SEMINAR DESPRE CALE

George Danciu

Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decât prin Mine.  

                                                          Evanghelia lui Ioan, 14.6

.

Motivatie– Învatatura data de Isus ucenicilor


Biblia consemneaza ca în Saptamâna patimilor Domnul Isus are cuvinte de mare încarcatura istorica si spirituala pentru omenire.

Cronicarul, martor al acelor evenimente, evanghelistul Ioan, înregistreaza si aceasta afirmatie a Mântuitorului Isus: „Stiti unde Ma duc si stiti si calea într-acolo.” (Ioan, 14.4)

Doamne”, I-a zis Toma, „nu stim unde Te duci; cum putem sa stim calea într-acolo?” Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decât prin Mine.”

Însa, sa observam ca Isus ne spune tuturor: „Stiti unde Ma duc si stiti si calea într-acolo.”. El ne-a deschis drumul pe care trebuie sa mergem. El e calea, nu este alta. Calea e tocmai Crucea Sa, cruce pe unde trebuie sa trecem si noi, identificându-ne cu acel tâlhar aflat pe o alta cruce, lânga Isus, si care L-a recunoscut pe El, ca neprihanit si Dumnezeu, si pe sine ca pacatos:

?i a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ti aminte de mine, când vei veni în Împaratia Ta!

Isus a raspuns: „Adevarat îti spun ca astazi vei fi cu Mine în rai.” (Luca, 23.42-43)

Noi nu trebuie sa mai suferim rastignirea si suferinta fizica, deoarece El ne-a înlocuit în moarte (caci plata pacatului e moartea si, fara varsare de sânge nevinovat nu este iertare), ci noi trebuie sa urmam calea pocaintei si a credintei, a rastignirii firii noastre rebele si mândre, pentru ca El sa ne poata apoi ridica la El, la cer.

Apostolul Pavel a scris 13 sau 14 carti canonice ale Bibliei, explicând cum el se identifica cu Calea, deoarece Pavel zice:”Calcati pe urmele mele, întrucât si eu calc pe urmele lui Hristos” si: „În ce ma priveste, departe de mine gândul sa ma laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este rastignita fata de mine, si eu fata de lume!” (Galateni, 6.14).

***

SEMINAR DESPRE DRUM

Iata calea cea buna, umblati pe ea!

Odata trasat drumul, nu se poate sa nu mergi înainte. (Antoine de Saint-Exupery)

M-am întrebat daca nu cumva e nevoie sa suferim ca sa discutam serios despre fericire. Daca nu cumva drumul spre Paradis trece obligatoriu prin Infern. Numai cel ce a cunoscut deznadejdea poate întelege violenta luminii din pictura lui Van Gogh. (O.Paler)

Arta, s-a zis, este cel mai scurt drum de la un om la altul. Probabil, tot ea este si cel mai scurt drum de la om la el însusi. (Octavian Paler)

Pâna acum oamenii nu au gasit un alt drum mai bun spre adevar decât greseala. (Nicolae Iorga)

Pentru fiecare om e un drum catre fericire: acela pe care e chemat sa mearga. Cei mai multi nu-l gasesc niciodata. Cei cuminti încearca pâna la moarte. Cei mai prosti se trântesc la pamânt si plâng ca sunt nenorociti. (Nicolae Iorga)

Omul – cel mai scurt drum de la viata la moarte” (Emil Cioran)

Nu striga nimanui „ratacitule”, fara sa fii gata a-l aduce pe drumul cel drept. (N. Iorga)

Nu te teme ca ai sa ajungi prea târziu un scop, daca ai plecat cu un scop în drumul tau. (Tudor Arghezi)

Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu îmi e superior prin ceva. De aceea încerc sa învat câte ceva pe lânga fiecare. (Sigmund Freud)

În viata nu e suficient ca ai ales drumul bun. Daca nu mergi repede înainte te calca în picioare cei care vin din urma. (Will Rogers)

Viata e un grabnic drum spre nefiinta. (Dante Aligheri)

Zâmbetul e ca stergatorul de parbriz, nu opreste ploaia, dar îti permite sa-ti vezi de drum. (Jeanne Wasbro)

De la proiect pâna la realizare este un drum lung. (Moliere)

