Maria Diana Popescu: Eurovisionul, un atentat la morala creştină

Maria Diana Popescu, AgeroNu mai există nici un dubiu! Puţin cîte puţin, omenirea este aruncată în prăpastie, iar Europa derapează inconştient pe propria şosea înceţoşată. O confirmare de ultim moment, din noianul ultimilor ani, o reprezintă transsexualul căruia i s-a dat premiul Eurovision 2014, pentru că purta barbă şi rochie. Sordid şi dezgustător! Un atentat îndreptat împotriva creştinătăţii şi moralităţii. Votul celor de acelaşi fel i-a fost de-ajuns ca să urce pe podium, semn că aceştia s-au înmulţit prin virusare şi reprezintă un real pericol pentru generaţia tînără a planetei.

Sînt uluită! Nu pentru că România n-a cîştigat, ci pentru că de pe trambulina anuală a Gogoşeriei Internaţionale Eurovision aterizează în lumea normală, cu imaginea lor degradantă, deviaţii-sexual, hidoşenia, răul şi urîtul. Marii păpuşari nu-i trimit la tratament, ci îi replantează, umplîndu-ne viaţa cu dezgust. România ar trebui să se retragă din această competiţie bolnăvicioasă, cum a procedat şi Turcia. Continue reading “Maria Diana Popescu: Eurovisionul, un atentat la morala creştină”

Drumul poeziei spre îndumnezeire

Vavila POPOVICI


Cuvântul civilizat în greceste înseamna domesticit, cultivat, altoit, pentru a produce roade mai hranitoare si mai gustoase. Omul civilizat ar fi omul altoit, acela care se altoieste el însusi si altoirea se face cunoscând. Cu privire la necesitatea îmbogatirii cunostintelor din viata noastra, Andrei Plesu spune în cartea sa Despre Îngeri : „Esti ceea ce stii sa-ti adaugi.”

Civilizatia era definita, la un moment dat, ca fiind nivelul de dezvoltare a culturii materiale si spirituale ale societatii. În cartea sa Civilizatia greaca, Andre Bonnard scria: „Civilizatia este totalitatea inventiilor si descoperirilor facute pentru a proteja viata omului, a o face mai independenta fata de fortele naturii; a proteja viata omeneasca, dar si a o înfrumuseta, a spori bunastarea tuturor, a face sa creasca bucuria de a trai într-o societate în care se stabilesc relatii mai echitabile între oameni.” Dupa nenumarate definitii date conceptelor de cultura si civilizatie de-a lungul vremurilor, s-a stabilit în cele din urma, ca civilizatia include în sfera ei procesele care raspund exigentelor vietii practice, iar cultura include domeniul spiritului si al intelectului, împreuna urmarind realizarea plenara a omului, a vietii si a comunitatii umane.
Cultura este definita de un autor ca fiind tot ce ne amintim dupa ce am uitat ce am învatat. Sa nu întelegem gresit! Este doar o uitare aparenta. Aceasta uitare este valabila doar în cazul neimplicarii structurii sufletesti în procesul de învatare. În cazul participarii sufletului, cunostintele trec în subconstient ca într-o Banca de date a creierului uman si de acolo, în anumite momente ale vietii, ies sub forma unor raze de lumina, definind sensurile cele mai importante, adica esenta lucrurilor. Nici nu stim când vine acel moment necesar chemarii cunostintelor aparent uitate. În viitor se presupune ca nu vom avea nevoie de atâta memorie, întrucât calculatorul face aceasta treaba cu un randament mult superior unui creier uman, dar omul este cel care comanda extragerea datelor, omul poate simti, poate gândi si din gânduri se nasc idei, prin reflexivitate, ca gând al gândului si… „Un gând frumos poate sa fie ca o biserica în care omul îsi odihneste sufletul” scria undeva Regina Maria.

Constantin Noica expunea cele patru motive pentru care merita sa faci cultura: 1. Cultura este singura sursa certa a unei bucurii permanente, bucuria fiind altceva decât placerea; 2. Cultura este adevarata forma de maturitate a spiritului; 3. Cultura este singurul loc în care libertatea e la ea acasa; 4. Disciplina culturii e o forma foarte eficienta de igiena a spiritului.

În India cultura s-a facut sub arbori (upanisade), în Grecia prin poeti, în lumea araba sezând turceste. În ultima instanta, a face cultura, înseamna: „Sa-ti chemi prietenii vazuti sau nevazuti, si sa faci cu ei castele”. Dar aceste castele trebuie cladite cu caramizi sau pietre solide, pe o fundatie tot atât de solida pe care o numim morala. Numai atunci omul poate deosebi Binele de Rau, Binele fiind armonia gândurilor si a faptelor, iar Raul, negatia vointei de bine. Morala trebuie sa stea la temelia culturii si a vietii politice a unei societati, ea fiind modul de comportare al individului în familie si societate. Întâi morala si numai apoi democratia. Pericle, general, orator si om atenian, conducator al Atenei între anii 443 si 429 î.Hr., a instaurat democratia ateniana, fiind un om inteligent, cinstit, patriot, elocvent. În aceste vremuri, se pare ca multi au ales întâi democratia si de abia mai târziu s-au gândit la morala. Heinrich Heine afirma ca o natiune nu poate fi regenerata daca regimul ei nu dovedeste o înalta forta morala. Socrate, aceasta stralucita minte a lumii antice, obisnuia sa repete ca fericirea unui om pe acest pamânt este conditionata de virtute, ca virtutea este stiinta, ca atare poate fi învatata de oameni; daca omul devine cinstit, el va fi capabil sa practice cunoasterea corecta. Pentru Socrate viata omului devine o tema morala, omul trebuind sa-si daltuiasca sufletul continuu, pentru realizarea binelui si eliminarea raului. În realitate, multi oameni stiu foarte bine ce este bine si corect, dar fac ceea ce este rau si incorect. Pe de alta parte, moralitatea nu poate exista fara libertate, unul dintre bunurile vietii noastre. Atunci când un barbar da frâu liber bestiei din el, aceasta este o falsa libertate. El rabufneste, de cele mai multe ori lezând pe cei din jur, deci el nu este liber, asupra lui preseaza „veninul” si nu se poate stapâni. Cu adevarat spunea cineva: „Pentru a putea sa fii liber, trebuie mai întâi sa-ti înfrângi barbaria”. Dar pentru a-ti înfrânge barbaria, trebuie sa te cunosti pe tine însuti si sa reusesti sa-ti modelezi caracterul, dobândind astfel libertatea spiritului; sa stii ceea ce poti cunoaste si ceea ce nu poti cunoaste, si sa mai stii ce trebuie sa faci si ce nu trebuie sa faci. Socrate, profund gânditor, cu modestia ce-l caracteriza, vorbea despre posibilitatile noastre de cunoastere care sunt limitate, despre faptul ca nu trebuie sa tindem a cunoaste dincolo de ceea ce nu putem cunoaste. Dar care ar fi limita? Cum ne putem da seama când si unde trebuie sa ne oprim? Un om care a dobândit virtutea, este un om cinstit, el poate discerne binele de rau si va sti când si unde sa se opreasca, va sti pe ce cale sa mearga. În contrast cu gândirea lui, un alt filozof, din secolul XIX, Friederich Nietzsche, dorea sa amplifice puterea omului, sa poata ajunge un supraom. Conform ideilor sale, moralitatea nu depinde de marinimie, bunatate, corectitudine, ci de puterea celui mai tare. Astfel scopul final al omului si al societatii nu este acela de a-l face pe fiecare om fericit, ci doar pe câtiva, pe cei mai puternici. Iubirea pentru el nu era o virtute, ci o slabiciune, caci atunci când omul iubeste, spunea el, nu poate lua hotarâri mari si serioase, deoarece este influentat de iubire, care, în concluzie, pentru el, era un rau. Ce era binele pentru Nietzsche? A fi curajos era bine. A avea un scop în viata, a fi dur cu ceilalti pentru a-ti atinge scopul. Trebuie sa calci pe ceilalti pentru a urca tot mai sus. Fac o paranteza amintindu-mi de proverbul francez: „La raison du plus fort est toujours la meilleur!” Vai de noi, cei care ne-am izbit de aceasta etica! Sa revin la ideea de mai înainte! Astfel Nietzsche spera ca puterea si supraoamenii vor realiza o noua lume plina de fericire si prosperitate. A fost numit „falsul profet”, întrucât era o fire blânda, miloasa, cu o educatie crestina primita de la parinti, dar un aristocrat bolnav în cele din urma, individualist, vesnic simtindu-se izolat.

