Tag: SUA

OVIDIU HURDUZEU – Interviu

On By nelursIn InterviewLeave a comment

de Drd. Stelian Gombos

Ovidiu Hurduzeu crede ca ascetismul ortodox este un antidot împotriva consumismului american: „România sa înceteze sa mai aplice modele din import!“

 

Românii au din ce în ce mai multe solutii ca sa priveasca realitatea lumii internationale. Afla astfel ca si în locuri mitizate, precum SUA, oamenii cauta disperati o realitate mai buna. Ovidiu Hurduzeu, scriitor si critic social român, ne propune câteva secvente americane, bune sa ne întareasca sufletul si credinta.

Ovidiu Hurduzeu, scurta biografie: Ovidiu Hurduzeu, nascut la Bucuresti în anul 1957, este un scriitor si critic social român, stabilit în California din anul 1990, doctor în literatura franceza si stiinte umaniste al Universitatii Stanford, SUA. Este autorul unui volum de proza scurta, al unui roman, al unui studiu asupra cazului Unabomber si a doua carti de eseistica: “Sclavii fericiti” si “A Treia Forta. România profunda” (împreuna cu Mircea Platon). Îngrijeste împreuna cu economistul catolic american, John Medaille, o antologie de texte despre distributism si noua economie civica, sub titlul “Economia libertatii: Renasterea României profunde”.

– Domnule Ovidiu Hurduzeu, stiu ca traiti în SUA de ani buni. Cum îi vad americanii pe români, pe diferite nivele, de la nivelul omului politic pâna la cel al omului de cultura?

– Pentru americanul de rând, care nu poate localiza nici New Yorkul pe harta, România nu exista sau a aflat de ea din întâmplare, din surse aleatorii. Cât stim noi despre insulele Sao Tome si Principe, atâta stiu si acesti americani despre România. La nivel de stat, relatiile par excelente. În mass-media americana avem o imagine “calduta” spre negativa. Suntem mereu prezentati în negru-cenusiu, ceea ce ridica unele întrebari asupra gradului de informare si de obiectivitate a persoanelor care prezinta informatii despre România. În mediile universitare si în cele profesionale avem o imagine foarte buna. Studentii români care studiaza în SUA sunt peste media colegilor lor americani, iar profesionistii din diferite domenii sunt aproape unanim apreciati. Dar nu ne impunem numai prin competenta, ci mai ales prin competenta asociata unor trasaturi umane deosebite, între care inteligenta, omenia, cumpatarea si harnicia sunt doar câteva. Sistemul economic si cultural din România, pentru a-si justifica falimentul, a indus în mintea cetatenilor ideea unui caracter românesc congenital pervertit: nu mai este nimic de facut întrucât asa suntem noi ramasi de la Dumnezeu, sa fim neputinciosi si hoti. Nimic nu poate fi mai fals. Este o adevarata ideologie satanica strecurata în suflete cu scopul de a descuraja poporul român si a-l mentine într-o stare de sclavie.

Plecarea definitiva a tinerilor din România este o tragedie nationala

– S-a vorbit foarte mult de o anume atmosfera din interiorul diasporei românesti. Lucruri nu tocmai bune. Care este acum atmosfera în comunitatea românilor care traiesc în SUA? Care este orizontul asteptarii acestor români în legatura cu evolutia României în spatiul UE?

– Si aici se exagereaza dezbinarea si se trec sub tacere lucrurile bune care se fac în baza comuniunii spirituale a românilor. Pe noi ne uneste Duhul, si nu un spirit legalist sau colectivist, suntem o simfonie pluripersonala, nu un musuroi de furnici, crestem într-o Biserica, si nu într-o pura ordine juridica sau economica. La noi solidaritatea are la baza principiul vecinatatii. În diaspora, traim în familia extinsa, cu prietenii, cu neamurile, cu enoriasii de la biserica, iar aceasta poate crea impresia de “izolare”. La nevoie, “vecinatatile” se unesc, dar trebuie sa existe o nevoie adevarata. Majoritatea românilor din diaspora vor binele României – din moment ce noi, cei din SUA, nu ne lovim zi de zi de prezenta UE, nu traim din finantarile Uniunii, nu trebuie sa luptam cu legislatia ei stufoasa, suntem într-un fel detasati de evolutia României în spatiul UE. Ramânem însa profund îngrijorati de evolutia României în propriul ei spatiu, în propria ei casa si ograda.

– Ce valori culturale sau de alta natura, de marca româneasca, circula în sistemul atât de vast al civilizatiei nord-americane?

– Tot ce are mai bun poporul român ajunge mai greu sau mai usor si în SUA. Faptul ca aceste valori nu reusesc întotdeauna sa se impuna este o alta problema, care tine de modul lor de difuzare, de obstacolele pe care le întâmpina în a fi larg cunoscute, si nu de calitatea lor intrinseca.

– Multi tineri români, majoritatea bine scoliti, se îndreapta tot mai mult spre SUA. Cum se integreaza si, mai ales, cum se raporteaza ei în continuare la tara natala?

Plecarea definitiva a tinerilor din România este o tragedie nationala. O si mai mare tragedie este lipsa unui program coerent si realist de repatriere. Fiecare tânar are modul lui de raportare la România, în general tinerii români imigranti sunt prea preocupati sa-si faca un rost în SUA ca sa se mai gândeasca la soarta României. Ca orice imigrant, sunt mânati de imbolduri nostalgice sa “ajute tara”, mai organizeaza câte un club românesc pe la universitatile americane unde studiaza si… cam atât…

 

Ortodoxia cunoaste o raspândire mare în SUA

 

– Exista o opinie, conform careia modelul american de viata, în general, ar fi lipsit cumva de ancore spirituale. Care este locul Ortodoxiei, cu valorile ei, cu mentalitatile ei, în ansamblul lumii americane contemporane?

– Spre deosebire de România, unde se încearca subrezirea Ortodoxiei chiar din interiorul ei, în SUA, Ortodoxia cunoaste o vigoare si o raspândire extraordinara. Nu mai este un secret pentru nimeni ca SUA trec printr-o profunda criza culturala. Într-adevar, civilizatia americana si-a pierdut ancora spirituala. Religia principala a SUA, protestantismul, s-a transformat drastic în ultimii 30-40 de ani. Dintr-o religie bibliocentrica ce punea accentul pe sacrificiul de sine si dreptate în numele lui Dumnezeu, a devenit în mare parte ceea ce se numeste the prosperity Gospel: “Asculta poruncile lui Dumnezeu si El te va îmbogati”. Vechii predicatori ca Billy Graham au fost înlocuiti de tipi precum Joel Osteen, care a cumparat un stadion de 64.000 de locuri si l-a transformat în biserica, o biserica unde aproape ca nu mai este pomenita biblia. Popularitatea de care se bucura carti ca “Rugaciunea lui Jabez” este un exemplu graitor despre starea de cadere spirituala prin care trece America. În acest context, din ce în ce mai multi protestanti americani se convertesc la Ortodoxie. Unii regasesc credinta cea adevarata dupa ce au cunoscut modernismul si coruptia anglicanismului, saracia spirituala a protestantismului american si scandalurile care zguduie periodic catolicismul. Vreau sa subliniez ca majoritatea celor care se convertesc adopta Ortodoxia cu trup si suflet, iubesc traditia ei monastica si nu doresc în nici un fel ca Ortodoxia sa se schimbe. Regasesc acea ancora spirituala pierduta. Ascetismul Ortodox este un antidot împotriva consumismului american, ofera o atractie enorma pentru americani întrucât este un ascetism ce pune în valoare frumusetea lumii. Doar în Ortodoxie frumusetea si ascetismul nu sunt în contradictie, ci se sustin unul pe altul într-o viziune iconica asupra lumii. Dupa ce-au ratacit prin alte credinte, acesti americani redescopera cu multa multumire o biserica condusa nu de o carte (Biblia) sau de o persoana umana (Papa), ci de însusi Iisus Hristos. Am întâlnit multi dintre acesti ortodocsi. Fericirea de pe fetele fratilor mei americani, rugaciunile lor de recunostinta – recunostinta de a fi reintrat în Duhul dreptei credinte în Iisus Hristos, hotarârea lor ferma de a nu schimba nimic din dogma si învatatura transmise de traditiile Ortodoxiei m-au ajutat sa ma întaresc în propria mea credinta.

Prabusirea unui mod de viata rezultat în urma a doua revolutii

 

– În România, toata lumea acum pare a fi preocupata de criza economica. Multi vad primele cauze ale declansarii acestui fenomen complex în slabiciunile economiei de tip american. Adica o economie excesiv speculativa sau, în termeni de bun-simt crestin, o economie bazata pe lacomia excesiva a capitalului multinational. Care sunt opiniile dvs. cu privire la acest fenomen?

– Criza mondiala actuala este una de sistem. Asistam la prabusirea unui mod de viata si productie rezultat în urma a doua revolutii. Pe de-o parte, revolutia culturala a “noii stângi”, începuta în anii 1960, care a produs un relativism generalizat, o societate fragmentata si distrugerea valorilor traditionale – deci, un libertarianism cultural -, iar pe de alta parte, un libertarianism economic sustinut de dreapta neoliberala, declansat prin decizia politica a Administratiei Reagan, urmata la scurt timp de conducerile altor mari economii dezvoltate, de a relaxa legile antimonopol. Odata ce mecanismul “dereglementarilor” s-a pus în miscare, el nu a mai putut fi oprit. Dreapta neoconilor (neoconservatorii) nu a facut decât sa continue în plan economic excesele din plan cultural ale stângii. Potrivit actualului “rege-filosof” al conservatorilor britanici, Phillip Blond, libertarianismul cultural si cel economic au avut o agenda comuna, ambele sustinând o ideologie liberala denaturata. Si nu numai o ideologie denaturata, cât mai ales o antropologie anticrestina. În locul persoanei, în sens crestin, care exista numai în comuniune cu celelalte persoane, unice, libere si responsabile, neoliberalismul a pus individul monadic condus doar de propriul interes egoist. Tarile occidentale dezvoltate nu au luat în considerare sfatul întelept al Papei Ioan Paul al II-lea, care le-a avertizat imediat dupa caderea Zidului Berlinului, în enciclica Centesimus Annus: “Tarile occidentale, la rândul lor, risca sa vada în aceasta prabusire a comunismului o victorie unilaterala a propriului lor sistem, ceea ce le-ar împiedica sa opereze modificari necesare în acel sistem”.

 

“Omul nou” european va da gres

 

– Poate România, dupa 20 de ani de cautari si ajustari – mai ales la modele europene , sa-si gaseasca o identitate care sa-i asigure un echilibru economic, social si cultural într-un sistem mai larg, cum este cel al UE?

– UE nu poate oferi un model unic de dezvoltare într-o Europa a natiunilor, unite într-o comunitate de destin. Toate încercarile de amalgamare si pritocire a valorilor si populatiilor de pe batrânul continent pentru a obtine un “om nou” european, pe modelul lui homo sovieticus, vor da gres. Vor destabiliza si mai mult echilibrele economice, sociale si culturale, deja fragilizate de criza economica, declinul demografic si imigrarile masive din afara Europei. România sa înceteze sa mai aplice modele din import, venite la pachet, si sa treaca de îndata la elaborarea de practici economice si sociale “made in Romania”, spre binele comun al românilor si, deopotriva, al partenerilor nostri europeni.

– Am putea vorbi de un model românesc pe care sa-l cladim, usor-usor, si-n plan economico-social în urmatorii ani pe drumul asezarii României în sistemul european? Un model care sa semene întrucâtva cu cel al unor tari precum Spania, Italia si, de ce nu, Polonia?

– Noi nu avem de ce si nici nu am putea sa aplicam ad-litteram un model provenit din alte tari. Trebuie sa restauram, sa aducem la zi propriile noastre modele economice pe care le-am sters din memoria colectiva si în buna parte si din arhive. În cercurile conservatoare traditionale din Anglia si din SUA – ma gândesc în primul rând la gânditori si economisti catolici precum Stefano Zamagni, John Médaille, Thomas Storck, sau la anglicanul Phillip Blond – este redescoperit cu admiratie modelul distributist din România lui Ion Mihalache. În anii â20 marele gânditor englez G.K. Chesterton prezenta modelul românesc drept un exemplu demn de urmat pentru întreaga Europa. Pâna la expozitia dedicata istoriei cooperatiei din România, organizata de istoricul Emilia Corbu la Slobozia (expozitia este înca deschisa publicului), nu se stia mai nimic de dimensiunile si complexitatea sistemului economic distributist care a functionat în România dinainte de comunism. Tara noastra a fost pusa pe butuci fiindca a urmat modele straine de firea românului, de rostul crestin al vietii sale, modele prea putin adaptabile realitatilor social-economice de pe aceste meleaguri. Cum modelele importate s-au prabusit – chiar presedintele tarii a recunoscut-o în discursul recent de la Tusnad -, în zadar vom încerca sa le cârpim cu petice “morale”, keynesiene, etatiste etc. Observ ca în ultimul timp unii ar vrea sa vopseasca gardul economiei în culorile “crestin democratiei”. Este o încercare de a “binecuvânta” crestineste coruptia, abuzul si cleptocratia de la noi. Sper ca Biserica Ortodoxa sa nu se lase amagita de aceste manevre politicianiste. Mântuitorul a spus: “Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haina veche, caci peticul acesta, ca umplutura, trage din haina si se face o ruptura si mai rea”.

 

Un model economic pentru România

 

– Dupa câte ne-ati spus, lucrati la “un model economic pentru România, model în concordanta cu valorile noastre crestin-ortodoxe”. Faceti o descriere succinta, pe întelesul tuturor, a acestui proiect. Singurul model care este cu adevarat în concordanta cu valorile crestin-ortodoxe este modelul distributist al “economiei civice”, bazat pe antropologia crestina a persoanei, pe sustenabilitate, pe subsidiaritate, pe valorile omeniei, daruirii si iubirii crestine. Prin ce este el în concordanta cu valorile crestine?

