…Sâmbata, 12 noiembrie 2011, un tânar, ALEXANDRU ALEXE – care, DE UNUL SINGUR (deci, ne-uzitând, macar, de dreptul constitutional la întrunire!), si-a exprimat public, în Piata Universitatii, în mod civilizat, nemultumirea fata de abuzurile tiranice ale prezentului guvern, cerând sa i se explice în ce “directie” au luat-o banii lui (MUNCITI CINSTIT!) si dati statului/guvernului român, sub forma de “dari”/taxe (“Constitutia României, Art. 30 – (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile!) . Rezultatul : “a fost, la scurt timp, legitimat si ridicat de jandarmi, pe motiv ca ar instiga la revolta si ar încerca sa organizeze adunari publice neautorizate” – cf.VIDEO NEWS, 15 noiembrie 2011. Apoi, l-au târât (mai mult pe sus!), ca pe un …”Fat Frumos Cel Fraier,/ Calare pe aer” (…nu, Doamne fereste, ca pe un “NOBIL INTERLOP”! – …ca pe astia mi ti-i tratariseste cu guleaiuri si cu plecaciuni si salamalecuri, însusi musiu CÂRC-SERDARUL, seful…”despartirii”!),“la despartire” (circa de politie!), vorba lui nenea Iancu (Ipingescu: “Ei! daca nu-i ajungea, DESPARTIREA e aproape; sa fi poftit la mine la despartire cu lacramatie, ca-i împlineam eu cât i mai lipsea!”), nu i-au chiar “împlinit cât îi mai lipsea” – …dar l-au “ars”, lejer, pe bietul june, cu o amenda de 1.000 de RONI…leafa lui pe o luna!!! (Constitutia României, Art. 30: “(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine”).

…“Cu patru zile înainte, mi-am anuntat prietenii ca voi face gestul acesta, care este iesit din comun, dar nu au venit sa ma sustina. Mi-a luat o ora sa-mi fac curaj si nu stiam în ce directie va ajunge mesajul. A fost acolo UN DISPOZITIV DE PESTE 30 DE JANDARMI SI UN COLONEL CARE O COORDONA. S-AU PREGATIT PENTRU REVOLUTIE! Aveau directiva interna si li s-a spus imperativ sa nu permita sa ajunga situatia din România, ca în Grecia” – a spus asa zisul protestatar, marti seara, la Antena 3.

… CONSTITUTIA ROMÂNIEI – “Libertatea de exprimare – ARTICOLUL 30
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisa.

(3) Libertatea presei implica si libertatea de a înfiinta publicatii.

(4) Nici o publicatie nu poate fi suprimata.

(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masa obligatia de a face publica sursa finantarii.

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.

(7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, îndemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.

(8) Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în conditiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege”.

…Uite ca Preamilostivul TRAIAN nu-i aplica Litera si Duhul Constitutiei popei Tökes (Constitutia României, Art. 30: (7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, îndemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri”), cel care ne scuipa la noi, acasa, în batatura… – si ne huleste, pâraste si defaimeaza-calomniaza, cu limba de sarpe, si la Bruxelles, unde l-a trimis votul “mistofelit” de catre Traianul nostru… – …dar este “turnat la hârdaul lui Petrache” un nevinovat “ca helgea”, care, cu glasciorul lui, sugrumat de mirarea în fata…propriei îndrazneli, îsi cere dreptatea cea mai simpla: întreaba UNDE SE DUC BANII DIN “DARILE” LUI, CÂND ROMÂNIA SE SURPA SI SE PRABUSESTE, CA UN “HARAM DESELAT”, DIN TOATE PARTILE/ÎNCHEIETURILE…ÎN RÂNJETUL SATISFACUT AL CAMATARILOR LUMII?!

 

…Mai frate, pentru câteva clipe, vazând imaginile cu „gugustiucul cel viteaz”, însfacat, cu sadism, de „gaile cele rele”… – …am re-trait crâmpeie de sentimente din zilele sfârsitului lui decembrie 1989! DECI, SI ASTIA DE ACUM, SE TEM, TOTUSI! – …la fel ca si Militia si Securitatea din decembrie 1989! – din moment ce trimit (NUMAI pentru un tânar firav si excesiv de politicos, în discurs!) „UN DISPOZITIV DE PESTE 30 DE JANDARMI SI UN COLONEL CARE O COORDONA”. Înseamna ca pâna si farsa initiala cu “OCCUPY WALL STREET“, din 15 noiembrie 2011 – le-a scapat “venerabililor” de sub control! Deci, Masoneria (recte, dracul!) numai se lauda ca este tare: daca UNUL dintre oameni, NUMAI UNUL!!! – afla, în el, TARIE ÎN CREZUL SAU si CREDINTA TARE DE A SE EXPRIMA, constient si fara frica, împotriva Raului – …da în “ei” strechea!

