*Charta 77 a fost o acțiune de dizidență comunistă a unor intelectuali din Cehoslovacia. La noi, Paul Goma s-a solidarizat imediat, public, cu Charta 77. În februarie 1977 el îi adresează lui Ceaușescu o scrisoare deschisă (prin trei posturi de radio din afară) – scrisoare fabuloasă prin curaj dar și prin sarcasmul la adresa dictatorului locului. Redau un fragment din scrisoare (prin care Goma îi cerea lui Ceaușescu să se solidarizeze și el cu Charta 77), cu mențiunea că despre acest act de curaj al lui Goma ne-a reamintit Lucian Postu, în Cotidianul lui Nistorescu. (Bravo, d-le Cornel, vezi că se poate? Și pe mine m-ai suprimat că n-am vrut “s-o las mai moale cu Securitatea”…) Așadar, Paul Goma: „Domnule Ceaușescu, înțeleg că înalta Dumneavoastră semnătură nu va accepta niciodată să se așeze lîngă a unui simplu cetățean – și încă a unui scriitor (și acela fără talent). Dar chiar dacă se va întîmpla această minune, ce se poate face numai cu două semnături? Ar putea semna și soția mea, dar situația nu se va schimba: dacă s-au găsit 30 de unguri, atunci, proporțional, ar fi nevoie de 90 de români semnatari. Hai 50; măcar 10. Dar de unde atîția? V-am mai spus: românii se tem de Securitate. Rezultă că, în România, doi inși nu se tem de Securitate: Domnia Voastră și cu mine. Dar, după cum v-am mai spus: numai două semnături…” Continue reading “VALERIAN STAN: Situațiunea (LX)” →