Am fost invitat acum cativa ani, la nunta lui Leonard. Verisorul sotiei. La Jiul. A cantat Gil Dobrica. A interpretat un virtuoz, la flaut. A baletat, o pereche de vrajitori. In lumina unui reflector. Verde. Bufetul a fost plin cu de toate. Mesele, pline. A fost o feerie. La un moment dat, mi s-a facut prea cald. Am iesit afara. Pe espalanada, un copil, descult. Un chelner s-a rastit la el. Iesi afara. I-am spus: asteapta-ma. Am intrat inauntru, si i-am dus cutia mea de suc, din care gustasem. A fost fericit. Mancare, nu am putut sa-i duc. S-ar fi bagat de seama, la mese. Continue reading “Receptionerul”