Gasesc televizorul foarte educational. De fiecare data când cineva da drumul la televizor, ma duc în cealalta camera si citesc o carte. (Groucho Marx)

Ce ma face fericit? Faptul ca-mi duc singur crucea la fel cum si melcul îsi duce cochilia în drum spre marea abandonare? (Ionut Caragea)

Se pot face doua greseli pe drumul spre adevar… a nu merge pâna la capat si a nu începe. (Buddha)

În arta nu e ca la munte. Fereste-te de drumurile marcate. (Valeriu Butulescu)

Daca gasesti un drum fara obstacole, probabil ca drumul acela nu duce nicaieri. (John F. Kennedy)

Moartea oricum vine. Chiar daca nu-i netezim noi drumul. (Vasile Ghica)

Aceeasi filozofie poate fi un armasar zdravan în grajd, dar o gloaba prapadita la drum. (Oliver Goldsmith)

Daca vrei sa gasesti în drumul tau prietenie si gingasie, ia-le cu tine. (Georges Duhamel)

Drumul artelor se întretine prin munca, nu prin patima si vorbe. (Victoria Fatu Nalatiu)

Ce îndeletnicire si-ar mai gasi un om pe acest pamânt, daca nu i-ar sta nimic în drum? (Herbert George Wells)

Cel mai scurt drum spre stiinta e sa stii sa asculti cu atentie. (Joan Lluis Vives)

Moartea este o noapte furtunoasa si un drum nou. (Emily Dickinson)

Asigura-te ca ai dreptate si apoi da-i drumul înainte. (Davy Crockett)

Nu te razvrati împotriva mamei, fiindca coroana onoarei este o pulbere în drumul mamelor. (Anonim)

De Craciun, toate drumurile duc acasa. (Marjorie Holmes)

Ce este Craciunul? Este nostalgie pentru trecut, curaj pentru prezent, speranta pentru viitor. (Agnes Pharo)

Durerea este o tragedie. Niciodata însa ea nu este numai o tragedie. Pentru crestin, ea este întotdeauna o etapa necesara lungului drum spre bucurie. (Larry Crabb)

Zâmbetul este drumul cel mai scurt între doua inimi. (Alexandru Gh. Radu)

Studiati natura si urmati calea pe care v-o arata ea. (Jean Jacques Rousseau)

Idealurile care mi-au luminat calea si din când în când mi-au dat curaj reînnoit de a întâmpina viata cu voiosie, au fost bunatatea, frumusetea si adevarul. (Albert Einstein)

Arta nu este un lucru; ea este o cale. (Elbert Hubbard)

Cea mai buna cale pentru a-ti îndeplini visele este a te trezi. (Paul Ambroise Valery)

Te iubesc fara sa stiu cum sau când sau de unde. Te iubesc pur si simplu, fara complexitati sau mândrie; te iubesc pentru ca nu stiu alta cale… (Pablo Neruda)

Dumnezeu ne da steaua care sa ne lumineze calea, dar noi trebuie s-o aprindem. (Alexandru Gh. Radu)

Acuila si Priscila, când l-au auzit, l-au luat la ei si i-au aratat mai cu de-amanuntul Calea lui Dumnezeu. (Fapte, 18.26)

…orice faptura îsi stricase calea pe pamânt. (Geneza, 6.12)

Domnul este bun si drept: de aceea arata El pacatosilor calea. El face pe cei smeriti sa umble în tot ce este drept. El învata pe cei smeriti calea Sa. (Psalm, 25.8-9)

Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor rai, nu se opreste pe calea celor pacatosi si nu se asaza pe scaunul celor batjocoritori! (Psalm, 1.1)

Alerg pe calea poruncilor Tale, caci îmi scoti inima la larg. Învata-ma, Doamne, calea orânduirilor Tale, ca s-o tin pâna la sfârsit! (Psalm, 119.32-33)

Multe cai pot parea bune omului, dar la urma se vad ca duc la moarte. (Proverbe, 14.12)

Toate caile omului sunt curate în ochii lui, dar cel ce cerceteaza duhurile este Domnul. (Proverbe, 16.2)

Sa se lase cel rau de calea lui, si omul nelegiuit sa se lase de gândurile lui, sa se întoarca la Domnul care va avea mila de el, la Dumnezeul nostru care nu oboseste iertând.” „Caci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, si caile voastre nu sunt caile Mele, zice Domnul. (Isaia, 55.7-8)

