Recenzie de Adrian BOTEZ

 la

 „TÂRZIU ÎN CUVINTE”[1]

de IOAN VASIU

Fără pretenţii de profunzimi poetice abisale (deşi există, în volumul spre cercetare, cel puţin un distih iconico-hieratic, de excepţie: „să ştii că-ntr-un târziu o să te rog/îngenuncheat precum un inorog” – cf. Să ştii…, p. 30), IOAN VASIU se înscrie, fără niciun dubiu, prin poezia sa, în zona eroticului teluric-apoteotic (cu năzuiri, rareori împlinite, de transcendere spre celest). Poezia izbutită a lui IOAN VASIU este cea cu rimă şi cu metru clasic – rareori, şi doar în al doilea micro-ciclu al volumului, întâlnim valori (relevante şi revelatorii), în cea cu vers liber şi alb. Continue reading “ÎNDRĂGOSTIT DE DRAGOSTE: IOAN VASIU, „TÂRZIU ÎN CUVINTE”” →