A FI SAU A NU FI RROM

Se tot agita unii sa se revina la numele de tigan, titulatura care ar înlocui actuala denumire oficiala de rrom acordata etniei tiganesti. Cica, s-ar confunda românul cu rromul si apelându-se din nou la traditionala denumire de tigan, România ar scapa de aceasta stigma pentru totdeauna. Eu unul sunt neutru la toata aceasta tevatura vis-à-vis de tigania aceasta si îmi permit sa fiu putin cârcotas si sa va prezint niste statistici care s-ar putea sa va îngrijoreze putin.

Mi-e indiferent daca tiganusului nostru, venit din India medievala via Imperiul Otoman, i se zice rom(rrom) sau tiganus, deoarece indiferent de eticheta, fie ea de rom (rrom) sau de tiganus, mentalitatea lui va ramâne neschimbata iar perceptia occidentului vis-à-vis de România tot aceeasi va ramâne. Nu am sa intru în detalii tehnice amanuntite în încercarea de a fi pro sau contra termenului de „rrom” pentru ca pererile sunt împartite si adevarul probabil e undeva la mijloc… totusi am sa va prezint câteva amanunte interesante.

Unii sustin ca „rrom” este un cuvânt vechi al limbii rromani, folosit dintotdeauna pentru desemnarea apartenentei etnice a rromilor. Cica vine de la imigrantii indieni provenind din diverse grupuri etnice, care s-au amestecat si au realizat casatorii mixte în Persia, formându-se ca popor acolo si pornind apoi spre Europa.

„John Sampson gaseste originea triburilor rome în nord-vestul Indiei determinând dupa cercetarea idiomului ca stramosi apropiati ai limbii romani (tiganeasca), limbile singhaleza, marathi, sindhi, punjabi, dardica si pahari de vest (dialecte hinduse vorbite de bastinasi). De asemenea graiul romilor contine amprente exacte ale limbii sanscrite, fiind identificate peste 500 de cuvinte a caror origine indica poate fi usor de recunoscut. Conform dovezilor lingvistice, proto-romii au trait în zona centrala a Indiei.

A existat o migratie initiala catre nord-vestul subcontinentului indian, urmata de migratia în afara Indiei.[19]” Altii sutin ca Etimologia cuvântului nu este clara: „o teorie spune ca numele de „tigani” („zingari”, „tsigans”, „Zigeuner”, „cigani”, „cikani” în alte limbi) provine din grecescul „athinganoi”, (tradus: „a nu se atinge”), numele unei secte din Bizant care practica izolationismul, cu care tiganii (rromii) au fost confundati [16]; o alta teorie spune ca numele vine de la cuvântul persan „ciganch” („lautar”„dansator”), de la cuvântul persan asinkan („fierarie”) sau de la un cuvânt cuman care ar însemna „sarac, lipsit de mijloace” [17] (sursa wikipedia).

Eu însa vreau altceva sa subliniez. Conform unor studii de specialiate, viitorul românasului si implicit al României nu arata prea pe roze. În anul 2050 se estimeaza ca populatia României va ajunge în jur de 15 milioane, în prezent fiind în jur de 21 de milioane de capete. ?i acum „cireasa de pe tort”… conform statisticilor o românca da nastere în medie la 1.3 copii, în timp ce o tigancusa produce în medie 3.1 copii. Asadar, exista o sumbra dar reala posibilitate ca rromul sa-si merite denumirea de rrom, deoarece ar putea deveni majoritar daca se continua acest trend în care natalitatea tiganilor depaseste de trei ori pe cea a românilor. Precum în Franta locuiesc francezi, în Spania sunt spanioli, în Italia sunt italieni, în Germania sunt germani, asa si în România sunt romi (rromi)… în concluzie romul se afla în tara lui si nu vad de ce am schimba denumirea cu cea de tigani… pentru ca daca am face-o, în 50 de ani România ar fi trebui sa se numeasca Tigania (si spun asta fara nicio tenta de rasisim, ci ca o posibilitate data de statistici), deoarece va fi locuita în mare parte de tigani… asa ca las ca-i bine ca se numesc romi, astfel ne pastram si noi identitatea nationala si numele de ROMÂNIA!! C-asa-i în România! O tiganeala care nu se mai termina…

