Tag: religia

Involuția rapidă a valorilor

On By GeorgeIn Culture, EducatieLeave a comment
Sondaj GallupALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

.
Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082

 .

INVOLUTIA RAPIDA A VALORILOR

Un sondaj de opinie pe un subiect extrem de serios, facut recent in SUA si publicat luni, ne-a dat pe dos planurile pentru editia de astazi AFR. Dar intr-un sens bun. Ne gandiseram la un alt subiect, dar ceea ce am citit ne-a ingrijorat si pus pe ganduri. E vorba de involutia rapida a valorilor in Statele Unite, cea mai dezvoltata tara din istorie, in care 90% din locuitori inca afirma o credinta in Dumnezeu. E tara fondata de puritanii englezi ai Secolului XVII, autorii lui

Plymouth (Mayflower) Compact (“Intelegerea de la Plymoth”), o declaratie-legamint in care se obligasera sa cladeasca in America de Nord o societate noua pe principiile crestine cele mai stricte. [Nota AFR: The Plymouth (Mayflower) Compact este o declaratie la care au subscris supravietuitorii voiajului transatlantic al vasului Mayflower. Continue reading “Involuția rapidă a valorilor” →

Sfaturile divortatilor

On By nelursIn Christian Life, Christian PerspectiveLeave a comment
Sfaturi de la DivortatiALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA 

