Intre adevar si legenda

Andrei CIOBANU

Nu de mult am  citit marturia preotului ortodox Nichita Ioan,  convertit la crestinismul autentic, evanghelic, care a profesat câteva decenii la Catedrala Ortodoxa nr.2 Cluj.

Puteti revedea cele scrise, incepând cu primul episod pus sub titlul “Trezirea constiintei in viata unui preot ortodox“, de unde veti putea intra si citi si celelalte episoade cu intreaga sa relatare.

Dar acum dorim sa deschidem o pagina despre pastorul luteran Richard Wurmbrand. La sondajul-concurs din 2006, poporul român l-a clasat intre primii ZECE MARI ROMANI, pe un remarcabil loc 5.

Asa se face ca, dupa cum reclama este sufletul comertului, si dorind cu tot dinadinsul sa atraga focul  sub oala lor, multe odrasle bisericesti ortodoxe cauta sa il mute in sfera “lor” de gândire, asa cum de-a lungul timpului atrag masele populare cu diverse minciuni sfruntate (icoane facatoare de minuni, moaste “sfinte’, si altele asemenea acestora, care fac cutare sau cutare lucru)!

Sincer vorbind, intr-adevar fac multe minuni pentru ortodoxie: atrag masele la biserici si manastiri, mult mai mult decat “muncesc” preotii si Cuvântul si Invatatura Scripturii!

Dar nu fac decât sa duca poporul in ratacire, acestea neavând nici o legatura cu mântuirea (iertarea) oamenilor sau cu vindecarea lor. 

Deci din aceasta cauza, vezi Doamne, de-acum celebrul Richard Wurmbrand,  in ultimele  zile dinaintea plecarii sale in vesnicie, in America, ar fi trecut la ortodoxie!

O minciuna, de-acum cat se poate de “normala”, ca si cele de care am amintit deja.

  Declicul constiintei unui alt preot ortodox, de mare tinuta intelectuala si notorietate, Dumitru Cornilescu, cunoscator si el ca si R.Wurmbrand, a mai multor limbi, si având darul talmacirii si al scrierii, s-a produs in urma traducerii in limba romana a Bibliei in perioada primului razboi mondial, când  se pocaieste de vechea viata (pe care o avea cât se poate de morala, dar nu si exempalara, nerecunoscând ca este pacatos). Fusese recomandat de carturarii ortodocsi ai vremii  si  la imboldul finantarii de  catre printesa Raluca Calimachi pentru traducerea Bibliei. Asa se face ca Biblia tradusa de el  si tiparita in Anglia primise si binecuvântarea Sfântului Sinod si al patriarhului din acea vreme.

Dar preotul ortodox Dumitru Cornilescu, in urma traducerii exceptionale a Bibliei in limba lui Eminescu, intr-un sat din apropierea orasului Botosani unde lucra intr-o mica si saracacioasa bisericuta ortodoxa, dupa absolvirea Facultatii de Teologie Ortodoxa,  a fost nascut din nou la o viata noua. In vederea promovarii noii Biblii, poate si ca o recunoastere a meritelor sale, incepe sa lucreze de-acum la Bucuresti la Biserica “Cuibul cu Barza” de lânga Cismigiu. Insa, ca om schimbat, la slujbele din Biserica vorbeste din Evanghelie (Sfanta Scriptura)  si lasa deoparte sfânta traditie ortodoxa. Ca urmare, incet-incet este dat afara deoarece a inceput sa lase canoanele ortodoxe (impuse de om) si sa tina canoanele biblice ale evangheliei (divine).

Dumitru Cornilescu, la presiunea colegilor preoti ortodocsi, a fost nevoit sa paraseasca Romania pentru totdeauna, aidoma  lui Caragiale, traind departe de poporul sau pe care l-a iubit atat de mult. (Vom scrie cu ajutorul Domnului un scurt articol depre viata sa, separat.)

Biblia Cornilescu, spun cunoscatorii, e una dintre cele 4 … 5 cele mai bune traduceri din intreaga lume si  din toate timpurile. Ea a avut privilegiul sa fie folosita de toate generatiile de neoprotestanti, in special de Baptisti, Crestini dupa evanghelie, Penticostali si o parte din Oastea Domnului (cei botezati la primirea credintei). Si probabil e folosita si de alte culte, sporadic, fiind, dupa cum am spus, o traducere de exceptie, din care s-au adapat o multime mare de urmasi ai Domnului Isus.

In articolele urmatoare vom vedea care a fost replica scrisa pentru cititorii romani de catre Michael Wurmbrand (fiul lui Richard Wurmbrand, care traieste in SUA) sau alte marturii ale contemporanilor care au trait langa el in utimii ani, dar si in ultimele sale zile dinaintea plecarii sale in vesnicie la Dumnezeu Tatal.

