Lumina care se stinge

În FRANTA, in clasa I se învata ca sexul nu e totuna cu genul

Isus a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Ma urmeaza pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vietii.”

 

Chiar ma gândeam in aceste zile ca pe nedrept Parisul avea reputatia de Orasul luminii!  Adevarata Lumina e data de prezenta lui Isus Hristos in inimile oamenilor, de cunoasterea si aplicarea Invataturilor sale.

Prostia se ridica la rang de stiinta tot mai des, dar nu numai in Franta, ci mai peste tot in lume.

Parlamentarii decid probleme de stricta specialitate ale unor ramuri din stiinta si cultura, situatii care revin de drept spre gestionare Academiilor de stiinta si de Cultura, nicidecum unor adunaturi de oameni incompetenti.

[pullquote]

Ochiul este lumina trupului. Daca ochiul tau este sanatos, tot trupul tau va fi plin de lumina; dar daca ochiul tau este rau, tot trupul tau va fi plin de întuneric. Asa ca, daca lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie sa fie întunericul acesta!

Evanghelia dupa Matei, 6.22-23

[/pullquote]

De aceasta data, insa, e vorba de ceva banal, dar fundamental si nici nu incumba a fi negociata perspectiva care creeaza unora mari semne de intrebare pentru capacitatea lor de a discerne. Problema, dupa cum vom vedea, e una de la clasa I-a, primara, dar lipsa de educatie si morala pare a fi canonul, regula omului din secolul XXI!!!

Pe vremuri, Jean-Baptiste Poquelin, cunoscutul actor si dramaturg francez, ajuns celebru sub pseudonimul Molière, a scris piesa Burghezul gentilom, in care i se explica burghezului naiv ce-nseamna proza!

Fie vorba intre noi, incultura a ajuns din nou o stare normala in multe locuri. Banul, interesele personale si de grup au intâietate peste tot in lume, in dauna valorilor culturale, de morala si de bun simt.

In Evenimentul zilei de azi dam peste un titlu socant: “Manual de clasa I: nu exista barbati si femei, ci homo si heterosexuali “(Autor: Adrian Patrusca). Felicitam autorul pentru oportunitatea  prezentarii.

Optzeci de deputati ai Uniunii pentru o Miscare Populara din Franta (UMP) au cerut marti ministrului Educatiei, Luc Chatel, retragerea manualelor scolare care sustin ca “identitatea sexuala” a indivizilor se datoreaza în egala masura sexului biologic si contextului socio-cultural.

Cei optzeci de parlamentari se fac ecoul criticilor exprimate pe marginea acestui subiect de conducerea scolilor catolice. Într-o scrisoare catre ministru, citata de Le Parisien, parlamentarii apreciaza ca manualele de “Stiinta si Viata pe Terra” (SVT) de clasa I fac referire la asa-numita “teorie a genului sexual”.

“Potrivit acestei teorii, persoanele nu mai sunt definite ca barbati si femei, ci ca practicanti ai anumitor forme de sexualitate: homosexuali, heterosexuali, bisexuali si transsexuali”, scriu parlamentarii francezi. Ei considera ca aceasta este “o teorie filosofica si sociologica fara vreo baza stiintifica, care afirma ca identitatea sexuala este o constructie culturala”.

În clasa I învata ca sexul nu e totuna cu genul

Semnatarii citeaza si un manual publicat la Editura Hachette, care afirma: “Sexul biologic ne identifica drept masculi sau femele, dar acesta nu este un motiv suficient pentru a ne categorisi de genul masculin sau feminin.”

Apreciind ca “statul are datoria de a controla mai bine continutul manualelor scolare” si adaugând ca “’teoria genului sexual’ nu figureaza strict sensual în programa de învatamânt pentru SVT”, deputatii conchid în scrisoarea adresata ministrului Educatiei: “Contam pe dumneavoastra sa retrageti din scoli manualele care prezinta aceasta teorie”.

Într-o circulara din 30 septembrie 2010, ministerul cerea ca programa SVT de clasa I sa contina un capitol intitulat “A deveni barbat sau femeie”. “Daca identitatea sexuala si rolurile sexuale în societate, cu stereotipele lor, apartin sferei publice, orientarea sexuala face parte din sfera privata.”

Dumnezeu l-a creat pe om, dupa cum gasim scris in cartea “Facerea” (Geneza) din Biblie. L-a creat intâi pe Adam (omul) din tarâna pamântului si i-a suflat in nari suflare de viata, apoi pe Eva (femeia) din una din coastele lui Adam. La Dumnezeu totul este posibil, e ceva de mirat?

