere. Intre timp, am dobandit prin cursuri si nenumarate examene, calificari deosebite:  dreptul muncii, dreptul falimentului, dreptul impozitelor, dreptul mostenirilor, etc. Comunic personal sau la telefon si electronic cu o multime de oameni zilnic, rezolv o multime de probleme exterm de interesante si mai ales diverse, incepand de la consultanta firmelor pana la intocmirea unui testament privind uneori, averi considerabile, etc. Dar munca este stresanta, presupunand o raspundere profesioanla extrem de mare. Cea mai mai mica neatentie poate costa enorm. Iar capitalul biroului si al meu personal -singurul, de altfel – este extrem de fragil, si anume increderea clientului.

Avantajul meu fata de colegii din Germania care pratica avocatura la modul “clasic” sa-i spunem, este experienta dobandita in Romania, care ma ajuta sa caut si sa gasesc de fiecare data, in cele mai deosebite situatii, solutii creative de rezolvare. Desigur, ma ajuta si faptul ca m-am ocupat in acest rastimp de 25 de ani, de cand am fost numit avocat stagiar la Radauti in 1984, de multe domenii juridice si sunt in masura sa ofer solutii variate si pragmatice, in cele mai multe situatii. Deviza mea este: nu dispera niciodata, trebuie sa mai existe o cale !

Sunteti multumit de realizarile profesionale pe care le-ati avut pana in prezent? Ce va place si ce va displace cel mai mult in munca dvs.?

Sunt multimit ca am reusit in ultimii ani, in pofida unui ritm inebunitor de munca, sa aprofundez si alte sisteme de drept, in asa fel incat in prezent, sunt in masura sa ofer consultanta in limba de specialitate, in drept spaniol, italian si francez. Sunt de altfel, si membru in asociatiile de juristi respective, fiind informat cu privire la tot se se intampla in celelalte sisteme de drept european. Mi-ar place sa deschid intr-o buna zi, birouri de consultanta in acele tari. Cine stie, daca as gasi un partener potrivit si o nisa speciala in consultanta -de exemplu, dreptul succesoral international – mi-as dori sa fac un prim pas in afara Germaniei, cu birouri pe piata internationala de consultanta.

Ce le-ati recomanda absolventilor de drept care intentioneaza sa inceapa o cariera in domeniul dreptului comercial?

Admir tinerii romani veniti in vest la studii, care muncesc enorm si sunt hotarati sa se dezvolte profesional. Imi amintesc ca in timpul studentiei, citeam cu cei mai apropiati colegi si prieteni textele lui Iorga, despre centrul de studii infiintat de el in Italia, respectiv ideile lui Parvan privind autonomia universitara in Romania, de dupa Unirea din 1918. Cred ca acelasi patos il regasesc si la acesti tineri. Trasaturile de caracter ce se desprind din textele amintite mai sus, consider ca le regasesc si la ei.

Ce hobby-uri aveti? Cat de des vizitati Romania? Ce mesaj ati dori sa le transmiteti romanilor, indiferent ca se afla in Romania sau in alta parte a lumii?

Hobby-urile mele – calatoriile, filosofia si teologia-  le-am integrat in profesia mea. Nu las clientul sa vina la mine la birou, ci ma deplasez la el, deci calatoresc, iar in tren sau in avion citesc carti de filosofie. Pana sa ajung la destinatie, intru in cele mai deosebite biserici si/sau muzee pe care le intalnesc.

Doresc sa ii incurajez pe cei au emigrat sa inteleaga ca prin munca si seriozitate se poate obtine orice, chiar daca fructele vin tirziu; in lumea valorilor insa, niciodata nu este prea tarziu.

Romanilor, in special celor tineri aflati in tara, le adresez indemnul de a profita de pe urma aderarii tarii noastre la UE. Sa incerce cat mai multe experiente profesionale internationale si sa-si verifice competenta la acest nivel. Nu job-ul obisnuit, de acasa, ci faptul de a-ti putea castiga in mod onorabil si profesionist painea in vest, este adevarata masura a lucrurilor, dupa parerea mea. Sa nu le fie teama de aceasta experienta. Aventura cunoasterii este intotdeauna fascinanta!