Apostolul Pavel spune ca legea morala e înscrisa în inima omului. Alaturi de legea morala exista si o constiinta morala. Cu ajutorul constiintei morale omul este în stare sa judece si sa aprecieze ideea de bine. Constiinta morala este dispozitia sufleteasca a omului care-l îndeamna sa se conformeze legii morale. Constiinta este deci organul de cunoastere, aplicare si împlinire sau neîmplinire a legii morale, condusa fiind de logica. Si în final este liberul nostru arbitru. Immanuel Kant pretuia în mod deosebit argumentul moral. El spunea ca este firesc si logic ca în lume, virtutea sa aiba drept rasplata fericirea si întrucât în lumea aceasta raportul dintre virtute si fericire, viciu si nefericire nu se realizeaza întotdeauna, se postuleaza existenta altei lumi si existenta unui judecator, care nu poate fi decât Dumnezeu. Aceasta argumentare a devenit pentru el, izvorul religiei. Dupa Kant, Dumnezeu, libertatea si nemurirea nu sunt obiecte de cunoastere teoretica, nu pot fi deci demonstrate stiintific, ci sunt obiecte ale ratiunii practice, deci nu pot fi justificate decât moral. Viata omului a fost si este o lupta, iar în prezent traim o perioada a vietii complexa, când ne sunt necesare multe, asa numite « arme », ca: inteligenta, cultura, talent, foame si dragoste de munca si de informatie, intuitie psihologica, dar si multa, multa iubire. Trebuie sa stim ce cantitate si calitate de cultura posedam, pentru a sti de ce sa ne legam, pe ce drum sa pornim ; cultura este cu adevarat o chestiune de cantitate si calitate, iar pentru a cunoaste masura calitatii, mai avem nevoie si de repere valorice. Este bine sa le cautam, sa le gasim, sa beneficiem de ele. A fi cult, ne deschid ochii filozofii, nu înseamna neaparat a citi mult, a memora si a reda apoi cu fidelitate cele memorate, ci a-ti crea în urma lecturilor facute, sau a trairilor avute, o filozofie a ta, o viziune a ta, pe care s-o treci prin filtrul ratiunii tale, prin logica ta si apoi sa încerci s-o redai, eventual, prin arta sau literatura. Dar literatura se face cu inspiratie (revelatie) care este de natura spirituala, divina, cu memorie care tine de sfera ratiunii si cu imaginatie care este puterea sufletului. Despre inspiratie Petre Tutea spunea ca „se aude, nu se cauta, se ia, nu se întreaba cine o da”, desi noi stim prea bine cine o da. Energiile divine sunt comunicate de Duhul Sfânt si lumineaza mintea omului. Însusita prin diverse forme, cultura este necesara omului talentat pentru a putea crea ceva valoros, precum matematicienilor, instrumentistilor le sunt necesare exercitiile zilnice. Nu orice om de cultura poate avea talent si în lipsa talentului (în domeniile artei si literaturii), el nu va putea deveni scriitor, pictor etc. Este însa un pacat sa nu te straduiesti a-ti descoperi talentul (sunt atâtea domenii în care poate exista) si a lucra pentru el, caci munca este legea vietii, iar lenea, înseamna moarte. Sa nu uitam ca Dumnezeu doreste ca noi sa folosim fiecare dar pe care ni-l da. În final poate veni succesul, noi îl numim sansa sau destin, dar este de fapt, misiunea personala (MP) daruita de Dumnezeu, precum si rasplata credintei si a eforturilor noastre. Este un ajutor teribil sa ai un talent, nu neaparat mare (asta o hotaraste Cel de Sus!), dar sa crezi în rostul talentului tau si sa fii în stare chiar „sa mori de foame” pentru el. Dupa Edison, partii de talent trebuie sa i se adauge alte noua parti, de „transpiratie”, adica de munca, efort. Stiinta, arta, religia si morala, trebuie sa constituie un tot, sa penetreze una în cealalta, sa fie deci inseparabile, sa aiba acelasi scop, acela de a-l face pe om cât mai fericit. Marii artisti au fost oameni de o profunda religiozitate: Poeti ca Ovidiu, Horatiu; muzicieni ca Bach, Haydn, Mozart, Beethoven, Schubert; pictori si sculptori ca Leonardo da Vinci, Titian, Michelangelo. S-a spus si s-adeverit ca arta care sta în slujba religiei, dobândeste un plus de frumusete spirituala. Cei mai mari oameni de stiinta, Newton, Einstein, Pascal, Leibniz, Descartes au posedat atât spiritul stiintific cât si cel filosofic si au fost animati de un profund spirit religios. Teoriile lor sunt fructul observatiei, al experimentului si al meditatiei filosofice, având ca postament credinta în lumea spirituala, divina. Pascal spunea ca marile spirite termina întotdeauna religios. Dintre Marile Spirite care au luminat pentru o clipa cu lumina divina cerul existentei omenesti, si care a fost mai aproape de Dumnezeu, este Isus: „Învatatura mea nu este a mea, ci a Celui ce m-a trimis pe Mine”. Iubirea, a spus Isus, va face sa renasca întreaga omenire, întreaga lume, va face o noua generatie, o noua plamada. Va aduce lumea mai aproape de Dumnezeu, pentru ca „Dumnezeu este Iubire”. Aceasta este definitia perfecta si completa pe care a dat-o Ioan, „discipolul iubit”. El a spus: „Iubitilor, sa ne iubim unul pe altul… Dumnezeu este iubire si cel ce ramâne în iubire ramâne în Dumnezeu si Dumnezeu ramâne întru el” (1Ioan 4,7.16). Iubirea îndeparteaza raul, este eterna!

Scrisul este un act de cultura, dar si el trebuie însotit de morala. Franz Kafka spunea ca scrisul in general, fie poezie, fie proza, este o rugaciune, o forma a rugaciunii. Poezia, precizeaza Constantin Noica, nu trebuie sa fie doar o vibratie de timpane, ci o atingere a inimii si a mintii noastre. Lucrurile spirituale nu pot fi exprimate cu exactitate, de aici nevoia de simboluri si astfel limbajul poetic, asemenea rugaciunii, se apropie de Dumnezeu pentru a-L sluji.

Pentru a fi poet nu trebuie sa faci o facultate, cu aceasta dispozitie poetica te nasti, dar o îmbunatatesti cultivându-te. Cineva, cândva, îmi cerea o reteta a poeziei. Ei bine, i-am raspuns, nimeni nu poate da aceasta reteta. Fiecare pune în ea câte ceva din mintea si sufletul sau. Inspiratia este primul moment al creatiei. În momentul acela o mare emotie pune stapânire pe sufletul omului. Ceea ce scrii poate fi condus si prin exercitiul functiilor logice sau se poate realiza aproape în întregime sub dicteul inconstientului, prin inspiratie (revelatie). Poetul se naste cu acel „strigat de poet în inima”…

Închei cu afirmatia lui Ion Caraion : „Prin poeti, pamântul înceteaza a muri”.

Din cartea „ARTICOLE SI ESEURI” – Amazon, 2010

Vavila Popovici

CÂND „CEI USURATICI APRIND FOCUL ÎN CETATE, ÎNTELEPTII POTOLESC MÂNIA”

 Vavila Popovici


Incidentele care au avut loc la Londra luna trecuta (august) au fost considerate ca cele mai violente din ultimii 30 de ani. Potrivit politiei londoneze, peste o mie de persoane au fost arestate, dintre care 396 minori. Violentele, care au început în nordul Londrei s-au extins ulterior în mai multe orase britanice, între care Birmingham, Manchester si Liverpool. A fost vorba în principal de actiuni de efractie, vandalizari de autoturisme si furturi, dar si incendii provocate. Incidentele au provocat o mare indignare asupra populatiei acestei tari si au determinat o reactie ferma din partea autoritatilor. Potrivit Scotland Yard, din cele 1.838 de persoane retinute în timpul violentelor, 1.049 au fost puse sub acuzare, 218 dintre acestea fiind minore. Premierul britanic David Cameron si-a întrerupt vacanta si a declarat în Parlamentul britanic : „Nu este vorba despre politica, nici despre manifestatii, ci despre furt […] Aceasta este infractionalitate, pur si simplu si pentru aceasta nu exista scuze. Nu este o problema de saracie, ci de cultura. O cultura a violentei, lipsei de respect fata de autoritate […] trebuie sa aratam lumii ca Marea Britanie nu este o tara care distruge, ci o tara care construieste, care nu se resemneaza, o tara care face fata, care nu priveste în urma, ci totdeauna înainte”. În cele din urma violentele au fost stopate, fiind antrenati în aceasta actiune 16000 de politisti. Au fost implicate persoane cu statut social diferit, copii, tineri si oameni mai în vârsta.

De aici începând, fenomenul, fiindca el poate fi denumit astfel, poate fi amplu analizat. Nu am sa îndraznesc decât o succinta analiza, privita din punctul de vedere al libertatii zilelor noastre, prost înteleasa de unii oameni. Si nu este o remarca noua si nici restrânsa, ci valabila pentru foarte multe tari de pe glob.

Libertatea este un concept filosofic, a carui semnificatie ar putea fi rezumata prin sintagma „lipsa constrângerilor”. Ea zugraveste comportamentul uman. A fost o tema care a preocupat filosofii, teologii, precum si statul.

Pentru Socrate, de exemplu, libertatea este poarta tuturor dereglarilor individuale si sociale, calea spre desfrâu si descompunere; pentru Aristotel, aparator al libertatii, este poarta prin care intra bucuria de a trai, poarta prin care intra viciile fiind cea a pasiunii. Venind mai aproape de vremurile noastre, pentru filosoful britanic John Stuart Mill (1806–1873), libertatea este determinata de raporturile dintre individ si societate, sfera libertatii umane cuprinzând anumite libertati printre care si „libertatea alegerii unui stil de viata”. Si ce stil de viata trebuie ales? Chiar nu stim sa alegem, nu stim sa discernem? Stilul de viata presupune într-adevar cultura! Este gustul pentru elevat si frumos. Stilul nu presupune cantitatea, ci calitatea; înseamna atitudine corecta, cuviincioasa, actiune folositoare, idei sanatoase, înseamna bucuria de a trai, dragostea, prietenia, dorinta de înaltare, de a deveni o persoana cu o carte frumoasa de vizita. A fi bogat si lipsit de caracter, nu poate fi decât un stil ales daunator atât tie cât si oamenilor din jurul tau.

Pentru a ajunge sa te poti bucura de libertate, trebuie mai întâi sa-ti înfrângi barbaria, pe care o purtam fiecare dintre noi, unii într-o masura mai mica, altii mai mare, si pentru a-ti înfrânge barbaria trebuie sa te cunosti pe tine însuti si sa reusesti sa-ti modelezi caracterul. La început nu esti atât de constient, te ajuta parintii, scoala, mai apoi te straduiesti singur sa dobândesti un comportament moral care sa fie în armonie cu cei din jur. De altfel normele comportamentului moral au fost cuprinse în cele zece legi biblice comune religiilor mozaica, crestina si mahomedana, religii dominante si la ora actuala în lume. Incorectitudinea, obraznicia, minciuna, lipsa de respect, tin de zonele întunericului; numai spiritul benefic este creator, spiritul malefic este distrugator; omul care ia în brate spiritul malefic ajunge la desfrâu, se deconecteaza de la spiritul Divin. „Vai de feciorii razvratiti, zice Domnul, vai de cei ce fac planuri fara Mine, care fac legaminte ce nu sunt în Duhul Meu, ca sa gramadeasca pacate peste pacate!”(ISAIA 30, 1)

Conceptul de libertate ideal în societate se presupune a fi acela în care orice om e liber sa faca ceea ce doreste, atâta timp cât nu încalca libertatea altui om. Exista si extremele acestui concept. Si vai, cât a avut omenirea de suferit din cauza extremismului! Una dintre extreme este libertatea totala reprezentata în principal de catre curentul Punk. Filosofia acestui curent e simpla: „Sunt liber sa fac ce vreau, inclusiv sa îmi înfig bocancul în fata ta”, filosofie total anarhista. Curentul Punk a aparut între anii ’76-’80. Un adept Punktrebuia sa fie altfel decât ceilalti, sa socheze, violenta fiind omniprezenta în manifestari, de la înfatisare, la limbaj, comportament; un revoltat fara cauza, un om nelinistit, caruia îi place sa traiasca periculos. Cealalta extrema este reprezentata de totalitarism, în care nimeni nu are dreptul sa faca nimic decât ceea ce i se spune. Chiar daca la prima vedere par doua extreme total diferite, ele au un lucru în comun, ni se spune, si anume acela ca societatea e împar?ita în doua grupuri, unul care are libertatea totala ?i unul care nu are deloc.

Rolul statului ar fi sa se apropie cât mai mult posibil de conceptul ideal de libertate, cât mai multi oameni sa se poata bucura de cât mai multe libertati. Pentru a asigura acest lucru exista legi care trebuie respectate. Corectitudinea comportamentala este o manifestare de respect în primul rând fata de tine, dar si fata de cei din jurul tau, respect „fata de autoritate”, dupa cum a exprimat Premierul britanic. A te purta corect, politicos, a fi calm, a cunoaste legile tarii si a le respecta, indica un om care-si iubeste tara, un om instruit, un om care a învatat sa se poarte în societate. Astfel de oameni ofera încredere si lumina celor din jur lor. Iata câta dreptate a avut premierul britanic când a afirmat ca este „o problema de cultura”!, morala fiind aceea care trebuie sa stea la temelia culturii unui individ si a vietii politice a societatii, deoarece se mai întâmpla „sa fii instruit, dar natâng, brutal si simplist” spunea un gânditor român. Mergând mai în adânc, filosoful german Friedrich Nietzsche afirma ca morala apartine credintei, nu politicii.

Dintre cele sapte Pacate capitale, face parte si Mânia, numita si furie, prin care se întelege respingerea iubirii si adoptarea sentimentelor razbunatoare si a gândurilor pline de ura. Ce ne spune Biblia despre mânie? „Nu te grabi sa te mânii în sufletul tau, caci mânia locuieste în sânul nebunilor.”

