ÎNTOARCEREA LA OCHEANUL ACOLADEI[1]

Oglinda, acea pânză de foc a Ocheanului Acoladei dintre cele două Cupe: huma uitării (Alethe) și apa amintirii (A-lethe-ia) este chiar Țesătorul ce urzește din sincronie diacronia și, apoi, din diacronie sincronia. Jucându-se, așadar, între a-minte (înțelepciune, cabală) și minte (nebunie, cefalica himeră) atunci când se folosește de trei moire: Clothos, cea firuitoare de amăgiri, Lachesis, cea a măsurării ne-măsurii și, în fine, Atropos, cea a ultimei realități, Întoarcerea. Continue reading “Petru SOLONARU: ÎNTOARCEREA LA OCHEANUL ACOLADEI” →