Adevar si Legenda

Andrei CIOBANU

Nu de mult timp am citit marturia preotului ortodox, Nechita Ioan convertit la crestinismul evanghelic, autentic, care a profesat cateva decenii la Catedrala Ortodoxa nr.2 Cluj.

Puteti revedea cele scrise, incepand cu primul episod pus sub titlul “Trezirea constiintei in viata unui preot ortodox“, de unde veti putea intra si citi si celelalte episoade cu intreaga sa relatare.

Dar acum dorim sa mai deschidem o pagina despre pastorul luteran Richard Wurmbrand. La sondajul-concurs din 2006, poporul l-a clasat intre primii ZECE MARI ROMANI, pe un remarcabil loc 5. Continue reading “Adevar si Legenda”

Richard Wurmbrand

O SCURTA BIOGRAFIE A TATALUI MEU (1909-2001)

Michael Wurmbrand

Richard Wurmbrand a trait 91 de ani si este autorul a 18 carti crestine de mare succes mondial, traduse in peste 70 de limbi, care descriu viata sa si 14 ani in inchisorile comuniste.

A fost fiul cel mai mic din cei patru copii ai unei familii de evrei din Bucuresti, Romania. Intre anii 1913-1919, familia sa a locuit in Istambul, Turcia. Tatal, de profesie dentist, a decedat in 1919, in urma unei epidemii de gripa. Vaduva saraca s-a intors cu cei patru fii la Bucuresti.

Richard, care devenise un tanar intelectual deosebit de dotat, cunoscator a patru limbi, a avut o tinerete furtunoasa, fiind activ politic ca extremist de stanga, si lucrand ca si agent de bursa. In acea perioada a cunoscut-o si s-a casatorit cu Sabina in 1936. In acelasi an, tanarul cuplu de evrei, a plecat intr-o vacanta prin muntii Romaniei. In acel timp l-a cunoscut pe un tamplar german, in zona Brasovului, care le-a pus in mana o Biblie.

Acest om i-a implorat pe cei doi tineri intelectuali evrei, cu inalta educatie, sa citesca macar una din evanghelii, care nu era altceva decat o scurta biografie a celei mai imporante personalitati ale poporului evreu, Isus Hristos. Sabina si Richard, care s-au intalnit ulterior si cu alti crestini evrei, s-au convertit si au fost botezati. Ei au inceput sa frecventeze Misiunea Anglicana pentru evrei din Bucuresti, Romania. Mai tarziu, dupa incheierea unor studii, Richard, un orator carismatic, a fost ordinat intai ca si anglican, apoi, dupa cel de-al doilea razboi mondial, a fost reordinat ca si pastor luteran. Unicul fiu al celor doi, Michael, s-a nascut in 1939.

Datorita faptului ca Romania a declarat razboi Angliei si celorlalte puteri occidentale, la incepeutul celui de-al doilea razboi mondial, pastorul englez anglican a trebuit sa paraseasca Romania. Rev. Richard Wurmbrand si sotia sa Sabina, plini de curaj si fara nici un resentiment, au continuat sa desfasoare o activitate misionara crestina ilegala, fara sa se gandeasca la bunurile pe care le aveau sau la familie. Au inceput sa scoata numerosi copii evrei din ghetto-uri, au predicat zilnic in nenumarate adaposturi si au ajuns sa fie arestati de mai multe ori pentru activitate religioasa interzisa intr-un stat aflat in stare de razboi. Cel putin o data, daca nu de mai multe ori, au fost gata sa fie condamnati la moarte de catre tribunalul militar, care nu avea nici un pic de rabdare sau intelegere pentru doi evrei deveniti crestini, impreuna cu alti evrei, si care desfasurau activitati religioase interzise, in timp ce Romania se afla in razboi.

Familia Wurmbrand, iubita si respecata de multe personalitati romane ortodoxe, a reusit sa fuga prin intermediul unui domn Lungulescu, editorul sef al celui mai raspandit ziar roman, Universul. Parintii Sabinei, doua surori si un frate au pierit in lagarele naziste.

Isaac Feinstein, un misionar crestin evreu deosebit de eficient printre evreii romani, si cel care a jucat un rol important in convertirea sotilor Wurmbrand, a fost si el ucis de catre legionarii nazisti romani.

Viata cuplului in acea perioada este descrisa in cartea lui Richard Wurmbrand numita Hristos pe ulita evreiasca. In scurta perioada cuprinsa intre sfarsitul celui de-al doilea razboi si tranzitia Romaniei spre comunism (1945-1947), Richard Wurmbrand a tiparit si organizat distribuirea ilegala a unui numar de un milion de evanghelii in limba rusa soldatilor rusi care ocupau Romania. A fost pastorul unei biserici compuse din 1000 de evrei convertiti la crestinism.