Filosoful român Nae Ionescu (1890-1940) precizeaza ca problema libertatii se pune în modul urmator: „Exista mai multe drumuri de urmat si omul alege unul din ele. El alege, dar el nu poate actiona decât atunci când cunoaste conditiile multiple în care aceasta actiune este posibila.Daca nu cunoaste aceste posibilitati si implicatii, atunci actiunea nu o face el, ci ea se întâmpla cu el.” Cu alte cuvinte, este luat de val, în necunostinta de cauza! Se pare ca acesta a fost si cazul acelor tineri mâniosi, iesiti în strada pentru a fura, a distruge.„Exista întotdeauna o limita a libertatii. Este un nonsens sa se vorbeasca despre o libertate absoluta. Omul nu poate fi liber sa faca orice vrea el: Libertatea îsi are limitele ei, care sunt indicate de natura omului. Prin urmare, tot ceea ce depaseste normalul, natura omului, poate sa fie interzis, fara însa ca aceasta sa reprezinte un atentat la libertate.”

Statul la emiterea legilor are în vedere conceptele de bine si rau si gaseste un echilibru pentru a reusi sa asigure libertatea cetatenilor sai. Dar mai sunt si reguli pe care statul nu le poate stabili si care tin de bunul simt al omului. Iata ca ajungem din nou la Credinta, la Religie, la invocarea Decalogului care este suma bunului simt crestinesc – Porunca a VIII: „Sa nu furi” si porunca a X-cea: „…sa nu poftesti vreun alt lucru care este al aproapelui tau”.

Este minunat sa ai moralitate de ordin religios! Si cartea de capatâi a acestei moralitati este Biblia. Se stie ca o viata lipsita de credinta este o ratacire în spatiu si timp. Ratacim, ratacim si nu mai gasim calea cea buna!

Apostolul Pavel spunea acum 2000 de ani ca morala este înscrisa în inima omului.

Exista o lege morala cu care te nasti, adica acea predispozitie de a alege binele de rau; dar exista si o constiinta morala, cea care-l face pe om sa discearna cu buna stiinta, adica cunoscând, sa poata alege si sa se manifeste ca atare. Atât legea morala cât si constiinta morala (constiinta fiind un produs al activitatii creierului uman) îsi au izvorul în fiinta lui Dumnezeu. Constiinta morala se poate capata în timp, dupa cum am spus prin educatie, cultura. Ce cultura, ce educatie au avut acei copii si tineri implicati în incidente? Care a fost rolul familiei, scolii, Bisericii? Li s-a vorbit despre Credinta? I-a dus cineva în Biserici unde ar fi putut învata sa fie linistiti, sa nu vorbeasca când nu trebuie, sa cunoasca respectul, sa-si înfrâneze pornirile necuviincioase, sa învete blândetea, bunatatea, corectitudinea, iubirea de Dumnezeu? Cu câti dintre copiii nostri s-a mai întâmplat acest fericit lucru în aceste ultime decenii?

Libertatea poate fi si poarta de intrare a viciilor, însemnând si dreptul de a pacatui, de a face si rau nu numai bine, dar evlavia (religiozitatea) înseamna a cunoaste si a lua din libertate numai ceea ce este bun si frumos, adica a discerne, din dragoste de Dumnezeu.

Întelepciunea poporului român a creat multe zicatori, versuri, în legatura cu educatia omului, a copilului în familie. Zicala „Asta nu-i dus de multe ori la biserica”, atribuita unui om pacatos, spune mult despre acel om”.

Redau mai jos fragmente din „Vorbe cu tâlc” ale poetului român Vasile Militaru (1885-1959) decedat într-una din închisorile comuniste:

Când copilului nuiaua nu-i sta – sfânt – la poarta mintii,/ Râde fericit copilul, dar la urma plâng parintii! […] Pe copil sa-l tii în frâie, de vrei om la toti sa placa;/ Nu-l lasa orice sa-ngâne, nu-l lasa orice sa faca;/ Nu-l lasa dupa placerea-i unde vrea el sa se duca;/ Din acelasi lemn se face si icoana si maciuca./ În rasfat de-ti cresti copilul si-l lasi zilnic fara frâu,/ Tu ai semanat neghina, socotind ca semeni grâu…/ Caci, precum îti cresti copiii, vor fi oameni sau neoameni:/ Din ogor nicicând nu iese decât ceea ce sameni!/ Cei care trudesc o viata si comori mereu aduna/ Ca sa lase mostenire la copii o viata buna,/ Din copiii lor fac trântori care-si vor munci doar dintii/ Sa manânce toata viata ceea ce au strâns parintii.”

Desi traim alte vremuri, poate este bine sa cunoastem si gândurile celor de dinaintea noastra.

Si despre celelalte aspecte ale fenomenului, poate… cu alta ocazie. Dar ar fi trist sa mai existe!

Vavila Popovici – Raleigh, Carolina de Nord

O NOUA FRONTIERA? NOUA IDEOLOGIE SEXUALA MONDIALA

O constatare si o afirmatie certa: societatea nu e statica

Societatea evolueaza. Constant se indreapta spre noi orizonturi. Sau poate ar fi mai bine de spus ca unele din aceste orizonturi asa zise noi nu sunt de fapt noi ci o repetitie a unor comportamente vechi pe care societatea le-a experimentat cu mii de ani in urma, nu le-a gasit utile, si le-a abandontat sau pus in afara legii. Aceasta observatie se aplica si subiectului de astazi – noua ideologie sexuala mondiala. Tot mai mult auzim vorbindu-se despre ea – o noua ideologie sexuala mondiala, promovata in ultimii ani cu tot mai multa perseverenta si determinare de asa numitele tari “civilizate,” ONU, structurile europene, tribunalele internationale si o multime de ONG-uri si fundatii (think tank-uri) care au in spatele lor sume enorme de bani. (Va recomandam, privind ONU, un raport recent: http://cnsnews.com/news/article/un-agency-youth-program-calls-abortion-h) si un comentariu: http://www.ypeerinaction.org/index.php?option=com_content&view=article&id=24%3Ajoint-international-year-of-youth-statement&catid=2%3Asite-content&Itemid=1. 

Este insa aceasta “ideologie” chiar noua, ori o incercare de a impune societatii contemporane niste practici sexuale aberante, daunatoare, cu care societatea a experimentat cu mii de ani in urma si le-a abandonat ori interzis prin lege? O privire din aceasta perspectiva asupra Codului lui Hammurabi reflecta legiferarea cu mii de ani in urma a moravurilor sexuale normale si interzicerea celor imorale. Primul si cel mai vechi cod legal scris care a supravietuit pina in zilele noastre, Codul impune monogamia si fidelitatea in casatorie, interzice si pedepseste adulterul si pedofilia, protejaza femeia si copilul in caz de divort, si stabileste norme etice de comportament intre cele doua sexe. Aceste norme erau chiar si atunci acceptate universal devenind in timp normele dominante in toate civilizatiile si culturile cunoscute in istorie. Truismul acesta e reflectat si in Biblie, mai specific in cartea pe care carturarii Bibliei o numesc ca fiind cea mai veche carte ai ei, Cartea lui Iov. In Capitolul 31 Iov vorbeste despre monogamie si fidelitate, amintind ca derogarea de la ele atragea pedepse severe: “(9). Daca inima mea, spune Iov, a fost amagita de vreo femeie si am stat de panda la usa aproapelui meu, (10) Atunci nevasta mea sa invarteasca la rasnita pentru altul si altii sa aiba parte de ea. (11) Caci aceasta ar fi o uraciune, o nelegiuire vrednica de pedeapsa judecatorilor, (12) Un foc care mistuie pana la iad si care nimiceste toata stransura mea.” 

In unele din eseurile lui cele mai remarcabile chiar si Freud speculeaza asupra circumstantelor in care societatea a abandonat normele sexuale imorale, adoptindu-le pe cele cunoscute si practicate de mii de ani – familia, casatoria, monogamia si fidelitatea. In Civilization and its Discontents (“Civilizatia si nemultumirile ei”) publicat in 1929, un eseu care ramine pina astazi doctrina de baza a lui Freud privind relatia dintre sexualitate si civilizatie, Freud afirma ca abandonarea practicilor sexuale imorale si inlocuirea lor cu monogamia, casatoria, familia si fidelitatea, au facilitat aparitia civilizatiei umane. Simultan, in acelasi eseu Freud demonstreaza si reversul – eliminarea monogamiei, a fidelitatii, a casatoriei si a familiei va duce la regresul societatii in starea de barbarism din care s-a desprins cu mii de ani in urma. 

Inceputul Mileniului III

La sfarsitul lui iunie statul New York a legalizat casatoriile homosexuale, un eveniment care a suscitat publicarea unei multimi de articole in New York Times despre sexualitate si trendurile cele mai radicale care se manifesta in comportamentul sexual contemporan american.  In esenta, ele descriu noua ideologie sexuala mondiala, deoarece ceea ce se petrece la New York se extinde in toata lumea. 

Fara indoiala The New York Times este cel mai prestigios si influent ziar din America sau chiar din lume. O publicatie care, impreuna cu alte jurnale si reviste pe care le publica periodic, cum este The New Yorker, informeaza publicul asupra trendurilor celor mai noi in mai toate domeniile, inclusiv cele sociale si mai ales sexualitatea. Obsesia editorilor si ziaristilor de la New York Times cu sexualitatea e de netagaduit si evidenta mai in fiecare editie a ziarului. Pe linga asta le si aproba si promoveaza. Cu precadere liberal si in intregime secular, The New York Times isi mentine pozitia de lider al mediei imprimate americane tocmai pentru ca se afla in avantgarda promovarii trendurilor noi. De-a alungul anilor a promovat avortul, homosexualitatea si casatoriile homosexuale. In ani recenti a incetat sa fie critic la adresa pedofiliei, o noua tendinta in cercurile celor preocupati de sexualitatea umana si impingerea ei spre noi frontiere. 

Mongamia – O valoarea depasita? 

Pe 30 iunie 2011 jurnalistul Mark Oppenheimer a publicat in New Yorker Magazine articolul Married, With Infidelities (“Casatorit, dar infidel”) in care promoveaza pilonii noii ideologii sexuale. In primul rind ataca monogamia. “Monogamia e un lucru greu” de pus in practica, afirma el. Societatea contemporana greseste impunind monogamia ca standard de comportament pentru cei casatoriti sau pentru cei care traiesc impreuna. Tentatiile sexuale care-i ispitesc pe soti dupa casatorie sunt prea mari pentru a te astepta in mod realistic sa fie respinse. Am ridicat monogamia la rangul unei virtuti irealizabile si irealiste, spune el, si impunem cerinte prea grele din aceasta perspectiva asupra cuplurilor casatorite. 