– În primul rând, prin faptul ca urmareste respectarea demnitatii si autonomiei cetatenilor în toate laturile vietii sociale, de la alocatia pentru nou-nascuti pâna la asigurarea unui venit drept. Celelalte modele economice promoveaza pe homo oeconomicus, care nu este o persoana, ci un mijloc, o “resursa umana”, exploatat ca marfa sau ca sursa de profit. În al doilea rând, economia civica promoveaza dezvoltarea durabila si la scara umana, si nu un progres nesabuit, de dragul progresului; hiperindividualismul este înlocuit de personalism, în care interesul personal este urmarit cu responsabilitate si armonizat cu cel al comunitatii. Si, în al treilea rând, economia civica propune raspândirea larga a proprietatii productive sub forma unor entitati mici si mijlocii care functioneaza “în retea” sau în asociatie unele cu altele. Numele de distributism, sub care mai este cunoscut modelul, nu înseamna “distribuirea bunastarii/bogatiei” din modelul socialist, ci distribuirea proprietatii productive (aici intra si cunostintele, si creditele ieftine destinate productiei). Nu este vorba numai de o schimbare de model economic, ci de o întreaga paradigma sociala si culturala. Modelul nu este “de import”, desi a fost teoretizat, la începutul secolului al XX-lea, de gânditorii catolici G.K. Chesterton si Hillaire Belloc. În trecutul nostru, distributismul a stat la baza economiei taranistilor lui Ion Mihalache, dar îl regasim si în modurile populare de guvernare din traditia zemstovului rusesc, evocate de marele gânditor ortodox Alexandr Soljenitîn si functioneaza cu succes, azi, în multe locuri de pe glob. Doua exemple concludente: cooperativele Mondragón din Tara Bascilor, cu cei 100.000 de proprietari-lucratori si 50 de ani de activitate încununata de succes, si economia civica a Emiliei-Romagna, unde 40% din PIB provine de la firmele care lucreaza în sistem partenerial si asociativ. Este o economie a libertatii si demnitatii umane. O economie a daruirii si fratietatii. O propunere ortodoxa de scoatere a României din criza.

– Domnule Ovidiu Hurduzeu, va multumesc foarte mult, dorindu-va mult succes în continuare!…

 

 

 

Addenda la Istorie

On By nelursIn Opinions, WorldLeave a comment

Addenda la  OBAMA SI OSAMA

de Jianu Liviu-Florian

E loc de multe pe pamânt,

De multe Babiloane, zob,

De multa lipsa de cuvânt,

Si terorism destul, pe glob –

 

E loc de dinte pentru dinti,

De teleshowuri cu vendete,

Se nasc din crime, mereu, “sfinti”

Ce pun o lume, la perete –

 

E loc de lideri, spânzurând,

De executii comandate,

De stat pentru trait, la rând,

N-au unii Rai, altii – bucate –

 

E loc pe lume de batut

Gloriosul  pas de defilare,

Sa fie-avutul, mai avut,

Sa n-aiba ioc, cel care n-are –

 

Se bate toba, cânta-n veac

Trompete ample, ca mai moare

Un vinovat, când altii fac

O crima, zilnic, si mai mare –

 

E loc de lideri, spânzurând –

De executii comandate –

De stat pentru trait, la rând –

N-au unii Rai, altii – bucate –

 

 

mai 2011

 

 

BERLIN BERLIN

On By nelursIn HistoryLeave a comment

CHECKPOINT CHARLIE

de Gabriela CALUTIU SONNENBERG

Eram pentru a doua oara in Berlin. Si ma bucuram în taina ca ma puteam plimba în voie prin locuri prin care, pâna nu de mult, prezenta mea de „enemy alien” ar fi fost de neconceput. Dar, în ciuda intentiilor mele pasnice, orasul continua sa ma tina la distanta. Pe scurt, orice actiune as fi început, nu se lega defel.

„Enemy alien”, asa supranumisera americanii tinerele nemtoaice care se încumetau sa înceapa o viata noua peste ocean, casatorindu-se cu soldati GI, la sfârsitul celui de-al doilea Razboi Mondial. Definitia asta ostila n-ar fi trebuit sa mi se aplice tocmai mie, de vreme ce trecuse o jumatate de secol de atunci. Cu toate acestea, e evident ca exista paralele între situatia acelor mirese si destinul meu. Cu putina imaginatie, casatoria dintre o fosta „soimita al patriei” din generatia „decretel” si un fost pilot de spionaj militar RFG-ist ar fi putut servi drept subiect filmului „Mr. & Mrs. Smith”.

 

Revenind la Berlin, ma apasa amintirea sejurului meu anterior. La invitatia Ambasadei Americane pentru interviul de viza fusesem refuzata franc. Motivul: not qualified, insuficient pregatita pentru o banala luna de miere in SUA. „Sa mearga sotul singur, el are pasaport german”, sugerase functionara de la ghiseu. „Mai încercati peste trei ani, daca mai sunteti casatoriti pâna atunci”, a adaugat pe ton sententios. Oricum, cu pasaport românesc nu sunt garantii. În fond, cinci limbi straine si un titlu academic nu schimba stema de pe buletin. Pot cel mult spori valoarea mea potentiala pe piata muncilor dubioase de peste ocean; s-au mai vazut casnicii de forma.

Nu tocmai optimista, luasem din nou drumul capitalei, de data aceasta pentru formalitati la Ambasada Româna. Inutil de mentionat ca nu asteptam prea mult nici de data aceasta. Esecul, fireste, nu a întârziat sa apara, îmbracat sub mantaua sicanelor birocratice clasice: lista de documente era incompleta, orarul Ambasadei era cu totul altul decât cel de pe internet, telefonul si adresa recent schimbate nu apareau în cartea de telefon a orasului.

 

Am iesit din cladire cu lacrimi în ochi, strivita de povara neputintei sclavului, fata cu autoritatea atotputernica. Ghinionul meu era ca apucasem deja sa ma lepad de cojocul indiferentei, cel care îmi înlesnise supravietuirea în comunism. Prea repede ma obisnuisem cu bunavointa functionarilor germani, adevarati serafimi grijulii fata de emigrantii esteuropeni, intuind, parca, traumele câinelui haituit de lupi.

* * *

Berlinezii, ca mai toti locuitorii de capitale, au renume de guralivi, extrovertiti si aroganti, comportându-se de parca ei ar fi buricul pamântului si s-ar pricepe la toate. Daca apuci sa-i cunosti mai bine, afli în ei prieteni de nadejde, energici si optimisti. Ca si când ar fi vrut sa demonstreze ca nu face exceptie de la regula, prietena mea m-a însfacat de brat, fortând nota: „hai s-o facem lata!”

 

Impropriu spus „lata”, când ai de-a face cu o femeie care ti-ar putea fi mama. La ce mare brânza ma puteam astepta? Rationament gresit – aveam sa aflu dupa aceea, în timp ce ma lasam purtata pe strazile metropolei, ametitor pulsânde, amenintând parca sa explodeze din toate încheieturile. Marion turuia necontenit povesti din copilaria ei plina de peripetii din orasul care pe atunci semana cu o fâsie Gaza a zilelor noastre. M-am rusinat de nestiinta mea, aflând ca Berlinul de Vest a fost, pentru o vreme, izolat complet de restul lumii, înconjurat de comunisti. Si eu care credeam ca aflasem deja totul de la Radio Europa Libera! Copiii de pe atunci, printre care si Marion, îsi petreceau timpul recuperând pachetele de alimente si carbuni pe care pilotii aliati le lansau peste zona ramasa neocupata, riscându-si viata. Vremea „bombardamentelor cu stafide” a facut istorie, salvând orasul de ger si de frig.

 

Zâmbeste misterios, fardata decent, cocheta blonda la saizeci de ani, în timp ce îsi aminteste povestea iubirii ei pentru un german din Berlinul de Est. Treceau granita de câte ori puteau, pentru a se îmbratisa pasional prin crângurile împadurite din apropiere. Nici azi nu stie ce sa creada despre barbatul care a disparut brusc din viata ei, pentru ca, decenii mai târziu, dupa reunificarea Germaniei, sa-i marturiseasca fara convingere ca, pasamite, era deja casatorit pe atunci. Dar, daca minte? Poate l-au prins, poate l-au „convins” sa devina informator. Poate.

 

Pregatite sufleteste pentru amintiri dulci-amare, ne-am trezit, ca din întâmplare, în fata fostului punct de frontiera, supranumit Checkpoint Charlie, astazi muzeu (Slava Domnului!). Al treilea, dupa Alpha si Bravo, conform prescurtarilor alfabetului aviatic international, punctul de control Charlie e sinonim cu speranta. Nedreptatea, minciuna, catusele, îndobitocirea, lipsa de toleranta, discriminarea, saracia, foamea, dedublarea, într-un cuvânt dezumanizarea proletcultista, avea o limita aici. Locul geografic al noului început, crapatura în Zidul Berlinului prin care se putea respira aerul curat al libertatii exista cu adevarat, chiar daca era bine pazita: Checkpoint Charlie.

De ce punct de control, si nu granita? Din simplul motiv ca numai socialistii se considerau o tara separata; Occidentul vedea Germania ca pe o tara divizata în doua sectoare, fara frontiere. Si aveau dreptate, pâna la un… punct de demarcatie. Pe masura ce ne apropiam, starea mea de neliniste devenea din ce în ce mai neplacuta.

 

* * *

 

Când esti cetatean liber, traitor într-o tara democratica, nu e normal sa te temi de un steag sovietic enorm, sfâsiat la un colt, cândva rosu, azi de un gri decolorat, cu o stema în secera si ciocan demult uitata, care atârna neglijent de fatada unui bloc. Cu scârba rasucesc capul în alta directie si ma trezesc fata în fata cu portretul supradimensional al unui soldat care îmi întoarce privirea de parca ar vedea prin mine. Degeaba l-au ales chipes si cu fata „umana”: chipiul lui cu cozoroc supradimensionat si pasmanteria rosie de pe epoleti tradeaza apartenenta la o lume pe care o înghesuisem în cotloanele amintirii. Ma duce automat cu gândul la uniformele copilariei – temutele sepci de militieni.

 

La doi pasi, padurea de cruci, cu fotografii de oameni omorâti prematur, morti din dragoste de viata. Prea mult aduce cu Piata Universitatii, prea tinere sunt chipurile lor. Cine-ar fi crezut ca exista asemanari atât de frapante între istoriile noastre atât de diferite? De ce ma simt, brusc, vinovata pentru simplul fapt ca traiesc?

 

Ca o salvare, intrarea în muzeu gazduita de inofensivul magazin de suveniruri din disparutul RDG ofera solutia de evitare a nedoritului acces de panica. Asaltam trecutul, pasind lejer pe sub pancarta care ne avertizeaza în engleza, rusa, franceza si germana (germana e ultima!) ca, vezi, Doamne, parasim sectorul american: YOU ARE LEAVING THE AMERICAN SECTOR, VOUS SORTEZ DU SECTEUR AMÉRICAIN. Si ce daca? Uite ca se poate, sopteste vocea interioara, dupa ce a prins curaj.

 

Ce folos ca am platit intrarea cu cardul bancar, semnând nonsalant pentru 25 de Euro (ce de bani: un sfert de salariu, înainte)?! Se naruie avântul, ca un castel de carti în sala întunecoasa, la auzul imnului muncitoresc cântat de coruri de dimensiuni mamut. Înghit în sec la vederea paradei miilor de corpuri umane miscate la unison de o mâna nevazuta, în proiectie pe un ecran de pe perete. „23 August”?

 

O parasuta confectionata din petice, un carucior pentru carat pamântul dintr-un tunel subteran prin care au fugit 57 de oameni, un minisubmarin din materiale casnice, un zmeu cu motor de Trabant si rezervor de motocileta Jawa, o masina Isetta, cu scaunul din dreapta confectionat în asa fel încât sub tapiterie sa se ascunda, în buret, un om, iar pasagerul propriu-zis sa-i sada, practic, în brate. Marturii zguduitoare ale tentativelor reusite de evadare din Berlinul de Est, gratie inventivitatii si puterii pe care numai disperarea o poate da.

 

Dar sunt si fotografii sfâsietoare, de familii despartite de sârma ghimpata; un transfug împuscat murind lent, golit de sânge, pe fâsia dintre sectoare, sub privirile încremenite ale soldatilor neputinciosi – transmisiune în direct, la televizor. Rece. Rece sira spinarii, rece razboiul care mocneste neînceput si neterminat, amenintare mereu prezenta – nu cumva sa faci un pas gresit. Nici eu, nici ei, nici tu, nici noi. Nimeni nu-si asuma raspunderea de a porni gâlceava. E bine sa ai grija de toate si, daca se poate, sa nu respiri.

 

„Eu sunt un cetatean al Berlinului”, spune pe ecranul muzeului din Checkpoint Charly un Kennedy ravasit, miscat pâna la lacrimi în fata maselor de locuitori ai Berlinului de Vest, care nu înteleg de ce le-a taiat cineva strazile, casele, familiile si sufletele în doua jumatati inegale. Un soldat sare peste gardul de sârma ghimpata, o fractiune de secunda care decide întreaga lui viata, linia subtire de demarcatie dintre dezertor, mort sau om liber, mâna destinului imortalizata în chiar clipa închiderii definitive a portilor, ora zero. A fost ultimul om scapat din tara care, în secunda urmatoare, s-a transformat în închisoare, pentru mai bine de saisprezece milioane de oameni.

 

Fundalul sonor se schimba. Din megafoane rasuna limba de lemn a unui functionar cu ochi rosii, care da din mâna agitat, ca si dictatorul nostru. Deasupra capului, stema frapant de asemanatoare cu a noastra, compas în loc de secera, dar aceleasi spice de grâu pe fundal rosu, pâinea din belsug care, de fapt, venea dramuita, ne alimenta… rational.

 

Masa cu lampa aprinsa, interogatoriu, masina de scris pe care s-au dactilografiat manifeste, Gandhi, Walesa, piept despuiat în fata unei tevi de tanc, radio rusesc cu butoane rotunde si lungimi de unda intentionat „scurtate”, din care se aude Vocea Americii bruiata corespunzator, tancuri care strivesc sub senile primavara de la Praga, Stalin, Leningrad. Davai!

 

Ultimul transfug RDG-ist evoca momentul în care soldatul american deschide portbagajul si îl anunta ca poate pasi în libertate; sotia îl întâmpina, în mâna cu biletul pe care scrie „Nu te mai întoarce acasa”. Mototolit biletul, zdrobit trecutul, sfâsiate inimile. Oameni reuniti dupa spaime de moarte. Oamenii palizi, gânditori, pasesc cu teama prin zidul despicat, cu lacrimi în ochi si cu frica în suflet, atât de cuminti, atât de fericiti. Bat tovaraseste cu palma deschisa pe capotele Trabaturilor, care ruleaza în convoi lent, de parca nici lor nu le venea sa creada ca s-a terminat. Atâta cumpanire, cumintenie, evlavie impresioneaza mai mult decât o mie de strigate regizate. Împreuna. Atât. Ce vrei mai mult?

