EPILOG – sau: EU, MOARTEA ŞI „CHESTIA” DE PE PĂLĂRIE

…Se spune că Sfântul Francisc din Assisi (i se spune doar “cel mai blând dintre sfinţi”, dar eu cred că, înafară de Hristos, este cam singurul creştin adevărat, din toată istoria Pământului…de 2000 de ani încoace!), pe la 1226, aflat pe patul de moarte, undeva, într-o colibă de lângă Portiuncula, ar fi fost stârnit spre piscul Poeziei sale, de nerăbdarea vinovată a unui preot.

Care preot, venit la căpătâiul său, să-i dea “ultima mângâiere”, şi văzând că bietul (de fapt, nesuferitul…) sfânt, în loc să se grăbească, aşa cum e firesc, cu spovedania, ca orişice muritor… – el se ruga şi tot binecuvânta Continue reading “Adrian Botez: EPILOG – sau: EU, MOARTEA ŞI „CHESTIA” DE PE PĂLĂRIE” →