Lumea întreagă este întoarsă pe dos, pe fundalul  nesiguranței se aud tânguiri și  ecouri  ale unor urlete nerostite și  înăbușite în frică. În spatele ușilor închise e fierbere mare dar aburii scapă prin crăpăturile  de  la ferestre… ne  urmăresc și ne ajung ca niște sulițe  ce  împung conștiința și sufletul.  

Ce mai urmează? Ce se va mai întâmpla?  Până  când va mai dura această nebunie? … Iată, sunt  doar câteva dintre miile de întrebări pe care ni le punem cu toții  involuntar și organic din dorința vitală de supraviețuire. 

Știri contradictorii  vin să inunde  spațiul  virtual  îmbolnăvit și suferind de nesiguranță. Pârghiile dezbinării  ale manipulării și ale  îndoctrinării  se fac tot mai puțin auzite deși strigă disperate înecate în propria sudoare. 

Ne-am trezit ca  dintr-un vis, într-un joc sau mai bine zis o joacă de-a libertatea, o realitate tot mai evidentă în care nu vrem să fim, nu știm cum am intrat și  nu  știm ce-i de făcut ca să mai  ieșim căci pare un coșmar fără sfârșit! Dar oricât pare de ciudat, nu facem mai  nimic  căci nu știm  ce să facem, suntem paralizați și  parcă am vrea sa ne spună cineva că a fost doar un vis urât care s-a terminat și că  ne vom putea continua viața noastră  cea minunată,  cu rutina și ignoranța zilnică în care ne scăldam  ca peștele în apă.