Isus a zis: Eu sunt calea adevarul si viata. Nimeni nu merge la Tatal decât prin Mine. (Ioan, 14.6)

Asa vorbeste Domnul: „Stati în drumuri, uitati-va si întrebati care sunt cararile cele vechi, care este calea cea buna: umblati pe ea, si veti gasi odihna pentru sufletele voastre!” Dar ei raspund: „Nu vrem sa umblam pe ele!” – Ieremia, 6.16

Seminar despre Drum (Cale)

 George Danciu

Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.  

             Evanghelia lui Ioan, 14.6

.

Motivație– Învățătura dată de Isus ucenicilor

Biblia consemnează că în Săptămână patimilor Domnul Isus are cuvinte de mare încărcătură istorică și spirituală pentru omenire.

Cronicarul, martor al acelor evenimente, evanghelistul Ioan, înregistrează și această afirmație a Mântuitorului Isus: „Ştiţi unde Mă duc şi ştiţi şi calea într-acolo.” (Ioan, 14.4) Continue reading “Seminar despre Drum (Cale)”

“TÂRÂISUL SARPELUI/ SI PASUL GÂNDACULUI…” sau: BLESTEMAT FIE ORASUL! BLESTEMATA FIE SOCIETATEA CAPITALISTA „MODERNA”!

prof. dr. Adrian BOTEZ

…Înca de pe timpul romanilor, a fost întretinut cultul fals pentru un zeu mincinos: ORASUL/CETATEA. Ce înseamna ORASUL? Înseamna un Moloh oribil, o înghesuiala, o adunatura, obtinuta cu sila, ori prin transa unei obsesii induse: distrugi asezarile rasfirate si cu putini locuitori (tocmai de aceea, silite sa ramâna în ADEVARATA civilizatie a Luminii Duhului, Sufletului si Trupului… – asezari-comunitati rurale ritualice, foarte apropiate de Modelul Sacru al Creatiei Divine-Natura, comunitati rurale silite sa-l privesca, pe fiecare om, în ochi, si sa-i acorde atentie, respect, grija, ajutor, chiar si… IUBIRE! – ba chiar sa-l oblige la practicarea, zi de zi, a moralei umano-divine!), pentru a obtine niste aglomerari imense si întunecate, mârâind de salbaticie si de barbarie, în care colcaie disperarea, însingurarea de Duh, lacomia celor care, în singuratatea infernului, nu vad stralucind decât „lumina” calpa a metalului-ban, colcaie egoismul tot mai dracesc, tot mai salbatic: într-un oras nu poti aduna doi oameni, care, cu Duhul, mintea si ochii limpezi, sa ia o decizie în comun, pentru binele comun!

De ce au creat romanii cultul orasului (cult pe care, apoi, prin iudeo-crestinism, l-au raspândit în întreg Imperiul Tri-Continental – ÎMPOTRIVA TUTUROR ÎNVATATURILOR LUI HRISTOS-DUMNEZEU… – HRISTOS care nu era din spita lui David, ci din aceea a „Luminatilor”/TRACILOR!), si l-au lasat mostenire masonilor „moderni” de azi, care l-au dezvoltat pâna la aberatia apocaliptica a lui Le Corbusier – blocul-zgârie nori, cocina morala, pe verticala?! Pentru ca orasul-cetate, iar azi, megalopolis-ul:

1-pe de o parte, usureaza atât controlul guvernantilor-calai asupra oamenilor înjositi moral-spiritual, pâna la stadiul unor turme de sclavi, care au uitat complet de spiritualitate si de solidaritate morala, si au fost adusi în halul de a se sfâsia între ei, de a nu le pasa unul de altul, în mincinoasa „comunitate” a blocului, nici daca-i desparte doar un zid de câtiva nefericiti centimetri (am vazut cu ochii mei oameni putreziti de multe saptamâni, în cocina morala a blocului, iar vecinii sesizându-se numai din pricina mustelor-de-hoit, uriase, cât liliecii Satanei, care ieseau, în adevarate stoluri pestilentiale, pe geamurile de la balconul „cocinei” morale a celor morti, fizic, de saptamâni, iar sufleteste, înca de la nastere…!);

2-pe de alta parte, orasul îi strânge laolalta, ca-ntr-o menghine sau ca-ntr-o enorma capcana, pe toti birnicii: e infinit mai usor sa-i furi si sa-i exploatezi pe oameni „în turma”, decât pe câte doi-trei vecini de gradina, cu furcile în mâna si solidari…!!!