Buletinul editat  la 10 ianuarie 2013

SFATURILE DIVORTATILOR
.
OCAZIONAL primim  din partea cititorilor nostri mesaje triste despre efectele devastatoare pe care divortul le are asupra lor si a familiilor lor. Ne scriu parinti divortati care sufera traume emotionale, si ale caror copiii sunt dezorientati si tristi, cu inima franta de durerea despartirii parintilor lor. Divortul nu e un lucru de celebrat, de dorit, ori o metoda usoara de a scapa de o problema mai grava. Nu e un spectacol asa cum de multe ori e portretizat in media. Dimpotriva, e o decizie si un eveniment serios care foarte rar rezulta in ceva pozitiv pentru sot ori sotie. Studiile sociologice privind divortul denota ca sotii sunt mai nefericiti dupa divort si ca intimpina dificultati in stabilirea de noi relatii. Iar studiile economistilor reflecta ca, din punct de vedere financiar, dupa divort ambele parti pierd, in special femeile. Divortul nu imbogateste pe nimeni ci saraceste pe ambii soti. Rare sunt cazurile in care unul dintre soti iese din relatia de casatorie mai bine pus la punct financiar decit in timpul casatoriei. In plus, studii recente privind divortul reliefeaza impactul lui daunator asupra sanatatii spirituale a sotilor, dezechilibrul moral care-l cauzeaza adolescentilor, chiar si efectele negative asupra comunitatilor religioase din care fostii soti fac parte.
.
 In adevar, insa, majoritatea celor care divorteaza nu doresc sa divorteze, ci o fac pripit, iar apoi regreta decizia facuta. Prevenirea divortului este o preocupare tot mai acuta in tarile in care divortul a devenit un adevarat flagel social. Deja au trecut citeva generatii de cind divortul a fost legalizat si practicat pe scara larga. In consecinta, nu doar efectele divortului sunt bine cunoscute, dar la fel de bine cunoscute sunt si cauzele lui cit si ce sotii pot face sa previna divortul. E vorba de sfaturile divortatilor, al celor care au divortat, regreta divortul, si reflecta asupra lucrurilor care l-ar fi putut preveni. Aceste sfaturi doresc sa le impartaseasca cu cei tentati sa divorteze cit si cu cei care inca nu contempleaza divortul. Vrei o casnicie fericita zic ei? Discuta cu cei divortati si invata de la ei ce poti face sa fii fericit in casatoria proprie si sa-ti pastrezi casatoria intacta. Divortatii reflecta mai mult ca cei casatoriti la stabilitatea si durabilitatea casniciei. Avem ceva de invatat de la ei? Fara indoiala, afirma tot mai mult studiile sociologice aparute in ultimii ani privind divortul si modalitatile de prevenire a lui.
.
Un astfel de studiu a fost publicat in vara de Dr. Terri Orbuch, psiholog si cercetator la University of Michigan. Rezultatele studiului ei au fost publicate in iulie in Wall Street Journal. Studiul enunta cinci (5) factori esentiali care pot preveni divortul. Sunt factori ori modalitati de interactiune intre soti pe care divortatii nu le-au practicat in vremea casatoriei dar care, ne asigura ei, le-ar fi salvat casatoria daca le-ar fi practicat. Redam in traducere romana concluziile principale ale studiului asa cum au fost ele descrise si comentate in Wall Street Journal. Titlul articolului e sugestiv, Divorce’s Guide to Marriage („Ghidul divortatilor pentru casatorie”) Materialul a fost tradus, edicat si adaptat pentru dtra de Parintele Emil Ember. Ii multumim. Versiunea engleza si completa a articolului poate fi citita aici: http://online.wsj.com/article/SB10000872396390444025204577544951717564114.html?KEYWORDS=Elizabeth
  .
Ghidul divortatilor pentru casatorie
.
Cateodata trebuie sa treci printr-o casatorie esuata ca sa-ti dai seama ce inseamna o casnicie reusita. Iata cinci strategii pentru o casatorie reusita, fericita, recomandate de oameni divortati care au invatat aceste lectii pe pielea lor. Vrei un sfat de calitate privind mariajul? Intreaba o persoana divortata.
.
Oamenii care rateaza in cea mai importanta relatie a vietii lor tind sa gandeasca mult de ce au ratat. La ce nu a mers bine. Daca ei sunt cat de cat sinceri, vor putea distinge si greselile personale nu numai pe cele ale fostului sot sau ale fostei sotii.
.
„Oamenii divortati care se dau un pas inapoi si spun: Iata ce am facut gresit si iata ce voi schimba, au ceva important de spus altora”, spune Terri Orbuch, psiholog si profesor cercetator la Institutul de Studii Sociale a Universitatii din Michigan, si autorul unei noi carti: „Finding Love Again: 6 Simple Steps to a New and Happy Relationship”. („Redescoperirea dragostei: 6 pasi simpli pentru o relatie noua si fericita”) Dr. Orbuch a facut un studiu, finantat de Institutul National de Sanatate, colectand periodic date de la 373 de cupluri intre 25 si 37 de ani in primul an de casnicie in 1986, anul in care a inceput studiul. Pe parcursul urmatorilor 25 de ani, 46% dintre cupluri au divortat. Dr. Orbuch a urmarit multi indivizi divortati iar apoi angajati in relatii noi si i-a intrebat pe 210 dintre ei daca si ce au invatat din greselile lor. Din acesti 210, 71% si-au gasit noi parteneri, incluzandu-i pe cei 44% care s-au recasatorit.
.
Stimuleaza starea de spirit a sotului
.
Dintre divortati, 15% au spus ca ar darui mai mult din ceea ce dr. Orbuch numeste „afirmare afectiva”, incluzand complimente la adresa sotiei ori a sotului, imbratisari, mangaieri si sarutari, adica suport emotional. „Prin exprimarea iubirii si a grijii se construieste increderea”, spune dr. Orbuch. Ea spune ca exista patru componente ale manifestarilor de afectiune pe care cei divortati le considera importante: cat de des sotul sau sotia au aratat dragoste; cat de des s-au facut sa se simta bine asa cum sunt; cat de des si-au facut viata interesanta si atractiva. Divortatii nu accentueaza relatiile sexuale si nu afirma ca sexul i-a apropiat intr-un mod neobisnuit, desi dr. Orbuch spune ca si sexul este cu siguranta un aspect al demonstrarii iubirii si afectiunii.
.
Barbatii par sa aiba nevoie de afirmare nonsexuala chiar mai mult decat femeile, spune dr. Orbuch. Conform studiul ei, cand sotul a raportat ca sotia lui nu a manifestat dragoste si afectiune, cuplul era de doua ori mai inclinat spre divort decat cand barbatul s-a simtit ingrijit si apreciat. Totusi, reciproca nu a fost adevarata. Sfatul simplu este sa faci ceva pentru a demonstra ca partenerul tau este luat in seama si apreciat in fiecare zi, zice dr. Orbuch. Poate fi ceva simplu de genul unui „te iubesc” sau „esti un parinte deosebit”. Poate fi o actiune mai mult decat cuvinte: pune aparatul de cafea in functiune dimineata. Incalzeste masina iarna. Daruieste o imbratisare.
.
Vorbeste mai mult despre bani
.
Banii au fost principalul conflict in majoritatea mariajelor, reusite sau esuate, pe care le-a studiat dr. Orbuch. 49% din divortatii studiului ei s-au certat mult privind banii – fie ca este vorba de prioritati diferite de cheltuieli, minciuni despre cheltuieli, ca un sot castiga mai mult ca celalalt ori ca unul cauta sa-l manipuleze pe celalalt. Ei cred ca banii vor fi o problema si in urmatoarea relatie.
.
Nu exista o singura solutie financiara pentru toate cuplurile. Dr. Orbuch spune ca fiecare persoana are nevoie sa-si examineze propria atitudine privind finantele. Ce au insemnat banii cand cresteai? Cum ti se par acum cand ii cheltui sau ii economisesti? Care sunt obiectivele tale financiare? Sotii trebuie sa discute perspectivele lor privind banii si sa conceapa un plan financiar care ii avantajaza pe amandoi. Pot decide sa tina banii in comun ori in conturi separate. Ori pot avea un cont comun pentru cheltuielile de familie. Conform studiului, sase din zece divortati care au inceput o noua relatie au ales sa nu isi combine finantele. „Vorbeste despre bani mai des – nu doar cand e vremea taxelor, cand ai o mare datorie sau cand vin facturile”, spune dr. Orbuch. Stabileste regulile de baza privind banii si nu devia de la ele.
.
Depaseste-ti trecutul
.
Pentru a te angaja intr-o relatie sanatoasa cu partenerul tau, trebuie sa te debarasezi de trecut, opineaza dr. Orbuch. Asta presupune sa depasesti gelozia relatiilor anterioare ale partenerului, iritatia privind modul in care te trateaza soacra, ori o cearta pe care ai avut-o cu sotul tau acum sase luni. Asta nu e un sfat bun doar pentru cei cu inima franta, adauga dr. Orbuch. Conform studiul dr. Orbuch, divortatii care pastreaza emotii puternice fata de fostul sot – fie de dragoste fie de ura – au fost mai putin sanatosi decat cei care s-au debarasat emotional de trecut. Ai o problema in a lasa in urma mania, dorul, tristetea sau durerea? Scrie un jurnal. Exerseaza. Vorbeste cu un prieten (dar nu la nesfarsit) despre asta. Sau incearca sa-i scrii persoanei care te-a suparat pentru a-i explica sentimentele tale. Apoi accepta sfatul excelent pe care Abraham Lincoln l-a dat secretarului sau de razboi, care ii scrisese o misiva emotionanta unuia din generalii sai. „Arunc-o in foc”, i-a spus Lincoln. „Asta fac eu cand scriu o scrisoare pornita din manie”.
.
Blameaza relatia
.
Divortatii care isi invinovatesc fostii soti sunt mai nelinistiti, mai depresati si au probleme de insomnie mai acute decat cei care isi acepta propriile slabiciuni. Cei care au pastrat mania au fost mai putin dispusi sa dezvolte o relatie noua si puternica ori sa priveasca spre viitor intr-o maniera pozitiva. Insa e greu sa nu acuzi. In studiul lui Orbuch, 65% din cei divortati isi invinuiesc fostii soti, cu mai multe femei acuzandu-si fostii soti (80%) decat barbati invinovatindu-si fostele sotii (47%). Si 16% din barbati se invinovatesc pe ei insisi, comparativ cu doar 4% dintre femei.
.
Cum sa acuzi intr-un mod sanatos? Foloseste expresia „noi”, nu „tu” sau „eu”. Ori „amandoi am fost cam obositi in ultima vreme”, nu „tu esti atat de ursuz”. Cand inlaturi invinuirea, este mai usor sa ajungi la o solutie. Intreaba-ti partenerul despre perspectiva lui sau a ei asupra problemei cu care te confrunti. Spune, „De ce crezi ca nu ne mai intelegem?”„Sunt o multime de moduri de a vedea o problema”, spune dr. Orbuch. „Cunoscind perspectiva partenerului si alaturand-o perspectivei tale, ajungi la o perspectiva de ansamblu a relatiei”.
.
Descopera mai mult din tine insuti
.
Stilul de comunicare este prima schimbare pe care divortatii din studiu spun ca ar face-o in urmatoarea lor relatie. 41% dintre ei au declarat ca ar comunica diferit. Sotii au nevoie sa-si vorbeasca cu calm si cu grija. Trebuie sa invete sa se certe intr-un fel care sa duca la o solutie, nu la mai multa suparare. Trebuie sa practice „ascultarea activa”, unde fiecare incearca sa auda ceea ce cealalta persoana are de spus, sa repete ceea ce au auzit unul de la altul si sa se intrebe reciproc daca au inteles corect. Pentru a comunica bine, sotii au nevoie sa descopere mai mult despre ei insisi, nu doar sa faca o „comunicare de rutina”. Comunicarea „nu trebuie sa fie emotionala”, spune dr. Orbuch, „ci un dialog unde inveti cum sa fiti la unison”. Asta il ajuta pe partenerul tau sa te inteleaga mai bine. Dr. Orbuch sugereaza regula zilnica a celor 10 minute. In fiecare zi, timp de 10 minute, cuplul ar trebui sa fie singur si vorbeasca despre altceva decat munca, familie si copii, ori intretinerea casei. E recomandabil sa discute relatia lor. Fara probleme. Fara programari. Fara logistica. „Tu ai nevoie sa-i spui celuilalt despre viata ta si sa vezi ce va apropie”, spune dr. Orbuch.
.
ANUNT: CAUTAM SALA DE CONFERINTE
AFR intentioneaza sa-si tina conferinta anuala in aprilie la Bucuresti. Cautam o sala pentru conferinta. Suntem dispusi sa o inchiriem la un pret rezonabil. Cei care aveti sugestii ori ne puteti pune o sala la dispositie va rugam sa ne contactati la office@alianta-familiilor.ro.
.
ANUNT – FAMILIA ORTODOXA
Doamne ajuta! Va anuntam ca a aparut Familia Ortodoxa nr 47, cu tema “Din nou copii”. Aveti atasat in acest email fisierele de promovare. Cateva fragmente din materialele acestui numar gasiti aici http://www.familiaortodoxa.ro/2012/12/07/promo-nr-47/ Multumim pentru tot sprijinul! Doamne ajuta! Cezar
.
LA MULTI ANI SI MULT SUCCES IN 2013
Va multumim inca o data pentru mesajele multe si calde care ni le-ati trimis cu prilejul Anului Nou. Redam citeva dintre ele.
.
Tuturor celor de la Alianta Familiilor din Romania un Calduros LA MULTI ANI si multa sanatate. Ioan Danila – Stockholm Suedia unde ma aflu temporar.
.
Ms frumos! La multi ani! Spor in tot ceea ce faceti! Doamne ajuta! Multumim pentru frumoasele urari.Dumnezeu sa pazeasca familiile din tara noastra! E nevoie de multe rugaciuni!!! Va dorim multa intelepciune si putere in munca pe care o depuneti. LA MULTI ANI! Familia Cismas
.
sarbatori fericite si binecuvintate in continuare si la multi ani ! cu implnirea bucuriei, a daruirii , a impacarii si iertarii, pace si lumina, lucian, Doamne ajuta!
.
Dragi prieteni si cunoscuti: Intr-un moment de linistire va adaug si eu urarile traditionale romanesti specifice sarbatorilor din aceasta perioada (in care nu am folosit computerul spre a nu ma tulbura de prea multa petrecere si dezordine lumeasca). Va doresc un an binecuvantat de Dumnezeu, cu sanatate, bucurii si impliniri, cu spor in credinta si in marturisirea ei prin cuvant si fapta. Va indemn totodata sa fiti atenti la ceea ce se intampla in viata cetatii si sa luati atitudine, personal sau -mai cu spor- in asociatii, la evenimentele in desfasurare care aduc prejudicii persoanelor sau neamului. De cele mai multe ori lipsa reactiilor noastre la cele ce se intampla in jurul nostru este interpretata abuziv ca aprobare de catre cei care carora le-am acordat incredere. (Ca exemplu: introducerea obligatorie a cardului de sanatate, o forma foarte subtila si simpla de control asupra destinului persoanei – referindu-ne chiar si numai la posibilitatea oricarui infractor cu cunostinte despre furtul electronic de a falsifica/modifica date electronice. Nu mai intram in alte detalii sau in alte aspecte ale acestui evenimente trambitat ca o mare cucerire.) In orice caz, sa nu uitam ca rostul omului este mantuirea intru Hristos Iisus, Domnul nostru, pe Care Il slavim impreuna cu Dumnezeu-Tatal si cu Duhul Sfant. Sa nu uitam ca singura dovada evidenta de prietenie cu Dumnezeu este participarea la Sfanta Liturghie, practicarea si marturisirea credintei crestine ortodoxe, cu timp si fara timp. Intru multi ani, spre slava lui Dumnezeu! Cu prietenie, pr. Constantin Stroilescu
.
Multumesc de urari. Bunul Dumnezeu sa binecuvânteze familiile noastre, tara noastra si întreg universul, sa ne dea putere în credinta si fapte placute Lui, sa ne ajute în necazuri si ispite. LA MULTI ANI pe PAMÂNT! Sanatate mintii, trupului si sufletului. Cu drag A.M.
.
VRETI SA FITI INFORMATI?
Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.
.
FACETI-NE CUNOSCUTI!
Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.
.
ANUNTURI
Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.
.
Alianta Familiilor din Romania

