Massimo –  fragment din Romanul “Paula, împlinire târzie” de Mara Popescu-Vasilca

 

În faţa ei, la masă, era Massimo. Un tip înalt, suplu, care se gândise că Paula e o persoană specială şi s-a prezentat la costum. Avea părul şaten închis, sprâncene drepte, ochi gri, de o frumuseţe rară, luminoşi şi radioşi, aşa că zâmbetul lui, care nu dispărea în nicio situaţie, îi făcea să strălucească. Auzise de la Giovanni că lucrase la facultate.

Continue reading “Massimo –  fragment din Romanul “Paula, împlinire târzie” de Mara Popescu-Vasilca”