ORASUL/”CETATEA”: un Babilon, devenit o jalnica, daca nu tragica – MAHALA (FIZICA SI MORALA!), din care se extrage noroiul aurului însângerat al taxelor/birurilor!

…Numai în gigantica Mahala Babilonica a Orasului pot fi valabile vorbele: „Hai sa ne plictisim împreuna!”, sau: „Hai sa ne unim singuratatile!” sau: „Dragoste înseamna sa dai ce nu ai, cuiva care n-are nevoie…” . Niciodata n-ar fi fost în stare SATUL AUTENTIC SI RESPONSABIL DE ORICE OM, FAPTA, LUCRU – sa emita astfel de exasperari cinice, rânjit-apocaliptice si de un absurd revoltator: acolo, în SATUL RITUALIC, oamenii stiu/stiau sa se salute, unul pe altul, ba chiar saluta/salutau pe ORICINE TRECE/TRECEA PE ULITA… – … stiu sa-si vorbeasca, stiu sa stea cu ceasurile, ÎMPREUNA, pentru a chibzui, cu maxima responsabilitate, la temelia unui lucru, care sa ramâna, pretios, plin de rost si de frumos, chiar si stranepotilor… – …pâna mai ieri, stiau si sa iubeasca în mod curat (dar a navalit mahalaua peste ei, prin infectia si molima navetistilor, a „mirajului orasului” si a asa-zisei tehnologii…! Satul stie si face efortul de a fi cuviincios, niciodata cinic!

…Nu idealizam, stim ca exista zgârciti si lacomi si oameni violenti si viciosi si la sat (vicii venite tot de la Mahala, vicii aduse de oamenii Mahalalei Orasului, de catre alogeni reptilini, verosi, fara alta „morala” ori „crez” decât cele ale banului – alogeni veniti la sat…ca la sat sunt, cica, „prosti” mai multi, mai multi naivi, care se lasa înselati de sclipiciul „luminilor orasului”, fraieri pe care poti sa-i jumulesti cum, cât, când vrei…) – …dar infinit mai putini si mai putin agresivi si periculosi si iresponsabili, decât la… „ORASUL”-MAHALA!

…Numai în burta acestui Moloh (burta infernal de întunecata, în care nimeni nu vede pe nimeni, în care Sfânta Familie nu mai înseamna nimic, o cloaca amorala, în care nu i se clinteste cuiva vreun muschi al sufletului, nici macar când cineva se stinge, ca o candela, sau trage sa moara, cu horcaituri înfricosatoare, CHIAR LÂNGA EL/EA!…cel mult, poate ca da un telefon la „militie”, pentru ca…”se tulbura linistea publica” a unui asa-zis „STAT”, devenit oribil complice la orisice crima, din pricina unei indiferente complete, fata de Capodopera Zilei a Sasea a Creatiei Divinesi si din pricina lacomiei barbare cu care suge sângele victimelor sale înjosite si parasite!) – numai în burta Molohului-Mahala, numit, în virtutea inertiei, „Oras/Cetate” (creat de diabolica foame de putere si de bani si mentinut de iresponsabilitatea si de lenea noastra spirituala sinucigasa!), putea sa moara, prin auto-înfometare, o fiinta micuta si tragica, precum Monica din Arad:

O fetita în vârsta de 11 ani din Arad a murit, vineri, la spital, medicii afirmând ca aceasta s-a autoînfometat în ultimul an pe fondul unei depresii, dupa ce mama ei a plecat la munca în Spania, iar în ultimele luni a trait alimentata artificial si ventilata mecanic, informeaza Mediafax.

Potrivit medicilor Spitalului Clinic Judetean de Urgenta Arad, unde a murit fetita, si voluntarilor unei fundatii crestine care au îngrijit-o pe fata în ultimul an, starea acesteia s-a deteriorat imediat dupa plecarea mamei sale în Spania, ea refuzând sa se mai hraneasca.

