In primavara anului 2006, in Niles, Illinois – o suburbie nordica a metropolei Chicago, lua fiinta singura, probabil, scoala romaneasca de muzica de pe continentul nord-american. Denumita Logos School of Music, aceasta este parte integranta din Logos Christian Academy, o institutie de invatamant romaneasca privata. A fost fondata in 1994, iar acum in cadrul ei sunt educati peste 150 de copii, incepand de la varste prescolare si terminand cu cei din clasa a 12-a de liceu.
Scoala romanesca de muzica este o pepiniera de viitori muzicieni, in care tinerii americani din familii de origine romana, dar nu numai ei, invata primele note muzicale, avand oportunitatea de a studia unul din numeroasele instrumente care alcatuiesc o orchestra de muzica. Daca la inceput existau doar 15 elevi si 7 profesori de muzica, in prezent numarul lor a crescut la 70 de studenti si peste 20 de instructori de muzica. O parte din acesti profesori sunt absolventi ai unor prestigioase universitati americane de profil din zona Chicago, precum Roosevelt University, Northwestern University, DePaul University sau Northern Illinois University, in timp ce altii sunt absolventi de ai Academiei de Muzica din Bucuresti, sau ai Conservatorului George Enescu din Iasi. Unii din acesti profesori activeaza si in institutii de profil din zona, precum Chicago Symphony Orchestra, Civic Orchestra, sau Chicago Symphony Choir.
Elevii care studiaza aici muzica sunt atat de nivel de scoala primara, cat si de liceu. Printre disciplinele care pot fi studiate se numara: istorie si teorie muzicala, activitate componistica, dirijorat, imnuri sau cantare bisericeasca. Programele oferite pentru incepatori sau avansati sunt atat de interpretare instrumentala, cat si de interpretare vocala. Elevi au oportunitatea sa isi exerseze aptitudinile muzicale in cele 15 ansambluri corale si instrumentale pe care scoala le are.
Seriozitatea si munca riguroasa a profesorilor si a elevilor le-a oferit acestora din urma sansa de a studia mai departe aceasta disciplina in diferite universitati din zona Chicago. Totodata munca lor a dat roade, fiind rasplatita la diferite concursuri de muzica, statale si nationale la care au participat.
Pe langa interpretarile din cadrul corurilor bisericilor romanesti din zona, acestia sunt invitati sa faca miniconcerte sau recitaluri pentru persoane de varsta a treia din unele aziluri de batrani, sa participe in diferite misiuni in afara Statelor Unite, sau la numeroase alte evenimente artistice comunitare. Pe langa acestea, Scoala de Muzica Logos organizeaza anual patru concerte majore. Cel mai popular, devenit deja o traditie in ultimii ani, este Concertul de Craciun, la care participa atat corul, cat si orchestra simfonica.
Anul acesta cei care doresc sa participe la concert sunt asteptati pe 11 decembrie, ora 7:00 p.m., la Romanian Baptist Church 484 Northwest Hwy, Des Plaines IL 60016
Marian Petruta
Tag: scoala
Vrem sa va multumim tuturor care sunteti aproape de noi!
By Daniel Pop
Din 20 septembrie am inceput Scoala de Perspectiva Crestina Biblica asupra Lumii, cursuri prin care Dumnezeu ne-a binecuvantat asa de mult. SPCBL este o scoala care are ca scop evaluarea credintelor personale, inradacinarea puternica in Scripturi si apoi aplicarea in societate.
Am vorbit astfel despre gandirea contemporana (postmodernism) si despre influentele necrestine care au invadat in ultimele decenii europa (religiile orientale si tribale). Am vorbit si despre etica crestina si am fost socat sa realizez ca noi romanii acceptam anumite lucruri, care sunt impotriva legi lui Dumnezeu, ca fiind normale (a lucra la ” negru” – furt de la stat, a copia filme, muzica sau alte programe – dreptul al proprietate, furt si altele). A fost un moment de pocainta si intoarcere cu fata spre Dumnezeu pentru noi.
(Nemia 1:6 “pleaca-Ti, Te rog, urechea si deschide-Ti ochii, ca sa iei aminte la rugaciunea slujitorului Tau, rugaciune cu care ma infatisez inaintea Ta zi si noapte, rugaciune cu privire la israeliti, slujitorii Tai, marturisind pacatele israelitilor, pe care noi le-am savarsit fata de Tine. Atat eu, cat si familia mea am pacatuit”).
Partea practica a scolii include lucrarea cu copii si plantare de biserica. In fiecare dupamasa a zilei de marti o echipa condusa de Lidia lucreaza cu 7 copii de rromi la alfabetizare si dezvoltare mentala, in timp ce o alta echipa, condusa de Florin Mihaly, suntem implicati in plantare de biserica in orasul Dumbraveni.
Scoala se va termina pe data de 18 dec 2010. Vrem insa, inainte sarbatori sa-i binecuvantam pe copiii de rromi, copiii de la orfelinat, copiii bisericii din Agarbiciu cu cadouri , dar sa avem si programe de Craciun cu ei. Pentru oameni din Dumbraveni ne gandim la un concert de colinde prin care sa le readucem speranta ca Isus s-a nascut si e viu.
Rugati-va impreuna cu noi pentru:
– intelepciune in lucrarea cu copiii de rromi si in plantarea de biserica,
– am primit promisiuni ca vom primi cadouri pentru copii, cadourile sa ajunga in timp,
– sa fim intelepti in modul in care vom face concertul de colinde (locul potrivit, momentul potrivit, oamenii potriviti, etc),
– finantele de care mai avem nevoie pentru scoala.