…Acesta pare a fi înca un semn de “sfârsit de ciclu” (existential si politic): nu stiu daca se potriveste cu cel anuntat de liote întregi de astrologi, pentru ziua de 11.11.2011… – dar ESTE UN FAPT!!! DE NETAGADUIT!!!

…Complotistilor Lumii nu le merge chiar atât de bine , pe cât se lauda “ei”! SOLIDARITATE CRESTINA – si veti învinge, oameni buni!!! “NU VA TEMETI!” – nu înceteaza sa va strige Hristos, prin glasul de arama al Parintelui JUSTIN PÂRVU!!!

…Nu procedati precum “tovarasii/pseudo-prietenii tânarului” (“mi-am anuntat prietenii ca voi face gestul acesta, care este iesit din comun, DAR NU AU VENIT SA MA SUSTINA”) – CI, VENITI ODATA, PENTRU DUMNEZEU, LA LUPTA CEA DIMPREUNA CU SFÂNTUL DUH, CONTRA SATANELOR LUMII!!!

…Sau, la urma urmei, fie si cum zic versurile batrânei Internationale: “Unire, muncitori, unire, /Si lumea va scapa de ei! “ – …atâta ca acesti “ei” nu sunt “regi, ciocoi si dumnezei” – ci doar…MASONI SI CIOCOI!!!

…Din pacate, astfel de MASONI SI CIOCOI s-au strâns si acolo de unde asteptam CEL MAI FRATESC SI ÎNDUHOVNICIT AJUTOR: la vârfurile B.O.R.!!! MASONI SI CIOCOI… – PRINTRE CARE HAHAIE, DE NU MAI POATE, DRACUL-SEF AL MÂRLANIMII DRACILOR (n.mea: nici macar un…Mefistofel, acolo… – … adica un diavol ceva mai instruit si mai spalatel…!) – Întunecimea Sa “de mai an”, BASESCU TRAIAN !!!

…Iata ce se scrie, într-un îndrumar bisericesc, crestin-ortodox:

„Despre canonizarea sfintilor
în Biserica Ortodoxa

 

Prin canonizare, în Aghiologia ortodoxa, ca si în Dreptul Bisericesc ortodox, se întelege actul prin care Biserica recunoaste, declara si asaza pe eroii dreptei credinte adormiti întru Domnul în rândul sfintilor pe care ea îi venereaza, pe temeiul învataturii sale dogmatice.

 

Istoria vietii bisericesti ne arata ca initiativa pentru asezarea eroilor credintei crestine în rândul sfintilor a avut-o întotdeauna poporul credincios. Evlavia populara a fost aceea care a identificat pe adevaratii sfinti, a început sa-i venereze creându-le un cult neoficial, local sau general.

 

Trebuie relevat faptul ca Biserica n-a cautat niciodata sa impuna cultul vreunui sfânt, ci ea numai l-a constatat, si l-a însusit, si l-a legalizat, definindu-l mai precis. Nu exista în viata Bisericii Ortodoxe niciun caz în care vreun Sinod sa fi încercat a crea, a institui si a impune credinciosilor cultul vreunui sfânt neconsacrat în prealabil de evlavia poporului.

 

O problema, care s-a pus chiar si de catre unii teologi ortodocsi în legatura cu canonizarea, este aceea de a se sti ce caracter are actul de canonizare a sfintilor? Are acest act un caracter constitutiv, sau un caracter declarativ? Cu alte cuvinte: actul canonizarii este cel care «eo ipso» îl face pe sfânt prin puterea Bisericii, sau actul canonizarii este numai un act de recunoastere si de declarare a sfinteniei unui erou al credintei?

 

Fara îndoiala ca si aceasta problema este de pura esenta scolastica, si ca ea purcede din ignoranta teologica a celor ce si-au pus-o.