Sursele citate au afirmat ca fetita locuia într-un sat din judetul Timis împreuna cu bunica ei, dupa ce, în urma cu aproape doi ani, mama ei, care este din localitatea aradeana Fântânele, a plecat la munca în Spania.

Anul trecut, fata a slabit prin autoînfometare, iar bunica ei a fost nevoita sa o transporte la scoala în carucior, pâna când a internat-o la un spital din Timisoara, în septembrie 2010.

“Din cauza lipsei de afectiune a refuzat sa manânce si a ajuns sa cântareasca sub 20 de kilograme”, a declarat Lidia Maradici, voluntar al fundatiei care în ultimele luni o vizita pe fata la spitalul din Arad.

Voluntarii au afirmat ca dupa ce fata a fost internata la Arad mama a revenit în tara si a vizitat-o aproximativ o luna, timp în care starea copilului s-a îmbunatatit, dar când mama a plecat din nou fetita a refuzat sa comunice cu cei din jur.

Directorul medical al Spitalului Clinic Judetean de Urgenta Arad, dr. Teodora Olariu, a declarat ca fetita a fost transferata de la Spitalul de Pediatrie din Timisoara în luna februarie 2011.

“A fost un copil abandonat, bolnav psihic, fiind parasit de mama, care a plecat în Spania. De atunci a refuzat sa se mai alimenteze, fata devenind anorexica, astfel ca au fost atinse organe vitale, precum plamânii, traind practic doar cu suport ventilator. Au fost eforturi foarte mari pentru a o mentine în viata în ultima vreme”, a declarat Olariu.

Conform acestuia, “refuzul fetei de a se hrani a fost o forma de protest, sperând sa se întoarca mama ei”, iar “pe chipul ei se vedea foarte bine suferinta psihica”.

Medicii au spus ca fetita era alimentata de câteva luni printr-un tub introdus în stomac si prin vene.

Managerul spitalului din Arad, Bogdan Totolici, a declarat ca pe timpul internarii fata a beneficiat de suport si din partea specialistilor.

“Am luat legatura cu psihologi si psihiatri care sa o ajute sa treaca peste acest prag. Problema se pune doar din punct de vedere psihic, pentru ca din punct de vedere medical nu se putea face nimic mai mult la niciun alt spital pentru salvarea acestui copil. Este un caz socant, de o gravitate deosebita, care ar trebui sa fie un semnal de alarma pentru fetele care se înfomenteaza, unele pentru a fi slabe”, a declarat Totolici.

Medicii au afirmat ca fetita a suferit o prima hemoragie pulmonara saptamâna trecuta, dar a fost resuscitata, însa vineri dimineata a suferit o hemoragie masiva, decedând în timp ce medicii încercau sa o salveze.

Fetita avea 11 ani si o greutate sub 20 de kilograme în momentul decesului.

Politistii aradeni au anuntat ca s-au autosesizat în acest caz, facând verificari la spital pentru a stabili cauzele exacte ale decesului” – cf. Sandra Adam, art. O fetita din Arad s-a autoînfometat de suparare ca mama e plecata în Spania, românialibera.ro, 23 septembrie 2011.

De fapt, acest biet, tragic copil, caruia STATUL ROMÂN PEDELIST i-a furat mama, avea, în clipa mortii, 11 ani si…10 kg!!!

Când un Asasin, care se autonumeste (acum…pentru ca pe 6 decembrie 2009 l-au numit golanii si tiganii din România! – MAHALAUA!!!) “Presedinte” al unei tari si al unui popor, îsi îndeamna (în mod foarte constient si pervers!) poporul sa-si paraseasca tara, sa-si încovoaie demnitatea, ca sclavi ai strainilor – dupa ce a facut totul ca tara sa nu mai aiba de lucru pentru poporul sau… – si, astfel, sa-i sileasca pe oamenii poporului de care, un Conducator Adevarat, trebuia sa aiba grija (INFINIT MAI MULT DECÂT DE SINE ÎNSUSI!) sa-si abandoneze Sfânta Familie si Tara, sa-si abandoneze valorile de Duh ale Tarii/Neamului (printre care valori, Sfânta Familie ocupa PRIMUL LOC!), pentru a supravietui “la limita”, între scuipatii dispretuitori si batjocoritori ai strainilor… – când un Asasin-zis-“Presedinte”, dimpreuna cu haita lui de banditi si yesmani, jefuiesc si distrug tot ce ar putea sa-i tina pe oameni legati de un banut amarât, aici, în România noastra, pentru a-si pastra Sfânta Familie si a-si creste Sfintii Prunci dati lor, în Custodie Divina, de Însusi Dumnezeu – ACEST ASA-ZIS “PRESEDINTE” SI ACEASTA HAITA DE ASASINI AI COPIILOR NOSTRI, AI VIITORULUI NOSTRU – TREBUIE SA MOARA!