„Respecta sa fii respectat!”

On By nelursIn Christian PerspectiveLeave a comment

„Respectul fata de ceilalti, un respect plin de modestie si politete, este prima conditie a adevaratei egalitati.”

– F. M. Dostoievski

Dictionarul explicativ al limbii române defineste respectul ca fiind atitudine sau sentiment de stima, de consideratie sau de pretuire deosebita fata de cineva sau de ceva, spre deosebire de politete care este o comportare conforma cu buna-cuviinta, prin care se întelege o atitudine de amabilitate. Nu trebuie confundate, deoarece este vorba de nuante si asa cum spunea Petre Tutea: „Nuantele amplifica gândirea, fiindca ne permit sa percepem separat calitatile care nu pot exista separat în corpurile sau în obiectele concrete întâlnite si pe care le transforma în obiecte ale gândirii.” Respectul, acest sentiment se apropie mai mult de admiratie. 

         Citind unele articole aparute în ziarele din tara, privirea-ti aluneca fara sa vrei spre comentariile articolelor si, pur si simplu, te trec fiorii. Poate si voit uneori, pentru a citi „Vox Populi”, deh!
          Si mi-am zis ca este incredibil cât de jos poate ajunge un om care are libertatea de a se exprima. De ce nu contrazicem cu argumente exprimate în cuvinte civilizate si preferam sa ne scuipam si sa ne înjuram unii pe altii ca niste brute? Comentatorii, sub anonimat de cele mai multe ori, îsi permit libertatea sa reverse tot veninul din suflete. Suficient venin, preaplin venin!  Si lectura devine contagioasa. Desi esti scârbit, parca vrei sa vezi pâna unde se poate ajunge cu gândul veninos, ce cuvinte ai mai putea întâlni sa-ti „îmbogatesti” vocabularul.

