Suspinul ierbii

Sub cerul meu brazdat de curcubeie
Vrajita sunt si-ascult suspinul ierbii
Sperantele-mi renasc, caci sunt femeie…
Spre râu privesc unde se-adapa cerbii
Si port în mine-a fericirii cheie.

În râul tainelor îmi scald privirea
Spalând tristeti în albastrimea-i lina
Din toporasi firavi culeg iubirea
În ochi cu lacrimi calde de lumina
Straina mi-e de-a pururi ratacirea!

Suspina iarba când îmi simte pasii
Si firele se frâng sub bobi de roua
Ma mângâie în treacat fluturasii
Pe-aripi pictati cu praf de luna noua
Când cânta-n coruri sfinte îngerasii.

Suspinul ierbii-l mai aud în mine
Când valurile noptii de matase
Astern iluzii…iar în zari senine
Stelele-si fauresc din vise case
Si gândul meu e-atât de plin de tine.

Georgeta Resteman

Scrisoare mamei

By Tatiana Scurtu-Munteanu

Mama, tu mi-ai dat cuvantul,
Eu, in noapte, izbavindu-l,
Il fac cerga-ntr-o scrisoare,
O scrisoare cu alean,
Pentru-a-ti pune-o la picioare.

Sa-ti fiu vers de doina seara,
Sa ma-nchin precum si ceara
Cade si e-n cautare,
Ceara-i singura si rece,
Cine-i este mama, oare?

Sfanta, tu, mi-ai dat lumina,
Iarba creste si suspina,
Ploaia se scufunda-n mare,
Ploaia-si cauta-nceputul,
Caci pe lume mama n-are.