Aici, Oppenheimer i-l aduce in sprijinul ideilor lui pe Dan Savage, un editorialist homosexual din Seattle, Washington care acum 20 de ani a declansat o cruciada impotriva monogamiei. Savage are multi adepti. Tot mai multi pe zi ce trece. Personalitate influenta in ideologia sexuala contemporana, scriitor prolifc pe teme de sexualitate si comentator la multe ziare proeminente din SUA, Savage sugereaza abandonarea monogamiei in favoarea unei “etici sexuale realiste” in armonie cu practicile sexuale curente. Casatoria bazata pe romanta trebuie pusa in muzeu, afirma el. In locul ei, spune el, e de dorit sa se instaureze o ideologie sexuala noua, una bazata pe practicile sexuale prevalente in comunitatile homosexuale, si care includ pornografia, toleranta fata de infidelitate si adulter, sexul de grup, fetisuri, aranjamente intre parteneri de intretinere de relatii sexuale cu persoane terte, si transformarea casatoriei intr-o instutite “deschisa” oricaror practici sexuale care-i fac pe “parteneri” mai fericiti. In engleza noul canon e numit “open marriage” sau “serial monogamy,” adica monogamia in serie unde “partenerii” cad de acord sa fie monogami doar pentru o perioada de timp specifica, dupa care fie ca se inteleg sa continue exclusivitatea in casatorie, fie ca aplica, unilateral sau de comun acord, relatii sexuale “deschise” catre alte practici sau cu alti parteneri. 

Monogamia, spune Dan Savage, inseamna moarte sexuala pentru soti, plictiseala, lipsa de varietate. Cu ani in urma a publicat cartea “It Gets Better” (“Spre mai bine”), un bestseller in care argumenteaza ca uzurparea monogamiei in favoarea casatoriilor deschise va fortifica nu submina valorile familiei. Savage pune in virful prioritatilor casniciei satisfactia sexuala. Unde e satisfactie sexuala spune el, familia nu se destrama. In consecinta, nu e greu de inteles ca daca vrei sa ai o familie si o casatorie puternica trebuie sa mai lasi din principiile sexuale puritane si sa le imbratisezi pe cele care duc la satisfactia sexuala a sotului sau a sotiei. Casatoria deschisa nu ingaduie gelozie. Mai ales femeilor. A impune monogamia barbatilor, spune Savage, constituie o asteptare gresita din partea femeilor fata de sotii lor. 

Monogamish

In locul monogamiei, Savage si altii ca el, propun instaurarea unei relatii pe care ei o numesc, in engleza, “mongamish” (adica “nu tocmai monogama, dar cumva monogama”), una in care partile nu isi impun reciproc monogamia sau restrictiile care in mod traditional au fost asociate cu monogamia. Divorturile recente ale unor personalitati proeminente, spune Savage, s-a datorat tocmai faptului ca sotiile au impus sotilor lor un cadru matrimonial bazat pe monogamie. Ultimul exemplu pe care Savage il da in sprijinul teoriei lui este Arnold Schwarzenegger. La fel pe fostul presedinte american Bill Clinton care cu toate ca nu a divortat, ar fi putut trece mai bine prin criza de familie cauzata de relatiile lui de adulter daca sotia nu i-ar fi impus normele monogamiei. In consecinta, spune Savage, aceste casatorii au esuat pentru ca sotiile le-au impus sotilor lor “exclusivitate sexuala.”  

Un studiu publicat in 2001 in The Journal of Family Psychology (Jurnal de Psihologie a Familiei) estima ca intre 20% si 25% dintre americani au fost infideli in perioada casatoriei, iar un studiu publicat in 2010 de catre Universitatea din Chicago indica ca 14% dintre femei si 20% dintre barbati au recunoscut ca au fost infideli in perioada casatoriei. Pentru reducerea infidelitatii, spune Savage, e mai bine ca societatea sa nu insiste asupra monogamiei ci sa se obisnuiasca cu mai putina monogamie si cu mai multa infidelitate. “A fi monogam, spune Savage, e mult mai greu decit oamenii cred.” “De ce sa nu spui sotului sau sotiei ca te intereseaza o alta persoana.” Asta, dupa el, e rezolutia ideala pentru constringerile impuse de modul de viata monogam. Curios, insa, si nu putin relevant privind simplicitatea si subrezimea ideilor lui Savage, el isi bazeaza opiniile si pe studii istorice stranii si fenomene sociologice cu totul bizare preluate de la periferia civilizatiei umane. De exemplu, spune el, barbatii Inuit (eschimosi) isi iau “sotii temporare” cind sunt plecati de acasa in calatorii lungi, in timp ce sotia si copiii ramin acasa. Iar in Venezuela, in tribul inca necivilizat al Barilor, femeile intretin relatii sexuale cu diversi barbati pentru a se asigura ca dupa nasterea copilului vor fi suficienti barbati responsabili pentru intretinerea lui. In plus, Savage ii da ca exemplu “de urmat” si pe homosexualii americani, unde nivelul de infidelitate e de 50%. In majoritatea acestor cazuri partenerii intretin relatii sexuale simultan cu alti barbati cu cunostinta partenerilor lor. 

Articolul lui Mark Oppenheimer Married, With Infidelities poate fi citit aici in engleza: http://www.nytimes.com/2011/07/03/magazine/infidelity-will-keep-us-together.html?_r=2&pagewanted=all Nu va recomandam articolele lui Dan Savage pentru ca sunt murdare si vulgare. 

Ari Karpel – Monogamish

In August Ari Karpel a publicat si el un comentariu pe aceasi tema – necesitatea eliminarii monogamiei. Ideea aceasta devine tot mai acceptata in rindul tinerilor americani, in mod special al studentilor universitari. De ce nu, intreaba autorul? Daca unul dintre parteneri doreste sa aibe o relatie sexuala imediata si celalat partener nu e pregatit, de ce sa nu i se permita sa aibe o relatie de moment cu o alta persoana? Si aici, cuplurile traditionale pot invata mult de la cuplurile homosexuale, spune Karpel. Frontierele sexuale inspre care homosexualii imping societatea sunt tot mai fluide si radicale. O data ce relatiile homosexuale sunt legalizate, urmaza “egalitatea” cu restul societatii, casatoriile homosexuale, dar acesta nu a puncul final. Un scop aditional si imediat este fasonarea unei ideologii sexuale noi care sa transforme chiar si moravurile sexuale traditionale intre persoanele de sex opus. De ce sa impuna societatea regulile monogamiei asupra persoanelor care nu sunt de acord cu ele? In alte cuvinte, de ce sa nu fie majoritare in societate moravurile sexuale practicate de homosexuali in loc de cele practicate traditional? De ce uniformitate si nu diversitate, intreaba Karpel? 

Datele statistice privind practicile ne-monogame sunt groaznice. Un studiu recent emis in SUA indica ca 12% dintre cuplurile care practica ne-monogamia au relatii sexuale in trei, 56% dintre ele au relatii sexuale cu persoane terte ori cu ambele persoane, doar 40% dintre parteneri isi dezvaluie relatiile de infidelitate, 20% dintre ei nu se intreaba reciproc daca intretin relatii sexuale cu alte persoane, 34% dintre ei intretin relatii sexuale secrete fara stirea partenerilor lor, 40% intretin relatii de prietenie cu alte persoane dar aceste relatii includ “beneficii” sexuale, 42% dintre parteneri cad de acord sa-si dezvaluie, in primele 3 luni de la initiarea relatiilor, daca au alti parteneri sau sunt interesate in alte persoane, etc. Curios, autorul studiului afirma ca toate aceste lucruri sunt bune si preferabile relatiilor monogame. 

Articolul lui Ari Karpel, in engleza, il putati citi aici: http://www.advocate.com/Print_Issue/Features/Monogamish/ 

Pedofilia

Noua ideologie sexuala promoveaza si pedofilia. Ati citit corect – noua ideologie sexuala promoveaza relatiile sexuale intre adulti si minori. Tot mai mult se discuta despre iminenta “normalizarii” pedofiliei de catre American Psychological Association, cea mai influenta asociatie de psihologi din lume. A facut valuri acum citeva decenii cind a “normalizat” homosexualitatea, declarind-o o varianta normala a sexualitatii umane. De atunci, pozitia Asociatiei a fost adoptata de tot mai multe organizatii si a devenit acceptata chiar si in deciziile judecatoresti care au legiferat casatoriile homosexuale in America. Pozitia APA e mentionata favorabil si in rezolutiie Uniunii Europene si ale Consiliului Europei care promoveaza drepturile homosexualilor. In plus, de-a lungul anilor APA a intervenit intr-o multime de cazuri celebre promovind normalitatea homosexualitatii. Dar pedofilia? 

Tot mai mult se vorbeste despre o iminenta schimbare de pozitie a APA privind pedofilia in sensul afirmarii normalitatii ei. Pe 16 august a fost organizat un simpozion in Baltimore, SUA, la care au participat cercatatori de la mai multe universitati proeminente din SUA. Scopul conferinte, au afirmat cei in cunostinta de cauza, a fost promovarea ”normalizarii pedofiliei.” Simpozionul urma sa examineze caile prin care “minor-attracted persons” (adica “persoanele atrase de minori”) se pot implica in revizuirea clasificarii actuale a pedofiliei de catre APA ca o maladie. De fapt, in SUA exista un grup de activisti pro-pedofilie si psihiatri, numit grupul B4U-ACT, care promoveaza normalizarea pedofiliei in cadrul APA. Membrii acestui grup parvin din unele din cele mai prestigioase universitati americane, printre ele Harvard University, Johns Hopkins University, University of Illinois, si University of Louisville. Liderul acestei miscari, Howard Kline, afirma ca pedofilia e doar o varianta a sexualitatii umane, o forma de orientare sexuala care nu trebuie stigmatizata. “Nimeni nu isi alege, spune el, sa fie atras emotional sau sexual de copii sau adolescenti. Cauza este necunoscuta.” Grupul pro-pedofilie, insa, nu isi propune sa promoveze tratamentul persoanelor care sufera de pedofilie. 

Actiunile de normalizare a pedofiliei au inceput in Marea Britanie in sinul Societatii Psihologice Britanice (The British Psychological Society) in anii 70. In anii 40 psihologii britanici au promovat normalizarea homosexualitatii reusind, in anii 50, sa o dezincriminalizeze. Efectele dezastruoase a flagelului homosexualitatii in Marea Britanie de atunci incoace sunt bine cunoscute. O contributie la normalizarea pedofiliei a facut-o si publicatia Playboy care promoveaza si pornografia infantila. De atunci s-au adaugat acestor eforturi “specialisti” de toate culorile si unsi cu toate alifiile, unii mai murdari ca altii, si majoritatea dintre ei persoane sau miscari care pot beneficia financiar din normalizarea pedofiliei, de exemplu pornografistii, cei care promoveaza prostitutia, sau abolirea virstei minime de intretinere de relatii sexuale. Degenerarea umana se pare e fara limite. 