TOTI!

Nu-i de vina, ÎN MOD SEPARAT, nicio institutie (Biserica, Scoala, Spital, Primarie etc.) – CI SUNTEM DE VINA CU TOTII, LA UN LOC!!! Când cineva pagubea, ceva, în satul de altadata – obstea satului punea mâna de la mâna si platea pagubasului lipsa, atunci când nu se afla adevaratul faptuitor…

 

Dar noi îl stim pe “Faptuitor”!!! – …si, în loc sa dezinfectam tara de el, pierdem vremea la televizor si-l “îndragimo-slavim”, si-l prasim, cu absurda grija, pe banditul si jefuitorul fiintei noastre! Uitati-va numai cum prospera, în România, toti criminalii (de la “presedintele tarii”, pâna la ultima hahalera de consilier de Primarie ori functionar de banca… “privata”!) – … în timp ce bietul popor de prostiti moare cu zile, prin fiintele lui cele mai neajutorate si sensibile, în primul rând… – …în timp ce fetita de 11 ani, din Arad, “în ultimele luni a trait alimentata artificial si ventilata mecanic”, apoi, “vineri dimineata a suferit o hemoragie masiva”……dupa care, întristata si scârbita de lumea asta, care nu putea sa i-o ofere nici pe mama, care era înca în viata (asa credea copila, biata: sufletul mamei, ca si al bunicii sale, erau duse la dracul, de mult!), nici macar o minima, dar sincera afectiune ori grija din suflet… – …A PLECAT, LUÂNDU-SI ZBORUL, ELIBERATA DE PACATELE NOASTRE CUMPLITE SI HÂDE – LA ÎNGERII CEI SEMENI CU EA!!!

 

Pentru aceasta moarte (inimaginabila, pe vremea tineretii mele!), este de vina TOT SISTEMUL SOCIO-UMAN (NATIONAL SI MONDIAL, prin planuirile din “PROTOCOALELE DE LA TORONTO”, 1967-1987! – împlinite, “la iota si cirta”, de catre societatile/”statele”/”natiunile” umano-terestre masonizate si, deci, sclavizate si mancurtizate, de AZI!) care a ajuns sa distruga Ideea Sacra de Familie, a ajuns, deci, s-o alunge, de lânga copilul ei, pe o mama – cum nici la fiarele padurii nu se întâmpla (…ca si pe milioane de alti parinti de copii neajutorati, care nu s-au cerut ei adusi pe lume, dar de care România are nevoie, pentru A AVEA SANSA VIITORULUI! – deci fata de care copii nevinovati, dar necesari si sfinti, blestematul asta de stat are obligatii uriase, de o înalta calitate spirituala!), s-o alunge pe o mama nauca si slaba, DAR O MAMA!, dusa pe pustiile strainatatii, pentru ca i s-a “demonstrat” ca nu avea cum sa-i mai asigure o bucata de pâine aici, în tara!… – ÎNTREG SISTEMUL DIABOLIC, care a schilodit sufletul unui biet copil nevinovat, si care creeaza iluzia parintilor de copii ca singura sansa pentru a-ti creste copiii este… SA-I PARASESTI!!! – …când, de fapt, de un coltuc de pâine, daca exista suflet bun si iubire si solidaritate sufleteasca, pot sa traga si zece oameni, deodata – într-o casa în care are loc Duhul Sfânt! Dar Religia ne-au furat-o, Tara ne-au înstrainat-o, Familia ne-au distrus-o… – cât despre Omenie, am uitat-o noi, singuri…CU TOTALA IRESPONSABILITATE!!!