……  Limbajul scris sau vorbit este singura modalitate de materializare a gândirii noastre si cred ca el trebuie folosit în sensul respectului, al demnitatii omului civilizat. D. Draghicescu în cartea sa „Din psihologia poporului român”, aparuta la începutul secolului XX, scria: „Finetea si vioiciunea spiritului a dezvoltat în caracterul românului, mai cu seama, un spirit critic amar, distructiv…” „Sa fi ramas la acel stadiu, înca era bine”, scrie – acum – cineva bine inspirat.
    … Nu este respectat nici ziarul, nici autorul articolului, nici ideea pentru care a trudit într-un mod ziaristul, nici ceea ce au scris ceilalti comentatori în limitele bunului simt, nu se mai respecta nimic! Scriu oamenii dupa cum „îsi dau drumul la gura” (to run off at the mouth – spune englezul). Doar suntem în democratie, doar suntem liberi sa vorbim cum vrem, sa jignim cât si cum vrem, nu este necesar sa ne cenzuram cuvintele; de ce sa-l respect pe cel din fata mea, de ce sa tin cont de emotiile lui, de ce sa nu-l mint, ce ma împiedica sa-l desconsider, sa-l pacalesc, sa-l înjosesc? De ce sa-mi respect limba? De ce sa respect oamenii de valoare ai tarii? Sa fie acesta modul de a gândi al omului nou, omului modern pentru care a trudit societatea?
….   Avem libertatea de a gândi si simti în conformitate cu propriul nostru eu, este adevarat! De asemenea avem libertatea de opinie deschisa, adica de a exprima public ceea ce simtim si gândim. Avem libertate, dar trebuie sa acceptam si niste limite ale libertatii, altfel echilibrul social nu este posibil. Sa ne dorim o libertate civilizata, nu haotica. Libertatea se face cu alegere înainte de actiune: gândesti, te autocenzurezi si apoi te exprimi. Acest principiu trebuie sa functioneze si în politica. Asa ne putem respecta între noi, asa ne vor respecta si cei din afara noastra, caci nu lipsa de respect este trasatura caracterului românului, ci dimpotriva! De la Socrate cel ce a produs o adevarata reforma în gândirea antica când a vazut gravat pe frontispiciul Templului din Delfi cuvintele „Cunoaste-te pe tine însuti” si mai apoi Religia care ne-a vorbit despre primirea lui Hristos si trairea crestina profunda ce pot produce revelatia sinelui, omul a încercat sa se cunoasca, sa se înteleaga, pentru a putea evolua; acelasi lucru petrecându-se la nivelul natiunilor. „Cunoaste-te pe tine însuti” înseamna si recunoasterea propriilor greseli si slabiciuni; cere o vointa continua si seriozitate, maturitate în gândire, pentru depasirea  vanitatii care conduce adeseori la iluzia asupra ta însuti. A fost si este o noua abordare a cunoasterii despre esenta omului, ca omul sa stie nu numai ce este, ci mai ales ce vrea. Este cea dintâi cerinta pe care ne-o porunceste ratiunea, este temelia cunoasterii si a întelepciunii.
 ….    Între oamenii civilizati exista minime raporturi de respect reciproc, formule de pretuire, de decenta, de bun simt. În mass-media este din ce în ce mai evidenta aceasta eludare a termenilor decenti, evitarea intentionata a reverentelor de limbaj, poate si pentru a se vedea în ce lume traim? O oglinda a vietii? Vorbirea stradala nu poate fi aceeasi cu cea scrisa, nu poate fi adusa cu predilectie pe ecranele televizoarelor. O cenzura proprie este necesara, din respect pentru semeni, pentru cei superiori – ierarhia trebuie totusi respectata! – si pentru demnitatea limbii noastre. Altfel exista pericolul unei decadente morale si spirituale. Avem atâtea tonuri de exprimare, atâtea pronume de politete în limba româna care exprima o atitudine de respect, de apropiere sau de distanta fata de persoanele carora ne adresam: mata, dumneata, dumneavoastra, Domnia ta, Domnia voastra, Maria voastra …. Am avut voievozi, am avut regi, dar nimeni nu îndraznea, din bun simt, sa le spuna pe nume, sa-i strige pe nume. Cu alte cuvinte, respecti ceea ce merita sa fie respectat si… respecta pentru a fi respectat! Bunul simt ar trebui sa ne fie cântarul care sa ne spuna pâna unde poate fi denaturat acest respect. Au aparut, dupa cum semnala cineva, substitute, pentru doamna: cucoana, duduie, bai, tanti; pentru domn: nene, bai, mai. Sau adresari de genul: „Domnu, domnu de la ziar!” Ne-a placut? Sau amuzanta expresie, dar nu lipsita de geniu: „Neica nimeni!” Mai recent aflu tot din ziare o „frumoasa” amenintare facuta în Parlamentul României: „Am sa-ti dau o scatoalca de am sa te trec prin peretele de acolo”.
   ..   . Chiar daca nu toate persoanele merita, totusi avem nevoie de respect pentru linistea noastra si pentru a nu inflama relatiile dintre noi. Din pacate, în democratie, oamenii obraznici, cu tupeu, speculeaza buna credinta a semenilor si dau drumul vorbelor fara nici un pic de control. Antidotul acestei maladii raspândite ar fi educatia si cultura. Cât despre democratie, cum ar zice românul despre nevasta cu care traieste: Buna, rea, e nevasta mea!
  ….    Respectul este o componenta foarte importanta în orice relatie, în orice comunicare, fie ca e vorba de casatorie, prietenie, familie, serviciu. Comportamentele agresive nu vor aparea în casatorie, nu ne vom pierde nici prietenii, nu vor exista tensiuni la locurile de munca daca se va pastra un respect sincer fata de celalalt, fiindca, trebuie sa recunoastem, exista relatii în care suntem implicati de-a lungul vietii si în care va fi întotdeauna nevoie de respect.
 …     Avem puterea sa ne facem respectati prin felul în care întelegem viata si modul în care ne comportam? Ne este necesara decenta în vorbire, în scriere, precum si în alte manifestari? Acestea sunt întrebarile asupra carora ar trebui sa reflectam.
….   Respectul trebuie acordat oamenilor nu dupa averile strânse si nici dupa puterea dobândita, ci în primul rând pentru calitatile sufletesti, întrucât acestea valoreaza mai mult decât faima. Un proverb românesc spune: „Omul nu dupa haine, ci dupa fapte dobândeste cinste”. Oamenii care merita respectul sunt cei care muncesc, creeaza, se tin de cuvânt, nu mint, nu înseala si nu fura, sunt echilibrati, nu-si pierd cumpatul, nu tipa ori nu ridica tonul la altii atunci când lucrurile nu ies asa cum le place lor, au un simt al discernamântului si nu au în vedere numai împlinirea propriilor dorinte ci se mai gândesc si la ceilalti, îsi cunosc locul si rostul pe lume, admit când gresesc, stiu sa ceara iertare si sa ierte. De ce sa-i lovim, sa aruncam cu pietre în ei, când toti suntem facuti din lut si ne putem sfarâma atât de usor? Respectam meritele unora dintre noi? Si daca nu stim a le respecta, cum îsi vor putea valorifica oamenii meritele?
  ….    În zilele noastre „avem o criza spirituala manifestata si printr-o criza de autoritate, culmea, pe fondul unei inflatii de autoritati. Traim într-o lume a autoritatilor fara autoritate. Si autoritatea persoanei umane suporta o eroziune sociala în decorul general compus din tot mai multi indivizi si din tot mai putine persoane. Cum s-ar spune: multa lume, putini oameni!”, ne atentioneaza Pr. Alin-Cristian. „Fara educatie si fara Dumnezeu, persoana devine individ, cuvântul devine vorba, mintea devine creier, sufletul devine trup… de necuvântator, iar limbajul devine onomatopee. […] Aurul se cunoaste dupa culoare, pasarile dupa tril, oamenii dupa cuvânt...”
   
Vavila Popovici – Raleigh, Carolina de Nord

CINSTEA – FLOARE RARA, MULT CAUTATA, MULT DORITA

On By nelursIn EssaysLeave a comment

„A trai cinstit este totuna cu a trai corect si drept” –

                                              Platon

                                            

   

Vavila POPOVICI


Ei, da! „Pentru 50.000 de euro nu ma dau jos din pat!”Asta proba de cinism! Iata omul nou creat de aceste vremi post – revolutionare! Asta da, sentiment de superioritate, de încredere exagerata în propriile capacitati! Asta, da, narcisism! Om care si-a vazut imaginea reflectata în nu stiu ce oglinda si s-a îndragostit de ea… Asta da, orgoliul – manifestare exagerata a egoului care se doreste superior celorlalti! Asta da, neobrazare – lipsa de cuviinta, poate chiar impertinenta?

