Pentru a-şi permite un ou proaspăt la câteva zile, domnul Stamatiade, contabil pensionar, şi-a ales un hobby cât de cât mai banos. În timpul liber, acum, atât de generos, se delecta cu traficul de armament. Mai vindea o puşcă mitralieră în Orient, mai punea de un bombardier invizibil în Lumea Nouă, şi aşa, din puţin în puţin, chibiţând pe lângă marii furnizori, şi micii beneficiari, din comisioanele de vânzare/cumpărare, nu trecea săptămâna, şi punea pe masa din sufragerie, spre delectarea sa, şi a soţiei, un ou de ţară, total ecologic, pe care îl savurau în reprize, o sâmbătă, şi o duminică întreagă. Doar oul este alimentul cel mai complet, care există! Continue reading “POVESTEA OULUI DOMNULUI STAMATIADE” →