Mariana V. Cârdei
– aşa cum a fost
Amintiri
Vasile – bucovinean, din Vicovul de Sus, tânăr ofiţer; Fany – dobrogeancă, din Coslugea – fiică de ţărani, proprietara unei micuţe prăvălii. El cumpara ţigări şi încerca să intre în vorbă cu Ea. S-au îndrăgostit la un bal al ofiţerilor, când Fany fusese aleasă regina balului. Vasile a reuşit să-şi înfrângă timiditatea şi s-o ceară de soţie, chiar a doua zi. S-au logodit pe 21 mai – de ziua Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, timp în care părinţii i-au completat foaia de dotă şi în scurt timp, au făcut o nuntă frumoasă în sat. Continue reading “Amintiri – Mariana Cârdei”
Mariana V. Cardei
Ochii tai in neagra noapte
ma priveau iscoditor,
un zambet in coltul gurii
te facea fermecator.
Cunosteam acea privire
si imi inspira iubire
cand in brate m-ai luat
si prelung m-ai sarutat.
Era cald si era vara
si ieseam in parc spre seara,
ne plimbam inlantuiti,
uneori chiar fericiti.
Depanam din amintiri
petrecutele iubiri,
si din nou in toamna vietii,
traiam anii tineretii.
Pepeni rosii, dulci si reci,
incercau sa domoleasca
setea ce ne chinuia,
flacara care ardea.
Pe cearsafuri racoroase
ne iubeam in noapte,
arzand vechile amintiri
si uitand de toate.
Dar n-a fost sa fie asa,
totul s-a sfarsit
si o lunga vreme,
nici n-am mai iubit.
Au trecut zile si nopti,
luni si ani in care
ma-ntrebam uneori:
o fi uitat oare?
Soarta ne-a zambit din nou,
tot in plina vara,
cu-n suras m-ai cucerit
ca in prima seara.
In cenusa vietii
mai mocneste jarul
si speranta-n dragoste
alunga amarul.
Iata cum in iarna vietii
ne iubim sub Soare
mi-as dori si noaptea
cand Luna rasare.
Din pacate,
noptile nu sunt ale mele,
desi-n fiecare seara
eu privesc spre stele.
Cârdei V. Mariana
M-a trezit sarutul tau
dis-de-dimineata,
hai, grabeste-te iubito,
Soarele se-nalta!
A plouat aseara,
ceru-i mai senin,
plecam pe racoare
fanul sa-l cosim.
Coasele le-am ascutit
de lucesc in soare,
apa-n fedeles am pus
si-n paner mancare.
Injugat-am la car boii
totu-i pregatit,
vom munci din zori
pana-n asfintit.
Vantul face valuri, valuri,
in otava verde,
uita-te! un iepuras
ce in lan se pierde.
Fiecare-si are coasa
gata pregatita
si parcela lui cea verde
toata-n flori gatita.
Coasa fasiie si iarba
in cascade-i la pamant,
un parfum divin inalta
o boare de vant.
La amiaza Soarele
este-n bolta cerului
si trimite fierbinti raze
pe intinsul campului.
Noi pranzim, ne odihnim,
cu apa ne racorim
si mai facem cate-o gluma
sa ne veselim.
Catre seara strangem fanul
si incarcam carul,
boii trag in jug alene,
praful urca-n valuri.
Facem un popas
si boii-i adapam la cismea,
ne spalam si noi cosasii,
in uluc, alaturea.
Ne asteapta-n prag bunica
cu placinte si cu vin,
ne zambeste si ne-ndeamna
sa ne odihnim.
Ma adori, ti se citeste
gandul in privire…
stiu, va fi o noapte calda
plina de iubire.
Revista ARMONIA - Saltmin Media 