Cum se vede toamna… printre bucle
By Prof. Dr. Corina-Lucia COSTEA
Cu varful pantofilor rascolesc aurul toamnei, cautand drumul spre casa… fosnetul asta are ceva magic in el, imi zic, trebuie sa ma ajute la ceva… altfel nu mi-ar placea asa de mult.
Dupa o zi de scoala, zumzetul acela de voci tinere iti persista in urechi o vreme… da, asta fac frunzele… atenueaza acel sunet cu unul mai suav, mai stins… pana cand ajung sa gust linistea primei incaperi din casa. Ajunsa in fata vilei surorii mele, deschid cu grija usa, sa nu-l trezesc pe tata. Intru ca un hot, ma descalt la primul pas… si pasesc, cu pantofii in mana, pana intr-o zona din care pot sa-l vad.
E un batranel de 80 de ani, care doarme linistit, ca un prunc, intr-un pat de la Caritas, inchiriat anume pentru confortul lui. E un pat ale carui margini se pot ridica pe timpul noptii sau al zilelor agitate, poate fi ridicat de la jumatate la 45 de grade, cand e nevoie de o respiratie mai usoara… E un om care inca inseamna cerul si pamantul, pentru mine.
Ma asez pe un fotoliu din apropiere. Soarele toamnei i se rasfata printre bucle… Un sforait usor, abia perceptibil, ma asigura ca traieste… in lumea lui, dar e inca viu. Sunt linistita. Zambesc… buclele astea erau bucuria copilariei mele. Nicio papusa din lume nu egala placerea de a-i pune moate. Nu mergeam inca la scoala, dar eram coafeza lui. La vo vremea, la final de stiri, il prindeam la televizor… si, ca sa nu vorbesc, ma lasa sa-i pun moate. tin minte ca odata a batut cineva puternic in geam: Domnu’ inginer, fratele dumneavoastra se bate in birt!
A tasnit pe usa si a alergat descult pana acolo. in invalmaseala, l-a vazut doar pe Bita, fratele pe care-l crescuse de mic. L-a cuprins in brate si l-a scos de acolo. Abia afara a cazut zdrobit. Cineva ridicase un scaun sa-l loveasca pe scandalagiu… dar il nimerise pe tata. Urechea dreapta ii spanzura sangeranda… a venit salvarea… l-au transportat pe tata de urgenta la spital. Abia dupa ce l-au cusut, medicii au inceput glumele… si ziceti ca asa va mentineti parul cret. Moatele mele tronau, viu colorate, in parul lui, care se impotrivea incaruntirii. Toata viata am avut convingerea ca ele l-au protejat.
Am izbucnit, fara sa vreau, in ras. Am 42 de ani… dar nu voi distruge pentru nimic in lume mitul moatelor colorate.
Rasul meu il facu sa se miste in somn. Urechea cusuta, la repezeala, la urgenta, s-a vindecat de mult… nu si amintirea spaimei ca tata a fost dus cu salvarea. si pentru ce? Unchiul meu si celalalt bataus au devenit mai tarziu, in timp, cuscrii.
Tata n-a baut si n-a pus tigara in gura de cand ma stiu. Cunoscutii isi amintesc, totusi, ca in studentia lui, mai pipa cu colegii. Cand si-a facut o familie, regulile au fost altele. A fost un om devotat familiei si carierei de inginer mecanic… in agricultura, cum obisnuia sa completeze mereu. Ce sinistru suna… a fost… ca si cum ar fi un necrolog… dar nu e deloc asa… e doar un ceas de bilant… de aducere-aminte.
Mi-l amintesc cum ne saruta pe frunte, in somn, pe mine si pe sora mea. Ma gandeam: e dimineata devreme sau seara tarziu? Erau zile cand nu-l vedeam… pleca pana nu ne sculam, venea dupa ce Mos Ene deja ne prinsese in mreje de poveste.
Asta e viata in agricultura… zi lumina.
… si asa a fost… pana in ziua in care, din graba, si-a uitat medicamentele… si tensiunea nu iarta. O zi de neatentie a anulat o viata de activitate si o cale lactee de vise.
Nu voi uita niciodata momentele acelea. Era bun prieten cu doctorita lui.
Vreti sa mergeti la spital?
Nu! Nu vreau sa fiu o leguma, nici chin pentru fete! Vreau sa mor acasa!
Fetelor, voi decideti! Ganditi-va bine si la dorinta lui si la calitatea vietii lui de acum inainte. E un om prea inteligent, prea lucid si prea mandru ca sa nu stie ce va urma.
Eram stupefiata. Nu-mi venea sa cred ce vad si ce aud. Veniseram din Timisoara cu viteza luminii si eu si sora mea… ca tata se simte rau… si acum, cand fiecare clipa conta… negociam? Ce? sansa lui la viata?
Am ajuns la spital… dar…
Buna dimineata!
Buna dimineata, taicule! (de la accidentul cerebral, e singura formula de salut pe care o mai stie)
Cum a fost la serviciu?
Bine!
Cand vin fetele de la scoala, mancam… Bine?
Bine.
Nu stiu cine sunt acum pentru el… sotia lui, sora lui, mama lui… dar sigur nu mananca pana nu vin fetele de la scoala.
si-a asezat linistit capul spre lumina, pentru inca cateva minute de somn… si eu m-am reasezat in fotoliu.
Ce linistita e toamna… printre bucle.
Corina-Lucia COSTEA
Timisoara, 28. 10. 2010
Revista ARMONIA - Saltmin Media 