Turma ( ficțiune)
Mergeam în turmă, liniștiți. Mai behăia o voce, o voce a viitorimii. În jur alerga dulăul Dvor, animal viclean și cu multe fețe. Ciobanul se ocupa de vinațurile lui, mai striga el ceva, mai scria un editorial. Dar îi trecea repede. Un timp am crezut că mi-e prieten, dar prietenia e ca și vinul, fie se acrește , fie îl îndoaie gospodarul cu apă, devine poșircă. Dulăul Dvor ba mușca o oaie, un berbecuț, ba se gudura pe lângă cioban. Cred că acest Dvor era fie transsexual, fie castrat că nu manifesta nici un interes pentru sexul opus. Fiind eu un berbecuț mai vioi, i-am propus să scoatem o gazetă. Că nu, că da, în fine am ales o mioară care a preluat frâiele de nu mai puteai scoate un cuvânt în fața ei. Într-o seară, s-au adunat dulăul Dvor, cu oi și berbecuți și au votat eliminarea mea. A doua zi totul părea rezolvat. Turma încă dormea. Am descoperit complotul și am găsit o Mioriță care și-a luat rolul de responsabilă. Gazeta a mers mai departe. Ciobanul dormea pe cojoacele lui. Dvor nu prea știa să scrie dar se autointitula scriitor. Continue reading “Boris Marian – Turma”