O găină era alergată de o pasăre de pradă. Găina alerga iute și sări prin fereastra mică  în cotețul în care fermierul își ținea găinile pentru ouă. În picaj, uliul intră în coteț lovind lantetele care țineau fereastra deschisă și se trezi blocat înăuntru. Găina tremura îngrămădită într-un colț. Undeva în India un leopard flămând alerga să prindă un câine care, ca să scape sări repede într-un veceu de stradă și tot prin acea gaură de aerisire întră și leopardul. Acum câinele ședea smerit așteptându-și soarta. Văzându-se prins în capcană, leopardul începu să alerge neliniștit în interiorul veceului ca să scape cumva, însă ușa era bine închisă, pentru că nimeni nu putea să intre înăuntru fără să plătească. Văzând acest lucru, leopardul tăcut se așeză în colțul opus câinelui în așteptare. Știrea a ajuns în media, iar oamenii de știință s-au grăbit să studieze fenomenul. Toți se întrebau de ce leopardul nu a mâncat câinele și s-a ajuns la concluzia că atunci când o ființă își pierde libertatea, eliberarea devine prioritatea întâi chiar și înaintea foamei. Emoțiile dispar și domină instinctul eliberării. Organele cu protecția animalelor au împușcat leopardul cu un glonț tranchilizant și l-au dus în pădure unde i-au dat drumul în libertate. La fermă, pentru că se însera, țăranul a deschis cotețul pentru a-și numera găinile și a găsit pasărea de pradă moartă cu penele smulse, plină de sânge și ciocul zdrobit. Găina stătea pironită în același loc însă întreagă. Țăranul a luat uliul și l-a îngropat, apoi a închis găinile ca de obicei peste noapte. Seara în jurul focului împreună cu baba și copiii au concluzionat că pasărea a alergat conținuu prin coteț căutând să iasă afară, s-a zgâriat de pereți, cuie și sârmă ghimpată până a murit. N-o mai interesa găina.

Continue reading “Ben Todică: MAGNA DIVINUS” →