LA MOARTE CU TOTI “GOEBELS-II” PROPAGANDEI DIABOLICE PEDELISTE/NEO-NAZISTE SI, ÎN GENERAL, ANTI-ROMÂNESTI, DIN TOATE PARTIDELE POLITICE – VIERMI GRASI/ÎNGRASATI PE HOITUL TARII!!!

 

LA MOARTE CU ACEST SISTEM ZIS “CAPITALIST”, CARE NU OFERA SANSE DE VIATA NORMALA DECÂT CÂTORVA MII DE NE-OAMENI, DAR OFERA SANSE DE MOARTE LA MILIARDE DE OAMENI ADEVARATI SI MARTIRIZATI – FIZIC, SUFLETESTE SI… PROPAGANDISTIC!!!

Daca nu-i vom sterge de pe fata Pamântului pe acesti monstri, care pregatesc, de zor si cu bucurie infernala (prin ANOMIA, ANARHIA CONTROLATA “DE LA CENTRU” si HAOSUL EXASPERAT, instaurate în întreaga societate terestra, prin intermediul CRIZEI DIRIJATE, cu cinism canibalic, de catre Guvernul Mondial Iudeo-Masonic, prin “arhanghelii” sai, cei împutiti ca niste vampiri, gen banditul de anvergura mondiala, cu acte civile de…filantrop, pe numele lui George Sörös, ori gen “savanti/specialisti în organizarea crimei mondiale”/teracidului – vezi-l pe Nouriel Roubini…!), culcusul venirii Antihristului pe Pamânt, va trebui sa împartim cu ei…”LOCUL REZERVAT”, în iadul focului vesnic, prunc-ucigasilor si tradatorilor de Neam si slutitorilor si prapaditorilor si înstrainatorilor de tara si ucigasilor de popor!

Daca nu vom fi în stare sa-i culegem si sa-i strângem (CU MAXIMA RESPONSABILITATE SI OMENIE!), iar, la un loc, din toate colturile lumii, pe cei care sunt fratii nostri de Duh si de sânge – dusi pe pustiile umilintei nu pentru ca tara n-ar fi bogata si n-ar avea, în sânul ei adânc, cu ce sa-i hraneasca pe copiii ei, ci pentru ca HAITA FALSILOR “CONDUCATORI a jefuit si amanetat si înstrainat totul, TOTUL! – pâna si sicriele-“tronurile” noastre… – …si nu-i putin lucru sa înstrainezi si s-o dai Camatarilor Lumii tocmai pe Ea, Unica din Univers: GRADINA MAICII DOMNULUI – …daca, deci, nu vom fi în stare SA FACEM ORDINE SI SA RESFINTIM acest pamânt mostenit de la Ceruri – Mostenirea noastra de Rai, de la Hristos-Dumnezeu si de la Maica Domnului daruita – ATUNCI SA NE AJUNGA, PE TOTI, BLESTEMUL CEL MAI CUMPLIT!!!

Pentru noi toti, cei care suntem lasi, ticalosi, nemernici – si nu avem curajul sa ne aparam Tara de Rai, Fiinta Nationala, Familia Sfânta – lichidând o banda de jefuitori si ucigasi, autohtoni si alogeni (deopotriva!) – … pentru noi toti, cei care nu mai stim sa ne respectam si sa ne iubim – nici între noi, nici pe Rastignitul pentru noi, nici pe copiii nostri (COPIII SUNT AI TUTUROR CELOR DINTR-UN NEAM, DAR SUNT EDUCATI SI FORMATI CA OAMENI AI DUHULUI DUMNEZEIESC – NUMAI ÎN SFÂNTA FAMILIE!!!), copii pe care Rastignitul îi chema, zi de zi, spre El, cu infinita blândete si cu bucurie dumnezeiasca (“Lasati copiii sa vina la mine!”) – sa functioneze, atunci, NECRUTATOR, efectele batrânescului blestem pentru cei ce-au uitat de omenie: “Cine iubeste si lasa/ Dumnezeu sa-i dea pedeapsa/ Târâisul sarpelui/ Si pasul gândacului,/ Vâjâitul vântului,/ Pulberea pamântului,/ Pulberea pamântului…!