AFR VA RECOMANDA: Privind eforturile de normalizare a pedofiliei va recomandam doua articole excelente. Primul a fost scris si publicat recent de colegii nostri de la Pro Vita Bucuresti si intitulat “Revolutia sexuala si copiii”:

http://www.culturavietii.ro/2011/08/01/revolutia-sexuala-si-copiii/

iar al doilea, in engleza, a fost publicat pe 16 august:

http://www.lifesitenews.com/news/academic-conference-seeks-to-normalize-pedophilia/ 

NU TOTI SUNT DE ACORD

Pare surprinzator, dar unii dintre cei mai vociferi adversari ai noii ideologii sexuale mondiale sunt fostii homosexuali. Cu toate ca nu se scrie sau stie mult despre ei, comunitatea fostilor homosexuali e extinsa in intreaga lume si e in crestere. Chiar si New York Times a sesizat lucrul acesta, in iunie publicind un articol lung despre unul dintre liderii cei mai proeminenti ai miscarii homosexuale americane intre adolescenti: Michael Glatze. In adolescenta si anii 20 ai vietii, Glatze a fost idolul adolescentilor homosexuali americani. Ura cu furie pe cei care criticau homosexualitatea, pina intr-o zi cind s-a intilnit cu Dumnezeu. Si-a venit in fire, s-a dezlipit de homosexualitate, s-a inscris la un colegiu de studii biblice din Wyoming unde inca studiaza, si-a reinnnoit mintea, si a pornit o cruciada impotriva orbirii homosexualitatii. Va recomandam articolul:  http://www.nytimes.com/2011/06/19/magazine/my-ex-gay-friend.html?pagewanted=all Glatze, acuma in anii 30 ai vietii, vine si in sprijinul tarilor si grupurilor care lupta impotriva deceptiei homosexuale, si afirma ca singurul grup din societatea americana care intelege perfect pericolele propagandei homosexuale sunt crestinii conservatori. 

Pe linga Glatze insa, sunt si altii, la fel de bine cunoscuti. Va redam mai jos un material pregatit de d-l Bogdan Mateciuc, Director Executiv AFR, despre Jeff Johnston, si el un fost homosexual, o persoana care a abandonat homosexualitatea si si-a schimbat orientarea sexuala. Oricat de incredibil pare acest lucru pentru unii dintre noi, Jeff Johnson vorbeste despre aceasta problema din interior. Si o face raspunzand unora dintre miturile si dezinformarile care apar in presa in legatura cu terapia pentru homosexualitatea nedorita. Articolul in intregime, tradus si pregatit de d-l Mateciuc, il aflati aici: http://www.homosexualitate.ro/resurse/terapieschimbare.pdf  Redam din el citeva paragrafe mai relevante. Materialul pregatit de dl Mateciuc face parte din programul “Speranta si vindecare pentru homosexuali,” o initiativa online derulata de Alianta Familiilor din România. Este, credem noi, cea mai ampla baza de documentare asupra homosexualitatii in limba romana, a cauzelor si posibilitatilor de tratare a acesteia. Vizitati-ne la http://www.homosexualitate.ro.  

Terapia pentru homosexualitatea nedorita

Jeff Johnston 

Exista un flux constant de critici în rândul activistilor homosexuali, dar si în mass-media, la adresa barbatilor si femeilor care afirma ca au abandonat homosexualitatea.. Unii se straduiesc sa submineze credinta religioasa a acestor barbati si femei iar altii chiar încearca sa le nege dreptul la terapie. De asemenea, atacati sunt si specialistii care lucreaza cu persoanele care vor sa-si schimbe comportamentele, identitatea si atractiile homosexuale – un grup de activisti homosexuali îi numeste pe acestia „impostori”. În plus, sunt atacate si organizatiile si asociatiile care lucreaza cu cei ce vor sa scape de homosexualitate. (…) Iata câteva acuzatii referitoare la minciuna fata de cazul meu si fata de altii care au abandonat homosexualitatea: nu ai fost niciodata homosexual; nu te-ai schimbat; ai o casnicie nenorocita, fara dragoste si fara sex; îti reprimi adevaratul eu; vei fi prins ca minti la fel ca X sau doar exagerezi. 

Cititi-ne relatarile si vedeti singuri cum stau lucrurile. Nu luati de bun tot ce apare în presa. Veti observa ca fiecare are povestea lui unica; calatoria catre si de la homosexualitate e diferita pentru fiecare. Si, desi exista multe asemanari, felul de schimbare traita e diferit. Da, unii s-au întors si si-au reluat identitatea si comportamentul de homosexual sau lesbiana. Altii au cazut, s-au ridicat, s-au scuturat de praf si au reluat calatoria catre heterosexualitate. Nu e un drum usor. Dar istoria miscarii pentru schimbare, cresterea si diversitatea asociatiilor si a consilierilor pentru cei ce cauta ajutor, precum si longevitatea si rezistenta schimbarii reale din multe vieti reprezinta o dovada a libertatii, vindecarii si transformarii. Dupa 35 de ani de activitate a Exodus si a altor organizatii similare, am putea spune ca criticii si negationistii ar trebui sa ia o pauza. De ce e atât de greu de acceptat ca cineva se schimba din homosexual în heterosexual? Multi nu au nici o problema atunci când cineva „îsi admite propriul eu” si trece de la heterosexualitatea la homosexualitate. De fapt, atunci când cineva „descopera cine e cu adevarat” si se identifica drept homosexual, se pare ca li se da un permis sa-si abandoneze sotia si familia, chiar daca asta înseamna încalcarea unor juraminte pe care le-au facut. 

Când lucrurile stau invers însa, când cineva decide ca atractiile lui/ei s-au schimbat sau vrea sa treaca la niste relatii barbat-femeie sanatoase, atunci se considera ca asta e imposibil. Se aplica un alt standard – un standard dublu. Mai bine de o suta de ani de literatura clinica si de cercetare demonstreaza faptul ca homosexualitatea nu este fixa. Orice analiza deschisa, sincera a literaturii psihologice asupra schimbarii de la homosexualitate va arata ca unii oameni au parte de o schimbare considerabila a comportamentului, identitatii si/sau atractiilor lor.  (…) 

Evident, exista foarte multe dovezi ca multi oameni au scapat de gândurile, fanteziile, atractiile, identitatea si comportamentele homosexuale. Dr. Robert Spitzer, care a jucat un rol determinant în eliminarea homosexualitatii din lista de boli mintale a Asociatiei Americane de Psihiatrie, a început sa-si revizuiasca pozitia privind imposibilitatea schimbarii de la homosexualitate. El a argumentat ca este suficienta o singura persoana pentru a darâma o credinta larg raspândita. S-a întâlnit cu unii oameni care spuneau ca s-au schimbat si a decis sa studieze problema. Dr. Spitzer admite ca schimbarea e dificila, dar afirma: „Ca majoritatea psihiatrilor, credeam ca te poti împotrivi comportamentului homosexual, dar ca orientarea sexuala nu se poate schimba. Acum cred ca asta nu e adevarat – unii oameni pot si se schimba.” (…) 

Este adevarat ca unele asociatii medicale si psihologice au emis declaratii privind îngrijorarea lor asupra eforturilor de schimbare a orientarii sexuale. Totusi, adevarul e ca în spatele eforturilor de interzicere a acestor terapii se afla activistii homosexuali, fara sa beneficieze însa de un suport solid pentru eforturile lor. În ciuda acestui lucru, terapiile de reorientare nu au fost interzise si nici declarate neetice. Sa luam exemplul Asociatiei Americane de Psihologie (APA). O echipa de lucru a APA a analizat o parte din literatura despre homosexualitate si, în 2009, a emis un raport, Raspunsuri terapeutice adecvate la orientarea sexuala. Din fericire, raportul nu a solicitat interzicerea ESOS. De asemenea, se mentioneaza importanta credintei religioase pentru multi clienti si se afirma dreptul clientului de a stabili directia si scopul terapiei. (…) 

Sunt multi specialisti care cred ca unele dintre pozitiile de baza ale APA asupra homosexualitatii sunt nefondate stiintific, si cred asta de mai bine de 30 de ani – în mod specific, atât pretinsa normalitate a acestei probleme, cât si pretinsa lipsa a patologiei asociate. Principala mostra de abordare filosofica în raport este afirmatia ca homosexualitatea a fost dovedita ca fiind normala. Însa, ca specialist practician, stiu prea bine ca aceasta declaratie de normalitate este o judecata valorica care, atunci când este prezentata ca un fapt stiintific, transforma stiinta într-un fel de religie. Mai mult, aceasta pretentie este folosita pentru a promova o normalitate etica a atractiilor homosexuale ale persoanei.  

Dr. Richard Williams, profesor de psihologie la Brigham Young University si director la Wheatley Institution, descrie câteva dintre conceptele presupus stiintifice care apar în raport: Notiuni cum ar fi orientarea, atractiile si identitatea sexuala nu sunt definite si nici descrise cu claritate. Nu sunt certificabile ca si cauze ale comportamentelor si sunt abordate doar ipotetic. De aceea, ele nu sunt stiintifice. Daca Echipa de Lucru a inclus asemenea aspecte printre „faptele stiintifice” pe care le mentioneaza, aceasta denota o întelegere superficiala si problematica a stiintei, având însa de-a face cu o abordare populara si simplista fata de un model cultural, dar caricaturizat, al stiintei în încercarea de a defini si a explica fenomene umane reale. Mai încolo, dr. Williams scrie despre „întelegerea superficiala si problematica a stiintei” a echipei de lucru si despre folosirea de catre aceasta „a unei abordari relativ datate si neexaminata asupra datelor stiintifice” pentru a discuta aceste aspecte, si mentioneaza anumite „agende politice care sunt evident la lucru”. (…) 

Barbati si femei care au atractii homosexuale au dreptul sa îsi aleaga propria abordare terapeutica si sa fie respectati pentru credinta lor. Principalele asociatii terapeutice sunt de acord asupra importantei acestor doua aspecte fundamentale: clientii au dreptul la autonomie pentru a-si stabili propriile scopuri pentru consiliere; specialistii sunt chemati sa respecte valorile religioase si spirituale ale clientilor lor. Pentru multe persoane, a fi crestin înseamna a avea niste standarde ridicate privind sexualitatea – a învata cum sa abordezi tentatiile si a-ti limita actele sexuale la cadrul matrimonial dintre sot si sotie. Cei ce cred asta si se lupta cu o homosexualitate nedorita au dreptul sa fie sustinuti pentru a corela asta cu credinta lor. Psihologii recunosc importanta autonomiei clientului, precum si valoarea credintei în viata clientului. Terapeutii care practica diferite eforturi de schimbare a orientarii sexuale ofera un serviciu de valoare pentru acei clienti a caror identitate religioasa este mai importanta decât conflictele homosexuale de care au parte. Ei îi ajuta pe acesti barbati si femei sa îsi aduca sexualitatea în linie cu credinta lor si este important ca ei sa continue sa ofere acest ajutor valoros. (…) 

Asociatia Americana pentru Cercetarea si Terapia Homosexualitatii (NARTH) a publicat o analiza a literaturii psihologice despre homosexualitate si schimbare, Ce arata studiile: Raspunsul NARTH la afirmatiile APA despre homosexualitate. Iata care sunt concluziile lor: În timp ce câteva dintre principalele asociatii psihologice au avertizat ca interventiile menite a schimba orientarea sexuala pot fi periculoase, asemenea avertizari nu au nici o baza în literatura profesionala si stiintifica. Din contra, cercetarea empirica din ultimii zece ani, efectuata de Spitzer, Karten, Jones si Yarhouse, de exemplu, nu a identificat nici o dovada a raului. Numarul limitat de rapoarte clinice care afirma ca raul este posibil – daca nu probabil – daca o persoana pur si simplu încearca sa se schimbe, sunt în mod tipic scrie de activisti homosexuali. În mod ironic, principala încercare empirica (Shidlo si Schroeder) de a documenta acest rau a condus la dovezi ca terapia de reorientare i-a ajutat pe unii oameni. 