 

Urca nodul din gât pe masura ce trecem dintr-o încapere în alta. Aerul e din ce în ce mai rar, se zguduie plamânii, gâlgâie lacrimile care nu se mai înghit. Mi-e ciuda pe mine, pe slabiciunea mea, ce naiba, doar am trait si vazut destule. Mi-e si rusine de cei din jur cum ma scutur necontrolat, icnind si sughitând, ca o figura tragica, în plina deznadejde.

 

Se apropie un domn de-al casei. Nu-l pot numi angajat sau supraveghetor, pentru ca muzeul e opera acelor benevoli care, dintotdeauna, si-au pus la dispozitie apartamentul si viata, celor dornici de a arunca o privire în sectorul socialist, luând contact cu familia de acolo sau nutrind planuri de evadare. Unul din îngerii nostri pazitori, asadar, schimba o privire muta cu însotitoarea mea si ne ghideaza spre un scaun de lânga geam. Exact la timp pentru a ma prabusi ca rupta din talie, cu fata ascunsa în palmele înghetate, o gramajoara de surcele. Ma straduiesc sa respir si sa ma adun.

 

Iesim în strada, în urma noastra rasuna coruri de pionieri aparent veseli, cântând Internationala. Parca-am mai îmbatrânit cu zece ani. Bucata de zid cumparata la venire, beton armat de înalta densitate, e sfarâmicioasa si-mi lasa un praf alb pe degete.

 

Marion ma sprijina de cot si ma priveste îngrijorata: „De ce nu mi-ai spus?”. „Ce?
N-am ce sa-ti spun, nu stiu ce am, nu pot sa-mi amintesc nimic grav”, îi raspund, buimaca. Poate sunt un caz patologic, din acelea despre care sunt filme la televizor, poate am trait ceva cutremurator, iar creierul meu refuza sa-si aminteasca. Sau poate ca am doar un defect la receptie, ca radioul rusesc Selena; cineva a ascuns în mine un diapazon, dar l-a plasat necorespunzator. Vibreaza nepoftit, la te miri ce. Bruiaj.

 

Pancarta cu soldatul e tot acolo, lânga minuscula cabina de graniceri, doar ca, de pe partea aceasta, reda, în replica, fotografia unui tânar american, cu bereta reglementara, fara chipiu supradimensionat.

Citim instructiunile pentru urmatoarea etapa din viata noastra: ÎN SECTORUL AMERICAN, INTERZIS PORTUL DE ARME; RESPECTATI REGULILE DE CIRCULATIE!

Apoi, daca asta-i tot, atunci, cu placere, cu mare placere!

Benissa, 2010


 

TORNADELE UCIGASE

On By nelursIn HistoryLeave a comment

 

Tornade ucigase, un twister si furtuni tropicale devastatoare au ucis 210 persoane într-o singura noapte în Statele Unite

 

Peste 200 de persoane si-au pierdut viata în noaptea de miercuri (27) spre joi (28 aprilie 2011) în cinci state din sudul si estul Statelor Unite, anunta posturile de televiziune nationale si ziarele de mare tiraj din SUA. De la o ora la alta, mass media anunta un numar tot mai mare de victime. Un lant de tornade, furtuni tropicale si un twister, formate din acelasi focar, au afectat noaptea trecuta cinci state din sud-estul SUA, situate în zona de risc maxim: Alabama, Mississippi, Tennessee, Georgia si Kentucky.

 

Monstrul ucigas va traversa în cursul zilei de astazi, 28 aprilie, alte 21 de state situate în Golful Mexic, sud-estul Statelor Unite si zona Mid Atlantic (nord – est). Lantul de furtuni a produs deja pagube din Texas pana în statul New York, potrivit Huffington Post. Guvernatorii statelor Alabama, Mississippi si Georgia au declarat starea de urgenta.

 

Începând de ieri dupa amiaza si în timpul noptii de 27 spre 28 aprilie, o tornada anuntata de meteorologi înca de luni, 25 aprilie, a crescut continuu în intensitate si s-a transformat în twister. Axa ei imensa, cu o viteza de rotatie de 166 mile/ora, o încadreaza în categoria furtunilor de gradul 4.

 

În statul Alabama a fost declarata starea de urgenta înca de miercuri dimineata (27 aprilie) si a fost convocata Garda Nationala. Cu toate acestea, numarul mortilor din Alabama se ridica, pâna la aceasta ora, la 131 de persoane. În dimineata zilei de joi, 28 aprilie 2011, Guvernatorul statului, Robert Bentley, a declarat pentru NBC News ca este o scena de devastare totala, iar furtuna ucigasa a produs un numar imens de victime, mult peste asteptarile autoritatilor.

 

Chris England, un membru al Crimson Tide Production Team, de la Universitatea Alabama, a surprins aseara pe o caseta video trecerea tornadei monstru peste orasul Tuscaloosa, Alabama, orasul în care s-au înregistrat cele mai multe pierderi de vieti omenesti. Orasul are 83.000 de locuinte, iar o mare parte dintre acestea au fost afectate de furtuna si au ramas fara curent electric. Sediul central al politiei, stadionul si alte cladiri publice din localitate au fost devastate, iar joi dimineata multe strazi erau impracticabile. Primarul orasului Tuscaloosa a declarat ca la scurt timp dupa dezastru, la un singur spital din oras erau înregistrate 15 decese si peste 100 de raniti. Pagube însemnate s-au produs si în orasele Pleasant Grove si Birmingham din Alabama, unde sute de case au fost distruse. De asemenea, pagube materiale mari s-au semnalat în orasul Ringgold din Georgia si în mai multe orase din statul Mississippi.

 

Potrivit CNN, twister-ul de azi noapte a produs cele mai multe pierderi de vieti omenesti din ultimii 35 de ani. Furtuna a ucis alte 32 de persoane în statul Mississippi, iar statele Tennessee si Virginia au declarat câte un deces în aceasta dimineata. Câteva sute de voluntari ai garzii nationale încearca acum sa stopeze efectele inundatiilor din zona Midwest, South.

 

Presedintele Barack Obama a declarat pentru NBC News ca a aprobat în regim de urgenta cererea guvernatorului Robert Bentley pentru sprijin federal si a trimis déjà echipe de asistenta si cautare a supravietuitorilor din Alabama, precum si 1400 de soldati din Garda Nationala.

 

În mesajul adresat Guvernatorului Bentley, presedintele Barack Obama a spus: „Michelle si cu mine prezentam sincere condoleante si avem pareri de rau profunde pentru familiile celor care si-au pierdut viata din cauza tornadelor, care au maturat Alabama si sud-estul Statelor Unite. Inimile noastre sunt deschise pentru toti cei care au fost afectati de fortele dezlantuite ale naturii. Apreciez, sprijin si laud eforturile eroice ale celor care s-au mobilizat si au lucrat neobosit pentru a stopa efectele acestui dezastru. […] Vom continua sa monitorizam furtuna severa din întreaga tara si suntem gata sa-i ajutam pe oamenii din Alabama si pe toti cetatenii afectati de furtuna.”

 

Tom Bradshaw, meteorolog la National Weather Service pentru Regiunea de Sud din Fort Worth, Texas a declarat pentru The Weather Channel: „Acesta este, probabil, unul dintre cele mai mari focare din sud-est din ultimul timp si spune multe despre schimbarile majore ale climei, având în vedere dezastrele naturale recente pe care le-am avut pe întreaga planeta.”

 

„Tornada extrem de larga, care a urlat prin Birmingham miercuri la orele 6,00 pm a fost produsa de acelasi focar care a produs twister-ul din centrul orasului Tuscaloosa” a declarat Jim Stekovich, meteorolog la Serviciului National de Meteorologie, biroul din Birmingham, Alabama. “Am avut – asa cum a prezis – o epidemie masiva de tornade puternice si violente astazi”, a spus Stekovich.

 

Dave Imy, un meteorolog de la Serviciul National de Meteorologie Storm Prediction Center din Norman, Oklahoma, a declarat ca Centrul din Oklahoma a primit 137 rapoarte de tornada în jurul regiunii miercuri seara, anunta AP. Potrivit AP, Dave Imy a afirmat ca aceasta este cea mai distugatoare tornada de la cea din 1974, când 315 au fost ucisi.

————————————–

Surse: NBC News, CNN, Huffington Post, CBS News, Washington Post

Sursa foto: AP/Huffington Post

 

Simona BOTEZAN

Washington DC, SUA

27 aprilie 2011

Bin Laden, la trecut

On By nelursIn OpinionsLeave a comment

Daca Osama bin Laden a fost ucis acum sau mai demult ramane sa aflam vreodata sau … niciodata. Cert este ca Statele Unite ale Americii au decis sa incheie un capitol in razboiul global asupra terorii. Odata cu finalizarea acestei operatiuni sa ne gandim si la cateva coincidente si lucruri mai putin stiute. Poate ca acestea merita atentie si o judecata rezervata.
In primul rand, desele informatii venite dinspre partea capului retelei teroriste Al Qaeda sugerau ca a predat comanda operatiunilor la scurt timp dupa atacurile din 2001. Asadar, real sau imaginar, bin Laden nu mai coordona reteaua, la nivel operational. Serviciile secrete pakistaneze, au pierdut in mod nejustificat un deceniu pentru localizarea si monitorizarea miscarilor lui bin Laden. Cu multa ingaduinta se poate accepta un asemenea esec, mai ales ca moartea teroristului s-a petrecut pe teritoriu pakistanez. Schimbarile de conducere la nivelul comunitatii de informatii si militare din SUA au avut loc cu doar cateva zile inainte de distribuirea imaginilor cu lichidarea lui bin Laden. Pare din nou o coincidenta, insa transformarile nu sunt intamplatoare. De exemplu, comandantul operatiunilor militare din Afganistan, generalul Petraeus a devenit seful CIA.
Ramane insa o lovitura de imagine uriasa pe care Statele Unite o realizeaza la nivel national si global. Probabil ca a fost momentul cel mai oportun pentru distrugerea unui mit. Poate ca substanta mitului s-a risipit si nu mai oferea niciun avantaj strategic pe teren. Oricare ar fi adevarul, trebuie sa consemnam incheierea celui mai lung capitol din razboaiele duse de americani in alte spatii de conflict. Un terorist, vanat mai bine de un deceniu, pe capul caruia s-au pus 25 de milioane de dolari, a fost eliminat, si nu prins, de fortele speciale americane.

De acum inainte, este de asteptat sa remarcam o moderatie in retorica fortelor militare occidentale impotriva terorismului global. In egala masura, disparitia unui finantator al terorismului va conduce la lupte pentru suprematie in interiorul organizatiei si deci la posibile actiuni care sa capteze atentia lumii.

Claudiu Lucaci
http://www.claudiulucaci.ro

VINEREA MARE

On By nelursIn poetryLeave a comment

„Din Eul rastignit de iubirea
pentru celalalt, curge viata vesnica.”
M.-A. Costa de Beauregard

Vinerea Mare a Patimilor lui Hristos.
Se-aude toaca.
Credinciosii se-ndreapta spre biserici.
Începe slujba religioasa.
Îngerii coboara blând din cer,
întind aripile deasupra capetelor noastre,
îsi pregatesc glasurile.
Preotii-nalta rugaciuni…
Se-aud cântari de cinstire,
se înfioreaza întreaga fire…
Se-aprind lumânari,
se lumineaza inimile si gândurile noastre.
Se cânta Prohodul…
Îngerii tristi cânta cu noi !
Clopotul bate.
Pe cer trec nori alungati de vânt.
Pasari tresar din somn speriate.
Printre unde sonore si fosnet de aripi,
lumânarile noastre,
unite-ntr-o singura lumina mare.
Învaluiti în propria lor lumina,
Îngerii se afla printre noi!
Înconjuram biserica,
împreuna cu preotii,
purtatori ai sfântului Epitaf.
Ne oprim de patru ori
si ne hranim sufletele cu rugile lor.
Trecem pe sub Epitaf…
Îngerii sunt cu noi!
Biserica-i prea plina.
În jur roiesc enoriasii.
Vinerea Mare a Patimilor lui Hristos!
Îngerii se afla printre noi!
De secole rememoram
tristetea acelor zile, acelui timp –
Patimile lui Hristos -,
Cel venit sa ne lumineze,
sa ne dezvaluie sensul vietii.