Ba nu! Nici macar praf si nici pulbere sa nu se aleaga de noi, ci sa rataceasca sufletul nostru, sa rataceasca vesnic, prin toate locurile în care puteam sa facem (cât am avut trup si chip, dupa “asemanarea Lui!”) vreo fapta omeneasca si n-am facut-o… – …de lasi, de rai, de ticalosi ce suntem!!!

Iar asupra politicienilor care au rupt, cu o cruzime si un cinism inimaginabile (nici macar la barbarele popoare migratoare, care au ridicat pulberile Asiei si Europei, spre Prima Vadire a Antihristlului!) – au sfâsiat salbatic Sfânta Familie si asasineaza, zi de zi, un popor întreg, prin crima, tradare, legi strâmbe si ucigase, jefuire autohtona si prin corporatii iudaice, zise “multinationale” si “transnationale”, sa-si împlineasca lucrarea vaticinara blestemul lui NICOLAE IORGA, rostit în tragicul an “iudeo-liberal” 1907:

Dumnezeu sa-i ierte pe cei patru tarani români împuscati în orasul românesc Botosani de oastea româneasca în ziua de 5 martie 1907, exclama istoricul. Sa-i ierte Dumnezeu pentru câta munca de robi au muncit, pentru ce trai de dobitoace nenorocite au dus, pentru câta înselare au suferit, pentru câta jignire au îndurat, sa-i ierte pentru viata lor de suferinte, sa-i ierte pentru clipa de desperare când s-au ridicat varsând pe strade, nu sânge omenesc, ci rachiul cu care erau otraviti.

Sa-i ierte Dumnezeu pe ostasii care, de frica poruncii, au împuscat pe fratii lor, cel mai greu pacat ce poate împovara o inima omeneasca.

SI SA NU IERTE DUMNEZEU PE STRAINUL FARA INIMA CARE A STORS VLAGA O SUTA DE ANI (n.n.: azi, trecem de doua sute de ani de înstrainare, vlaguire, asasinare a tarii/României – de catre tradatorii nostri, catre hotii lor, ai dusmanilor lui Hristos-Mântuitorul!) SI ASTAZI VREA SI SÂNGELE, PE STRICATORII PAMANTULUI, PE RISIPITORII GOSPODARIILOR, PE PÂNGARITORII FEMEILOR; SA NU IERTE DUMNEZEU PE CIOCOIMEA OBRAZNICA SI PROASTA, CARE N-A STIUT SI NU STIE A-SI ÎNTELEGE, IUBI, APARA SI MACAR CRUTA PE CEI DE O LEGE SI UN NEAM CU DÂNSII; PE HÂZII POLITICIANI MÂNCATI DE POFTE SI NEVOLNICII; SA NU IERTE DUMNEZEU PE CÂRMUITORII NEGHIOBI SAU VÂNDUTI ÎNAINTEA CARORA, CUFUNDATI ÎN ORGII BUDGETARE, FUMAGA ACUM ACEST SÂNGE NEVINOVAT.

IN VECII VECILOR, CÂT VA MAI DAINUI SUFLAREA ROMÂNEASCA PE ACEST PAMÂNT, SA NU-I IERTE DUMNEZEU PE NETREBNICII SI FACATORII DE RELE” – NICOLAE IORGA, art. “Dumnezeu sa-i ierte!“, în revista Neamul Românesc, 8 aprilie 1907.

Dumnezeu sa nu ne ierte pe noi, dimpreuna cu politicienii straini si înstrainatori de Dumnezeu, Tara si Neam) – politicieni mai curând mongolo-khazari decât români!, alesi, “democratic”, de “rachiul” prostiei, nesimtirii, iresponsabilitatii si paraliziei cerebrale din noi!

Dumnezeu sa nu ne ierte pe noi, TOTI, daca la poarta Raiului va mai bate un suflet haituit si matirizat de ne-omenia noastra (vampirizat de nepasare si de nesimtire si de sufletele ce ne-au împietrit, demonic, în piepturi!) – un suflet de copil nevinovat – suflet uitat, cu asasina si haina nepasare, de noi toti, NEVOLNICII SI NETREBNICII UNEI TARI DE RAI…pe care, devine tot mai clar ca n-o meritam, cum nu meritam nici Înalta Misiune Dumnezeiasca de Popor-Candela de Credinta a Lumii!