Chiar si atunci când clientii nu au obtinut nivelul de schimbare pe care si-l doreau, din acele încercari au rezultate alte beneficii. În ultima decada, unele studii sau analize (de ex. Nicolosi, Byrd, si Potts; Shidlo si Schroeder; Spitzer) asupra persoanelor care au participat la procese de reorientare sexuala terapeutica sau de natura religioasa au aratat ca multe persoane care nu si-au atins tinta de reorientare sexuala au gasit totusi procesul ca fiind benefic. De exemplu, unele „esecuri” de reorientare au declarat ca se simt mai putin deprimati, ca se simt mai barbati (barbatii) sau mai feminine (femeile) si ca au dezvoltat relatii non-sexuale mai intime cu acelasi sex. Tragem concluzia ca beneficiile documentate ale terapiei de reorientare – si lipsa unui pericol general documentat – sustine disponibilitatea în continuare a acesteia pentru clientii care îsi exercita dreptul la autonomie terapeutica si la auto-determinare, printr-un consimtamânt informat etic. (…) 

Exista o puternica legatura între homosexualitate si riscuri majore la adresa sanatatii. Exista un volum mare de date care arata ca comportamentul homosexual prezinta riscuri. Nu s-a demonstrat ca „stigmatul social” sau „discriminarea” ar conduce la acele pericole. Organizatiile profesionale admit frecvent ca exista un mare numar de probleme de sanatate asociate cu homosexualitatea, inclusiv: depresie, rau auto-provocat, comportament sexual riscant, incidenta ridicata a HIV/SIDA si a altor BTS, abuz de substante, anxietate, paranoia, bulimie, probleme relationale; dependente sexuale si tulburari de personalitate. Modelul propus pentru prevalenta acestor probleme în viata homosexualilor este acela ca ele sunt produse de „stresul minoritatii”, de „stigmatul social” si de „discriminare”. 

Conform acestei opinii, persoanele credincioase care afirma ca modelul lui Dumnezeu pentru sexualitate este un barbat/o femeie, cei cu atractii homosexuale care nu vor acele atractii si oricine ofera consiliere pentru reducerea sau schimbarea acestor atractii sunt toti promotori ai unui stigmat, ai discriminarii si ai unui bigotism homofob. Ca urmare, multe asociatii de activisti cred ca acesti oameni trebuie opriti. Asa ca grupurile din cadrul asociatiilor de psihologie lucreaza la interzicerea terapiei pentru homosexualitatea nedorita. Si nu doar a terapiei, ci a oricui care sugereaza ca corpul nostru a fost conceput pentru o sexualitate hetero, a oricarei dezaprobari sociale sau religioase a homosexualitatii si a oricui care sugereaza ca heterosexualitatea este norma. (…) 

Aceia dintre noi care au scapat de homosexualitate cunosc lanturile pacatului si rusinii si multi dintre noi au simtit iubirea lui Dumnezeu si puterea Lui de transformare. Nu e de mirare ca unii oameni nu înteleg aceasta, ca nu vor accepta aceasta si ca ne vor ataca în încercarea de a anula relatarile noastre. În aceasta lume confuza si esuata din punct de vedere sexual, exista tineri si tinere care cresc cu astfel de probleme profunde. Este important ca relatarile noastre sa continue sa fie auzite si ca realitatea schimbarii de la homosexualitate sa continue sa fie anuntata în spatiul public, pentru ca si altii sa afle despre libertatea si schimbarea de care am avut noi parte. 

SEMNATI DECLARATIA DE LA TIMISOARA!

http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php 

Haideti, haideti! Am trecut de 6.900 de semnaturi, dar tinta este de 7.500. Mai avem doar putin de alergat pina la incheierea maratonului timisorean. Va rugam continuati sa semnati si sa dati mai departe Declaratia la cit mai multi sa o semneze.   

Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul si semnati Declaratia. http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php  Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura d-tra nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”)      

Declaratia accepta doar o singura semnatura pe adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”    

Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim!

Rugaminte: Va rugam postati si publicati acest apel peste tot. Va multumim. 

PENTRU ROMANII DIN CALIFORNIA

Cu saptamini in urma v-am informat ca in iulie guvernatorul Californiei a semnat o lege care impune predarea in scolile publice din California a unui curs despre homosexualitate, in speta, “contributia” homosexualilor la civilizatia mondiala. Crestinii californieni vad acest curs ca unul deghizat sa indoctrineze adolescentii si copiii in homosexualitate. Suntem de acord. Au lansat un referend de abrogare a legii. Pina pe 7 octombrie  trebuie sa obtina si sa inregistreze la autoritati 775.000 de semnaturi valabile pentru ca initiativa sa fie pusa la vot in toamna acestui an. Detalii despre acest proiect pot fi aflate aici: http://www.pacificjustice.org/news/%E2%80%9Cgay-history%E2%80%9D-law-halted-referendum-drive Rugam pe toti romanii si bisericile romane din California sa se implice. Tabelele de semnaturi pot fi descarcate aici: http://stopsb48.com/get-involved/sign-the-petition/ Va rugam sa le tipariti si sa le dati prin biserici sa fie semnate. Important: semnaturile trebuie date in conformitate cu prevederile legal mentionate in petitie. In caz contrar vor fi anulate.

Comunitatea bisericilor crestine coreene din California a anuntat duminica ca se alatura acestui proiect si vor sprijini obtinerea de semnaturi. Nadajduim ca si romanii din California vor face la fel si nu se vor lasa mai prejos. 

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic http://www.alianta-familiilor.ro.. 

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.  

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro. 

Alianta Familiilor din Romania

http://www.alianta-familiilor.ro

DESPRE ABSTINENTA

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

La sugestia unora dintre d-tra, astazi reabordam subiectul abstinentei. Am facut-o si in vara trecuta, dar este un subiect important care nu trebuie scapat din vedere. De ce? Pentru ca traim vremuri când castitatea si abstinenta sunt luate in râs, când presiunea asupra copiilor nostri de a-si pierde inocenta la o vârsta tot mai frageda este tot mai mare, când mai toate „vedetele” traiesc o viata imorala si se declara modele de viata pentru copiii nostri.

 Traim, de fapt, in mijlocul revolutiei sexuale. Inca nu-i vedem capatul, si poate va mai lua multa vreme pâna când vom incepe sa vedem lumina la capatul acestui tunel intunecos. In plus, suntem supusi si unei tiranii ideologice sexuale imorale impuse de factorii politici, structurile europene, structurile internationale, si mai ales de catre ONU. Se pare ca nu e scapare nici unde. Tot mai multe foruri declara existenta unor „drepturi sexuale” pentru generatia tânara, generând tot mai multa confuzie in mintea ei si a copiilor nostri. In contextul ideologiei „drepturilor sexuale” abstinenta si castitatea sunt marginalizate, iar cei care le practica sunt etichetati ca oameni ingusti la minte. Ce-i de facut?

 Revenim deci la abstinenta cu un material pregatit de eminentul expert in ideologia sexuala contemporana, d-l Pat Fagan, cercetator si lector la prestigiosul institut american Family Research Council. In aprilie am prezentat la Conferinta anuala AFR un DVD cu prelegerea d-lui Fagan asupra acestui subiect. Astazi redam textual prelegerea dânsului, iar cei care doriti sa cumparati DVD-ul subtitrat in româneste, o puteti face contactându-ne la adresa noastra electronica sau pe d-l Bogdan Mateciuc, Director Executiv AFR, la bogdanmate@yahoo.com. Costul unui DVD este de 10 lei. Textul prelegerii d-lui Pat Fagan este „Sex in the City v. Christian Chastity” („Moravurile sexuale urbane v. Castitatea crestina”) Textul a fost tradus pentru noi de d-l Bogdan Mateciuc si Ionut Bruma, voluntar AFR Bucuresti.

 SEX IN THE CITY V. CASTITATEA CRESTINA

 Voi vorbi azi despre un subiect larg, o sinteza a ceea ce se petrece în SUA. Nu doar în SUA, dar în special aici, deoarece vorbim despre casa noastra. Azi familia traditionala se afla intr-o competitie acerba, un razboi as spune, unul declarat doar de o parte. O parte care are – spun eu – o cultura diferita. Practic, în centrul acestei furtuni sociale si politice este idealul sexual si modul în care natiunea percepe acest ideal sexual, cum il vede, explica si practicat. Idealul sexual poate schimba istoria, la nivel de individ si familie, local, national si global si vreau sa dezvolt cateva dintre aceste aspecte. Civilizatia vestica fiind rodul Crestinismului, la randul sau bazat pe religia iudaica, se bazeaza si este organizata în jurul monogamiei sexuale permanente. Adica pe relatiile sexuale cu un singur partener, ca sot pe viata.

  Crestinismul doreste cultivarea unei culturi monogame, ea fiind rodul Crestinismului si intre cele doua fiind legaturi profunde. Concurentul anti-cultural, cu o putere în crestere în ultimii 200 de ani, este poliamoria: adica relatiile sexuale în serie, inainte, dupa sau în loc de casatorie.

Radacinile istorice ale ideologiei sexuale contemporane

 Sunt factori politici majori în acest razboi cultural. El are o infrastructura institutionala scumpa, creata treptat în ultimii 200 de ani incepând de pe vremea lui J.J. Rousseau si de Sade, cei doi fiind primii factori institutionali. Revolutia Franceza aproape a idolatrizat razboiul cultural prin asezarea unor prostituate pe altarul Catedralei Notre Dame în plina Revolutie Franceza. Dupa 50 de ani, Marx si Engels, Engels mai ales, au facut si mai clar razboiul impotriva familiei si religiei, identificate ca doua piedici în calea statului socialist. Vedem acelasi lucru 40 de ani mai taziu, în Anglia prin Miscarea Bohemiana si Grupul Apostolilor de la Oxford si Cambridge. Ei au fost la inceput instigatorii asaltului sexual asupra Bisericii Anglicane, care a dus la aparitia Confesiunii Lambertiene în biserica protestanta. Urmariti acest curent de la “Apostoli” la Lambert, în anii 1910-20-30 si schimbarile de atunci. Tot atunci, Margaret Sanger si-a inceput calatoriile repetate peste Atlantic, având în spate cativa finantatori importanti din SUA. [Nota AFR: Americana Margaret Sanger a fost fondatoarea miscarii moderne de control al populatiei prin avort si eugenie]

  A inceput crearea unui sistem institutionalizat, ii avem pe Rockfelleri dupa anii ’40. Asa a inceput sa creasca numarul institutiilor care voiau schimbarea ideii de sexualitate. Acum avem mult mai multe asemenea institutii decat cele care sunt de partea noastra, institutii finantate si dedicate schimbarii idealului de sexualitate. Revin la perioada Revolutiei Franceze, de fapt la perioada de dinaintea ei. Revolutia sexuala a avut loc în randul celor educati si a elitelor din sistemul juridic si din clasa educata a Frantei din perioada premergatoare revolutiei, tot crescând în intensitate de atunci.

Valorile morale ale abstinentei

 Voi folosi în acest discurs termenii de monogamie si poliamorie pentru a ma referi la aceste doua culturi, subliniind diferentele dintre civilizatia vestica si oponentii ei. Ne vom concentra pe efectele angajamentului sexual permanent, pe de o parte, si pe asa-numita “sexualitate polimorfa”, pe de alta parte, si voi folosi termenul de poliamorie sau poliandrie uneori.