Vavila Popovici – Raleigh, SUA

LUMINA DIN SUFLETELE NOASTRE

On By nelursIn Bible, Christian Perspective, InspirationalLeave a comment

Vavila Popovici

„Eu sunt Lumina lumii; cine Ma urmeaza pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vietii.” (Ioan 8:12)

De când ne nastem descoperim lumina si în lumina frumusetile vietii pamântene si marturisim o credinta bucuroasa care ne lumineaza sufletele, pentru ca Însusi Dumnezeu care a facut posibila ivirea noastra în aceasta lume, este Lumina si Iubire.
Parintele Dumitru Staniloae spunea: „Lumina vine dintr-o sursa; lumina naturala poate proveni de la o materie, de la soare; lumina spirituala vine de la o persoana. Luminozitatea imateriala vine de la o persoana despre care se spune ca straluceste, ca este luminata ; e o frumusete care nu tine de trasaturile chipului, nu este ceva masurabil… Hristos a fost radios, a fost frumos…”
Este bine ca aceasta Sfânta Sarbatoare a Învierii sa ne gaseasca într-o stare de bine a sufletului, cu iubire pentru semenii nostri, pentru natura care ne înconjoara. [pullquote]„Lumina vine dintr-o sursa; lumina naturala poate proveni de la o materie, de la soare; lumina spirituala vine de la o persoana. Luminozitatea imateriala vine de la o persoana despre care se spune ca straluceste, ca este luminata; e o frumusete care nu tine de trasaturile chipului, nu este ceva masurabil… Hristos a fost radios, a fost frumos…”

Dumitru Staniloaie[/pullquote]

Sa ne putem bucura atât cât putem de fiecare clipa a acestor zile de Paste, traind tot mai frumos prezentul. Sa ne ferim de dizarmoniile gândurilor, vorbelor si faptelor care ne pot îndeparta de Dumnezeu creându-ne o stare de neliniste si teama, sa cautam lumina si armonia care ne îmbunatateste legatura sufletului cu Divinitatea. Lipsa armoniei, ordinii, nu poate duce decât la deruta. „Daca ochiul tau este sanatos, tot trupul tau va fi plin de lumina” (Matei 6:22). Iata ca aceeasi lege este valabila atât pentru lumea naturala cât si pentru cea spirituala, caci cel care sta mult timp în întuneric pierde în cele din urma vederea si ochii lui nu mai pot primi lumina; tot asa si un suflet patruns de întuneric si acceptându-l mult timp, nu va mai putea primi lumina. Starea de liniste pe care o simtim traind în armonie este lumina din sufletul nostru care-si face loc în aceasta perioada si alunga întunericul; ea se obtine dupa gradul de noblete a fiecarui suflet, dar si dupa vointa fiecarei fapturi. Dupa cum iubirea se primeste si se daruie, tot astfel si lumina trebuie primita si daruita.
Ca o profunda expresie a trairii spirituale vom aprinde lumânari acasa si în biserici, exprimându-ne în acest mod credinta în jertfa si Învierea Domnului, dar ne vom ruga si pentru sanatatea si mântuirea celor vii si pentru odihna vesnica a celor raposati. „Ce pustiul ar fi spatiul daca n-ar fi punctat de biserici ! (…) Poarta spre Dumnezeu este credinta, iar forma prin care se intra la Dumnezeu e rugaciunea ”, medita Petre Tutea.
Si poate vom face plimbari în natura „la iarba verde” si ne vom aminti de spusele lui Iisus: „Aici este taina, Fii ai Luminii; aici în umila iarba. Aici este locul de întâlnire al Mamei Pamântesti si al Tatalui Ceresc; aici este Curentul Vietii care curge între Împaratiile Pamântesti si cele Ceresti. Puneti mâinile în jurul delicatei ierbi a îngerului Pamântului si veti vedea si auzi si atinge puterea tuturor îngerilor.”
Sa ne amintim  o afirmatie a scriitorului polonez Henrik Sienkewicz „Singur limbajul poetic se apropie de Dumnezeu pentru a-L sluji, exprimându-L. ”

Multi poetii români au scris despre Rastignire si Înviere, retraind fiecare în felul lui momentele mântuitoare pentru omenire: George Cosbuc, Alexandru Vlahuta, Tudor Arghezi, Vasile Militaru si altii. Citez doar câteva versuri din poemul „Pe cruce” a lui Vasile Voiculescu: „Isus murea pe cruce. Sub arsita grozava/ Palea curata-i frunte ce-o sângerase spinii./ Pe stâncile Golgotei tot cerul Palestinei/ Parea ca varsa lava…”
Mihai Eminescu a descris atmosfera Învierii la una dintre manastiri: „O muzica adânca si plina de blândete/ Patrunde tânguioasa puternicele bolti:/ Pieirea, Doamne sfinte, cazu în orice colt,/ Înveninând pre însusi izvorul de vieti./ (…) Un clopot lung de glasuri vui de bucurie,/ Colo-n altar se uita si preoti si popor/ Cum din mormânt rasare/ Cristos mângâietor,/ Iar inimile toate s-unesc în armonie:/ (…) Cristos a înviat din morti/ Cu cetele sfinte,/ Cu moartea pre moarte calcând-o,/ Lumina ducând-o/ Celor din morminte!”.
Se vorbeste despre o poezie inedita a lui Octavian Goga: „E sarbatoare pe câmpie,/ Si-n suflete e sarbatoare,/ Învie firele de iarna sub ploaia razelor de soare.// Sunt Pastele cele frumoase,/ Si-n fire zvonul lor strabate,/ Clopotnita-si îndoaie trudnic încheieturile uscate./ Arama striga când se zbate maiastra clopotului limba/ Eu simt strigarea ei aprinsa, ca-n vorbe sufletul o schimba/…”.

Alexe Mateevici, a scris poemul de inspiratie pascala: „Cântati cu bucurie acelui ce-a scapat/ Pe om si omenirea de moarte sufleteasca./ E Pastele! Viata! Hristos a înviat!/ Iubire între oameni si pace sa domneasca”.
Dar sa ne amintim în aceste zile si de închisorile comuniste, sa ne gândim la sufletele acelea tinere, visatoare – intelectualitatea româneasca, speranta tarii ucisa… Sa închidem ochii pentru o clipa si sa ni-l imaginam pe Radu Gyr trezit din somn în zorii diminetii si scriind în închisoare: Azi noapte Iisus mi-a intrat în celula./ O, ce trist si ce-nalt parea Crist!/ Luna venea dupa El, în celula/ si-L facea mai înalt si mai trist./ Mâinile Lui pareau crini pe morminte,/ ochii adânci ca niste paduri./ Luna-L batea cu argint pe vestminte/ argintându-I pe mâini vechi sparturi./ Uimit am sarit de sub patura sura:/ – De unde vii, Doamne, din ce veac?/ Iisus a dus lin un deget la gura/ si mi-a facut semn ca sa tac./ S-a asezat lânga mine pe rogojina :/ – Pune-mi pe rani mâna ta !/ Pe glezne-avea urme de cuie si rugina/ parca purtase lanturi cândva./ Oftând si-a întins truditele oase/ pe rogojina mea cu libarci./ Luna lumina, dar zabrelele groase/ lungeau pe zapada Lui, vargi./ Parea celula munte, parea capatâna/ si misunau paduchi si guzgani./ Am simtit cum îmi cade capul pe mâna/ si-am adormit o mie de ani…/ Când m-am desteptat din afunda genune,/miroseau paiele a trandafiri./ Eram în celula si era luna,/ numai Iisus nu era nicaieri…/ Am întins bratele, nimeni, tacere./ Am întrebat zidul : nici un raspuns !/ Doar razele reci, ascutite-n unghere,/ cu sulita lor m-au strapuns…/ – Unde esti, Doamne ? Am urlat la zabrele ./ Din luna venea fum de catui…/ M-am pipait… si pe mâinile mele,/ am gasit urmele cuielor Lui.…

Mult asteptata Înviere a Domnului ne pregateste sufletele pentru bucuria trairii ei. Numita si Paste sau Pasti, ea a devenit o traditie în viata noastra, a crestinilor, în viata Bisericii, fiind cea mai veche sarbatoare crestina, sarbatorita înca din epoca apostolica. Interpretarea duhovniceasca a cuvântului Paste fiind acela de trecere.
Învierea Domnului este sarbatoarea bucuriei, a sperantei noastre, iar Biserica asezata si înaltata pe Traditia Apostolilor, o propovaduieste prin episcopii asezati de catre Apostoli si urmasii acestora.
Fie ca sfânta sarbatoare a Învierii Domnului sa ne gaseasca în comuniune, sa ne aduca BUCURIE, ÎNCREDERE, LUMINA, IUBIRE si SPERANTA!

Vavila Popovici – Raleigh, SUA

A FI SAU A NU FI RROM

On By nelursIn Opinions, RomaniaLeave a comment

Se tot agita unii sa se revina la numele de tigan, titulatura care ar înlocui actuala denumire oficiala de rrom acordata etniei tiganesti. Cica, s-ar confunda românul cu rromul si apelându-se din nou la traditionala denumire de tigan, România ar scapa de aceasta stigma pentru totdeauna. Eu unul sunt neutru la toata aceasta tevatura vis-à-vis de tigania aceasta si îmi permit sa fiu putin cârcotas si sa va prezint niste statistici care s-ar putea sa va îngrijoreze putin.

Mi-e indiferent daca tiganusului nostru, venit din India medievala via Imperiul Otoman, i se zice rom(rrom) sau tiganus, deoarece indiferent de eticheta, fie ea de rom (rrom) sau de tiganus, mentalitatea lui va ramâne neschimbata iar perceptia occidentului vis-à-vis de România tot aceeasi va ramâne. Nu am sa intru în detalii tehnice amanuntite în încercarea de a fi pro sau contra termenului de „rrom” pentru ca pererile sunt împartite si adevarul probabil e undeva la mijloc… totusi am sa va prezint câteva amanunte interesante.

Unii sustin ca „rrom” este un cuvânt vechi al limbii rromani, folosit dintotdeauna pentru desemnarea apartenentei etnice a rromilor. Cica vine de la imigrantii indieni provenind din diverse grupuri etnice, care s-au amestecat si au realizat casatorii mixte în Persia, formându-se ca popor acolo si pornind apoi spre Europa.

„John Sampson gaseste originea triburilor rome în nord-vestul Indiei determinând dupa cercetarea idiomului ca stramosi apropiati ai limbii romani (tiganeasca), limbile singhaleza, marathi, sindhi, punjabi, dardica si pahari de vest (dialecte hinduse vorbite de bastinasi). De asemenea graiul romilor contine amprente exacte ale limbii sanscrite, fiind identificate peste 500 de cuvinte a caror origine indica poate fi usor de recunoscut. Conform dovezilor lingvistice, proto-romii au trait în zona centrala a Indiei.

A existat o migratie initiala catre nord-vestul subcontinentului indian, urmata de migratia în afara Indiei.[19]” Altii sutin ca Etimologia cuvântului nu este clara: „o teorie spune ca numele de „tigani” („zingari”, „tsigans”, „Zigeuner”, „cigani”, „cikani” în alte limbi) provine din grecescul „athinganoi”, (tradus: „a nu se atinge”), numele unei secte din Bizant care practica izolationismul, cu care tiganii (rromii) au fost confundati [16]; o alta teorie spune ca numele vine de la cuvântul persan „ciganch” („lautar”„dansator”), de la cuvântul persan asinkan („fierarie”) sau de la un cuvânt cuman care ar însemna „sarac, lipsit de mijloace” [17] (sursa wikipedia).

Eu însa vreau altceva sa subliniez. Conform unor studii de specialiate, viitorul românasului si implicit al României nu arata prea pe roze. În anul 2050 se estimeaza ca populatia României va ajunge în jur de 15 milioane, în prezent fiind în jur de 21 de milioane de capete. ?i acum „cireasa de pe tort”… conform statisticilor o românca da nastere în medie la 1.3 copii, în timp ce o tigancusa produce în medie 3.1 copii. Asadar, exista o sumbra dar reala posibilitate ca rromul sa-si merite denumirea de rrom, deoarece ar putea deveni majoritar daca se continua acest trend în care natalitatea tiganilor depaseste de trei ori pe cea a românilor. Precum în Franta locuiesc francezi, în Spania sunt spanioli, în Italia sunt italieni, în Germania sunt germani, asa si în România sunt romi (rromi)… în concluzie romul se afla în tara lui si nu vad de ce am schimba denumirea cu cea de tigani… pentru ca daca am face-o, în 50 de ani România ar fi trebui sa se numeasca Tigania (si spun asta fara nicio tenta de rasisim, ci ca o posibilitate data de statistici), deoarece va fi locuita în mare parte de tigani… asa ca las ca-i bine ca se numesc romi, astfel ne pastram si noi identitatea nationala si numele de ROMÂNIA!! C-asa-i în România! O tiganeala care nu se mai termina…

Viorel VINTILA
http://vioryny.blogspot.com/
California, SUA

PRAVDA: CUI II MAI PASA DE CASATORIE?

On By nelursIn FamilyLeave a comment

Scriem astazi din nou despre casatorie. Initial nu intentionasem sa o facem avind in vedere ca doar acum citeva saptamini am alocat o editie intreaga subiectului “Casatoria – Declin sau Disparitie?” De atunci insa citeva evenimente importante s-au petrecut care ne constring sa ne focalizam din nou astazi asupra aceluiasi subiect. Spre sfirsitul lui ianuarie Curtea Constitutionala franceza a emis o decizie care respinge dreptul la casatorii intre persoane de acelasi sex, legea franceza definind casatoria exact cum e definita si in Codul Civil Roman – uniunea liber consimtita intre un barbat si o femeie. Curtea franceza a refuzat sa declare aceasta definitie neconstitutionala si in plus a afirmat ca institutionalizarea casatoriei naturale nu constituie un act de discriminare la adresa homosexualilor.

In contrast, miercuri, 23 fabruarie, dincolo de Atlantic, Presedintele Obama a anuntat in mod oficial, printr-o declaratie emisa de Ministerul Justitiei americane, ca nu va ma interveni in actiunile judecatoresti prin care homosexualii americani cer sa li se recunoasca un drept la casatorii unisex. Actiunea Presedintelui american a socat natiunea, avind in vedere ca in conformitate cu Constitutia americana, el are obligatia sa “faithfully execute the Laws and the Constitution of the United States” (adica de a “aplica cu credinciosie legile si constitutia Statelor Unite”). In consecinta, este realmente posibil ca tribunalele federale americane sa declare neconstitutionala legea federala americana, adoptata in 1996, care defineste casatoria in America ca relatia dintre un barbat si o femeie. NOTA AFR: celor interesati de subiect le recomandam comentariul alaturat care explica de ce Presedintele Obama a incalcat Constitutia americana refuzind sa apere in tribunal legile americane aferente casatoriei. http://www.telladf.org/userdocs/HolderDOMARejectionResponse.pdf

Tot recent, ziarul comunistilor rusi Pravda a captat audienta internationala publicind un comentariu despre casatoria naturala. Putin cam surpsinzator spunem noi, considerind ca fondatorii comunismului si al secularismului nu au fost nici o data cunoscuti pentru pozitiile lor pro-familie sau pro-casatorie. Dimpotriva au atacat cu inversunare ambele institutii ca fiind unelte de inrobire a femeii de catre barbat, o institutie eminamente burgheza destinata sa dispara o data cu disparitia statului. Aceea dintre noi care am trait sub comunism, insa, ne amintim proclamatiile frecvente si contrarii ale autoritatilor comuniste, facute in special de catre ofiterii de stare civila cu prilejul cununiilor oficiale, ca statul comunist protejaza casatoria si familia. Un disconect profund insa s-a produs in doar ultima decada intre comunistii de est si cei din vest, cei din urma fiind, fara exceptie, campionii si promotorii virulenti ai casatoriilor homosexuale in Europa occidentala.