Cu adevarat omul cinic are ceva diabolic, pervers în fiinta sa. Cinicii (de la kynos = câine), au fost adeptii scolii filozofice antice întemeiata de un elev al lui Socrate, sub deviza: „Sa traim conform naturii” – restrângere la nivelul animalitatii, cu dispret fata de principiile elementare ale moralei. Emblema lor era un câine. Cinismul a aparut în acele vremi ca un antidot, ca rezultat al descurajarii societatii grecesti dupa razboiul peloponeziac din secolul V î. H. care a dus la decaderea Atenei, dar si la ruinarea statelor grecesti, iar dupa razboi economia a intrat într-o perioada de criza. În vremurile noastre ce îi determina pe oameni sa devina cinici? Cinismul este o manifestare a cruzimii, iar dupa cum afirma Nietzsche, este „una dintre cele mai vechi desfatari ale umanitatii, pentru ca procura cea mai înalta voluptate a sentimentului puterii”. Nu cumva este si lipsa iubirii de semeni?

Viata omului este un motor în miscare care trebuie sa produca energie într-un mod oarecare. Orice energie nefolosita slabeste, dispare. Activitatea este legea vietii; trândavia însemna moarte. Ni se da viata pentru ca noi sa facem ceva în tot acest timp daruit, cât ne functioneaza „motorul”, lumea„candela a existentei fiind, iar omul flacara ei”. Si la sfârsit daruim noi împlinirea sau neîmplinirea vietii – Creatorului… Dar nu orice fel de miscare, ci activitate îndreptata spre un scop util si creator, lenea si harnicia fiind doua stari în care omul se poate încadra. Prin lene sau trândavie – atitudine necinstita fiind, energia sufleteasca se scurge, trece în degradare morala ce vizeaza viata spirituala, si care, în acelasi timp tensioneaza relatiile cu cei din jur. Astfel lenea este definita ca „o ratacire si nepasare pentru mântuirea vesnica a sufletului, prin care omul se întristeaza si se dezgusta de binele pe care trebuie sa-l savârseasca; pentru aceasta el fuge de osteneala cu care se face binele”, ne învata Religia. Omul harnic are o dispozitie pentru munca – conditia existentei, dovada a sanatatii fizice si sufletesti. Munca asigura dinamismul sufletului angajat creator spre producerea bunurilor materiale si spirituale; aduce adevarata bucurie. Chiar daca munca pretinde efort si sudoare, ea nu constituie o povara a vietii, ci angajeaza spre un ideal care, pe masura împlinirii, aduce sufletului satisfactia deplina; ne face viata mai frumoasa, cu rezultate care bucura pe fiecare om si bucuria se însumeaza, ajutând întreaga societate. Conditia esentiala a vietii fiind, munca este sfânta ca viata însasi. Dupa învatatura crestina „Munca este izvor de virtuti. Ea lumineaza mintea, întareste vointa, înalta simtamintele, aduce rabdare, barbatie, stapânire de sine, potoleste patimile si înlatura ispitele.” Si sa nu uitam ca „pasarea este mai în siguranta când zboara, iar omul când munceste.”

Acum, în aceste vremuri, nu e timp pentru prea multa odihna! Viata înseamna munca, stradanie, jertfa. Important este însa felul în care ne desfasuram munca. Adevarata bucurie a vietii o simt numai cei ce pot aduna si folosi bunurile vietii prin munca lor cinstita, aflata sub binecuvântarea lui Dumnezeu, în armonie cu viata celor din jur, asa cum orice instrument dintr-o orchestra intra în armonie cu celelalte. Nu se poate cânta fals! Iata ca se poate! ne dovedesc unii prin actiunile lor. Nu are ureche muzicala sau refuza sa-si armonizeze unele impulsuri si instincte si spune cu dezinvoltura: „Nu ma dau jos din pat pentru doar 50.000 de euro!” Ati auzit? Iata motorul care îl poate misca si o spune fara jena, metaforic. El are etalonul sau. Cum îndraznesti tu, un „oarecare” sa nu-l respecti? Acest gen de oameni nu au acel sentiment moral „prin esenta activ”, dupa cum spunea un filozof; emotia morala fiind sentimentul unei solidaritati, o armonie pe care o simti, uneori o cauti; ea este macar simpatia, daca nu dragostea sociala; ea este dragostea de tara care trebuie sa ne înstapâneasca inimile. Pot dormi linistiti oamenii necinstiti? Nu îi apasa greul pacatului?

Sa ajungi un om serios si cinstit, trebuie în primul rând sa fii calauzit de principii si valori. Cinstea nu este o vocatie, dar este o optiune dobândita prin educatie, prin vointa; defectele de caracter se pot corecta; pâna la sfârsitul vietii avem a ne stradui de învatat… Cinstea e o floare rara, este adevarat! Ar trebui sa fie mult dorita, mult cautata! Omul cinstit nu minte, nu înseala pe nimeni, nu umbla cu siretlicuri, nu fura, în nici unul dintre nenumaratele feluri în care se poate fura, el este sincer, spune ceea ce gândeste si ceea ce nu distruge pe celalalt, el nu vrea sa aiba decât ceea ce este al lui si ceea ce a dobândit pe drept. „Nu exista mostenire mai pretioasa decât cinstea” spunea William Shakespeare.

Necinstea înseamna coruptie, înseamna abatere de la morala. Autorul unui articol ne spune ca „Transparency International definea coruptia astfel: Coruptia, în sens larg, reprezinta folosirea abuziva a puterii încredintate, fie în sectorul public fie în cel privat, în scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup; definitia data coruptiei în cadrul ONU si reluata în strategia nationala anticoruptie este: Esenta fenomenului coruptiei consta în abuzul de putere savârsit în scopul obtinerii unui profit personal, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, în sectorul public sau în sectorul privat; dezbaterile din Parlament: Pentru populatie cauza principala a coruptiei se transforma într-un complex de cauze situate la nivel sistemic, adica legi prost facute si pe deasupra încalcate în mod sistematic de chiar cei care ar fi trebuit sa vegheze la aplicarea lor. Clientelism si clici în competitie pe resurse.” Necinstea este o haina care îmbraca toate tarile din lume, iar Transparency International a comunicat zilele acestea ca România este mai corupta în anul 2011 decât în 2010.

Un alt exemplar al tipului de corupt al tranzitiei spunea într-un interviu (citit într-un ziar), ca acela care încalca legea e un prost pentru ca legea e atât de permisiva în Romania, încât poti sa faci si sa desfaci o gramada de lucruri cât se poate de legal, precizând ca el nu a încalcat legea niciodata, si întrebat daca a încalcat moralitatea în afacerile sale, a raspuns ca asa ceva nu exista daca vrei sa câstigi bani în afaceri. Nu este si aceasta o dovada de cinism? Ma întreb: Oamenii cinstiti si cu judecata dreapta ce pot întelege din toate aceste exprimari, afirmatii? Din toate aceste fapte necinstite si nepedepsite?

