Trista-i, dar plina de farmec,
tristetea repetatei toamne.

Sfarsit de toamna plumburiu… Parcul de langa casa mea isi dezvaluie discret, melancolic, silueta pomilor desfrunziti. Doar cele doua salcii isi mai flutura corzile lungi, in imensitatea cenusie a singuratatii. Au disparut copiii care alergau in acest parc cu piciorusele lor mici, sau gonind cu triciclete, biciclete, masinute, cu rasul lor sonor, luand cu ei larma si zburdalnicia care infrumuseta si insufletea parcul. Bancile, altadata neincapatoare pentru oamenii mai in varsta care-si doreau odihna, pentru tinerii indragostiti care-si spuneau cuvinte de dragoste imbratisandu-si trupurile, au ramas goale. Micul lac din mijlocul parcului a inmarmurit parca, cu cele cateva zeci de frunze galbene, cazute din ramurile salciilor si plutind acum nestingherite, visatoare. Crengile arborilor tremura discret in oglinda apei linistite. Frunzele ramase pe ramurile copacilor, mai soptesc versuri in bataia usoara a vantului… Privesc un copac golit de frunze: singur si neajutorat, seamana atat de mult cu sufletul meu… Aleile parcului s-au adancit intr-un somn profund… Din cand in cand somnul este perturbat de pasii vreunui trecator grabit. Tristetea si-a asternut lunga ei mantie, in acest sfarsit de toamna, peste acest mic si umil parc, infrumusetat de-a lungul vietii sale.
Strabat spatiul cu pasi rari, vrand parca sa-i inteleg durerea, singuratatea. Emotia se amplifica privind raceala, indiferenta si totusi frumusetea naturii. Totul din jur seamana cu un grup statuar. Dintr-o data, cerul incepe sa picure lacrimile sale
Va veni si iarna, desigur, va ingheta si lacul, vor ingheta si sperantele oamenilor… Zgribulita de frig si alungata de un vant rece si de picaturile de ploaie, accelerez pasii, sa ma desprind de singuratatea acestui parc, acestei toamne tarzii… Pasesc in afara parcului, alunec usor pe frunzele galbene, verzi, cazute din copacii nepasatori… Inspir mirosul amar al frunzelor… Pleoapele imi cad sub povara unor lacrimi si-n fata ochilor intredeschisi, se perinda imagini ciudate… Hai, suflete, zic, lasa tristetea in urma ta! Continue reading “Plansul toamnei” →