Dar comunistii rusi? Daca ne ghidam dupa articolul din Pravda pe care vi-l dam astazi, este evident ca ei  inca stau pe pozitii ferme privind viabilitatea casatoriei si a familiei naturale in epoca post-moderna. Pe 11 februarie editia engleza a ziarului Pravda a publicat articolul unui comentator canadian, Paul Kokoski, rezident al orasului Hamilton, Ontario, si intitulat “Is there Anyone Left to Defend Traditional Marriage?” (“Mai este cineva care sa apere casatoria traditionala”?) Traducerea romana a fost facuta pentru noi de d-na Dalia Lechintan, profesoara de engleza si voluntar AFR din Bistrita. Ii multumim.

MAI ESTE CINEVA CARE SA APERE CASATORIA TRADITIONALA?

De Paul Kokoski
Recent, CEDO (Nota AFR: Curtea Europeana a Drepturilor Omului) a acceptat un proces din partea a doua femei moscovite, Irina Fet si Irina Sheptiko, care acuzau Federatia Rusa pentru ca refuza sa le inregistreze „casatoria.” Ele incearca sa legalizeze si sa faca acceptabila in plan social perversiunea actelor homosexuale si a casatoriilor intre persoane de acelasi sex in Rusia. CEDO incearca de ceva vreme sa impuna homosexualitatea tuturor tarilor membre. Rusia ar trebui sa militeze impotriva acceptarii actelor homosexuale.

Impactul negavit al comportamentului homosexual

In Occident, legalizarea homosexualitatii a dus deja la proliferarea criminalitatii si la distrugerea familiei. Copiilor de cinci ani – care nu au nici o idee despre sex – li se inoculeaza in scoli ideea ca actele homosexuale sunt normale si binevenite. Exista foarte multa dezinformare si distorsionare a faptelor de catre presa zilelor noastre in privinta homosexualitatii. Mass-media portretizeaza adesea stilul de viata si relatiile homosexualilor drept fericite, sanatoase si stabile. Din contra, exista rate inalte ale promiscuitatii in randul populatiei homosexuale, atat in cazul relatiilor de scurta durata, cat si al celor care se doreau pe termen lung. De asemenea, homosexualii au o incidenta ridicata a bolilor cu transmitere sexuala, cum ar fi HIV.

Mai mult, multe studii arata cote mult mai inalte ale bolilor psihice, cum ar fi depresia, tentativele de suicid si abuzul de droguri in randul homosexualilor fata de populatia normala. Si statisticile – care compara homosexualii cu minoritati etnice expuse rasismului – indica faptul ca acest lucru nu se datoreaza homofobiei. Stilul de viata al homosexualilor a fost asociat si cu o speranta de viata mai scazuta cu 20 de ani. Homosexualitatea este anormala, imorala si impotriva vietii. Inchide actul sexual fata de darul vietii si nu este innascuta, cum cred unii. Asa-numita gena homosexuala nu a fost gasita niciodata. Biblia condamna clar si fara echivoc actele homosexuale. Dr. Francis Collins, care a primit Presidential Medal of Freedom (Nota AFR: Medalia Prezidentiala a Libertatii, o medalie decernata de presedintele american) pentru munca lui in secventierea codului genetic uman, a dovedit de fapt ca homosexualitatea nu este determinata genetic. Daca ar fi fost, atunci gemenii identici ar trebui sa arate acelasi tip de atractie fata de acelasi sex. Cu toate acestea, un studiu al Registrului Australian al Gemenilor a aratat ca doar 11% dintre gemenii care au aratat atractie fata de persoane de acelasi sex au avut un frate geaman care sa simta acelasi lucru.

In 1973, activistii homosexuali au reusit sa forteze Asociatia Americana de Psihiatrie (APA) sa scoata homosexualitatea din lista lor oficiala de boli mintale. Aceasta, conform unui studiu stiintific al dr. Jeffery Satinover, Director al Durckheim-Gladstone International Center for Quantitative Analysis din Washington, s-ar datora unor opinii si pretentii false, lipsa de expertiza stiintifica, lipsa de experienta clinice si unor probe fabricate. In esenta, decizia APA a fost influentata de argumentele lui Evelyn Hooker si Alfred Kinsey, ale caror date au fost punctate fraudulos cu mostre de opinii ale populatiei si fortarea, chiar mituirea, unor subiecti din inchisori. Studiul lui Hooker, care nu continea detalii ale demersului stiintific aplicat, a omis pasi elementari ai metodei stiintifice. Inadecvarea studiului ei a fost recunoscuta chiar de jurnalul care l-a publicat.

Homosexualitate si pedofilie

Studii stiintifice autentice arata ca homosexualitatea este legata de pedofilie. De exemplu, un studiu din 1992 din Journal of Sex and Marital Therapy a ratat ca homosexualii sunt de trei ori mai dispusi sa se angajeze in acte pedofile decat barbatii normali. Un studiu din 1988 pe 229 pedofili condamnati, publicat in Archives of Sexual Behaviour, a aratat ca 86% dintre pedofili s-au descris drept homosexuali sau bisexuali. Un articol din 2000 din acelasi jurnal a conchis ca printre pedofili rata atractiei homosexuale este de 20 de ori mai mare decat la restul populatie masculine. Dr. Richard Fitzgibbons, psihiatru american cu vasta experienta in tratarea preotilor pedofili, a declarat: “Fiecare preot pe care l-am tratat, care a avut relatii sexuale cu copii, a fost mai intai implicat in relatii homosexuale cu adulti”.

La fel de evidenta e si dovada activistilor homosexuali care declara ferm ca exista o legatura intre stilul de viata homosexual si pedofilie. De exemplu, Alfred Kinsley, cercetatorul pe probleme sexuale, a descoperit in 1948 ca 37% dintre barbatii homosexuali au recunoscut ca au facut sex cu copii mai mici de 17 ani. Activistii homosexuali Jay si Young au raportat si ei in 1979 ca 23% dintre barbatii homosexuali isi cauta parteneri adolescenti sau chiar baieti mai mici.

Dr. Michelle Cretella, membra a Colegiului American al Pediatrilor, a conchis, dupa studii multiple, ca acei copii crescuti de cupluri homosexuale sunt confuzi in privinta identitatii sexuale si sunt o categorie de risc pentru bolile cu transmitere sexuala. Cretella a remarcat ca tinerii si adolescentii care se comporta homosexual au rate crescute de depresie, neliniste, disfunctii digestive, dependente si ganduri de suicid. In plus, baietii care adopta stilul de viata homosexual datorita parintilor lor de acelasi sex au cu 30% mai multe sanse de a muri sau a se infecta cu HIV inainte de a implini 30 de ani.

Raportul Laumann, publicat in 1994, e azi recunoscut ca definitiv. Pe scurt, descoperirile majore sunt ca homosexualitatea nu este o trasatura stabila si ca tinde sa se schimbe in heterosexualitate pe masura ce individul creste; ca identitatea sexuala nu este definitivata la adolescenta, ci continua sa se schimbe pe parcursul vietii si ca nu exista probe ca homosexualitatea ar fi innascuta. Putem spune acum ca tinerii care dezvolta o identitate homosexuala o datoreaza mediului social in care traiesc. Acest mediu social este modelul social si cultural creat de deciziile Curtii Supreme a SUA, care actioneaza conform reprezentarii gresite a probelor stiintifice furnizate de APA si de Asociatia Nationala a Asistentilor Sociali.

Homofobie

Homosexualii tind sa-i eticheteze in mod incorect pe toti cei care se opun activitatii homosexuale drept “homofobi” – termenul homofobie insusi menit sa denote o disfunctie. In acest mod, ei cauta sa isi impuna propriul lor comportament si stil de viata dereglat in societate, sub masca tolerantei. Activistii homosexuali au facut mari eforturi pentru a rasturna sau distorsiona probele, dar acestea raman prea puternice pentru a fi ignorate. In fond, avem de-a face aici nu cu drepturile omului, ci cu homosexualitatea si distrugerea unitatii familiale – structura fundamentala a societatii. Casatoria este o institutie care precede civilizatia, ordonata de Dumnezeu si exclusiva intre un barbat si o femeie, carora li se da responsabilitatea de a perpetua rasa umana, de a invata, a educa si a trece mai departe urmasilor lor valorile morale impartasite. A redefine casatoria astfel incat sa includa cupluri de acelasi sex inseamna sa vaduvesti casatoria de o componenta esentiala, si anume abilitatea si obligatia de a procrea. Aceasta ar face casatoria lipsita de sens si ar deschide-o catre unele redefiniri si reconsiderari fara sfarsit.

Nu surprinde faptul ca orice studiu credibil sustine ca copiii au rezultate mai bune la scoala, traiesc vieti mai sanatoase si devin contribuitori mai buni in societate cand sunt crescuti de o mama si un tata in aceeasi casa. Societatea se confrunta acum cu rezultatele “divortului usor” din anii 70` si cu copiii nascuti in afara casatoriei din anii 80, deoarece copiii acestei generatii au acum toate aceste probleme psihologice.

Libertatea de constiinta

Odata legala, puterea coercitiva a statului ii va pedepsi pe cei care refuza sa accepte casatoriile homosexuale. Aceast se intampla deja in provincia Saskatchewan din Canada. Intr-un regim juridic care permite casatoriile homosexuale, oficialii publici sunt constransi sa oficieze casatorii intre persoane de acelasi sex. Scolilor publice li se cere sa ii invete pe copii ca actele homosexuale sunt bune si sanatoase, indiferent de dorinta parintilor lor. In Canada, campioana democratiei! Casatoria homosexuala este un oximoron. Familia este structura fundamentala a societatii. Familia – si prin ea intreaga societate umana – isi au sursa si originea in casatorie. Casatoria este randuita pentru procreare si educarea urmasilor.

Ca expresie de baza a naturii sociale a omului, casatoria exista doar intre un barbat si o femeie care, prin daruirea de sine unul fata de celalalt, se perfectioneaza unul pe celalalt intr-o comuniune de persoane. Aceasta dezvoltare umana a sotilor si cresterea corespunzatoare a copiilor care sunt rodul unor asemenea uniuni aduc o contributie imensa binelui societatii. Nu e nevoie sa ai o anume religie sau sa apartii unui anumit partid politic ca sa recunosti asta sau ca familia bazata pe casatorie este calea cea mai buna de a creste copii fericiti si productivi. Caesar Augustus, un pagan, a cautat sa intareasca puterea societatii romane scotand in afara legii adulterul si sodomia si incurajand casatoria traditionala si procrearea. El a inteles ca exista un lucru, anume moralitatea publica. Imparatul Augustus a vazut acest lucru, dar a fost prea tarziu pentru a combate decaderea sexuala din Imperiul Roman tarziu. Acesta a fost adevaratul motiv al prabusirii lui.

Date fiind dovezile coplesitoare despre homosexualitate si inclinatia ei spre subminarea fundamentului familiei, cuplurilor homosexuale nu trebuie sa li se acorde drepturi. Din contra, trebuie sa fie combatute in mod sustinut. Sfatul Pavel ne spune ca “uraciunea” homosexualitatii este atat dovada, cat si rezultatul excluderii lui Dumnezeu din atentia colectiva si viata sociala. Demersul crestin fata de homosexualitatea din zilele noastre trebuie sa faca diferenta intre respectul datorat persoanei si repudierea necesara a oricarei ideologii exaltate a homosexualitatii.

PROCLAMATIA PRESEDINTELUI OMABA PRIVIND CASATORIILE UNISEX

Redam textul, in limba engleza, a Declaratiei Presedintelui Obama privind decizia lui de a nu mai apara in instanta casatoria naturala. Ne scuzam pentru ca din lipsa de timp nu am putut sa o traducem.

Department of Justice – Office of Public Affairs

FOR IMMEDIATE RELEASE

Wednesday, February 23, 2011
Statement of the Attorney General on Litigation Involving the Defense of Marriage Act

WASHINGTON – The Attorney General made the following statement today about the Department’s course of action in two lawsuits, Pedersen v. OPM and Windsor v. United States, challenging Section 3 of the Defense of Marriage Act (DOMA), which defines marriage for federal purposes as only between a man and a woman:

In the two years since this Administration took office, the Department of Justice has defended Section 3 of the Defense of Marriage Act on several occasions in federal court.  Each of those cases evaluating Section 3 was considered in jurisdictions in which binding circuit court precedents hold that laws singling out people based on sexual orientation, as DOMA does, are constitutional if there is a rational basis for their enactment.  While the President opposes DOMA and believes it should be repealed, the Department has defended it in court because we were able to advance reasonable arguments under that rational basis standard.  Section 3 of DOMA has now been challenged in the Second Circuit, however, which has no established or binding standard for how laws concerning sexual orientation should be treated.  In these cases, the Administration faces for the first time the question of whether laws regarding sexual orientation are subject to the more permissive standard of review or whether a more rigorous standard, under which laws targeting minority groups with a history of discrimination are viewed with suspicion by the courts, should apply.

After careful consideration, including a review of my recommendation, the President has concluded that given a number of factors, including a documented history of discrimination, classifications based on sexual orientation should be subject to a more heightened standard of scrutiny.  The President has also concluded that Section 3 of DOMA, as applied to legally married same-sex couples, fails to meet that standard and is therefore unconstitutional.  Given that conclusion, the President has instructed the Department not to defend the statute in such cases.  I fully concur with the President’s determination. Consequently, the Department will not defend the constitutionality of Section 3 of DOMA as applied to same-sex married couples in the two cases filed in the Second Circuit. We will, however, remain parties to the cases and continue to represent the interests of the United States throughout the litigation.  I have informed Members of Congress of this decision, so Members who wish to defend the statute may pursue that option.  The Department will also work closely with the courts to ensure that Congress has a full and fair opportunity to participate in pending litigation.

Furthermore, pursuant to the President’s instructions, and upon further notification to Congress, I will instruct Department attorneys to advise courts in other pending DOMA litigation of the President’s and my conclusions that a heightened standard should apply, that Section 3 is unconstitutional under that standard and that the Department will cease defense of Section 3. The Department has a longstanding practice of defending the constitutionality of duly-enacted statutes if reasonable arguments can be made in their defense.  At the same time, the Department in the past has declined to defend statutes despite the availability of professionally responsible arguments, in part because – as here – the Department does not consider every such argument to be a “reasonable” one.  Moreover, the Department has declined to defend a statute in cases, like this one, where the President has concluded that the statute is unconstitutional.

Much of the legal landscape has changed in the 15 years since Congress passed DOMA.  The Supreme Court has ruled that laws criminalizing homosexual conduct are unconstitutional.  Congress has repealed the military’s Don’t Ask, Don’t Tell policy.  Several lower courts have ruled DOMA itself to be unconstitutional.  Section 3 of DOMA will continue to remain in effect unless Congress repeals it or there is a final judicial finding that strikes it down, and the President has informed me that the Executive Branch will continue to enforce the law.  But while both the wisdom and the legality of Section 3 of DOMA will continue to be the subject of both extensive litigation and public debate, this Administration will no longer assert its constitutionality in court.