Multi oameni ocupa o pozitie neclara de mijloc intre aceste cele doua extreme, majoritatea americanilor aflandu-se în mijlocul cetos dintre cele doua. Asta ii aseaza practic de partea poliamoriei, chiar daca se considera ca facând parte din cultura monogamiei. Ei sunt cei la care trebuie sa ajunga mesajul nostru pentru a putea salva America de ea insasi. Ce optiuni au acesti oameni? Doua culturi cu cai profund diferite. Cultura monogama s-a construit în jurul familiei si o protejeaza. In cultura poliamorista, familia traditionala e doar o optiune din multe altele, ea fiind adesea o povara din cauza pretinsei eficiente superioare.

  In cultura monogama, aici este cheia, barbatii sunt legati de familiile lor, de sotii si copii, prin limitarea deliberata si neconstransa a sexualitatii. Asemenea relatii dintre barbat si femeie nu numai ca nu mai sunt asteptate în cultura poliamorista, dar nici nu mai sunt promovate ca norma. Aici difera foarte foarte mult idealurile de sexualitate. Se promoveaza permisivitatea, sub masca libertatii, orice restrictii sexuale fiind opuse telului principal al culturii poliamoriste: o sexualitate polimorfa dorita reciproc intre doi sau mai multi parteneri.

  Relatiile cu Creatorul sunt vazute diferit în cele doua culturi. Cultura monogama este plina de sacralitate, pe plan personal, familial, comunitar si national. Comuniunea cu Dumnezeu este frecventa si asumata.. Cultura poliamorista insa tinde sa limiteze religia si sa o suprime din spatiul public. Se roaga mai putin si cere ca rugaciunea sa fie facuta în particular. Cultura monogama intelege libertatea ca libertatea de a fi bun. Cultura poliamorista vede libertatea ca lipsa oricaror constrangeri. Acestea sunt doua pozitii total diferite si incompatibile.

  Din punct de vedere moral, monogamia cuprinde norme morale universale. Cultura poliamorista presupune un relativism moral, nu doar în domeniul sexual, ci si în alte domenii. Virtutile se potrivesc foarte bine cu cultura monogama, dar sunt incomode în cultura poliamorista unde unele virtuti, chiar si primare ca modestia sau castitatea, sunt descurajate. In cultura monogama si implicit în civilizatia traditionala vestica, legea protejeaza prin interdictie, definind anumite fapte interzise. Asa functioneaza legea, spunandu-ti ce sa nu faci si pentru ce vei fi pedepsit, si fiind liber în afara acestor granite.

  Cultura poliamorista insa protejeaza prin prescrierea normelor pentru toata lumea, netinând cont de alegerea personala a fiecaruia. E o mare diferenta intre cele doua culturi si în absenta uneia va trebui sa o alegi pe cealalta. Exceptând lucrurile care nu sunt permise, cultura monogama lasa toate actiunile si normele de conduita la discretia fiecaruia, stabilind limitele în afara carora esti liber. Având mai putine repere fixe pentru ceea ce nu este permis, cultura poliamorista creste mereu indicatiile privind normele de conduita, indicandu-le tot mai mult oamenilor cum trebuie sa se manifeste.

  Vedem asta în dezbaterile publice, mai ales în cele legate de sanatate, unde exista nu doar o oarecare opozitie, ci o incapatanare extrema de a defini domeniul lucrurilor interzise. Nu vor spune niciodata clar ce este interzis sa faci. Iar sexualitatea este principalul domeniu în care nu se doreste nicio interdictie. Cultura poliamorista respinge identitatea personala de dragul confortului, chiar si în cazul celor mai vulnerabili si nevinovati, cum sunt cei infirmi sau cei nenascuti, desconsiderând astfel legea care ii protejeaza pe cei nevinovati, principiul fundamental al justitiei. în timp ce în cultura monogama, functia cheie si principiul primar de drept care da legitimitate autoritatilor este anume protectia celor nevinovati, principiul central al Dreptului.

  In cultura monogama viata este sacra si protejata:

 In cultura monogama viata este sacra si protejata… foarte interesant: Monogamie: devotamentul sexual al sotului fata de sotia sa si implicit fata de copii, cat si protejarea vietii. In cultura poliamorista, o treime dintre copiii nenascuti sunt ucisi de mamele lor, iar persoanele în varsta si cele cu handicap devin nedorite si tot mai vulnerabile, – deocamdata la nivel conceptual – la exterminarea timpurie. La nivel guvernamental, statul constitutional a fost produsul culturii monogame. El n-ar fi putut aparea dintr-o cultura poliamorista si nu poate supravietui acolo. Statele constitutionale n-au aparut în culturi ne-monogame. Poliamoria a luat amploare în SUA atunci când a fost modificata Constitutia în numele vietii private si a principiilor gasite în umbra Constitutiei care au permis modificarea Constitutiei.

  Aceste schimbari au avut loc inainte de decizia Roe vs. Wade, in 1965 la Griswold si în 1972 la Isenstat, când Curtea Suprema a legiferat actul sexual nemarital. Atunci Curtea Suprema a hotarat daramarea monogamiei. Planned Parenthood a fost artizanul acestor doua schimbari, dar si la Roe v. Wade. [Nota AFR: Aici d-l Fagan face referinta la trei decizii judecatoresti emise de Tribunalul Suprem American din 1973 incoace care au legalizat avortul si au largit spectrul asa zisei autonomii personale in directia libertatii sexuale]

 Monogamia asigura viitorul societatii:

 Cultura monogama presupune responsabilitatea cetatenilor. Pilonul principal pe care se bazeaza forta monogamiei este responsabilitatea. Conceptul de asistenta sociala are de-a face în primul rand cu cei ce nu sunt responsabili sexual, adica cei ce au renuntat la casatorie. Nu o spunem la modul acuzator, ci mai degraba pentru a descrie fenomenul. Multi oameni au fost prinsi si sedusi de acest curent fara sa-si dea seama. Cultura monogama, pentru ca este orientata catre copii, este orientata catre viitor si are speranta. Copiii sunt protejati si astfel generatia urmatoare – viitorul tarii- este principala grija a societatii. Cultura poliamorista pune accent pe bunastarea de moment, una foarte scurta, si principala grija sunt adultii, nu copiii. Chiar daca respinge feminismului radical, cultura poliamorista promoveaza agresiv o imagine proasta a barbatului. Barbatul agresiv si hartuitor, atat fizic cat si sexual, care te paraseste. Cu asta te alegi de pe urma culturii noastre poliamoriste.

  Fiind urmari firesti ale acestei culturi, aceste disfunctii sunt acceptate de promotorii ei si apoi folosite ca justificare pentru a cere o protectie sporita si birocratie. Gradul de atasare de doctrinele lor se vede în absenta promovarii casatoriei sau în opozitia lor categorica fata de promovarea casatoriei si abstinentei. Aceste tendinte au devenit foarte evidente cu ocazia congreselor pe tema abstinentei si a programelor dedicate casatoriei.

 Monogamia protejaza femeile si copiii

 Cultura monogama este cea care protejeaza cel mai mult femeile si copii. Ei nu pot recunoaste asta desi datele sunt evidente si le au în fata. Nu pot accepta asta pentru ca ar trebui sa-si abandoneze planurile. In cultura monogama este nevoie ca barbatul sa fie ancora. In cultura poliamorista femeile sunt ancora iar barbatul poate sa alunece dupa cum doresc ei sau sotiile lor. Se intampla asa pe scara larga în detrimentul copiilor, al mamelor si a lor. Este adevarat ca în cultura poliamorista se promoveaza fetele puternice, ceea ce e bine, dar cu pretul unor barbati tot mai slabi, ceea ce nu e bine pentru ca duce la o problema sociala. Cultura poliamorista nu e deranjata de asta. Avem o scadere constanta a nivelului de educatie la barbati, desi a crescut numarul femeilor care studiaza. Asta e bine, dar nu cu pretul unor barbati needucati.

  Cultura monogama este mai eficienta economic. Aici creste numarul cetatenilor cu deprinderi si aptitudini necesare societatii, mai ales în statele democratice. Pe de alta parte, cultura poliamorista face asta doar partial si mereu cu consecinte nedorite majore, de exemplu programele de asistenta sociala, si da nastere unei sub-clase sociale permanente.

 Politica sociala a culturii poliamoriste nu functioneaza, dar casatoria si credinta da, funtioneaza din plin. Fara plasa de protectie sociala, cultura poliamorista s-ar prabusi peste noapte sub propria greutate si dezordine. Pentru interesul public, cultura monogama este necostisitoare pe când cealalta este foarte scumpa si genereaza costuri enorme care sa fie platite de cultura monogama. Ganditi-va la datele din studii. Cultura monogama se bazeaza pe sacrificarea iubirii de sine, dar cultura poliamorista incurajeaza sacrificarea altora pentru binele propriu.

 Intrebarea principala:

 Este posibil sa coexiste aceste doua culturi sub acelasi statut politic? As spune ca nu! In final una, nu stiu care, va triumfa asupra celeilalte. Statutele lor sociale sunt total incompatibile. Una din cele doua trebuie sa castige.

  Din toate aspectele expuse reies doua idei principale cu consecinte politice. In ceea ce priveste populatia, cultura monogama este fertila si în expansiune în timp ce cultura poliamorista conduce la spor natural negativ, diminuând populatia. Apoi: cultura monogama este ieftina iar cealalta este foarte scumpa. Datorita acestor doua concluzii, as spune ucigatoare la nivel politic cu o contributie semnificativa la tensiunile dintre cele doua, cultura poliamorista, dupa parerea mea, si-a gasit o cale de a supravietui si chiar de a prospera, controland patru zone critice ale politicii publice. Acestea sunt: asistenta sociala, educatia primara, educatia sexuala si programele de sanatate. Ar mai fi doua: mass media si invatamantul superior, dar tin de domenii diferite.

  Controlând aceste patru sectoare, cultura poliamorista isi extinde influenta peste cultura monogama si o dezradacineaza treptat, mai ales cu ajutorul mass mediei, o institutie anticulturala majora care prezinta în termeni pozitivi poliamoria si diminueaza deliberat si neincetat importanta si beneficiile castitatii si ale credintei.

Impactul asupra copiilor

Am facut o caracterizare succinta a tendintelor din mass-media. Cred ca sunteti de acord cu ea. Prin folosirea guvernului pentru a controla aceste domenii asistenta sociala, educatia copiilor, educatia sexuala si serviciile de sanatate, cultura poliamorista nu face altceva decat sa diminueze influenta parintilor asupra copiilor, subminandu-le autoritatea asupra copiilor. Vorbim în special de parintii din cultura monogama. Impiedicandu-i sa ii formeze ca membri ai culturii lor. As spune, chiar daca este putin mai provocator, dar o fac deliberat ca sa ilustrez problema:

  Ei smulg copilul de langa parintii lui si din cultura monogama. Facând o analogie istorica, imi vin în minte ienicerii. Nu stiu daca stiti ce erau ienicerii. In secolele 13-14, turcii au conceput o strategie prin care, în expansiunea lor lansau atacuri asupra zonelor periferice ale Europei crestine, capturand baieti si aducandu-i în tabara lor pentru a-i transforma în trupe de elita fidele sultanului, care la randul lor, dupa 10-20 de ani, ducea imperiul mai departe capturând si mai multi baieti, aducandu-i inapoi, antrenandu-i si asa functionând o strategie foarte eficienta, strategia ienicerilor. Facând o analogie, cred ca asta se intampla acum în scolile noastre prin educatia sexuala prin mass media; au aflat cum sa prinda un copil si prinderea este aproape sigura când aceste programe reusesc sa induca acceptarea si implicarea adolescentilor în relatii sexuale. Daca ai obtinut asta, ai si restul.