 

Punerea acestei probleme presupune considerarea actului canonizarii ca o sfânta taina, ca a opta taina a Bisericii, ca o lucrare sfânta prin care Biserica ar împartasi cuiva darul sfinteniei, mai mult decât o harisma, însasi desavârsirea îngereasca. Dar Biserica nu poate face acest lucru si nici nu exista vreo dovada ca ea l-ar fi încercat. Nici harismele nu s-au transmis prin tainele Bisericii; ele s-au dobândit prin lucrarea directa a Sfântului Duh. Cu atât mai putin poate Biserica sa înzestreze pe cineva cu desavârsirea morala si religioasa, sa-l faca adica sfânt. Biserica ofera doar mijloacele prin care si conditiile în care cineva poate sa-si dobândeasca desavârsirea deplina a sfinteniei. Ajutorul si lucrarea Domnului, nepatrunsa Lui dragoste, milostivire si întelepciune, sunt acelea prin care se proslaveste cineva ca sfânt. Numai Domnul îsi proslaveste pe sfintii Sai. Numai El le rasplateste nevointele lor cu semnele sfinteniei. El si nu Biserica îi face pe sfinti.

 

Prin canonizare, Biserica nu face decât sa constate, sa recunoasca si sa declare, sa marturiseasca sfintenia unui fiu al ei, care a fost proslavit de Domnul cu puterea sfinteniei. Deci canonizarea are un caracter evident declarativ, iar nu unul constitutiv.

 

Prin canonizare, Biserica îsi îndeplineste însa nu numai formal, ci si în fond, cele trei misiuni mântuitoare ale ei; misiunea învatatoreasca: pastrând, adâncind si raspândind dreapta credinta în cultul sfintilor si prin acest cult; misiunea sfintitoare: sporind izvoarele de har mântuitor, prin recunoasterea si aratarea puterii sfintilor si a lucrarii lor pentru mântuirea sufletelor credinciosilor sai; misiunea conducatoare: prin îndrumarea vietii crestinilor pe caile trairii si lucrarii aratate de sfinti, pe cele mai drepte cai ale mântuirii.

 

Canonizarea sfintilor marturiseste, sporeste, întareste si raspândeste dreapta credinta, sporeste sfintenia vietii credinciosilor si-i cârmuieste pe caile Domnului.

 

Importanta religioasa a actului canonizarii pentru Biserica si pentru mântuirea credinciosilor este de netagaduit si proportiile ei nu pot fi întelese just decât în perspectiva istorica pe care ne-o ofera dezvoltarea bimilenara a vietii Bisericii lui Hristos.

 

Pentru a se putea proceda în zilele noastre la acte de canonizare, trebuie sa fie îndeplinite urmatoarele conditii de fond:

 

1. Ortodoxia neîndoielnica a credintei celui despre care se trateaza, ortodoxie pastrata pâna la moarte, fie în tot timpul vietii, fie în timpul de la care a îmbratisat credinta ortodoxa.

 

2. Proslavirea lui de catre Domnul, cel putin printr-unul din urmatoarele daruri sau puteri:

a) puterea de a suferi moartea martirica pentru dreapta credinta.
b) puterea de a înfrunta orice primejdii sau suplicii, pentru marturisirea dreptei credinte, pâna la moarte.
c) puterea de a-si închina viata celei mai desavârsite trairi morale si religioase.
d) puterea de a savârsi minuni în viata sau dupa moarte – sau în fine –
e) puterea de a apara si de a sluji cu devotament eroic credinta si Biserica Ortodoxa.

3. Raspândirea miresmei de sfintenie dupa moartea lui si confirmarea acesteia, prin cultul spontan pe care i-l acorda poporul credincios, numarându-l în rând cu sfintii. Cultul acesta poate fi organizat sau difuz, manifestându-se printr-o cinstire simpla, prin faima sau numele de sfânt. De la îndeplinirea acestei conditii pot face exceptie numai mucenicii dreptei credinte.

 

Existenta conditiilor de fond, si anume existenta neîndoielnica a primei si a celei de a treia – care poate lipsi numai în cazul martirilor – ca si a oricareia dintre cele enumerate la cea de a doua, îndreptateste autoritatea bisericeasca sa procedeze la actul de canonizare.

 

Cultul unui sfânt astfel instituit, cu observarea conditiilor de fond si cu îndeplinirea actelor formale, este un cult însusit, consacrat, organizat si statornicit în chip oficial de catre cârmuirea bisericeasca competenta, si el devine cult obligatoriu prin actul de autoritate pe care-l cuprinde savârsirea solemna a canonizarii de catre Sinod. El devine obligatoriu pentru o întreaga Biserica autocefala sau pentru parti ale ei, dupa cum a fost instituit, fie ca un cult general sau numai ca un cult local în sens propriu, sau ca un cult provincial.