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

UN MAESTRU AL GRAVURII

On By nelursIn USALeave a comment

In decembrie eram in cautarea unui cadou deosebit pentru sotia mea: urma sa iasa la pensie dupa 50 de ani de activitate profesionala si asta este un eveniment cu totul deosebit! 50 de ani!! Ne cunoastem deja de 55 de ani, de cand am inceput sa studiem la Facultatea de Mecanica a Politehnicii din Bucuresti… Ce sa-i iau? Un parfum, un ruj, un ceas de aur, un concediu impreuna intr-o tara indepartata? Desigur, toate pot fi cadouri minunate. dar eu vroiam ceva special, ceva care nu se consuma si care isi mentine valoarea simbolica peste ani si decenii… Sunt doar 50 de ani (de profesie) de sarbatorit! Si… mai vrem sa traim inca 50 de ani!

Intr-o duminica dimineata m-am dus ca de obicei la biserica Nasterea Domnului din Chicago cu gandul ca dupa slujba sa mai stau de vorba cu unul sau altul dintre cunoscuti. La intrarea in sala comunitatii privirea mi-a cazut pe o imagine cunoscuta: Chicago Tribune Building situata pe Michigan Ave, dincolo de podul peste raul Chicago. Este o opera arhitectonica cu care orasul se mandreste iar eu am admirat-o de atatea ori incat mi-a intrat cumva in subconstient: face parte din viata mea actuala. O vad, o recunosc, imi face placere s-o reintalnesc, o salut cu bucurie si ma simt exaltat de frumusetea si perfectiunea ei incat trec mai departe cu o unda proaspata de bucurie de viata. Ce oras minunat este cel in care traiesc!

Asa s-a intamplat si in duminica aceea dinainte de Craciun! Am trecut mai departe, bucuros ca am mai absorbit o data in mine o creatie minunata si uitandu-ma dupa prieteni… „Stai!” imi trece brusc prin cap. „Asta  nu poate sa fie Chicago Tribune Building! Cladirea are vre-o 40 de etaje si tu esti deja intr-o camera obisnuita! N-are loc aici!” Ma opresc, inchid ochii si rechem in memorie imaginea bine cunoscuta. Care dintre ele? Cea vazuta cu cateva clipe mai inainte sau cea pe care o stiu de mult? Acum realizez ca sunt doua imagini, sunt doua imagini identice, numai ca intr-una sunt mai multe masini pe strada… „Hei, trezeste-te! Ce-i asta?” imi trece din nou prin cap.  Fac cu grija cativa pasi inapoi, cu spatele, ca sa nu tulbur imagiea din fata ochilor,  intorc capul spre stanga… Chicago Tribune Building! „Nu se poate!” imi zic eu si ma apropii cu grija in timp ce-mi potriveam ochelarii mai bine pe nas. Recunosc la parter decoratiile in marmora de la intrarea in cladire, pe urma basoreliefurile de la etajul 3, pe urma forma ferestrelor, liniile verticale ale fatadei. Totul in miniatura, numai pe o pagina de cam un metru inaltime… Imi scot ochelarii de pe nas, ii curat bine, lustruiesc lentilele: Chicago Tribune Building este inca aici, in fata mea, la o lungime de mana! Minunata constructie, zvelta si eleganta, un simbol stralucit al scolii de arhitectura din Chicago, una dintre cele mai celebre din lume.

Bine, dar cum a ajuns aici, pe o bucata de hartie? Pun mana… Ah, nu! Nu este hartie, este un material special mai gros, care permite executarea unor linii adancite si fine… Permite executarea a mii de liniute minuscule care de abea se deosebesc una de cealalta dar care toate impreuna – sunt poate cateva milioane – formeaza Chicago Tribune Building in toata splendoarea ei! Asta este gravura, o arta raspandita destul de mult in urma cu secole si retrezita al viata de un artist in urma progreselor realizate in tehnologia materialelor. Ah, trebuie sa-l gasesc pe artist!

Intr-un colt al gravurii descifrez „CC” ceea ce pentru mine inseamna „Comitetul Central”, dar acesta nu poate sa fie! CC…? Arunc o privire imprejur si vad mai multe lucrari de acelas gen, printre care si portrete, iar printre ele descopar o figura cunoscuta: Costica Cobarzan! Cum sa nu! El este fotograful comunitatii romane din Chicago, l-am intalnit de atatea ori cu atatea ocazii, i-am admirat fotografiile de atatea ori! Nu stiam ca este si un artist, cu toate ca trebuia sa-mi fi inchipuit: in fotografiile lui se poate identifica imediat sensibilitatea omului de arta, a celui care poate sa puna frumusetea in valoare, s-o extraga de acolo unde este efemera, de unde ar disparea dupa cateva clipe si s-o imortalizeze pe hartia fotografica.

Costica… unde esti?

Greu de gasit in inghesuiala asta, printre atata lume care se imbulzea sa vada ceva neasteptat, nou si minunat. Era o atmosfera de sarbatoare si asta nu numai fiindca era duminica si ajunul Craciunului ci si pentru ca oamenii sunt emotionati ori de cate ori vad ceva frumos, ceva perfect, ceva care le stimuleaza simtamantul de mandrie, de apartenenta la un popor cu multe probleme la ora actuala dar si cu realizari remarcabile. Lucrarile lui Cobarzan constituiau o raza de lumina in aceasta furtuna contemporana.

L-am intalnit pe Costica in urma cu cinci ani, cand m-am mutat in SUA. Oameni inca putini cunoscuti mie – dar care urmau sa-mi devina buni prieteni – mi-au pus in mana un catalog cu personalitatile romane din Chicago: sa ma informez si sa stiu cu cine voi avea de a face. Pe una dintre primele pagini era si imaginea autorului, un barbat de varsta mea, cu un cioculet de barba si cu o basca frantuzeasca pusa cochet pe o ureche. Privirea lui deschisa, dreapta, m-a indemnat sa-i rasfoiesc catalogul dar mi-a si deschis in acelas timp  o poarta a sufletului prin care am recunoscut pe acel roman de poveste, „bun de pus pe rana” cum se spunea in copilaria mea.

M-am bucurat ca am mai intalnit un asemenea om, un om bland, putin visator dar prin aceasta creativ, care si-a dedicat viata unui anumit gen de arta, o arta pe care o gustam zilnic, fara a fi pe deplin constienti de ea, dar care ne bucura ochiul si sufletul: aceea de grafician. In tara, in vremea in care lucra pentru Camera de Comert, a conceput si a configurat prospectele produselor romanesti, contribuind astfel la vanzarea acestora cu succes in multe tari ale lumii. Fondul Plastic si numeroase reviste i-au solicitat colaborarea, ceeace el a facut cu placere, cu multa dedicatie si cu acelas zambet  sfios si cald care-i lumineaza fata si acum. Contrastul dintre libertatea de care el avea nevoie ca artist si cerintele dictaturii l-au determinat sa plece din tara, sa caute un alt loc unde sa-si poata desfasura activitatea creatoare. Asa a ajuns din Bucuresti  in 707W, Waveland Street,  Chicago IL 60613, in urma cu 20 de ani!

Costica…unde esti?

Il gasesc, insfarsit, si-l rog sa-mi explice cum a ajuns el sa stapaneasca acest mestesug, care este de fapt o arta. Mi-a spus ca – de fapt – el o stapaneste de mult, ca a facut multe lucrari la comanda, lucrari care acum impodobesc foaieurile de la intrarea in firmele respective. Mi-a aratat cateva fotografii ale acestora: minunate! Cu timpul a inceput sa lucreze si la modelarea portretelor unor personalitati – presedintele Robert Kennedy se numara printre acestia – si uite asa a juns sa fie din ce in ce mai cunoscut nu numai ca fotograf ci si ca artist gravor.

Presedintele Kennedy? Hmmm! Am si eu un presedinte acasa care insa pentru mine este mai important decat Kennedy – Presedintele… o gravura ar fi un cadou – surpiza nemaipomenit! Hmmm! „Cum sa facem?” il intreb eu… „Trimite-ti-mi o fotografie la constant.2003@yahoo.com si v-o fac in cateva saptamani. Stiti, am multe comenzi.” se scuza el…
*
Intre timp am primit gravura cu chipul sotiei, am montat-o intr-o rama de argint si impreuna cu un buchet de flori rosii, am pus-o pe masa din sufragerie de ziua ei! Ce surpriza, ce bucurie a fost! Cum sa nu: gravura este exceptionala! Costica a reusit sa redea  pana si zambetul discret din coltul gurii care ii impodobeste fata sotiei si o face sa aduca cu Mona Lisa! Zambetul acesta ma trezeste pe mine din amorteala, m-a facut s-o urmez de  mai bine de 5 decenii… Ei, acum il am mereu in fata, chiar si atunci cand ea s-a dus pe la prietene sa bea o cafeluta! Dar… si prietenele isi doresc… sa aiba asa ceva si asteapta cu nerabdare – pentru prima oara in viata unei femei! – sa vina mai repede urmatoarea zi de nastere! Barbatii m-au contactat deja si si-au notat telefonul lui Costica Cobarzan: (773) 904 8547! Cat m-a costat? Mai putin decat o fotografie mare si colorata, dar pentru asta am ceva infinit mai pretios! „Multumesc, Nea Costica! Artistule!” – asta a spus… sotia mea!

Radu MIHALCEA
Chicago
ianuarie 2011

Echipa FC Atlanta-o echipa de fotbalisti romani care promite!

On By nelursIn InterviewLeave a comment

Interviu cu dl. Florin Grama, Manager FC Atlanta

By Mara Circiu,
Atlanta, Georgia

Sportul cu mingea rotunda, nostalgia stadioanelor pline de suporteri infocati din orasele natale, microbul sportului sau pur si simplu dorinta de a petrece timpul in aer liber, cu prietenii i-au indemnat pe fotbalistii nostri romani sa creeze un club sportiv local in zona Metro Atlanta si totodata sa puna bazele unei echipe de fotbal care incet si sigur a inceput sa fie recunoscuta drept o echipa importanta si valoroasa in arena fotbalului din S.U.A.  Prin amabilitatea d-lui Florin Grama, manager si totodata fundas in echipa de fotbal FC Atlanta, voi introduce in atentia dvs. istoria si realizarile acestei echipe.

Mara Circiu: Cine sunt fotbalistii de la FC Atlanta?
Florin Grama: Intrebare foarte buna, dar ca sa pot raspunde mai sincer ar trebui sa o impart in doua: Cine sunt fotbalistii? As putea spune ca sunt doar patru sau cinci in echipa care au fost fotbalisti in Romania si care au jucat in echipe de divizia A, sau care au jucat ca juniori la echipe de top. In mare masura, ei sunt cei care motiveaza echipa si in acelasi timp pastreaza un echilibru in modul in care se desfasoara jocul. Restul jucatorilor in ciuda faptului ca nu au jucat profesionist, sunt sportivi foarte talentati, care au un spirit competitiv si au in comun aceasi pasiune pentru fotbal. Cine este FC Atlanta? FC Atlanta este o organizatie sportiva in care fiecare membru si-a adus contributia in egala masura. Echipa in sine este FC Atlanta. Fara ei nu ar exista aceasta grupare sportiva.
Mara Circiu: Cum s-a nascut aceasta echipa de fotbal? Care este povestea voastra?
Florin Grama: Ciudat, comic sau extraordinar, ideia a pornit de la un pariu pe $1.00 pe care l-am avut cu un amic. El sustinea ca nu voi avea succes deoarece eu nu cunosteam nici macar cinci romani in Atlanta. Initial am fost doar cativa pasionati de sport in general, si incercam sa ne adunam la teren doar sa pasam mingea de la unul la altul. Dupa o luna s-a raspandit zvonul ca exista aceasta “echipa” de romani si am fost contactat de un alt grup de romani care jucau fotbal in sala. De la ei am aflat ca de fapt a mai existat o organizatie care a jucat competitiv in Atlanta dar s-a desfiintat. Un an mai tarziu eram deja o adevarata echipa si am decis sa ne inscriem intr-un turneu. Inca din primul an in care am activat ca si organizatie sportiva int-o competitie locala, am reusit sa ne clasam pe primul loc. Un rezultat extraordinar care mi-a schimbat viziunea asupra intregii echipe. Mi-am dat seama ca aceasta “gluma” merita un efort organizatoric mai mare iar implicarea in mod oficial este inevitabila. Am decis sa schimb numele din FC Romania in FC Atlanta si am inregistrat oficial clubul ca si organizatie sportiva in statul Georgia.
Mara Circiu: Care sunt performantele FC Atlanta pana in prezent?
Florin Grama: Surprinzatoare! Si nu vreau sa fiu modest deoarece este vorba de un efort de echipa si nu individual. Eu sunt convins ca oricare alta organizatie si-ar dori o evolutie asemanatoare si plina de succes. Daca ar fi sa exprim totul in doar cateva cuvinte as spune ca FC Atlanta a castigat sau s-a clasat in primele locuri in toate competitiile in care a facut parte. Dar ca sa simplific si mai mult, am sa las rezultatele sa vorbeasca de la sine.
2010 Liga MAGG – 1st Place (Championship)
2010 Liga MAGG – 2nd Place (Cup Tournament)
2010 Liga MAGG – Daniel Bobeanu (Golden Boot Winner)
2009 – 2010 ADASL Major Season – 3rd Place
2007 – 2008 ADASL Season 4th Place (with less games played)
2007 – 2008 ADASL Season – Daniel Bobeanu (Golden Boot Winner)
2007 Gold Cup (Jekyll Island – Georgia) – 2nd Place
2006 Gold Cup (Jekyll Island – Georgia) – 2nd Place
2006 – 2007 ADASL Major Season – 3rd Place
2005 – 2006 Dekalb League – Champions
Mara Circiu: Ce va propuneti pentru anul 2011?
Florin Grama: In principiu, nimic nerealizabil, dar totusi ceva care necesita aceeasi dedicatie si concentrare din partea intregii echipe. Ne-am propus sa castigam fiecare turneu in care ne inscriem, incluzand noul sezon din Liga MAGG din care facem parte. Este intr-un fel si o obligatie morala fata de noul sponsor pe care il avem RedTagFloors.com. O noua etapa pe care personal o consider necesara si importanta pentru 2011, este dezoltarea unei baze sportive pentru copii. Este evident avantajul pe care il putem avea ca si organizatie intr-un sport care se dovedeste a fi unul dintre sporturile care cresc cel mai rapid in USA. Unul din avantaje si principalul motiv pentru care vad necesara aceasta baza sportiva, este crearea de capital financiar care ar ajuta echipa in viitor si de ce nu, crearea unui posibil loc de munca pentru cei care is doresc sa imbine utilul cu placutul.
Mara Circiu: Soccer vs American Football…care este parerea ta? Sunt diametral opuse sau pot sa-ti placa amandoua? Esti mai partinitor cu soccer-ul?
Florin Grama: Eu as caracteriza Soccer-ul ca un sport mai dinamic, iar Footbal-ul American mai spectaculos. In relatie cu ce ne place mai mult sau mai putin; marea parte a separarii celor doua este datorat culturii din care fac parte. Parerea mea este ca sunt la fel. Amble sporturi se bazeaza pe capabilitati atletice personale cat si pe jocul de echipa. Eu personal nu am o preferinta, doar ca inteleg soccer-ul mai bine.
Mara Circiu: Fotbalul este un joc de echipa, care este atmosfera din echipa voastra? Sunteti prieteni si in afara terenului?
Florin Grama: Desi majoritatea se cunosc destul de bine as putea spune ca exista totusi o tensiune competitiva pe teren dar intr-o forma pozitiva. In afara terenului chiar nu stiu care este relatia jucatorilor. Eu personal, ma intalnesc mai rar cu membrii echipei in afara terenului de fotbal, dar majoritatea jucatorilor se cunosc destul de bine, se intalnesc odata la doua zile sau lucreaza impreuna.
Mara Circiu: As vrea sa ne spui mai multe despre tine, stiu ca ai preocupari multiple, foto, alpinism, etc…un adevarat Renaissance man!
Florin Grama: Despre mine as putea sa spun ca imi place sportul in general. Iar sportul care ma atrage cel mai mult si pe care-l practic inca la un nivel profesionist, este alpinismul. Este singurul sport care ma inspira si motiveaza.  In afara sportului, imi place orice forma de arta, muzica, filozofie, poezie si tot ce are tendinta de inaltare sau nu are limite.
Mara Circiu: Un cuvant de incheiere adresat cititorilor nostri…
Florin Grama: In primul rand, as vrea sa le multumesc pentru timpul acordat acestui articol. In mod evident acest interviu este printre lucrurile care pot arata ca efortul unei echipe este apreciat si in acelasi timp sper sa inspire si pe altii.
Mara Circiu: Felicitari si mult success atat tie cat si intregii echipe FC Atlanta, sper sa aveti parte de multe victorii in Noul An si cat mai multi suporteri!

