“se construiesc niște structuri mastodont aparent fără noimă însă noima se va vedea în curând: ele vor fi ocupate de puscăriașii digitali.” (M.R.)

Pe când aveam 19 ani aveam un șef foarte deștept și uman  pe care îl admiram și îl respectam foarte tare. Nu mai știu ce i-a venit intr-o zi sa ne spună o chestie pe care am ținut-o minte și care se verifica la milimetru: aveți grija ce faceți, între 20 și 30 de ani oamenii riscă cel mai mult să se rateze.

Pentru că între 20 și 30 de ani îți ies toate de minune datorită vârstei, ai senzația ca totul va merge struna tot timpul și vei avea toată viața înainte, astfel ca nu mai investești in educație și nu mai pui osul la munca dacă lucrurile merg oricum. Și dacă nu apeși accelerația eforturilor personale mai târziu nu vei mai putea face nimic, ai pierdut toate trenurile posibile. Schimbând puțin planul in care privim lucrurile, in general devenirea ființei umane se face pe baza de durere și suferința. Durerea și suferința sunt ingredientele de baza ale oricărui succes și stau la baza clădirii caracterului puternic și integru. Nu exista realizare fără munca susținută la baza iar munca susținută presupune fix asta: și durere și suferința. 

Continue reading “Magdalena Radu – «Nu veți avea nimic și veți fi fericiți»” →