In februarie 1948, desi aflat sub protectia diplomatica a suedezilor, Richard Wurmbrand a fost rapit de pe strada de catre guvernul comunist si a disparut in reteaua de inchisori comuniste. In vederea unei judecati formale, el a fost intemnitat sub un nume secret, timp de trei ani, singur intr-o celula. Acolo, a fost torturat si ulterior condamnat la 25 de ani de inchisoare ca inamic al statului comunist. Procesul formal n-a avut loc niciodata, datorita faptului ca el a rezistat torturilor. El a petrecut 14 ani in temnitele comuniste, in doua etape: 1948-1956 si 1959-1964. Sotia sa, Sabina, a fost arestata si trimisa la munca silnica intre anii 1950-1953. Richard a reusit sa convinga cativa ofiteri securisti sa devina crestini.

In 1956, unul dintre acestia, domnul Sandu Franco, a obtinut in mod clandestin eliberarea sa din temnita, convingand unul din capii distrati ai Securitatii sa-si puna semnatura pe ordinul de eliberare. In 1964, crestinii luterani norvegieni impreuna cu crestinii evrei britanici au platit suma de 10.000 $ pentru rascumpararea sa si a familiei sale din Romania comunista. Doi dintre fratii sai, dar si Iser Harel, un fost cap al serviciilor secrete din Israel, au avut o substantiala contributie in eliberarea sotilor Wurmbrand. Cartile sale, Torturat pentru Hristos si Cu Dumnezeu in subteran, descriu unele din detaliile de mai sus. Evenimentele care i-au adus recunoastere mondiala in lumea occidentala n-au fost culese si publicate in nici o carte si, de aceea, sunt prezentate aici. Ele releva minunata imbinare a credintei sale cu curajul si perspicacitatea sa cu care a fost inzestrat.

Familia Wurmbrand a sosit in decembrie 1965 in Oslo, Norvegia, si, fiindca nu intelegeau norvegiana, au vizitat, in prima lor duminica, Biserica Luterana Americana. Impresionati de libertatea de inchinaciune la care au asistat, au plans tot timpul cat a tinut serviciul din biserica. Rev. Myrus Knutson, pastorul bisericii, profund impresionat de aceasta familie de refugiati, si-a deschis usa casei sale pentru a-i adaposti. In acelasi timp, acest pastor a verificat, prin ambasada SUA, veridicitatea relatarilor incredibile ale familiei Wurmbrand. “Demni de toata increderea!” a venit raspunsul. Ca urmare, Rev. Wurmbrand a fost invitat sa vorbeasca in fata membrilor bazei NATO adunati in cea mai mare capela din Oslo.

Pentru ca se puteau pune intrebari, capelanul, colonel Cassius Sturdy, l-a intrebat pe Pastorul Wurmbrand de ce occidentul nu ar trebui sa incerce sa coexiste impreuna cu comunismul.

Wurmbrand, intotdeauna dramatic in actiunile sale, s-a dat repede jos de pe podium, i-a smucit colonelului portofelul din buzunar si a zis: “Ti-am luat banii, banii tai sunt in buzunarul meu. Hai acum sa coexistam pasnic!” Apoi, a continuat, spunand:

N-ar fi o problema pentru comunism sa coexiste, acum, dupa ce a ocupat jumatate de glob. Adevarul este ca, dupa cum nu exista leac impotriva cancerului, nu exista nici o solutie impotriva comunismului. Si tot asa, dupa cum nu ne putem multumi cu ideia ca trebuie sa ne resemnam in fata cancerului, n-ar trebui sa ne resemnam si cu ideia ca acest comunism n-are leac.

Colonelul Sturdy s-a ridicat imediat in picioare si a zis:

Domnilor, Wurmbrand este omul care ne trebuie! Hai sa-l trimitem in America ca sa le sterpeleasca portofelele tuturor simpatizantilor de stanga si sa le deschida ochii.

S-a trecut de indata la colectarea unor fonduri si s-a stabilit un itinerariu pentru ca, peste o luna, Rev. Wurmbrand sa tina discursuri, in special in estul Statelor Unite.

Ajuns la New York, a constatat ca audienta era compusa din pacate numai din cativa militari adunati intr-o micuta capela. Dezamagit, Wurmbrand si-a programat biletul de plecare inapoi in Europa, considerand toata actiunea lipsita de orice succes. Inainte de a pleca insa, a fost invitat la Philadelphia, unde urma sa-si viziteze unicul prieten american pe care-l cunostea, un pastor evreu crestin. Acesta nu l-a incurajat de loc, in ceea ce privea ramanerea definitiva in SUA, considerandu-l mult prea in varsta si prea slabit pentru a fi in stare sa pastoreasca o biserica.

