Mă fraților,

Plecă fie-mea, Oana, plecă la școală. La teatru. Că acolo, se face teatru. Să invete despre scriere. Lăsă o carte deschisă pe masă. Mă uitai și io. Sumer. Bine. Mesopotamia. Bine. Egipt. Bine. Mă fratilor, nește alea, de nu-mi dete prin minte cum puteau să le priceapă. Cuie. Fel de fel. Cimilituri. Povesti lungi. Le scriau, si le pricepeau, numai savantii. Dai imi adusăi aminte de Tartaria. Asta nu era trecută in carte. Mă uitai și io pe internet. Să imi aduc aminte. Când colo, ce să vezi, mă fratilor? Continue reading “MĂ FRATILOR…” →