MĂ IARTĂ – DOAMNĂ…

mă iartă – doamnă – când privesc spre neguri
şi uită iarna: voi pleca-n curând!
când Marţi leşină-n braţele lui Miercuri
înseamnă veşti amnă – şi mă părăseşte
miracole se cern din Norduri crude
suntem mai singuri decât biete iude Continue reading “ADRIAN BOTEZ: MĂ IARTĂ – DOAMNĂ…” →