Între cuvintele mele şi toamnă nu mai există decât desenul în care port bruma pe umeri…
în seara aceasta, toamna are aripi de ceaţă..
prea multe măşti…
ar trebui să fie păsări
ochii să se umple de zbor
să păşesc desculţă
prin iarba unui conflict interior Continue reading “Mihaela Gheorghiu: Prea multe măşti” →