Mântuitorul ne spune ca „orice pom care nu aduce roada buna se taie si în foc se arunca” (Matei 7, 19). Cine o va face? Cine trebuie sa o faca?

Dar sa închei optimist, cu un citat al unui filozof sicilian: „Omul este o eterna fagaduinta”- adevar izvorât dintr-o patrunzatoare si îndelungata analiza a sufletului omenesc. Eterna promisiune, eterna asteptare a schimbarii omului în bine…

( Vavila Popovici – SUA)

OVIDIU HURDUZEU – Interviu

On By nelursIn InterviewLeave a comment

de Drd. Stelian Gombos

Ovidiu Hurduzeu crede ca ascetismul ortodox este un antidot împotriva consumismului american: „România sa înceteze sa mai aplice modele din import!“

 

Românii au din ce în ce mai multe solutii ca sa priveasca realitatea lumii internationale. Afla astfel ca si în locuri mitizate, precum SUA, oamenii cauta disperati o realitate mai buna. Ovidiu Hurduzeu, scriitor si critic social român, ne propune câteva secvente americane, bune sa ne întareasca sufletul si credinta.

Ovidiu Hurduzeu, scurta biografie: Ovidiu Hurduzeu, nascut la Bucuresti în anul 1957, este un scriitor si critic social român, stabilit în California din anul 1990, doctor în literatura franceza si stiinte umaniste al Universitatii Stanford, SUA. Este autorul unui volum de proza scurta, al unui roman, al unui studiu asupra cazului Unabomber si a doua carti de eseistica: “Sclavii fericiti” si “A Treia Forta. România profunda” (împreuna cu Mircea Platon). Îngrijeste împreuna cu economistul catolic american, John Medaille, o antologie de texte despre distributism si noua economie civica, sub titlul “Economia libertatii: Renasterea României profunde”.

– Domnule Ovidiu Hurduzeu, stiu ca traiti în SUA de ani buni. Cum îi vad americanii pe români, pe diferite nivele, de la nivelul omului politic pâna la cel al omului de cultura?

– Pentru americanul de rând, care nu poate localiza nici New Yorkul pe harta, România nu exista sau a aflat de ea din întâmplare, din surse aleatorii. Cât stim noi despre insulele Sao Tome si Principe, atâta stiu si acesti americani despre România. La nivel de stat, relatiile par excelente. În mass-media americana avem o imagine “calduta” spre negativa. Suntem mereu prezentati în negru-cenusiu, ceea ce ridica unele întrebari asupra gradului de informare si de obiectivitate a persoanelor care prezinta informatii despre România. În mediile universitare si în cele profesionale avem o imagine foarte buna. Studentii români care studiaza în SUA sunt peste media colegilor lor americani, iar profesionistii din diferite domenii sunt aproape unanim apreciati. Dar nu ne impunem numai prin competenta, ci mai ales prin competenta asociata unor trasaturi umane deosebite, între care inteligenta, omenia, cumpatarea si harnicia sunt doar câteva. Sistemul economic si cultural din România, pentru a-si justifica falimentul, a indus în mintea cetatenilor ideea unui caracter românesc congenital pervertit: nu mai este nimic de facut întrucât asa suntem noi ramasi de la Dumnezeu, sa fim neputinciosi si hoti. Nimic nu poate fi mai fals. Este o adevarata ideologie satanica strecurata în suflete cu scopul de a descuraja poporul român si a-l mentine într-o stare de sclavie.

Plecarea definitiva a tinerilor din România este o tragedie nationala

– S-a vorbit foarte mult de o anume atmosfera din interiorul diasporei românesti. Lucruri nu tocmai bune. Care este acum atmosfera în comunitatea românilor care traiesc în SUA? Care este orizontul asteptarii acestor români în legatura cu evolutia României în spatiul UE?

– Si aici se exagereaza dezbinarea si se trec sub tacere lucrurile bune care se fac în baza comuniunii spirituale a românilor. Pe noi ne uneste Duhul, si nu un spirit legalist sau colectivist, suntem o simfonie pluripersonala, nu un musuroi de furnici, crestem într-o Biserica, si nu într-o pura ordine juridica sau economica. La noi solidaritatea are la baza principiul vecinatatii. În diaspora, traim în familia extinsa, cu prietenii, cu neamurile, cu enoriasii de la biserica, iar aceasta poate crea impresia de “izolare”. La nevoie, “vecinatatile” se unesc, dar trebuie sa existe o nevoie adevarata. Majoritatea românilor din diaspora vor binele României – din moment ce noi, cei din SUA, nu ne lovim zi de zi de prezenta UE, nu traim din finantarile Uniunii, nu trebuie sa luptam cu legislatia ei stufoasa, suntem într-un fel detasati de evolutia României în spatiul UE. Ramânem însa profund îngrijorati de evolutia României în propriul ei spatiu, în propria ei casa si ograda.

– Ce valori culturale sau de alta natura, de marca româneasca, circula în sistemul atât de vast al civilizatiei nord-americane?

– Tot ce are mai bun poporul român ajunge mai greu sau mai usor si în SUA. Faptul ca aceste valori nu reusesc întotdeauna sa se impuna este o alta problema, care tine de modul lor de difuzare, de obstacolele pe care le întâmpina în a fi larg cunoscute, si nu de calitatea lor intrinseca.

– Multi tineri români, majoritatea bine scoliti, se îndreapta tot mai mult spre SUA. Cum se integreaza si, mai ales, cum se raporteaza ei în continuare la tara natala?

Plecarea definitiva a tinerilor din România este o tragedie nationala. O si mai mare tragedie este lipsa unui program coerent si realist de repatriere. Fiecare tânar are modul lui de raportare la România, în general tinerii români imigranti sunt prea preocupati sa-si faca un rost în SUA ca sa se mai gândeasca la soarta României. Ca orice imigrant, sunt mânati de imbolduri nostalgice sa “ajute tara”, mai organizeaza câte un club românesc pe la universitatile americane unde studiaza si… cam atât…

 

Ortodoxia cunoaste o raspândire mare în SUA

 

– Exista o opinie, conform careia modelul american de viata, în general, ar fi lipsit cumva de ancore spirituale. Care este locul Ortodoxiei, cu valorile ei, cu mentalitatile ei, în ansamblul lumii americane contemporane?

