LUCRÂND LA REACTIVAREA FONDULUI SUFLETESC UMAN

Stefan Doru DANCUS

.

 BEN TODICA – IN DOUA LUMI


 

Înainte de a vorbi despre scriitorul Ben Todica, cel mai nimerit ar fi sa vorbim despre omul de cultura Ben Todica, o personalitate proeminenta a culturii române din Melbourne, Australia. Asta pentru a sublinia puterea de munca a celui ce a realizat cutremuratorul film documentar „Drumul nostru”, care activeaza la Televiziunea Comunitara Româna din Melbourne – canalul 31 si care realizeaza o emisiune radio în limba româna, adresata publicului român din Australia. Fireste, întâlnirile cu oameni marcanti ai Diasporei (si nu numai), cu scriitori, artisti, medici, pastori, actori si regizori, politologi si politicieni, ziaristi sau simpli cetateni si-au pus o amprenta benefica pe cultura autorului; aici putem observa cum pasiunea initiala pentru cinematografie se continua într-un mod fericit cu fascinatia scrisului si atinge punctul suprem cu aparitia celor doua volume – volumul „Între doua lumi” (Ed. „Atticea”, Timisoara) si volumul „În doua lumi” (Ed. „Singur”, Târgoviste) volume lansate si în România.

Cunoscut în toata lumea datorita articolelor aparute în presa ori pe multe site-uri de cultura ale Internetului, Ben Todica dovedeste o tenacitate si o gândire exemplare în raport cu noua conduita a omului modern, mereu consumat de ideea ca nu are timp sa le faca pe toate. Ceea ce-si propune si în acest volum care contine, pe lânga interviuri cu oameni din diverse domenii de activitate si un capitol destinat ecourilor la prima carte („Între doua lumi”) este crearea unui tablou socio-uman contemporan. Astfel, fiecare din cei intervievati are posibilitatea de a vorbi deschis despre propriile succese si despre modul cum vad societatea de azi; aceste „filtrari” ale ideilor exprimate fara rezerve creeaza, cum spuneam, un tablou mult mai complex decât multe carti de sociologie aparute în ultimul timp: una este sa afli parerea unui singur autor (indiferent cât de obiectiv s-ar pretinde) si cu totul alta sa ai multiple oferte ideatice.

Dincolo de pasiunea pentru arta, Ben Todica este si un patriot adevarat (oricât de demonetizat poate parea cuvântul!) pentru care nu exista ezitare în finalizarea practica a proiectelor propuse. Aproape întreaga sa activitate (si viata) este dedicata spatiului românesc, ramas astazi atât de sarac în valori morale. De multe ori, intervenind în marturisirile interlocutorilor, adauga un plus de culoare spontana ce provoaca destainuiri spontane si în asta rezida si frumusetea acestor interviuri-convorbiri care pot fi citite de oricine si care n-au tenta voit academica ce îndeparteaza potentialul public, în loc sa-l apropie de cuvântul scris.

Volumul de fata, prin continutul sau de exceptie, ne spune de ce, cu cât ne apropiem de sfârsit, avem o viziune tot mai globala asupra lucrurilor. Încercând sa ne structuram cumva emotiile, visurile, sentimentele, evolutia – am crezut ca principiul stratificarii va face ordine. Dar cum sa te pregatesti pentru echilibru, îndoindu-te de existenta lui Dumnezeu sau crezând orbeste în El? O întrebare esentiala care a diversificat opiniile si a lovit sistematic în presupusa facere de ordine. Acestui tip de întrebari si framântari încearca Ben Todica sa le raspunda aducând în fata cititorului oameni pregatiti pentru asta.

Se spune ca orice revolutie trebuie sa schimbe, sa imprime blocului social în care apare, realitatile altor visuri. La noi (românii, n.a.) revolutia (din 1989, n.a.), în spiritul docilitatii noastre ca popor (asteptam sa se umple paharul) s-a transformat rapid în ceea ce analistii politici au numit o vreme „restauratie” iar apoi „haos economic”. În cursa spre „europenism”, spre „occidentalism”, ne-am pierdut intelectualii, adevaratii studenti, oamenii de cultura. Crosul supravietuirii n-a fost însa abandonat de buticari, agramati, semidocti. Axele acestui început de mileniu sunt bisnita, coruptia, minciuna ce-au reusit sa impuna ritmul unui nou regulament la scara planetara. S-ar putea ca Ben Todica, lucrând la reactivarea fondului sufletesc uman, sa fie printre ultimele redute de aparare ale constiintei poporului nostru.