 

Istoria cultului sfintilor ne arata ca au existat si ca exista sfinti locali, în sensul cel mai restrâns, adica sfinti venerati într-o cetate sau si numai într-o manastire, apoi sfinti locali, în sensul mai larg al cuvântului, adica sfinti venerati într-o regiune sau într-o provincie, apoi sfinti nationali, venerati într-o Biserica nationala autocefala, sfinti generali venerati într-o Bi­serica autocefala sau în întreaga Ortodoxie, si sfinti universali, venerati atât în Biserica Ortodoxa cât si în cea catolica.

 

Cu privire la sfintii nationali, observam ca ei nu sunt întotdeauna sfinti generali ai unei Biserici autocefale, ci ei sunt si pot fi si numai sfinti ai unui popor sau ai unei natiuni, care ocupa doar o parte din teritoriul unei Biserici autocefale. Dar de obicei, prin sfinti nationali se înteleg sfintii al caror cult s-a nascut pe teritoriul unei Biserici nationale autocefale, fie în vremea când o Biserica autocefala actuala constituia numai o parte dintr-o Biserica autocefala mai mare, fie dupa ce ea si-a dobândit autocefalia.

 

Dezvoltarea organizatiei bisericesti, care a facut sa se constituie din ce în ce mai multe Biserici autocefale în sânul Ortodoxiei, a adus dupa sine si o cinstire mai deosebita a sfintilor nationali, «caci – precum zice PS Iosif, Episcopul Argesului – macar ca toti crestinii cinstesc si praznuiesc pe toti sfintii ca pe niste placuti lui Dumnezeu si rugatori pentru dânsii, dar deosebita evlavie au catre sfintii care ori se trag de neam din tara sau orasul lor, sau ca au marturisit acolo pentru Hristos în vremile tiranilor, sau ca au statut dascali credintei, sau arhierei, sau pentru ca au pustnicit acolo».

 

Numarul sfintilor nationali în Bisericile autocefale variaza. Unele îi numara cu sutele, altele aproape ca nu si-i cunosc, sau nu au apucat nici macar sa-i canonizeze. Între cele din urma se însiruie si Biserica Ortodoxa Româna, desi ea nu este lipsita de sfinti nationali canonizati prin pietatea poporului, sau prin grija altor Biserici Ortodoxe”.

 

(cf. Fragmente din articolul Despre canonizarea sfintilor în Biserica Ortodoxa – notiuni introductive – de pr. prof. Liviu Stan, publicat în Ortodoxia, an II, nr. 2, aprilie-iunie, Bucuresti, 1950)

 

…Sâmbata, 12 noiembrie 2011, a fost canonizat, în CATEDRALA MITROPOLITANA DE LA SIBIU, Mitropiltul ANDREI SAGUNA(n. 20 ianuarie1808, la Miskolt/ Ungaria — d. 28 iunie1873, Sibiu) – cel despre care se spune ca a fost “militant pentru drepturile ortodocsilorsi ale românilor din Transilvania, fondator al Gimnaziului Românesc din Brasov (1851), membru de onoare al Academiei Române”. Care va sa zica, pentru a merita canonizarea, adica nu CONSTITUIND un sfânt (cum au facut grecii, în veacul al XVIII-lea, cu Cosma, ucigasul si calomniatorul de aromâni! – ci doar “declarând” o sfintenie…”dobândita prin lucrarea Sfântului Duh” (cf.: “Biserica nu face decât sa constate, sa recunoasca si sa declare, sa marturiseasca sfintenia unui fiu al ei, care a fost proslavit de Domnul cu puterea sfinteniei. Deci CANONIZAREA ARE UN CARACTER EVIDENT DECLARATIV, IAR NU UNUL CONSTITUTIV”) –…cel ce l-a propus, fie ÎnaltpreasfintitulSTREZA, fie PreafericitulDANIEL(“COLEGI” DE GÂNDIRE SI ÎNTRU ECUMENISM – …si, deci, ÎNTRU NE-ORTODOXIE!) trebuie sa fi avut si niste motive puternic duhovnicesti, dar si urmând criterii de dogma traditionala:

”Pentru a se putea proceda în zilele noastre la acte de canonizare, trebuie sa fie îndeplinite urmatoarele conditii de fond:

 

1. Ortodoxia neîndoielnica a credintei celui despre care se trateaza, ortodoxie pastrata pâna la moarte, fie în tot timpul vietii, fie în timpul de la care a îmbratisat credinta ortodoxa.