EVENIMENTE CULTURALE ROMANESTI

On By nelursIn Life and HealthLeave a comment

CONCERT PENTRU MIHAI EMINESCU LA ORADEA

Va invitam cu drag la concertul

„Sunt ani la mijloc” unde veti fi incantati de poezii si sonete ale lui Mihai Eminescu, puse pe muzica in opt  limbi – romana, franceza, engleza, spaniola, maghiara, italiana, rusa, germana, de catre artistii:

Lacrimioara Deac
Iuliana Chelu
Alexandrina Chelu
David Luke
Michael Bryan
Mircia Covaci
Matyas Zsolt Imre
Emil Sauciuc &
Florian Chelu Madeva.

Evenimentul va avea loc in data de 15 IANUARIE 2011,
la Casa de Cultura a Municipiului Oradea (sala Arlus),
la ora 19:00.

MULTUMIM!

Alexandrina CHELU

Misiunea „Sfanta Filofteia” organizeaza: CONCERT DE MUZICA ROMANEASCA IN BOONSBORO – SUA

Duminica, 30 Ianuarie, incepand cu  orele 13,00, in Sala Sociala a Misiunii Sfanta Mucenita Filofteia de la Arges , timp de 5 ore, va avea loc spectacolul “Unde Dragoste Nu E, Nimic Nu E”.

Spectacolul va fi sustinut de artistii:

Gheorghe Gheorghiu
Cristian Faur
Mioara Velicu
Trupa Bambi si
Formatia Autentic

Pretul biletului este de $30/adult
Pentru rezervari online
si $35/adult in ziua spectacolului, la intrarea in sala.

In pretul biletului este inclusa mancarea traditionala romaneasca oferita de doamnele misiunii Sfanta Filofteia.

Copiii au intrare gratuita. Bauturile alcoolice vor fi disponibile contra cost la barul din sala sociala.   Intalnirea  va emotiona, va bucura si va fascina deopotriva.

Va asteptam in numar cit mai mare sa socializam impreuna la acest minunat spectacol!
Pentru rezervari online vizitati site-ul:
http://www.sfantafilofteia.org

Pentru informatii suplimentare ne puteti contacta la adresele:
webmaster@sfantafilofteia.org
sau
contact@sfantafilofteia.org
sau telefonic la unul dintre numerele:
301-302-3798; 301-991-0862 sau 771-342-9406

Adresa Misiunii Sfanta Filofteia este:

18313 Lappans Rd
Boonsboro, MD 21713

Florin ZAHEU

COMUNICAT DE PRESA:
„EVENIMENTE CULTURALE ROMANESTI LA STUTTGART”

Dragi membri, prieteni, colegi, sustinatori, simpatizanti si suporteri, dragi cititoare si cititori, stimat public al Forumului German-Roman Stuttgart, intre timp am mai primit o informatie deosebit de importanta:

Sambata, 15 ianuarie 2011, la ora 19:00
are loc la Biserica romaneasca din Zuffenhausen,
prezentarea picturii bizantine a bisericii!

In prima parte un octet (si Doamna Alina Abel) – la diferite instrumente muzicale – sustine un mic concert  (40 de minute!) cu muzica de George Enescu.

In a doua parte Domnul Preot Mihaita Bratu prezinta (in limba germana) pictura bisericii cu caracterul ei specific bizantin.

Manifestarea  este indicata tuturor, atat romani cat mai ales germani!

Intrarea este libera, se asteapta donatii benevole!

Rumänisch-Orthodoxe Kirchengemeinde  Jesu Christi Geburt
Stammheimerstraße 104
70439 Stuttgart

Home

Informatii detaliate gasiti pe pagina noastra web http://www.forum-gerrum-stuttgart.de la rubrica programului pe anul/luna in curs.

Pagina si programul de evenimente se actializeaza permanent, de aceea va rugam sa reveniti atunci cand doriti sa aflati informatii de ultima ora.

al dumneavoastra,

FORUM GERRUM  – Forumul German Roman Stuttgart

Cu prietenie,

Florin Zaheu

DECLINUL AMERICII? INTERVIU CU ANDREI POSTELNICU

On By nelursIn InterviewLeave a comment

„Cred ca e prea devreme sa proclamam
sfarsitul dominatiei americane,
desi problemele cu care
se confrunta SUA sunt reale”
Andrei Postelnicu

In ultimii ani, discutiile despre declinul Americii au capatat amploare. Sustinatorii ideii afirma ca, lovite napraznic de criza economica si impotmolite in doua razboaie costisitoare, Statele Unite vor urma trendul marilor imperii si se vor prabusi in viitorul apropiat. Este acest declin real? Sau, asa cum spunea cineva recent, cum poate sa intre in colaps o tara unde au aparut Yale, Harvard, Google, Apple, Microsoft, Facebook si CocaCola? Care sunt semnele decaderii Americii si ce efecte va avea ea asupra celorlalte tari de pe glob? Ce ar insemna pentru noi, restul lumii, sfarsitul dominatiei americane? HotNews.ro a invitat specialisti in chestiuni americane, fini cunoscatori ai lumii Unchiului Sam, sa-si exprime opinia despre declinul, real sau inchipuit, al Statelor Unite. Astazi, jurnalistul si consultantul Andrei Postelnicu*.
  
***

Adrian Novac: Decenii de-a randul, cei mai multi dintre noi am fost crescuti cu credinta ca Statele Unite sunt tara “numarul unu” din lume. In ultimii ani insa, au existat numeroase discutii legate de colapsul SUA. Are insa aceasta dezbatere despre “America este damnata” vreo acoperire in realitate? Cum vezi tu aceasta discutie?

Andrei Postelnicu: Problema incepe tocmai cu notiunea de “SUA – numarul unu”. Motivul pentru care o asemenea enormitate a fost perpetuata in randul romanilor tine, probabil, de nationalismul prevalent in timpul lui Ceausescu. Fiindca atunci ni se spunea ca Romania e cea mai… cea, oamenii probabil ca au reactionat gasindu-si un alt „idol”. Acestea fiind spuse, admiratia spumeganda pentru o tara sau alta, care se practica in Romania in relatie nu numai cu SUA, dar si cu Franta sau alte state, este o atitudine tembela. Ea nu dovedeste altceva decat nesiguranta de sine a romanilor care practica asa ceva si nevoia acestora de idealuri – nevoie foarte prost satisfacuta astfel.

Dezbaterea recenta legata de declinul suprematiei americane are foarte mult de-a face cu atitudinea SUA fata de restul lumii in ultimii ani. Fiindca SUA au adoptat niste politici ardent detestate de europeni, acestia au avut un motiv in plus sa se concentreze asupra motivelor pentru care hegemonia americana pare sa se apropie de sfarsit. Aceste motive tin de dezechilibre profunde in economia americana, de tendinta de automutilare a sistemului politic din Washington, de excesul iresponsabil care a caracterizat societatea americana in ultimii ani si care a dus la criza financiara – o criza cauzata de dispretul fata de valoarea muncii si a responsabilitatii.

Nu in ultimul rand, Romania este o tara in care rasismul este mult prea des intalnit si mult prea usor tolerat de mult prea multi oameni. Prezenta unui presedinte de culoare in Casa Alba in contextul unei crize economie care pare imposibil de rezolvat nu a facut decat sa dea apa la moara celor care vad in Barack Obama o eroare de nepermis a istoriei – astfel de oameni, care nu sunt putini in Romania, vad in problele economice ale SUA, probleme pe care administratia Obama nu le poate rezolva in mod miraculos, motive sa sustina notiunea ca un negru nu are ce cauta la Casa Alba. Faptul ca nimeni nu ar avea solutii magice la criza nu impiedica aceasta retorica absurda a rasismului „spalat” si imbracat in pseudo-argumente.

A.N.: In ultimele decenii, previziunile despre declinul SUA s-au dovedit gresite. De ce ar fi ele corecte de aceasta data? Ce e diferit astazi incat sa spunem ca SUA vor fi urmatoarea tara care se va prabusi?

A.P.: Totul incepe cu dezechilibrele structurale ale economiei americane, manifestate prin gradul enorm de indatorare al populatiei, deficitul comercial si deficitele sistemelor de asistenta sociala. Cei care sustin teza declinului inevitabil al SUA spun ca aceste dezechilibre nu pot fi sustenabile, si ca solutionarea lor necesita o recalibrarea a politicii SUA. Simplu spus, faptul ca americanii sunt datori pana peste urechi inseamna ca nu-si vor putea permite sa finanteze forte armate si o politica externa la scara globala. In consecinta, problemele financiare ale SUA vor aduce o inevitabila reorientare a acestora, o micsorare a prezentei lor la nivel mondial. Acest argument este adesea sprijinit de exemple ale altor foste imperii rapuse de povara financiara a costului pe care il implica operarea unui imperiu.

Istoricul Niall Ferguson sustine ca inceputul sfarsitului unui imperiu este punctul in care acesta cheltuie mai mult pe dobanda datoriei externe decat pe aparare. In cazul SUA, acest moment se pare ca va veni in vreo cinci ani. Sa nu uitam insa ca SUA este patria lui Mark Twain, cel care, citindu-si necrologul publicat prematur de un ziar imprudent, a remarcat sardonic: „Zvonurile cu privire la moartea mea sunt exagerate.” Cred ca este prea devreme sa proclamam sfarsitul dominatiei americane, desi problemele cu care se confrunta SUA sunt reale si dificile.

A.N.: Unii comentatori afirma ca toate imperiile se sfarsesc, iar Statele Unite urmeaza aceeasi tendinta. Ei sustin ca declinul Americii este alimentat in prezent de datoria interna uriasa, de sistemul de aparare slabit si o politica externa defetista. Mai mult, Gerald Celente, directorul Trends Research Institute, a sustinut ca America urmeaza un drum similar cu cel al fostei URSS. In opinia ta, ar putea aceste fapte sa provoace declinul SUA?
 
A.P.: Daca problemele economice ale SUA nu sunt atacate de o maniera agresiva si convingatoare, ele pot cauza un declin al capacitatii SUA de a-si apara interesele cum au facut-o pana acum. E o chestiune de aritmetica, nu de politica.

Gradul de ignoranta al multor americani cu privire la realitatea cotidiana din Uniunea Sovietica a anilor ’80 poate adesea fi coplesitor. In acest context, comparatia cu Uniunea Sovietica este puerila. Societatea americana are niste atribute unice, care ii confera o capacitate de regenerare in vremuri de criza pe care nimeni altcineva nu o are.

A.N.: Care ar fi consecintele declinului SUA pentru economia globala si ordinea politica la nivel mondial?

A.P.: SUA reprezinta „natiunea indispensabila” pentru restul lumii. Europenilor, mai ales, nu le place sa admita acest lucru. Trebuie insa sa recunoastem ca mai nimic nu se intampla, la nivel mondial, fara implicarea activa a SUA. Ce acord multilateral, important pentru intreaga lume si nu doar pentru o regiune, a fost vreodata incheiat fara participarea SUA? Fie ca e vorba de schimbarea climatului, de probleme umanitare, de chestiuni economice, de chestiuni de siguranta regionala, restul lumii nu pare convins ca ceva trebuie rezolvat fara ca SUA sa fie prezente la masa negocierilor.

Un exemplu ar fi conflictul din fosta Iugoslavie. Ce ii impiedica pe europeni sa intervina, de o maniera decisiva, pentru a opri degenerarea in violenta interetnica a tensiunilor din Balcani? Si totusi, nu au facut-o de o maniera convingatoare decat dupa ce SUA au intrat in joc.