– Spre deosebire de România, unde se încearca subrezirea Ortodoxiei chiar din interiorul ei, în SUA, Ortodoxia cunoaste o vigoare si o raspândire extraordinara. Nu mai este un secret pentru nimeni ca SUA trec printr-o profunda criza culturala. Într-adevar, civilizatia americana si-a pierdut ancora spirituala. Religia principala a SUA, protestantismul, s-a transformat drastic în ultimii 30-40 de ani. Dintr-o religie bibliocentrica ce punea accentul pe sacrificiul de sine si dreptate în numele lui Dumnezeu, a devenit în mare parte ceea ce se numeste the prosperity Gospel: “Asculta poruncile lui Dumnezeu si El te va îmbogati”. Vechii predicatori ca Billy Graham au fost înlocuiti de tipi precum Joel Osteen, care a cumparat un stadion de 64.000 de locuri si l-a transformat în biserica, o biserica unde aproape ca nu mai este pomenita biblia. Popularitatea de care se bucura carti ca “Rugaciunea lui Jabez” este un exemplu graitor despre starea de cadere spirituala prin care trece America. În acest context, din ce în ce mai multi protestanti americani se convertesc la Ortodoxie. Unii regasesc credinta cea adevarata dupa ce au cunoscut modernismul si coruptia anglicanismului, saracia spirituala a protestantismului american si scandalurile care zguduie periodic catolicismul. Vreau sa subliniez ca majoritatea celor care se convertesc adopta Ortodoxia cu trup si suflet, iubesc traditia ei monastica si nu doresc în nici un fel ca Ortodoxia sa se schimbe. Regasesc acea ancora spirituala pierduta. Ascetismul Ortodox este un antidot împotriva consumismului american, ofera o atractie enorma pentru americani întrucât este un ascetism ce pune în valoare frumusetea lumii. Doar în Ortodoxie frumusetea si ascetismul nu sunt în contradictie, ci se sustin unul pe altul într-o viziune iconica asupra lumii. Dupa ce-au ratacit prin alte credinte, acesti americani redescopera cu multa multumire o biserica condusa nu de o carte (Biblia) sau de o persoana umana (Papa), ci de însusi Iisus Hristos. Am întâlnit multi dintre acesti ortodocsi. Fericirea de pe fetele fratilor mei americani, rugaciunile lor de recunostinta – recunostinta de a fi reintrat în Duhul dreptei credinte în Iisus Hristos, hotarârea lor ferma de a nu schimba nimic din dogma si învatatura transmise de traditiile Ortodoxiei m-au ajutat sa ma întaresc în propria mea credinta.

Prabusirea unui mod de viata rezultat în urma a doua revolutii

 

– În România, toata lumea acum pare a fi preocupata de criza economica. Multi vad primele cauze ale declansarii acestui fenomen complex în slabiciunile economiei de tip american. Adica o economie excesiv speculativa sau, în termeni de bun-simt crestin, o economie bazata pe lacomia excesiva a capitalului multinational. Care sunt opiniile dvs. cu privire la acest fenomen?

– Criza mondiala actuala este una de sistem. Asistam la prabusirea unui mod de viata si productie rezultat în urma a doua revolutii. Pe de-o parte, revolutia culturala a “noii stângi”, începuta în anii 1960, care a produs un relativism generalizat, o societate fragmentata si distrugerea valorilor traditionale – deci, un libertarianism cultural -, iar pe de alta parte, un libertarianism economic sustinut de dreapta neoliberala, declansat prin decizia politica a Administratiei Reagan, urmata la scurt timp de conducerile altor mari economii dezvoltate, de a relaxa legile antimonopol. Odata ce mecanismul “dereglementarilor” s-a pus în miscare, el nu a mai putut fi oprit. Dreapta neoconilor (neoconservatorii) nu a facut decât sa continue în plan economic excesele din plan cultural ale stângii. Potrivit actualului “rege-filosof” al conservatorilor britanici, Phillip Blond, libertarianismul cultural si cel economic au avut o agenda comuna, ambele sustinând o ideologie liberala denaturata. Si nu numai o ideologie denaturata, cât mai ales o antropologie anticrestina. În locul persoanei, în sens crestin, care exista numai în comuniune cu celelalte persoane, unice, libere si responsabile, neoliberalismul a pus individul monadic condus doar de propriul interes egoist. Tarile occidentale dezvoltate nu au luat în considerare sfatul întelept al Papei Ioan Paul al II-lea, care le-a avertizat imediat dupa caderea Zidului Berlinului, în enciclica Centesimus Annus: “Tarile occidentale, la rândul lor, risca sa vada în aceasta prabusire a comunismului o victorie unilaterala a propriului lor sistem, ceea ce le-ar împiedica sa opereze modificari necesare în acel sistem”.

 

“Omul nou” european va da gres

 

– Poate România, dupa 20 de ani de cautari si ajustari – mai ales la modele europene , sa-si gaseasca o identitate care sa-i asigure un echilibru economic, social si cultural într-un sistem mai larg, cum este cel al UE?

– UE nu poate oferi un model unic de dezvoltare într-o Europa a natiunilor, unite într-o comunitate de destin. Toate încercarile de amalgamare si pritocire a valorilor si populatiilor de pe batrânul continent pentru a obtine un “om nou” european, pe modelul lui homo sovieticus, vor da gres. Vor destabiliza si mai mult echilibrele economice, sociale si culturale, deja fragilizate de criza economica, declinul demografic si imigrarile masive din afara Europei. România sa înceteze sa mai aplice modele din import, venite la pachet, si sa treaca de îndata la elaborarea de practici economice si sociale “made in Romania”, spre binele comun al românilor si, deopotriva, al partenerilor nostri europeni.

– Am putea vorbi de un model românesc pe care sa-l cladim, usor-usor, si-n plan economico-social în urmatorii ani pe drumul asezarii României în sistemul european? Un model care sa semene întrucâtva cu cel al unor tari precum Spania, Italia si, de ce nu, Polonia?

– Noi nu avem de ce si nici nu am putea sa aplicam ad-litteram un model provenit din alte tari. Trebuie sa restauram, sa aducem la zi propriile noastre modele economice pe care le-am sters din memoria colectiva si în buna parte si din arhive. În cercurile conservatoare traditionale din Anglia si din SUA – ma gândesc în primul rând la gânditori si economisti catolici precum Stefano Zamagni, John Médaille, Thomas Storck, sau la anglicanul Phillip Blond – este redescoperit cu admiratie modelul distributist din România lui Ion Mihalache. În anii â20 marele gânditor englez G.K. Chesterton prezenta modelul românesc drept un exemplu demn de urmat pentru întreaga Europa. Pâna la expozitia dedicata istoriei cooperatiei din România, organizata de istoricul Emilia Corbu la Slobozia (expozitia este înca deschisa publicului), nu se stia mai nimic de dimensiunile si complexitatea sistemului economic distributist care a functionat în România dinainte de comunism. Tara noastra a fost pusa pe butuci fiindca a urmat modele straine de firea românului, de rostul crestin al vietii sale, modele prea putin adaptabile realitatilor social-economice de pe aceste meleaguri. Cum modelele importate s-au prabusit – chiar presedintele tarii a recunoscut-o în discursul recent de la Tusnad -, în zadar vom încerca sa le cârpim cu petice “morale”, keynesiene, etatiste etc. Observ ca în ultimul timp unii ar vrea sa vopseasca gardul economiei în culorile “crestin democratiei”. Este o încercare de a “binecuvânta” crestineste coruptia, abuzul si cleptocratia de la noi. Sper ca Biserica Ortodoxa sa nu se lase amagita de aceste manevre politicianiste. Mântuitorul a spus: “Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haina veche, caci peticul acesta, ca umplutura, trage din haina si se face o ruptura si mai rea”.

