by Boris Marian

Unii aveți chipuri trufașe, alții  indiferente, puțini   te  privesc precum  stelele iubitoare în nopțile  adânci  ale poeților. Să nu ucizi păsările cântătoare, să nu calci în picioare  suflete îndrăgostite,  pășind cu eleganță peste sentimente smintite. M-am temut mereu să ies din carapace, am cunoscut puterea indiferenței, a uitării,  malefica noastră uitare, cine crede-n minuni are dreptul să se îmbete…

………………………………………..

 Cu fiecare cuvânt murim câte puțin, ce-i pasă unei lumi întregi? Ești laureat?  Ești pesimist?  Ești cerșetor sau prinț? Tu scrie, mori încet, ca focul  lăsat în mijlocul unui atol sau pe un vârf de munte. Nenumărate ziduri ale fricii, am încercat să fiu liber mereu. Continue reading “Poematikon” →