  Celebrul marxist italian Gramsci care a avut strategia indirecta si bine gandita de a se infiltra în institutii, nu cred ca a reusit sa o puna în aplicare, dar cu siguranta discipolii sai, care i-au preluat ideile, au reusit sa o puna la punct.

  De fiecare data când un adolescent decide sa devina activ sexual, nu sa faca sex o data, ci sa devina activ sexual, si sunt destule programe prin scoli care sa-i determine pe copii sa faca asta, desigur prevenindu-i sa nu aiba sarcini nedorite sau sa contacteze boli cu transmitere sexuala, deci odata ce incepe sa faca asta, implineste doua scopuri: distrugerea familiei si a religiei, pentru ca atunci când un adolescent devine emancipat sexual vom avea fie nasteri în afara casatoriei, avorturi, si implicit familia e distrusa inainte ca ea sa se formeze sau ulterior, dupa formare, prin divortul specific varstei de 30 de ani.

  Odata ce un copil a avut doi parteneri sexuali sau o femeie a avut doi parteneri sexuali pâna la varsta de 30 de ani, doar 44% din cei casatoriti vor mai aveao relatie stabila cu partenerul de viata. Mai mult de jumatate divorteaza pâna la aceasta varsta. Vedem aici o distrugere a familiei pe termen lung. De asemenea, copilul inceteaza sa se mai roage. Stim asta: când esti activ sexual si nu esti casatorit sigur nu mai mergi la biserica. Poti insa sa te intorci în biserica, sa te caiesti si sa incepi o viata noua.

 [Nota AFR: partea a doua a prelegerii d-lui Fagan o vom publica saptamina viitoare)

  AFR va recomanda: Privind ideologia contemporana sexuala promovata de ONU va sugeram materialul alaturat recent publicat si care enunta “drepturile sexuale” ale tinerei generatii. http://www.ippf.org/NR/rdonlyres/9CDED64D-5750-41A1-994D-E7D35D0F1580/0/Exclaim.pdf Titlul e sugestiv “EXLAIM! Young people’s guide to “sexual rights: an IPPF declaration.” (“EXCLAIM! Ghidul tinerilor privind drepturile sexuale!”) Il recomandam nu doar parintilor ci mai ales invatatorilor, profesorilor, preotilor, pastorilor si liderilor de tineret. El ilustreaza confuzia pe care forurile internationale cauta in mod deliberat sa o insereze in mintile inca neformate ale tinerei generatii. Uitati-va la pozele din manual. Toti tinerii zimbesc si sunt fericiti! Fie cu persoane de sex opus fie cu persoane de acelasi sex, fie ca sunt infectati cu boli transmisibile sau nu. Ghidul acesta s-ar putea sa devina miine curricula copiilor nostri la scoala, ori subiect de bacalaureat!

 30 DE PARLAMENTARI PROMOVEZA PROSTITUTIA IN ROMANIA

 Dupa cum unii deja poate ati aflat, pe 21 iunie Camera Deputatilor a respins proiectul de lege al d-lui Vasile-Silviu Prigoana de legalizare a prostitutiei in Romania. Salutam acest vot ca unul care intareste moravurile si valorile in tara. Votul final a fost de 225 contra, 30 pentru si 28 de abtineti. Aici e lista celor 30 care au votat pentru legalizarea prostitutiei: Tabara Valeriu (PD-L), Rizea Cristian (PSD), Popeanga Vasile (PSD), Orban Ludovic (PNL), Olosz Gergely (UDMR), Giurgiu Mircia (indep.), Adomnitei Cristian Mihai (PNL), Martin Eduard-Stelian (PSD), Vasilica Radu Costin (PSD), Croitoru Catalin (PD-L), Negoita Robert Sorin (PSD), Novac Cornelia Brîndusa (PD-L), Lese Doru Brasoan (PD-L), Pálfi Mózes Zoltán (UDMR), Spînu Teodor-Marius (PD-L), Zamfirescu Sorin Stefan (PD-L), Damian Ioan (PSD), Stan Nicolae (Indep.), Vîlcu Samoil (PD-L), Béres Stefan Vasile (UDMR), Olar Corneliu (PD-L), Lupu Mihai (PNL), Dascalu Constantin (PD-L), Petrescu Petre (PSD), Tita-Nicolescu Gabriel (Indep.), Buta Sorin Gheorghe (PD-L), Gherasim Vasile (PD-L), Edler András György (UDMR), Popescu Adrian (PD-L).

  Va rugam cititi cu atentie numele acestor deputati. Ii recunoasteti pe cei care va reprezinta in Parlamentul tarii? Ce valori au, impartasesc si promoveaza? Amintiti-va de ei in 2012 daca vor candida din nou si sanctionatii si d-tra printr-un vot NEGATIV.

 Nume notabile dintre cei care s-au abtinut de la vot: Axenie Carmen (PD-L), Voinescu-Cotoi Sever (PD-L), Axenie Carmen (PD-L), Sandru Mihaela Ioana (PD-L), Paleologu Theodor (PD-L), Ciuhodaru Tudor (PNL).

  Lista oficiala a voturilor se afla aici: http://www.antiprostitutie.ro/2011/07/03/propunerea-de-legiferare-a-prostitutiei-respinsa-definitiv/

 PENTRU ROMANII DIN SPANIA:

 Colegii din Spania sunt foarte activi in promovarea abstinentei la adolescentii spanioli. Recent, d-l Benigno Blanco, Presedintele lui Foro de la Familia, a tinut o prelegere privind ideologia sexuala seculara promovata de guvernul socialist spaniol in rindul tineretului din Spania, inclusiv al copiilor nostri care locuiesc acolo. O recomandam romanilor din Spania si tuturor celor care inteleg spaniola. Inregistrarea video, lunga de putin mai mult de o ora, o aflati aici: http://www.youtube.com/watch?v=H_XU-f0_iw4

  ANUNT – TABARA PENTRU COPIII ORTODOCSI

  ASCOR (Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi) organizeaza tabere pentru copii ortodocsi la Valea Plopilor. Cei interesati sunteti incurajati sa accesati detaliile cit mai curind. Timpul este scurt. Anuntul ne-a parvenit doar saptamina aceasta: http://www.dragosalbei.ro/vacanta-turism/46-tabere/133-tabere-de-primavara-vara-ascor-national-2011-ascor-asociatia-studentilor-crestini-ortodocsi-romani

 VESTI BUNE DIN TIRGU JIU

  Un cititor din Tirgu Jiu ne-a scris recent despre infiintarea acolo a unei organizatii profamilie “Organizatia pentru ajutorarea familiei – Estera”, organizatie pentru ajutorarea femeilor si mamelor abuzate fizic si a copiilor lor. Cei care doriti sa dati o mina de ajutor va rugam sa ne contactati pentru a va conecta cu persoanele in tema.

  CONFERINTA EUROPEANA A ORGANIZATIILOR PROFAMILIE

 Intre 27 si 30 iunie a avut loc la Bruxelles conferinta anuala a organizatiilor profamilie si proviata din Europa. Au participat organizatii din 32 de tari europene si Statele Unite. Romania si Moldova au participat si ele. Din partea Romaniei am participat noi, Alianta Familiilor din Romania, fiind reprezentati acolo de d-l Petre Costea, Presedintele AFR, iar din Moldova a participat d-na Elena Catisev, lidera tineretului crestin democrat din Moldova. Conferinta a fost un succes, la finalul ei participantii lansind un comunicat de presa pe care-l puteti citi aici: http://familiokratosen.blogspot.com/ Participantii au afirmat in unison valorile familiei si ale vietii, si necesitatea implicarii tuturor oemanilor de buna credinta in promovarea acestor valori crestine in Europa.

  Pe parcursul conferintei, d-l Petre Costea s-a intretinut si cu unii lideri profamilie din Parlamentul European, printre ei d-l Martin Kasler, europarlamentarul german care a lansat prima initiativa cetateneasca paneuropeana de dupa adoptarea Tratatului de la Lisabona. Despre aceasta initiativa am mai scris, ea vizind instituirea in Europa a zilei de Duminica ca zi de odihna. D-l Kastler si-a exprimat aprecierea fata de faptul ca AFR promoveaza acest proiect in Romania si a apreciat miile de semnaturi pe care d-tra deja le-ati dat anul trecut in sprijinul acestei initiative. D-l Kastler ne-a insarcinat sa va transmitem salutarile personale si apreciele deosebite pentru pozitiile profamilie si proviata pe care AFR le promoveaza in Romania si Europa. D-l Kastler esta tatal a 4 copii.

 Tot pe parcursul conferintei, d-l Petre Costea s-a intretinut si cu congressmanul american Chris Smith (R-New Jersey) si sotia dinsului Marie Smith. D-l Smith cunoaste si el indeaproape eforturile pe care AFR, Pro Vita si alte organizatii din Romania le fac pentru promovarea valorilor si a vietii. Dinsul este un prieten foarte apropiat al Romaniei, a vizitat Romania inca pe la inceputul anilor 80, si simte o mare durere pentru copiii nenascuti avortati in Romania. Nadajduieste sa viziteze Romania in viitor si va vom anunta din timp. Atit el cit si sotia dinsului transmit salutari calde si aprecieri tuturor romanilor si organizatiilor provalori din Romania care promoveaza valorile. D-l Smith este un adevart campion international al valorilor crestine.

  In cadrul conferintei au conferentiat si alte personalitati iluste, cum ar fi d-l Luca Volonte, avocatul international Roger Kiska, si europarlamentari crestini spanioli. Din grupul de europarlamentari din Romania au participat la conferinta doar d-l Laszlo Tokes si Csaba Sogor.

  Pe 30 iunie a fost organizata o dezbatere in Parlamentul European pe tema raportului dintre secularism si credinta la care au fost invitati sa ia parte si participantii la conferinta. AFR a participat si ea la dezbateri. Un rezumat al dezbaterii poate fi citit aici: http://www.europeandignitywatch.org/reports/detail/article/controversial-debate-on-secularism.html?utm_source=Mailman&utm_medium=Email&utm_content=Subscriber#1222&utm_campaign=Platform+for+Secularism/Traineeship+EDW.ThV80irDDas.facebook

 SEMNATI DECLARATIA DE LA TIMISOARA!

  Va multumim pentru semnaturile constante pe care ni le dati in sprijinul Declaratiei de la Timisoara. Ne apropiem de 6.600, dar dupa cum stiti, tinta este de 7.500. Deci, mai este loc. Va rugam continuati sa semnati si sa dati mai departe Declaratia la cit mai multi sa o semneze.

  Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul si semnati Declaratia. http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura d-tra nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”)

  Declaratia accepta doar o singura semnatura pe adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”

  Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.

 VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic http://www.alianta-familiilor.ro..

  FACETI-NE CUNOSCUTI!

  Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

  ANUNTURI

 Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

http://www.alianta-familiilor.ro.