Nu vei fi in stare sa-ti castigi existenta”, au fost ultimele cuvinte ale prietenului sau. Richard l-a rugat sa-l plimbe putin prin centrul din Philadelphia si “s-a intamplat” ca tocmai atunci sa aiba loc acolo cea mai mare demonstratie impotriva razboiului din Vietnam, eveniment la care urma sa vorbeasca un pastor presbiterian, un partizan al miscarii de stanga. Oprindu-se sa asculte, din curiozitate, Wurmbrand, indignat de ceea ce se spunea s-a repezit in fata, a pus mana pe microfon si, de la inaltimea staturii lui de aproape doi metrii , a urlat cat il tineau puterile:

N-ai nici o idee ce inseamna comunismul! Uita-te la mine, eu sunt doctor in comunism. Ca pastor crestin, locul tau ar trebui sa fie alaturi de victimele comunismului si nu alaturi de calaii care-i tortureaza.

Cum poti fi doctor in comunism?” i s-a replicat sarcastic.

Uite diploma mea,” a raspuns Wurmbrand, si, desfacandu-si pana la brau camasa, le-a aratat tuturor cicatricele adanci de pe torace. Multimea a vuit uimita. A venit politia. L-au dat jos si l-au rugat politicos sa-si incheie camasa la loc.

Incidentul, desi petrecut foarte repede, a fost suficient pentru ca niste fotografi priceputi sa poata poza intamplarea dramatica si sa-l roage sa le dea niste interviuri.

A doua zi, toate ziarele importante din SUA aveau pe prima pagina imaginea pastorului care cu pieptul gol acoperit de cicatrice. A urmat o serie de interviuri si solicitari de discursuri. Wurmbrand si-a amanat plecarea si si-a mai prelungit sederea cu inca aproape doua luni in SUA. Din cauza solicitarilor, a urmat inca o prelungire de alte trei luni, timp in care a facut turnee si a tinut peste tot discursuri si conferinte.

Marturia sa din mai 1966, inaintea Subcomitetului de Securitate Interna a Senatului SUA, a devenit publicatia cea mai bine vanduta a Guvernului SUA pentru urmatorii trei ani. In noiembrie 1966, Richard, Sabina si Michael, care intre timp s-au stabilit in SUA, au inceput infiintarea misiunilor crestine pentru tarile comuniste. In 1990, misiunea a fost denumita Vocea Martirilor Inc., cu sediul in Bartlesville, O|., director general actual Tom White, o organizatie mondiala care are ca tinta ajutorarea crestinilor persecutati de catre regimurile comuniste si evanghelizarea simpatizantilor de stanga. O atentie deosebita este acordata, acum cand regimurile comuniste au cazut, tarilor musulmane. Misiunea are filiale in peste 35 de tari din lumea libera. Rev. Wurmbrand a calatorit in toata lumea si a dat numeroase intervieuri spectaculoase televizate. De exemplu, el a lasat-o pe Madeleine O’Hare, o ateista notorie, fara grai, atunci cand a intrebat-o, intr-un intervieu televizat in direct, daca cunoaste adresa vreunei societati de caritate ateiste, in timp ce lumea este plina de tot felul de societati caritabile religioase. Activitatea misiunii “Vocea Martirilor,” cat si discursurile reverendului Wurmbrand, au atras atentia lumii intregi asupra sortii triste si uitate a fratilor crestini de pe tot pamantul.

Mesajul lui Wurmbrand a fost intotdeauna: “Urati sistemul rau, dar iubiti pe cei ce persecuta si cautati sa-i convertiti la crestinism.” O credinta profunda, o minte ascutita si agerimea sa il prezinta pe Wurmbrand ca pe o persoana deosebit de placuta si calda. Principiul sau a fost: “Ajuta pe oricine si daruieste oricui iti cere.” Conducatori crestini din lumea intreaga au scris carti si au depus marturie despre el, numindu-l “martirul viu” si “Pavel al cortinei de fier.” Cateva din predicile sale au fost publicate in cartile “Predicile izolarii solitudinii” sau “Atingand inaltimile.”

Pana si dupa varsta de 85 de ani a continuat sa calatoreasca si sa tina discursuri. Dar in ultimii cinci ani a fost retinut la pat, datorita comotiilor numeroase si neuropatiilor de la picioare contractate in timpul inchisorilor, unde era nevoit sa stea mai mult in picioare si sa sufere de foame. A decedat in Torrance, CA, pe data de 17 februarie 2001, din pricina unei insuficiente respiratorii. Sotia sa, Sabina a decedat pe data de 11 august 2000. A ramas in urma fiul lor, Michael.

Sursa: Amintiri cu sfinti

Nota: Din alte surse, precum si din marturia aceluiasi Mihai Wurmbrand, se pare ca Richard Wurmbrand vorbea fluent 14 limbi.