fabula – Revista ARMONIA

de Jianu liviu-Florian

A fost odata o bucata de cascaval mare si frumoasa. Un corb batran tinea in cioc bucata de cascaval, si corbii mai tineri veneau si ciuguleau din ciocul lui cate o bucatica; la marginea padurii, era o stana, in care lucrau alti corbi. Cand bucata de cascaval din ciocul batranului corb se termina, ii era adusa de la stana o alta bucata de cascaval. Si asa, fiecare corb avea bucatica de cascaval, cea de toate zilele.

Intr-o buna zi, vulpea a venit sub copacul batranului corb, a zarit bucata de cascaval din ciocul batranului corb, si a tinut rapid corbilor care isi asteptau firimitura un discurs fulminant despre libertate, si democratie.

– Stiti voi ce este democratia, iubitii mei corbi? Democratia inseamna ca fiecare dintre voi sa va bucurati, toata viata, nu de o biata firimitura de cascaval, ci de intreaga roata, mare, frumoasa, proaspata, si galbena ca mierea, pe care o veti face, fiecare, in singuratate, la stana voastra personala. Alungati corbul cel batran care va imparte fiecaruia batjocura de firimitura! Si fiecare va veti bucura, in deplina libertate, de intreaga roata de cascaval!

Ascultand cantarea maiastra a vulpii, corbilor le-au lucit ochii de pofta. Vulpea avea, doar, atata dreptate. Au vandut stana vulpii. i-au smus batranului corb roata de cascaval din cioc, si s-au repezit, gramada, asupra ei; cei mai puternici, au infulecat atat de mult, incat nu numai lor, dar nici copiilor si nepotilor lor, nu le-a mai fost foame vreodata. Cei mai slabi, dupa marime, se ciondanesc si astazi pe amintirea cate unei firimituri din marea si frumoasa bucata de cascaval.

Batranul corb a ramas cu toti fomistii pe cap, sa se imprumute de la vulpi, ca sa le dea, in continuare, la fiecare, dupa tupeu, cate o amintire de firimitura de cascaval. Caci de unde stana personala pentru fiecare corb, dupa zisa vulpii?

Nepotica mea a ascultat povestea, si a intrebat:

– Si cum il cheama pe corbul cel batran, bunicule?

– Il cheama Stat, draga mea.

– Si pe vulpe?

– Pe vulpe o cheama Statul din Umbra..

– Ce nume lung are, bunicule!

– Asa e, draga mea… dar sa-i vezi umbra cat e de lunga…

– Si unde este vulpea asta acum?

– Acum, ca a pus afacerea cu corbii pe drumul cel bun, a plecat cu aceleasi promisiuni in Ibia, Iria, Lgeria, si alte, si alte tari, de care o sa inveti, cand vei fi mare, ca sunt conduse, nu de corbi batrani, ci de vulpi batrane…

Nepotica a adormit. Si batranul a invelit-o, zambind, in gand, fabulei lui Esop.

Noapte buna, copii!

3 iunie 2011

M-am intalnit cu poetul si omul de cultura Petru Jipa din Germania la Festivalul de Interferente Internationale “Paul Polidor”, organizat anual in ultima saptamana din noiembrie la Centrul Fundatiei “Paul Polidor” Scoala de Muzica si Arte Plastice Nr.4 din Bucuresti, amfitrion fiind, ca intotdeauna, neobosita doamna Hortensia Orcula, directorul institutiei mai-sus amintite. Motivul intalnirii fusese si concret, pentru ca glasul poetului aparuse pe un nou cd al fundatiei in cadrul festivalului, material fonografic ce includea artisti “exemplificand” diferite elemente de interferente culturale: Maria Irena Galesanu (protagonista unui album audio cu licenta si editat de Casa de Discuri a Fundatiei “Paul Polidor” la inceputul acestui an) interpretand “Polka italiana” de Serghei Rachmaninov si “Mazurka” de Chopin, Op.68, Nr.2 (cond.art.:prof.Jeanine Ionescu); Anica Sterian cu balada populara ialomiteana “Ma fac broasca pe pamant” (“prefatand”, intr-un fel, fabula “Broscuta si scorpionul…”, scrisa de poetul Petru Jipa in urma participarii la festival); profesorul si omul de cultura Ion Stefan Mihailescu propune ascultatorilor acestui compact-disc doua tinere talente ale scolii-amfitrion: Eduard Ignat (clarinet)/ “Dans german” (Mozart) si Cristian Eftimie (clarinet) / “Studiu” (Demnitz), acompaniati fiind la pian de prof.Ileana Georgescu si prof.Irina Barbu; cantece de Paul Polidor in limbile azera, rusa si romana pe versurile marelui poet al Azerbaigeanului, Bahtiar Vahabzade; Ramona Clapan din Italia interpretand cantecul “Lacrimioare” (muzica: Paul Polidor; versurile: Vasile Alecsandri). Am facut intentionat aceste digresiuni interculturale pentru a intelege contextul in care poetul Petru Jipa a scris fabula pe care o veti lectura si dumneavoastra in premiera. Felul in care romanii sunt vazuti in Europa (adica foarte prost!), lectura actorilor Cristina Deleanu si Eugen Cristea din volumele de poezii sociale semnate de Paul Polidor,”Pe autostrada sociala: utopie si critica” si “Cobai in Tara Dezamagirilor”, toate aceste lucruri despre realitatile dure din tara contrastand cu mediul lacasului de cultura in care se desfasura concursul de interpretare muzica culta, toate acestea si mai apoi discutiile despre felul de a fi al neamtului, dar si al romanului, l-au determinat pe Petru Jipa sa “atace” fabula, pe care romanii de peste Ocean o vor lectura in premiera:

BROSCUTA SI SCORPIONUL,
POPORUL SI BASESCU
de
PETRU JIPA / GERMANIA /

O broscuta, la margine de lac
Statea posomorata si facea… oac, oac.
Tot cauta o musca mare
Sa o deguste cu inversunare.
In vremea-aceasta se arata un parlit…
de scorpion de stepa, putin otravit.
-Nu doresti, broscuta, sa ma treci tu lacul?
-Nici nu te gandi, esti negru ca dracul.
In timp ce inot la mal, sa te las
tu sa ma intepi cu acul tau de las…
si otrava ta-i fara scapare,
mor pentru ca tu nu ai iertare.
-Cum, broscuta mica, te gandesti ca pot,
daca mori tu-n apa, eu nu stiu sa-not
si atunci noi doi cadem in adancuri:
eu nu inot, iar tu mori in friguri.
Cu atata spirit si convingere, se pare,
A convins broscuta la o incercare:
La mijloc de ape, scorpionul smecher
Impinge veninul intr-un stil de felcer.
Broscuta cu ochii in lacrimi ii spune:
De ce ai facut-o, nu te poti abtine?
Dar el ii sopteste atunci cu uimire:
Ce pot sa fac, asa sunt din fire!…