De asemenea, e important sa ne amintim ca dintre toate imperiile cu care lumea a avut de-a face, SUA s-a comportat cel mai „politicos” cu restul lumii. Fie ca a fost vorba de Franta, Spania, Olanda, Marea Britanie sau de Imperiul Roman, in momentul in care un regim politic a dispus de un „ciomag militar” de neoprit, nu s-a putut abtine sa nu-i exploateze capabilitatile la maxim. SUA au dispus, si dispun, de cea mai mare forta militara din istorie. E o forta militara care, in acceptiunea clasica, ar fi capabila sa cucereasca fara drept de apel o enorma bucata din intregul glob. Si totusi, nu avem de-a face cu un imperiu american care isi impune interesele cu forta in permanenta. Avem de-a face cu o supraputere care negociaza mult mai des decat ar avea nevoie sa faca acest lucru, daca ne gandim la acest lucru in context istoric si prin prisma potentialului armatei americane…

A.N.: In cartea lor “The End of Influence”, economistii J. Bradford DeLong si Stephen Cohen au scris ca „dupa aproape un secol, Statele Unite nu mai au bani”. Daca SUA vor pierde puterea si influenta, cine va lua locul Americii – Uniunea Europeana, Rusia, China?

A.P.: China a demonstrat de curand, cu prilejul ceremoniei de decernare a premiului Nobel, o nesiguranta de sine alarmanta. Efortul titanic de a-si impune propriul punct de vedere in fata restului lumii reflecta un comportament incompatibil cu ambitia de a fi o putere geopolitica de prim rang, una care are suficienta incredere in sine pentru a nu fi atat de disperata in legatura cu parerea restului lumii in ceea ce o priveste.

Rusia este o societate pe moarte, literalmente, o tara care imbatraneste rapid. In afara extractiei de petrol si gaze, economia ruseasca nu are sectoare competitive la nivel mondial. Mai mult, efortul de a diversifica si moderniza economia rusa nu are nici o sansa fara un climat juridic propice, fara legi aplicate transparent, fara un grad ridicat de incredere in societate. Poate cineva sa sustina ideea aparitiei unei companii ca Hewlett-Packard, Intel, IBM, Google sau Facebook in Rusia? Genul de oameni care tind sa lucreze in IT, in servicii, in sectoare dinamice, aspira catre o societate deschisa, catre modernitate si catre democratie. Rusia inca nu a demonstrat ca vrea sa devina o astfel de societate. Ca atare, Rusia inca nu a demonstrat ca poate fi altceva decat o putere care-si propaga influenta cu petrol si gaze. Acest lucru este insuficient pentru a fi o superputere in ziua de azi. Tarile care vor sa iasa din zona de influenta a Rusiei nu au nimic altceva de facut decat sa isi re-orienteze economia catre consumul de energie din alte surse decat petrolul si gazele. Fara banii din aceste doua sectoare, puterea Rusiei e o notiune fictiva la ora actuala.

Europa, ca entitate singulara, nu exista. Exista o adunare de tari cu interese relativ convergente. Exista o fragila uniune monetara. Exista o structura politica, dar ea este slaba. Atata timp cat nimeni nu este capabil sa enumere pozitia comuna, unitara si uniforma a intregii Europe in relatie cu teme importante, nu putem vorbi de Europa ca putere economica sau politica.

In consecinta, este greu sa ne imaginam cine ar putea lua locul SUA ca putere mondiala. Asta nu inseamna ca SUA sunt predestinate sa domine. Dar mie unuia nu imi place ideea unei lumi in care agenda ar fi dictata de tari cu atributele Chinei, Rusiei, sau in care agenda ar fi balbaita in „sommet-uri” bruxeleze.

A.N.: Intr-unul din cele mai surprinzatoare scenarii, dr. Igor Panarin, un academician rus, fost agent KGB, a declarat anul trecut ca, la un moment dat in 2010, Statele Unite se vor prabusi, impartindu-se in sase state separate, unele dintre ele controlate de tari straine. Sa dam crezare ideilor sale sau sa le respingem ca simple teorii ale conspiratiei? Este ruperea SUA o probabilitate realista in viitorul apropiat?
 
A.P.: Teoretic, orice e posibil, mai ales daca bei suficient incat sa-ti pierzi uzul ratiunii. A lua acest scenariu in serios la ora actuala denota insa o anumita doza de ignoranta si superficialitate care nu sunt demne nici macar de mass-media romaneasca.

A.N.: Revolta anti-dolar ce capata amploare la nivel mondial reprezinta cumva un semn al declinului SUA si al pierderii hegemoniei monedei sale?

A.P.: Este adevarat ca unele banci centrale au decis ca rezervele lor valutare trebuie diversificate in asa fel incat sa nu fie vulnerabile la fluctuatiile unei singure monede. De aici si pana la o „revolta anti-dolar” e cale lunga, o cale care nu trebuie parcursa inlocuind faptele cu fantezia.

A.N.: Pentru unii, puterea Americii este inradacinata in mare parte in forta sa militara. Altii sunt de parere ca puterea SUA depinde pana la urma de economia americana. Se confrunta cele doua cu probleme in momentul de fata? Sau e vorba mai ales de un declin politic?

A.P.: Atat economia americana, dar si fortele armate, se confrunta cu probleme structurale. Despre cele economice am vorbit deja. Armata americana inca e mai pregatita pentru Razboiul Rece decat pentru conflictele actuale, are nevoie de o reforma din temelii.
Nu in ultimul rand, sistemul politic american pare a fi paralizat sub semnul unei impotente sinucigase, a unui populism de mana a doua si a unui anti-intelectualism ingrijorator. Ambele partide sunt prizoniere ale extremelor, discutia este deturnata de voci stridente cu agende inguste, iar chestiunile „mari”, dificile – deficite bugetare, reforma educatiei etc – raman nerezolvate.

Pe de o parte, republicanii perpetueaza mituri despre taxele care trebuie scazute pentru a stimula economia, in timp ce tipa despre deficitul bugetar, si dau apa la moara unei bucati de America pentru care stiinta si cunoasterea sunt inferioare mitologiei biblice. Pe cealalta parte, democratii nu sunt in stare sa comunice cu claritate o contra-oferta credibila.

In consecinta, avem de-a face cu probleme pe mai multe planuri. Trebuie insa sa mentionam ca nici multe alte tari europene, inclusiv Romania, nu stau mai bine. O mare parte a lumii euro-atlantice pare incapabila sa ia decizii importante si e paralizata in fata unor probleme care nu mai pot fi ignorate prea mult timp.

A.N.: Intr-un sondaj de opinie GfK Roper despre felul in care natiunile se califica ca “branduri” globale, America a urcat vertiginos de pe locul 7 in 2008, pana pe locul 1 in 2009, in mare parte pentru ca lumea a salutat alegerea lui Barack Obama in functia de presedinte al SUA. Poate un lider considerat el insusi un “brand” sa aduca inapoi maretia Statelor Unite?

A.P.: Nu. „Maretia” Statelor Unite consta in capacitatea acestora de a se re-inventa. Un lider poate inspira acest curent si-l poate stimula, dar nu-l poate crea din piatra seaca.

A.N.: Pe de alta parte, unele voci afirma ca presedintele Barack Obama pare foarte slab pe scena internationala (un sondaj recent Democracy Corps–Third Way a indicat faptul ca 51% dintre americani sunt de parere ca pozitia tarii lor in lume a decazut in timpul lui Obama), iar acest lucru, combinat cu performantele slabe ale economiei SUA, ii incurajeaza pe unii sa actioneze in moduri in care, altfel, n-ar fi facut-o. Vezi vreun semn ca SUA se confrunta in prezent cu o sfidare la nivel mondial?

A.P.: La summit-ul G20 de la Seoul, presedintele american nu a obtinut ce a vrut. Israelul face fata presiunilor Casei Albe in privinta coloniilor din Gaza. Exemple ar mai fi. Cred ca este prematur sa declaram ca SUA nu mai au influenta, sau ca Obama nu mai este relevant. Avand in vedere absenta unui contracandidat credibil la Casa Alba, Obama are sanse sa fie re-ales – nume precum Sarah Palin sau Newt Gingrich sunt glume proaste, oameni fara sanse in alegerile generale. Istoric vorbind, cel de-al doilea mandat al unui presedinte american e momentul in care acesta are ragazul sa se aplece spre afaceri externe – cu atat mai mult cu cat acest prim mandat este dominat de agenda interna si de criza economica.

A.N.: O parte a conservatorilor afirma ca rezultatul recentelor alegeri legislative a trimis lumii un mesaj clar ca poporul american nu va accepta declinul celei mai puternice natiuni din lume. Poti sa ne spui de ce lumea are nevoie de o America puternica, infloritoare, dinamica si prospera?

A.P.: Lumea are nevoie de o America puternica si stabila pentru ca nimeni altcineva nu este deocamdata capabil sa-i ia locul.

Pe de alta parte, multor americani de rand nu le pasa mult de rolul SUA in lume, chiar daca unii au un atasament afectiv fata de notiunea de America puternica. Teza conservatorilor nu este nimic altceva decat propaganda ieftina, iar afinitatea declarata a multor imigranti romani din SUA pentru partidul republican este un basm nascut din ignoranta acestora si perceptia ca democratii ar fi in vreun fel de stanga, in sensul de comunism.

Rezultatul alegerilor din noiembrie 2010 nu reflecta altceva decat nemultumirea poporului american cu privire la starea economiei, in contextul asteptarilor irationale pe care le avea de la administratia Obama.

A.N.: SUA este o tara care a reusit sa se reinventeze de mai multe ori inainte, iar America continua sa fie in invidiata de intreaga lume. Mai e insa realist faimosul “Vis american”?

A.P.: DNA-ul americanilor este caracterizat de increderea in viitor, de optimism, de apetit pentru risc. Vorbim de o tara intemeiata de oameni care si-au pus viata in pericol sa ajunga acolo – si nu putini o mai fac inca. Atitudinea necesara supravietuirii unui drum lung, in conditii mizere, convingerea ca necunoscutul care te asteapta la destinatie nu poate fi altfel decat mult superior cunoscutului pe care-l lasi in urma, acest gen de gandire nu va fi eliminat din fibra societatii americane. El reprezinta un avantaj pe care nimeni nu il are. Atata timp cat vor exista oameni dispusi sa-si ia destinul in propriile maini si sa-si croiasca o noua viata sub semnul „visului american”, SUA vor avea capacitatea de a fi o societate care renaste din propria cenusa. Cand „loteria vizelor” nu va mai avea musterii, abia atunci vom pute vorbi de declinul SUA.

A.N.: George Friedman, fondatorul Stratfor si autorul volumului “The Next 100 Years, A Forecast for the 21st Century”, a prezis ca “SUA vor domina secolul 21”. El a mai spus ca “Europa este pe cale de disparitie” iar “China nu va putea supravietui unui miliard de tarani furiosi”. Mai mult, o majoritate covarsitoare a alegatorilor si politicienilor americani sustine teoria ca Statele Unite “sunt cea mai mare tara din lume”. Continua insa SUA sa fie cea mai mareata tara care a existat vreodata?

A.P.: Nu sunt deloc convins de existenta acelei „coplesitoare majoritati” a alegatorilor si politicienilor americani care sustin ca SUA sunt cea mai tare, mare si frumoasa tara. Da, este adevarat ca pentru americani, patriotismul tinde uneori sa degenereze in retorica egoista de acest gen. Nu inseamna insa ca tendinta unor americani de a-si pune tara pe un pedestal reflecta convingerea ca nimeni nu e ca ei. Sa fim seriosi, in fiecare tara exista cetateni care sunt convinsi ca natiunea lor este mai speciala, si cu o misiune unica in lume. Exista destui oameni care cred ca Romania beneficiaza de o anumita binecuvantare divina, si nu ofera nici un argument solid pentru asta, pentru ca asa ceva nu exista.

Cine determina care tara este cea mai mareata, puternica, frumoasa, etc? Care sunt criteriile? Vorbim totusi de evaluari prin excelenta subiective. A lua in discutie ideea de tara in termeni de „cea mai…”, cu convingerea ca acest lucru este o certitudine, mi se pare o dovada de mare ignoranta, poate chiar de prostie. Este cu certitudine un mod ieftin de a inflama tendinte nationaliste searbede.

Pe de alta parte, e greu de disputat ideea ca Europa e pe duca, un muzeu plin de vechituri in care se mananca bine dar in care nu se face mai nimic. In Franta, de exemplu, trei sferturi din tinerii sub 35 de ani aspira sa fie birocrati – cine va construi urmatoarea generatie de TGV-uri atunci? In acest context, disperarea cu care Romania isi pune toate sperantele in Europa si defunctele ei foste puteri este cu atat mai penibila.

China si Rusia au probleme grave pe care nu par a fi dispuse sa le rezolve prea degraba, iar restul puterilor emergente inca nu au resurse sa „dea ora exacta” in plan mondial. In acest context, SUA sunt aproape condamnate sa domine…

Adrian NOVAC
HotNews.ro
20 decembrie 2010
————————————————-

*Andrei POSTELNICU, ziarist cu peste 10 ani de experienta in presa scrisa, in televiziune si in mediul online. A trecut de la jurnalismul financiar la oferirea de consultanta pentru inalti oficiali guvernamentali si lideri de companii. In prezent este consultant independent. In 2009, a oferit consultanta presedintelui Senatului Romaniei. Intre 2006-2007 a activat ca Hedge Funds Reporter pentru Bloomberg News, articolele sale aparand frecvent pe prima pagina a unor publicatii prestigioase precum International Herald Tribune si New York Times. Timp de sase ani, a fost US Markets Correspondent pentru Financial Times, la New York. A colaborat de-a lungul anilor cu revista FOREIGN POLICY, publicatiile Evenimentul Zilei, Capital, ECONOMIST INTELLIGENCE UNIT, Newsweek, cu posturile BBC World Service Radio & Television, Realitatea TV si a oferit analiza la CNN International si CNBC. In 2004, TJFR Magazine l-a inclus in “30 Under 30”, lista celor mai influenti ziaristi pe probleme de economie din SUA, cu varsta sub 30 de ani. Detine o licenta de pilot (JAR-FCL Private Pilot’s License). In 2001, a participat la o cursa ciclista de 800 de km in Alaska, strangand 4.000 de dolari pentru cercetarea SIDA. Pasionat de istoria moderna a Europei de Est, de impactul tranzitiei de la comunism la statutul de membru UE al fostelor tari din blocul estic.