CE AM ÎTI DAU

George Danciu

(Text inspirat din Cuvântul pastorului Nelu Urs din 8.I.2012

  Biserica Baptista din Hickory, NC)

Petru, ca si Ioan, s-a uitat tinta la olog si i-a zis: „Uita-te la noi! (…) Argint si aur, n-am; dar ce am îti dau: În Numele lui Hristos din Nazaret, scoala-te si umbla!”

                                                                                                    FAPTE, 3.4-5

.

Lasati Duhul Sfânt sa lucreze…


 Înca din Gradina Eden, Dumnezeu i-a adus-o pe Eva lui Adam ca un ajutor potrivit. “Nu este bine ca omul sa fie singur…”

 Omul nu e creat sa fie singur. E o vorba înteleapta care zice ca singuratatea te omoara. Multi o cunosc, putini însa îsi aduc aminte de ea, ca e adevarata…

 Nici animalelor nu le place sa stea singure, cu atât mai putin omului. Chiar daca uneori se retrage în singuratate pentru un timp, apoi vine un  moment când doreste din nou  partasia cu semenii sai.

 Nu degeaba se vorbeste de dorul de tara, de dorul de locurile natale, pentru ca acolo omul a trait cea mai dulce partasie si comunicare cu semenii sai, în familia sa, acolo a fost cel mai pretuit, ajutat si  iubit. Omul tânjeste dupa partasie si iubire fara de care nu se simte împlinit.

Infirmitatea aduce în viata omului multa singuratate, marginalizare si neîmpliniri fizice si sufletesti!

 Petru si Ioan se suiau la Templu, la ceasul rugaciunii

 În ziua de Rusalii avusese loc nu numai predica aceea extraordinara a lui Petru, dar mai înainte de aceasta Duhul Sfânt a lucrat în mod extraordinar si panoramic, peste toti asezându-se niste limbi ca de foc si toti s-au umplut de Duh Sfânt, de la apostoli pâna la cel mai mic crestin, toti oamenii cucernici din toate neamurile si semintiile pamântului, aflati laolalta în acel loc din Ierusalim.

 Cei ce au primit propovaduirea lui Petru au fost botezati; si în ziua aceea s-au adaos aproape 3000 de suflete. Fiecare era plin de frica si prin apostoli se faceau multe minuni si semne.

 Dar într-o zi – curând dupa istorica zi de Rusalii -, Petru si Ioan se suiau la Templu. Un olog din nastere, care era dus în toate zilele la poarta Templului, numita Frumoasa, ca sa ceara de mila de la cei ce intrau în Templu, îi vede pe apostolii Domnului si le cere milostenie.

 Petru si Ioan, nu trec nepasatori pe lânga olog. Ei stiu ce au, dar stiu si ce au de facut:

 Petru, ca si Ioan, s-a uitat tinta la olog si i-a zis: Uita-te la noi! (…) Argint si aur, n-am; dar ce am îti dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoala-te si umbla!”

 Ologul a fost atins de puterea lui Dumnezeu – care nu lipseste nici îmtr-o nevoie, acolo unde este credinta si ascultare.

 Ce avem trebuie sa oferim si celor care au nevoie.

Petru si ioan îl aveau pe Dumnezeu (Isus- Emanuel, Dumnezeu e cu noi).

 L-a apucat de mâna dreapta si l-a ridicat în sus. Îndata i s-au întarit talpile si glesnele; dintr-o saritura a fost în picioare si a început sa umble. A intrat cu ei în Templu, umblând, sarind si laudând pe Dumnezeu.

 Dumnezeu a ales sa lucreze prin oameni. El poate sa lucreze singur, dar a ales sa ne faca parte în lucrarea Sa, sa fim împreuna lucratori.(1 Corinteni, 3.9)

 Prin oameni calauziti de Duhul Sfânt, care se pun la dispozitia lui Dumnezeu,  în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, Dumnezeu  face minuni!