 

2. Proslavirea lui de catre Domnul, cel putin printr-unul din urmatoarele daruri sau puteri:

a) puterea de a suferi moartea martirica pentru dreapta credinta.
b) puterea de a înfrunta orice primejdii sau suplicii, pentru marturisirea dreptei credinte, pâna la moarte.
c) puterea de a-si închina viata celei mai desavârsite trairi morale si religioase.
d) puterea de a savârsi minuni în viata sau dupa moarte – sau în fine –
e) puterea de a apara si de a sluji cu devotament eroic credinta si Biserica Ortodoxa.

…Oare de ce Înaltpreasfintitului BARTOLOMEU ANANIA, Mitropolit si Enciclopedist-Carturar, LUMINA A ORTODOXIEI, nici nu i-a trecut prin minte, o clipa macar, sa-l propuna pe ANDREI SAGUNA, pentru canonizare? Înaltpreasfintitul BARTOLOMEU numai de ignoranta nu putea fi acuzat, cum nici de lipsa de curaj ori de “stricarea, delasarea ori tradarea rânduielilor Ortodoxiei”! – DIMPOTRIVA! Atunci, cine stie, poate ca sus-zisele “criterii”, de care nu prea fac caz nici Preafericitul Patriarh DANIEL, nici Înatpreasfintitul STREZA (ambii ecumenisti de frunte!), nu se pot aplica, în “Cazul SAGUNA”?!

…1. Ortodoxia neîndoielnica a credintei celui despre care se trateaza, ortodoxie pastrata pâna la moarte, fie în tot timpul vietii, fie în timpul de la care a îmbratisat credinta ortodoxa”. Ce stim despre “ortodoxia” miskolteanului-aromân ANDREI SAGUNA?

 

”Naum Saguna, tatal lui Andrei Saguna, a trecut în 1814 la catolicism, religie în care si-a botezat copiii. În 1816 Anastasie (numele de botez a lui Andrei) a început scoala la Miskolt. În 1826A TERMINAT GIMNAZIUL CATOLIC LA CALUGARII PIARIsTI DIN PESTA.

La 29 decembrie1826 a trecut la ortodoxie. Între 1826-1829, URMEAZA FILOZOFIA sI DREPTUL LA BUDA”. Bun, se va zice ca si Sfântul Apostol Pavel a suferit metanoia/preschimbarea crestina a sufletului, PE DRUMUL DAMASCULUI – …si, din prigonitor si ucigas de crestini – a devenit cel mai mare si convingator Propovaduitor/Raspânditor si Aparator al Logosului Hristic…! Dar, dupa cum vedeti dvs., si dupa ce trece la Ortodoxie, Duhul îl trage, pe “sveti” ANDREI SAGUNA, spre cele lumesti (“filosofie si drept”), si abia în 1929 se apuca de teologie, la Vârset…

…N-a suferit “moarte martirica” (ci a murit, bine-mersi, în patul lui, tihnit!); chiar daca “Începând cu anul 1854, a organizat peste 800 de scoli primare confesionale. Tot sub îndrumarea sa au fost întemeiate gimnaziile ortodoxe din Brasov si Brad. Gimnaziul de la Brasov, inaugurat în 1850, este una dintre cele mai vechi scoli superioare românesti, astazi purtând numele mitropolitului Saguna: Colegiul National „Andrei Saguna”. Scolii din Brad îi daruieste Andrei Saguna în 1870 suma de 2000 fl. Din îndemnul sau vor fi tiparite 25 de titluri de manuale scolare, Andrei Saguna sprijina ideea lui Ioan Puscariu de a înfiinta Astra. Saguna este ales primul presedinte al Astrei” – observam ca NU DISPRETUIESTE, NICI ÎN PLINA MATURITATE (SPRE SENECTUTE…!) FIIND, ONORURILE LUMESTI: nu doar ca accepta sa se “traga în poza”, în primul sir al “astristilor” – …dar, în 1851 (deci, la 43 de ani!), accepta slavirea lumeasca, devenind “membru de onoare al Academiei Române”.