 

Un model economic pentru România

 

– Dupa câte ne-ati spus, lucrati la “un model economic pentru România, model în concordanta cu valorile noastre crestin-ortodoxe”. Faceti o descriere succinta, pe întelesul tuturor, a acestui proiect. Singurul model care este cu adevarat în concordanta cu valorile crestin-ortodoxe este modelul distributist al “economiei civice”, bazat pe antropologia crestina a persoanei, pe sustenabilitate, pe subsidiaritate, pe valorile omeniei, daruirii si iubirii crestine. Prin ce este el în concordanta cu valorile crestine?

– În primul rând, prin faptul ca urmareste respectarea demnitatii si autonomiei cetatenilor în toate laturile vietii sociale, de la alocatia pentru nou-nascuti pâna la asigurarea unui venit drept. Celelalte modele economice promoveaza pe homo oeconomicus, care nu este o persoana, ci un mijloc, o “resursa umana”, exploatat ca marfa sau ca sursa de profit. În al doilea rând, economia civica promoveaza dezvoltarea durabila si la scara umana, si nu un progres nesabuit, de dragul progresului; hiperindividualismul este înlocuit de personalism, în care interesul personal este urmarit cu responsabilitate si armonizat cu cel al comunitatii. Si, în al treilea rând, economia civica propune raspândirea larga a proprietatii productive sub forma unor entitati mici si mijlocii care functioneaza “în retea” sau în asociatie unele cu altele. Numele de distributism, sub care mai este cunoscut modelul, nu înseamna “distribuirea bunastarii/bogatiei” din modelul socialist, ci distribuirea proprietatii productive (aici intra si cunostintele, si creditele ieftine destinate productiei). Nu este vorba numai de o schimbare de model economic, ci de o întreaga paradigma sociala si culturala. Modelul nu este “de import”, desi a fost teoretizat, la începutul secolului al XX-lea, de gânditorii catolici G.K. Chesterton si Hillaire Belloc. În trecutul nostru, distributismul a stat la baza economiei taranistilor lui Ion Mihalache, dar îl regasim si în modurile populare de guvernare din traditia zemstovului rusesc, evocate de marele gânditor ortodox Alexandr Soljenitîn si functioneaza cu succes, azi, în multe locuri de pe glob. Doua exemple concludente: cooperativele Mondragón din Tara Bascilor, cu cei 100.000 de proprietari-lucratori si 50 de ani de activitate încununata de succes, si economia civica a Emiliei-Romagna, unde 40% din PIB provine de la firmele care lucreaza în sistem partenerial si asociativ. Este o economie a libertatii si demnitatii umane. O economie a daruirii si fratietatii. O propunere ortodoxa de scoatere a României din criza.

– Domnule Ovidiu Hurduzeu, va multumesc foarte mult, dorindu-va mult succes în continuare!…

 

 

 

Traditie si Sarbatoare

On By nelursIn Christian PerspectiveLeave a comment

Fiecare popor isi are traditiile lui, fiecare familie isi cunoaste obiceiurile ei, fiecare om rutina lui, fiecare credinta datinile ei si fiecare lucrare uzantele ei. Functionam mai usor pe baza de stereotipuri stabilite cu multa vreme in urma, cu care ne-am obisnuit atat de mult, incat le executam mecanic, fara a mai gandi, fara a dori sa le schimbam, fara chiar a fi constienti ca o facem. Odata intrati in relatie de simbioza cu obisnuinta, acest mecanism mental atotprezent in lume, ii cedam treptat controlul, acordandu-i putere asupra actiunilor noastre si rang de a doua natura.
Luam mare parte din decizii in virtutea obisnuintei, unele din ele fiind doar reflexe declansate de necesitatile vietii zilnice, de circumstante, sau de alti factori exteriori. Ne traim viata sub imperiul obisnuintei si ne supunem schimbarilor inevitabile cu tot mai multa dificultate. De schimbarile evitabile ne ferim.
Traditia este memoria colectiva a unui grup, care o respecta, avand incredere ca istoria a verificat-o si validat-o ca atare. Traditia este obisnuinta ridicata la rang de noblete.
Cu cat fagasele sunt mai adanc sapate, cu atat mai confortabil calatorim pe drumul vietii, impingand carul spre o destinatie definita candva in trecut. Prin constrangerile pe care le impune inaintarii, fagasul garanteaza si destinatia ei, dar ramane mai fidel trecutului decat viitorului. In cuvintele lui Elbert Hubbard, traditia este ca un ceas care ne arata ce ora a fost candva in trecut.
Fara indoiala, traditia poate juca un rol pozitiv in istorie si credinta, ca factor stabilizator. Dar un accent exagerat pus pe traditie, in dauna altor factori, care contribuie la echilibrul necesar, poate preface traditia in frana a istoriei si a credintei personale. Venerata fara discernamant, traditia devine reflectarea in prezent a unui context istoric disparut, un anacronism tinut in viata prin mijloace artificiale. ”Traditionalistii sunt pesimisti cu privire la viitor si optimisti cu privire la trecut”, ne spune Lewis Mumford pe sub mustata.
Cat priveste religia, traditia cauta sa perpetueze in prezent credinta celor disparuti de multa vreme. Scriptura isi pierde treptat autoritatea ca singurul izvor al adevarului (revelat), in timp ce parerile inaintasilor castiga tot mai multa putere. Acumularile succesive de erori, interpretari date Scripturii de reprezentanti proeminenti ai traditiei si un bagaj de scrieri apocrife adunat de-a lungul secolelor, inlocuiesc treptat credinta inspirata din Cuvant. Rezultatul inevitabil va fi o credinta moarta a celor vii.
William Poteet relata in The Pentecostal Minister cum, in 1903, tarul Rusiei a observat o santinela postata undeva intre zidurile Kremlinului, fara ca locul respectiv sa justifice in vreun fel nevoia unui ostas. Nu era nimic de pazit acolo. Punand sa se faca cercetari, afla ca in 1776 tarina Ecaterina cea Mare, plimbandu-se intr-o zi pe domeniul palatului regal, a zarit acolo prima floare a primaverii.
– ”Pune-ti aici o santinela; nu cumva sa calce careva pe ea”, a poruncit tarina.
Nimeni n-a indraznit ulterior sa revoce ordinul tarinei si astfel, vreme de peste o suta de ani, fara intrerupere, mii de soldati au facut de straja pe mormantul anonim al unei flori de primavara.
De obicei, traditiile nu se nasc intentionat, ci cresc din seminte aruncate ca din intamplare, de multe ori fara a se mai sti de catre cine, dar odata ajunse la rod, ne uimesc prin vitalitatea lor. Este nevoie de un spirit treaz, chiar eroic, pentru a avea curajul sa introduca o modificare in traditie si uneori de un set de circumstante favorabile pentru ca schimbarea sa fie implementata.
Gelu Arcadie Murariu,
Oregon City, Oregon