  • ologul (vindecat) intra în Templu;

  • se tine de apostoli;

  • nu mai cerseste;

  • lauda pe Dumnezeu.

 Sa-L scoatem pe Isus Hristos, din noi, si sa-L lasam sa lucreze si în viata altora:

  • în rezolvarea neputintelor fizice si psihice;

  • sa fim unelte prin care El sa aduca vindecare;

  • Atingerea lui Dumnezeu sa ajunga si la altii.

 Conditia suficienta si necesara e aceea ca trebuie sa existe întâlnirea a doua categorii de oameni:

  • unii plin de Duh Sfânt;

  • altii aflati în nevoi, dar gata a-L primi pe Domnul!

 Lasa-L sa te atinga Dumnezeu si vei fi vindecat!

 Vino azi cu neputinta ta la El si te va întari si te va ajuta sa fii si tu în Templu, sa-i lauzi Numele!

Drumul Damascului

De la Saul din Tars la Apostolul Pavel

by George Danciu

Dumnezeu privește spre omul căzut, prin Jertfa Domnului Iisus, și-l vede curat doar pe acela care  la rândul lui își îndreaptă privirea spre Dumnezeu, cu credință, și asteaptă ceea ce numai El poate sa-i dea (iertarea de păcare, mântuirea, nașterea din nou și viața veșnică).

Saul din Tars (viitorul Apostol Pavel) nu s-a născut Continue reading “Drumul Damascului”

Dumnezeu cere ascultare

MEDITATIE  –   de George Danciu

Întareste-te numai si îmbarbateaza-te, lucrând cu credinciosie dupa toata Legea pe care ti-a dat-o robul Meu Moise; nu te abate de la ea nici la dreapta, nici la stânga, ca sa izbutesti în tot ce vei face.–    

                                                                                                            BIBLIA, Cartea  Iosua, 1.7


 

E de la sine inteles faptul ca un copil, nu doar ca e dependent de parinti, dar el si  trebuie sa asculte de parinti pentru a nu pati ceva nedorit si neasteptat. Micutul nu are de unde sti ce pericole îl pândesc la tot pasul si nici nu stie cum sa se fereasca din calea lor.

Dar, de asemenea, lucru binecunoscut de toti, omul cat traieste invata mereu!

Unul dintre primele procese de instruire din armata este acela de a învata noii recruti ca trebuie sa asculte ordinele superiorilor, in ordinea ierarhica a gradelor, fara discutie. E o stare de fapt care nu se negociaza!

Dupa terminarea Facultatii de Transporturi Cai Ferate am inceput lucrul in cadrul CFR, iar dupa aproximativ un an am fost incorporat la o Unitate Militara din Cernica (Bucuresti) pentru o perioada de instruire de doar4 luni, cât se facea pentru CFR-isti cu studii superioare.

Dar ce vreau sa spun? Primele zile, poate saptamâni, au trecut repede fara ca noi, noii recruti, sa intelegem care e de fapt treaba noastra, in detaliu, care sunt pretentiile superiorilor care conduc acea Unitate Militara.

Intr-o buna zi, pe la ora 9.00, locotenentul major care avea functia de comandant al Campaniei C.F.R.-istilor cu termen redus, un domn numit Superficialitatea Intruchipata, un Don Juan plin de sine, chipes de altfel, usuratic si superficial, trimite vorba sa ma prezint de indata la dumnealui. Se afla undeva pe platoul din curtea cazarmii, timpul fiind frumos, de primavara, insorit. Intrucât dl Superficialitate, comandantul nostru, aparea dimineata, dupa ora 7.00, când ne scotea din dormitoarele spatioase,  si, intr-unul din paturile cu cearceafurile albe, intinse, se întindea dumnealui pentru completarea odihnei de peste noaptea agitata care trecuse in graba!