Îl felicit si invit pe toata lumea la acest „festin” al inteligentei si culturii numit „În doua lumi”, a doua carte a unui mare român care de acolo, din celalalt capat al lumii, ne spune ca n-a uitat de unde a plecat.

 

Stefan Doru DANCUS

Director revista „Singur”

http://www.revistasingur.ro

februarie 2012

PORTRETUL UNUI AUSTRALIAN – DITER KUHLMANN

Domnul Diter Kuhlmann (70) este originar din Braunschweig (RFG). Dupa terminarea facultatii de inginerie a avut prilejul sa lucreze în diferite tari straine printre care si România. A lucrat astfel în 55 de tari, iar în România a lucrat timp de trei ani la Danubiana în perioada 1963-1965, unde spune mereu ca s-a simtit cel mai bine. S-a stabilit în Sydney si cauta sa tina legatura cu românii de pe aici.

 

Cunoaste foarte bine metehnele românilor, însa recunoaste ca au ceva cei face mai atractivi decât pe „ceilalti. A fost casatorit cu o nemtoaica de care s-a despartit spre batrânete Are un baiat stabilit în Melbourne unde se afla si fosta sotie. Acum are o prietena, Magda, o unguroaica (nu stau împreuna!) a carui barbat a murit de cancer acum zece ani si dupa care aceasta (Magda) plânge mereu si se duce des la biserica si cimitir.

 

Diter are rezerve fata de biserica si credinta, în schimb crede puternic în valorile primare umane (aprox. cele 10 porunci). Este convins ca biserica este o afacere iar Cristos o poveste imaginata de aceasta, în esenta baza fiind Vechiul Testament. Detesta violenta si razboiul. Nu crede în reincarnare, drept pentru care încearca sa o convinga pe Magda ca Hans, fostul ei sot, este mort pentru totdeauna si-l plânge degeaba. Este interesant si comic sa discuti cu Diter! Încercând sa te convinga de convingerile lui, pentru care se aprinde si amesteca româna cu spaniola italiana si engleza. Este convins (dar nu de Magda! Sic!) ca Transilvania este a ungurilor. Se bazeaza pe faptul ca vizitând diverse locuri de acolo a observat ca se vorbeste mai mult ungureste.

 

Recunoaste ca nu a avut timp sa citeasca si sa aprofundeze alte subiecte decât cele pur profesionale pentru care a dedicat un timp nenormat. În schimb a avut ocazia sa discute cu oameni de diverse credinte si educatii. Diter este un tip ambitios încercând sa faca ce este omeneste posibil, cum ar fi pictura, muzica, aplicatii de calculator, etc. Pictura din imaginea alaturata este efectuata în stil aborigenaustralian si reprezinta ideea de ciclu trofic=crocodilul manânca porcul care a mâncat pasarea.

 

Desi este la pensieultima oara a avut o firma de inginerie, adica organiza la cheie” diverse fabrici, dar a desfiintat-o la timp când a vazut ca nu mai are viitor, pentru a nu da faliment. Este foarte activ în diverse asociatii precum Ethnic Communities Council of NSW Inc = o asociatie non-profit privind problemele imigrantilor din Australia. Am cautat sa aflu de la el statutul si sediul acestei organizatii conform unei legislatii macar europene. Nu am primit raspuns si asta este a înca odata când observ ca aici în Australia astfel de societati, fundatii, organizatii non-profit nu poseda statut de functionare conform legislatiei europene. În schimb au ABN adica Australian Business Number = cod fiscal si un director”=administrator, singurul cu leafa, care se ocupa de contabilitate. Pentru a deveni membru solicitantul completeaza un formular si plateste o cotizatie anuala în jur de 40 dolari.Important este ca aceste organizatii primesc fonduri de la guvern (de multe ori importante functie de cât sunt de influente persoanele din conducere).În plus, sunt curtati oamenii bogati si batrâni pentru donatii. Acest lucru face ca organismele paralele (cum sunt cele privind cancerul) sa-si dea lovituri sub centura. Este vechea poveste valabila peste tot în lume: un grup de interese (smecheri) aduna membri (prostime).

 

Diter avut cancer de colon si de ganglion axilar (separat) însa le-a dovedit prin masuri imediate si aplicând un regim sever de viata. Îsi face singur de mâncare si manânca nemteste, adica niciodata peste masura, însa îsi face poftele.

 

Cam asa îl vad eu pe scurt pe domnul Diter Kuhlmann, un prieten australian care vrea sa aiba legaturi cu românii…

 

Gheorghe DRAGAN

Sydney, Australia

28 aprilie, 2011