by Mihai Copaceanu

Poporul prostit de ritualuri şi încrezător în supersiţii râmâne orb la orice realitate. Pupă şi se închină fariseic. Crede că este salvat prin gesturi simple. Nu-i bai. Buzunarele altora cresc, vistieriile se lărgesc, veniturile adaugă zerouri fără număr.

Miercuri, în Săptămâna Patimilor, m-am urcat în maşină îndreptându-mă spre cele mai frumoase mănăstiri de pe Valea Oltului. Sperând la o atmosferă de rugăciune şi meditaţie, la câteva ceasuri de linişte şi purificare am aflat contrariul. La celebra Cozie era o vânzoleală deranjantă. În biserică un singur preot îngâna slujba de seară şi un singur călugăr citea la strană. Nu am înţeles nimic din cuvintele rău pronunţate. Sau asta să fie adevărata formă de rugăciune?