…N-a fost un Duh modelar, pentru Neamul Românesc: “misiunea conducatoare: prin îndrumarea vietii crestinilor pe caile trairii si lucrarii aratate de sfinti, pe cele mai drepte cai ale mântuirii”. N-a avut nici :

a-“puterea de a înfrunta orice primejdii sau suplicii, pentru marturisirea dreptei credinte, pâna la moarte” – nici :
b- “puterea de a-si închina viata celei mai desavârsite trairi morale si religioase” – cu atât mai putin

c- puterea de a savârsi minuni în viata sau dupa moarte – sau în fine –
d-puterea de a apara si de a sluji cu devotament eroic credinta si Biserica Ortodoxa!”

 

…Dimpotriva! PE 17 IANUARIE 1847, A PREDAT-O, CU MÂNA LUI, AUTORITATILOR AUSTRIECE (ÎN BUCIUM-POIENI), PE ECATERINA VARGA (“DOAMNA MOTILOR“), MILITANTA ROMÂNO-MAGHIARA, PENTRU DREPTURILE ROMÂNILOR ARDELENI, DIN MUNTII APUSENI – MOTII, CEI MAI SARACI ROMÂNI AI ARDEALULUI!!!

…Ca rasplata pentru aceasta miseleasca tradare de neam, “PE 2 FEBRUARIE 1834, ÎN BISERICA CATEDRALA DIN CARLOVIt, A FOST ÎNAINTAT DIACON VIITORUL MITROPOLIT ANDREI SAGUNA”.

…Nici a treia conditie n-a fost împlinita: “Raspândirea miresmei de sfintenie dupa moartea lui si confirmarea acesteia, prin cultul spontan pe care i-l acorda poporul credincios, numarându-l în rând cu sfintii”. Mai ales ca, în mijlocul Ne-cinstitei Adunari de la Sibiul Ecumenic a tronat Diavolul în persoana, “în carne si oase” – TRAIAN BASESCU-TRADATORUL/VÂNZATORUL DE NEAM VALAH! – s-a raspândit, în vazduh, mai curând, putoare de pucioasa, decât… “mireasma de sfintenie!! Iar “poporul credincios” (vreo 10.000 de someri si de gura-casca obisnuiti!) avea alte necazuri, în suflet: scaderea marimii pâinii, de pe masa, pentru copii …si scaderea jalnica, pâna la stafidire, a salariului, ne-îndeajuns pentru supravietuire… – si, deci, se înregistreaza nu “cultul spontan” al norodului, pentru “sveti” SAGUNA – ci, dimpotriva, se înregistreaza murmure de revolta si cresterea mizeriei morale si fizice…în “turma” data/încaputa (dupa plecarea la îngeri a Înaltpreasfintitului BARTOLOMEU ANANIA!) – pe mâna Macelarului, iar nu a Pastorului Bun!!!

…NU, ANDREI SAGUNA ERA CEL MAI PUTIN INDICAT, DINTRE PERSONALITATILE ROMÂNESTI (SI ROMÂNESTI-ARDELENESTI!), DE A FI CANONIZAT! Sunt martiri români autentici, sunt traitori crestin-ortodocsi cu nemasurat mai multa forta de lumina, sunt români cu merite spirituale infinit mai mari, cu spiritualitate infinit mai incandescenta, decât acest popa tradator:…Dumnezeu îi va judeca aspru, pe toti înaltii ierarhi, care, prin canonizarea lui Andrei Saguna (…în hahaielile “legitime” ale Golanului-Sef, Basescu, pe post de…Mefisto!), au comis o blesfemie!

…Si când te gândesti ca, din rândul clerului ortodox, Înaltpreasfintitii STREZA si Preafericitul DANIEL puteau sa-i canonizeze, cu atâta folos, pentru Duhul Neamului Românesc – pe Parintii DUMITRU STANILOAE, pe ARSENIE BOCA (la mormântul lui Arsenie Boca se savârsesc minuni, fara sa-I ceara voie ori sa-l întrebe cineva, pe “Patriarhul Diavolului“-Daniel Ciobotea!), pe TEOFIL PÂRÂIANU, ILIE CLEOPA, ILARION ARGATU, ARSENIE PAPACIOC, ADRIAN FAGETEANU… – …iar din rândul carturarilor patrioti si chiar martiri ai Neamului Românesc, cel putin pe OCTAVIAN GOGA–MARTIRUL ARDEALULUI!!!

