Vavila Popovici: “O mie și una de…poeme” – volum antologic

(Faceți click pe copertă pentru a comanda volumul)

O mie si una de... poeme

O mie și una de… poeme (2016) – Volum antologic de poezie – 730 de pagini, apărut în SUA.

 

Cum laudae

Vavila Popovici-  Poezia suspinelor strigate și a străluminării

   Înnăscută la 24 ianuarie 1935, la Noua Suliță – Hotin, în Nordica Bucovină, azi Ucraina, o vom numi cetățean de onoare al Limbii Române așa cum o definea Mateevici, comoară, însă din adâncuri reîntrupată, șirag de piatră rară. Continue reading “Vavila Popovici: “O mie și una de…poeme” – volum antologic”

Rugile noastre

 

 

 

 

 

 

 

 

  Vavila POPOVICI, Raleigh NC

 

 

Si ma rog Tie, Doamne

 

Vad Doamne! Nu mai sunt aceea…

Timpul mi-a adus daruri neasteptate.

A mai ramas o clipa, un vis, o explozie

sa-mi defineasca universul?

Cu luciditatea de-acum realizez clipa

în care am ars ca o stea supernova.

Îmi plec genunchii sub povara umerilor

încarcati de daruri

si ma rog Tie, Doamne, pentru celelalte,

asteptate si neasteptate daruri

care vor sa vie.

                    (Din volumul “Rugile noastre” – Vavila Popovici)

 

Încrederea


Am crezut în tine,

în vorbele, gândurile tale!

Încrederea a fost câstigul vietii

cel mai valoros

si m-am considerat un om norocos.

Nu stiam pe atunci

ca trebuia sa-mi fie teama

   Vavila POPOVICI           de prea multul noroc,

            Raleigh, NC                 nu stiam ca el mi-a fost dat cu împrumut,

                                                         pentru doar clipe de viata.

                                                         Ce voi face de-acum

                                                         cu întrebarile mele toate?

                                                         Cui i le voi pune

                                                         si-n raspunsurile cui  voi mai crede?


(Din volumul Poemele iubirii, 2011)

Întâlnirea de la miezul noptii

Prin fereastra deschisa

banutul de aur lipit de mantaua noptii

lumineaza geografia trupului tau.

Îti mângâi cu privirea chipul, bratele puternice,

degetele lungi – instrumente ale sufletului –

din care curge generos iubirea, îndemânarea…

Ti-acopar trupul cu saruturi,

rugându-te sa ramâi!

Un nimb straniu îti înfasoara chipul,

ochii lacrimeaza, buzele-ti tremura,

schitezi un trist surâs.

Privesti la mine sau privesti neantul?

Tacerea ma-ngheata.

Brutal, pendula din perete

bate ora de la miezul noptii,

când tu trebuie sa pleci.

 

Vavila POPOVICI, Raleigh

Din volumul Poemele iubirii (2011)