Nici vorba sa se preocupe de instruirea noastra. Dar ne povestea (se lauda, cum se zice) scurte episoade cu aventurile sale nocturne care nu-i lasau ragazul necesar pentru odihna. E drept, sergentul responsabil cu echipamentul ne impartea si  Manualele cu temele de  instruire (salutul,  pozitiile regulamentare, careul etc), iar locotenentul ne trimitea la învatat in clasa pregatita pentru noi, de alaturi. Dar nu prea invata nimeni. Poate unii citeau, cât de cât, dintr-un sentiment de plictiseala.

In ce ma priveste, n-am înteles ce inseamna pentru dl locotenent Superficialitate, sa-l aiba in control pe dl Colonel Respecta Legea Intocmai, un barbat ursuz, corect si disciplinat.

In acea zi, m-am prezentat direct la dl Lt. Major, oprindu-ma la o distanta reglementara, de cei doi, luând pozitia de drepti, cu mâna la boneta, am salutat si, ca intre barbati cu oarece pregatire, am spus:

– Domnule locotenent major, m-am prezentat la ordinul dumneavoastra!

Dar, ce vad? Ambele grade sunt contrariate!   Se uita când la mine, când unul la celalalt!  Stupoare!  Tacerea se prelungeste, ca si nemultumirea sesizata pe fetele lor. Atunci am inteles ca sunt departe de comportamentul militar la care se asteptau dumnealor!!!  Dupa un timp,  penibil  si diferit perceput de fiecare dintre noi,   s-a auzit glasul dlui colonel care a intrerupt tacerea:

– Puteti merge la clasa, fruntas Neinstruit!

Ce-i drept, eram fruntas, deoarece dupa inaltime, eram cdt de grupa, persoana importanta, ce mai! Si Neinstruit pe deasupra. De mine era vorba. Nu era nici o confuzie. Imi cunosteau numele si gradul!

Va dati seama ce ar fi insemnat sa citesc in fiecare zi din acel Manual de Instructie?

[pullquote]

Ferice de cine citeste si de cei ce asculta cuvintele acestei prorocii si pazesc lucrurile scrise în ea! Caci vremea este aproape! – Apocalipsa, 1.3

[/pullquote]

 

E drept,  nici mai pe urma, nici comandantul Campaniei CF, nici noi,  n-am luat indeajuns de in serios programul pentru care eram convocati 4 luni intr-o Unitate Militara.  Dar e la fel de adevarat ca la celelalte activitati, unde programele aveau in fata noastra oameni responsabili, timpul de instruire s-a desfasurat cu folos.

 

Ce spune insa Dumnezeu, cu privire la Manualul de Instructie – BIBLIA –, lasat pentru instruirea noastra:


Cartea aceasta a Legii sa nu se departeze de gura ta; cugeta asupra ei zi si noapte, cautând sa faci tot ce este scris în ea; caci atunci vei izbândi în toate lucrarile tale si atunci vei lucra cu întelepciune.”– Iosua, 1.8

 

Ce facem, noi oamenii?

 

Mai intâi, ce fac cei pusi in fruntea celorlalti?

[pullquote]

Luati seama, dar, la voi însiva si la toata turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca sa pastoriti Biserica Domnului, pe care a câstigat-o cu însusi sângele Sau.– Faptele apostolilor, 20.28

[/pullquote]

 

Ce fac preotii pusi episcopi peste turma care le-a cazut la imparteala, impart ei drept Cuvântul lui Dumnezeu? Lucreaza ei responsabili, stiind ca intr-o zi va sosi in control Persoana cu Gradul cel Mare si vor da socoteala de orice cuvânt rostit?

 

Apoi, ce facem noi, oamenii de rând, avem Testamentul unde ne este lasata mostenirea vesnica, precum si codicilele cu conditiile de indeplinit pentru a putea intra ca deplini stapâni pe Mostenire?

 

Citim noi Biblia? Ascultam noi de Dumnezeu, cautand sa implinim poruncile Lui?

 

DUMNEZEU SA NE AJUTE SA-I FIM ASCULTATORI!

 

DOAMNE AJUTA! DOAMNE DA IZBANDA!