Viorel VINTILA
http://vioryny.blogspot.com/
California, SUA

Primul simpozion international de martirologie din Romania

Sub egida Fundatiei „Sfanta Irina”, a Companiei Dan Puric si a Athenee Palace Hilton, s-a organizat la Bucuresti, in perioada 10-11 octombrie 2010, primul simpozion international de martirologie din Romania, intitulat „Moartea martirica”. 200 de specialisti, distinse personalitati universitare si bisericesti din tara si din strainatate s-au intalnit la prima reuniune care a dezbatut problema mortii martirice, din perspectivele antropologica, medicala si teologica. „Simpozionul acesta vine ca sa clarifice o conditie a Romaniei, pentru ca noi avem un destin istoric tragic, avem un destin politic marginal, dar avem un destin crestin tulburator. Despre lucrul acesta nu se stie. In clipa in care un popor devine constient de sacrificiul, de jertfa facuta, acel popor are un grad de demnitate mai mare”, a spus Dan Puric. „Cuvantul martir este legat foarte mult de crestinism. Dar nu numai crestinii sunt martiri. Si preotul budhist, care si-a aparat manastirea. Peste sase mii de temple budhiste au fost distruse de sisteme comuniste. Si seful de trib Indian, care se uita la manitu si a fost omorat si calcat. Constiinta martirica este constiinta nevinovata a omului. Putem numi toti nevinovatii din toate timpurile, din toate popoarele care au avut de suferit de pe urma unor oameni cu probleme mintale. Un suflet de martir este un suflet nevinovat. Un om care isi realizeaza nevinovatia este un om curat. El vede viata altfel. Oricare dintre noi poate sa devina martir, sau sa devina criminal. Depinde de gradul de credinta in Dumnezeu. Oamenii cu mare credinta in Dumnezeu si cu dar de la Dumnezeu au reusit sa fie martiri. Ceilalti, saracii, au cazut. Este o lucrare a raului. Tortionarii sunt oameni care au cazut. Noi nu-i consideram o alta clasa politica, asta e gandire occidentala. Noi ii consideram crestini cazuti in mana raului, pentru ca numai asa au putut sa faca ce au facut”.
Dominic Rubin, Episcopul Sofian Brasoveanu, dr. Dimitry Avdeev, prof. dr. Tristan Engelhardt jr., prof. dr.Vasile Mihoc, prof. dr. Georgios Metallinos, domnul Dan Puric, alaturi de ceilalti participanti la simpozion, au dezbatut aceasta tema care face parte din istoria recenta a romanilor.
„A fost un adevarat privilegiu sa pot veni si vorbi despre marii martiri ai Romaniei”, a spus unul din parintii fondatori ai bioeticii americane, profesorul doctor in medicina si filosofie, domnul Tristam Engelhardt jr, de la Rice university din Houston. „Eu locuiesc in Texas! Suntem niste pacatosi, nu avem niciun fel de martiri acolo. Astfel ca venirea mea aici a fost o bucurie. Cand am primit invitatia, si primesc multe invitatii, aceasta a fost cea pe care am acceptat-o cu mare placere”.
In cadrul acestor lucrari, au fost definite conotatiile martirologiei, prilej cu care s-a lansat si volumul „Principiile cercetarii martirologice” (Editura Christiana) realizat de prof. dr. Ilie Badescu, lector dr. Andreea Bandoiu si prof. dr. Pavel Chirila.
Vizita la inchisoarea Jilava, fortul 13, a fost un ultim punct al agendei simpozionului. Zidurile, azi ruine, ale unui loc incarcat de istorie trista, inca provoaca fiori in sufletele celor care le revad, sau ale celor care le vad pentru prima data. Prof. dr. Vasile Mihoc, impreuna cu prof. dr. Georgios Metallinos, a condus o slujba de pomenire in amintirea celor care au trecut in nemurire in incinta acestor celule, dar si pentru sufletele celor care au supravietuit chinurilor si noptilor nesfarsite ale anilor de temnita.
Ca o concluzie a lucrarilor sustinute de participanti, domnul Dan Puric a subliniat: „Este un inceput care denunta doua lucruri, dupa parerea mea: nevoia unuia de altul, ma refer romanii si, iata, oamenii care au venit de dincolo, din strainatate, dintr-un spatiu occidental, gandind ca acum Occidentul nu mai este numai Europa, este si America si Australia, in noua paradigma care se pune, si nevoia ca noi, romanii, sa ne intalnim, pentru ca, asa cum am spus si in simpozion, a fost ca o bomba care a explodat dezorganizat, dar o bomba”.

Madalina Corina Diaconu