…Duhul Sfânt n-a avut nicio tangenta cu ce s-a petrecut, sâmbata, 12 noiembrie 2011, la CATEDRALA MITROPOLITANA DIN SIBIU (“satanizat–mefistofelizata”, prin prezenta “energica” a lui HAHAILA-DE-COTROCENI!!), cum n-a avut nici în clin, nici în mâneca, acelasi Duh Sfânt, cu A.N.B.-ul Masonic, “majoritat” de “Mafia Lui Dumnezeu”/OPUS DEI (cu masonii Sorin Frunzaverde, Constantin Balaceanu-Stolnici, Trifon Belacurencu etc. etc.), atunci când a fost decisa alegerea Preafericitului “Diavol” DANIEL (“Profesor timp de peste opt ani de zile la Institutul Ecumenic de la Bossey – Elvetia, ba chiar director adjunct, Mitropolitul Daniel este suspectat de unii de o relatie nu tocmai ortodoxa cu organele Securitatii Statului” – cf. Alegerea Patriarhului – Masonerie, interese politice si santaj , în revista online Masoneria bolsevica, 19 septembrie 2007) – care l-a alungat de la Palatul Patriarhal din Bucuresti, cu mare nedreptate si umilire, cu sfidare si obraznicie! – în mai 2006, pe Bunul Pastor, pe Înaltpreasfintitul BARTOLOMEU, Mitropolitul Mitropoliei Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului.

…Drumul spre iad a fost, deja, presarat/pavat, nu cu “intentii bune”, ci cu HORCAITURILE “HAHAITE”, AVERTIZATOARE PENTRU ORTODOXIA VALAHA, ale Diavolului Masonic-Pseudo-Politic…!!!

…Dar va judeca Dumnezeu! – … si numai El îi va alege pe ai Sai!!! Sfintii Neamului Valah sunt cei alesi de Dumnezeu, iar nu paiatele împaiate de panglicari, judecati, deja, de Duhul Dumnezeiesc al AMINULUI/EMINESCU:

“(…)Toti pe buze-avînd virtute, iar în ei moneda calpa,
Quintesenta de mizerii de la crestet pîna-n talpa.
Si deasupra tuturora, oastea sa si-o recunoasca,
Îsi arunca pocitura bulbucatii ochi de broasca…
Dintr-acestia tara noastra îsi alege astazi solii!
Oameni vrednici ca sa saza în zidirea sfintei Golii,
În camesi cu mîneci lunge si pe capete scufie,
Ne fac legi si ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patriotii! Virtuosii, ctitori de asezaminte,
Unde spumega desfrîul în miscari si în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, sed pe locuri
Si aplauda frenetic schime, cîntece si jocuri…”

 

…Iata ca s-a ajuns la o tiranie generalizata! Iata ca, între CALCAREA NONSALANTA A CONSTITUTIEI si DICTATURA FACERII DE SFINTI – nu prea exista mari diferente (desi Pastorii cei Buni nu lipsesc, în România! – …dar sunt smeriti, cuviinciosi cum-se-cade si tare discreti, ascunsi în tariile muntilor, PAZNICI MEREU VEGHETORI, STRASNIC VEGHETORI, ÎN DREPTUL INTRARILOR/PORTILOR SPRE CERURI!!! – … si nu ne sar, la modul exhibitionistic, în drum ori de gât, ci asteapta sa-i cautam si, deci, sa-i aflam – NOI…CU TARIA CREDINTEI NOASTRE!) – …nu doar în societatea cezarica, ci si în biserica “cezarizata” – creând falsa impresie ca, “aici”, ca si “acolo”, vor sta lucrurile cam la fel…”precum în cer, asa si pre pamânt” – …SI VICEVERSA!!! …Pentru ca omului de azi, simplu, cu credinta scazuta si fara multa lumina de teologie în suflet si minte, îi vine “peste mâna” sa faca diferenta între “Biserica-de-Zid”, “cezarica” – si SFÂNTA si VESNICA – “BISERICA-LUI-HRISTOS” – Cea a CAII DREPTE/ORTODOXE, A ADEVARULUI SI IUBIRII…!!!

…Doamne,-ajuta-Ti, cu toata Înalta Mila Ta – Neamul tau, cazut la grea boala a orbiei si Somnului de Duh – si tamaduieste-l de boala vederii, adu-l spre LUMINA TA!

 

prof. dr. Adrian Botez