Secole si mii de ani la rând, nu au fost (si nici acum nu sunt) nici un fel de dubii cu privire la faptul ca oamenii sunt barbati si femei, respectiv ei sunt de genul masculin si feminin, dupa anatomia pe care o dobândesc la nastere!

Unii oameni ai zilelor noastre, din lipsa luminii minime in viata lor, si, fara indoiala, ignoranta de care sunt stapâniti, ii fac sa nu sesizeze ca la nastere li se inregistreaza sexul in documente, cum e si normal! Ori, imoralitatea pe care vor s-o apere si s-o promoveze i-a orbit atât de tare incât doresc ca si cei mici sa fie indobitociti inca din clasa I-a cu ineptiile lor!

Sa vedem ce scrie apostolul Pavel in primul capitol din  Epistola adresata catre crestinii din Roma, sintetizand Starea de pacat a omenirii:

Mânia lui Dumnezeu se descopera din cer împotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu si împotriva oricarei nelegiuiri a oamenilor care înabusa adevarul în nelegiuirea lor. Fiindca ce se poate cunoaste despre Dumnezeu le este descoperit în ei, caci le-a fost aratat de Dumnezeu. În adevar, însusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui se vad lamurit, de la facerea lumii, când te uiti cu bagare de seama la ele în lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot dezvinovati; fiindca, macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu I-au multumit; ci s-au dedat la gândiri desarte, si inima lor fara pricepere s-a întunecat. S-au falit ca sunt întelepti, si au înnebunit; si au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoana care seamana cu omul muritor, pasari, dobitoace cu patru picioare si târâtoare. De aceea, Dumnezeu i-a lasat prada necuratiei, sa urmeze poftele inimilor lor; asa ca îsi necinstesc singuri trupurile; caci au schimbat în minciuna adevarul lui Dumnezeu si au slujit si s-au închinat fapturii în locul Facatorului, care este binecuvântat în veci! Amin.

Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lasat în voia unor patimi scârboase; caci femeile lor au schimbat întrebuintarea fireasca a lor în una care este împotriva firii; tot astfel, si barbatii au parasit întrebuintarea fireasca a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru altii, au savârsit parte barbateasca cu parte barbateasca lucruri scârboase si au primit în ei însisi plata cuvenita pentru ratacirea lor. Fiindca n-au cautat sa pastreze pe Dumnezeu în cunostinta lor, Dumnezeu i-a lasat în voia mintii lor blestemate, ca sa faca lucruri neîngaduite. Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lacomie, de rautate; plini de pizma, de ucidere, de cearta, de înselaciune, de porniri rautacioase; sunt soptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufasi, laudarosi, nascocitori de rele, neascultatori de parinti, fara pricepere, calcatori de cuvânt, fara dragoste fireasca, neînduplecati, fara mila. Si, macar ca stiu hotarârea lui Dumnezeu, ca cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totusi, ei nu numai ca le fac, dar si gasesc de buni pe cei ce le fac.” (Epistola catre Romani, 1:18-32)

 

Idolii si blasfemia

by Dan Bercian
www.radiounison.ro

          Paziti-va de idoli             (Epistola intaia a lui Ioan, 5.21)

Fara îndoiala ca stirea care a tinut capul de afis al tuturor publicatiilor, mult timp,  a fost stirea mortii lui Michael Jackson. Am aflat ca lumea a plâns si s-a întristat din cauza acestui eveniment nefericit. S-a aflat acum cât de mult a fost iubit Michael Jackson. Probabil ca s-ar fi bucurat sa stie acest lucru înca pe când traia. Michael Jackson dorea sa fie iubit. A facut tot ceea ce a putut pentru a fi iubit si acceptat. Poate mai mult decât oricare altul.
Lumea isi ia ramas bun de la un megastar, dupa cum a fost numit, dar daca suntem atenti la toate lucrurile din viata lui constatam ca Michael Jackson nu a fost decât un meganefericit. Unul care a trait tot timpul cu teama în suflet, unul care a fost mereu nemultumit, in primul rând de el.

În contextul elogiilor care i se aduc înca celui ce a fost numit “regele muzicii pop” a spune despre el altceva decât bine pare o adevarata blasfemie. Si nu spun cuvinte mari doar de dragul de a le spune. Blasfemie este un cuvânt prin care se ultragiaza o divinitate sau un act de defaimare a lucrurilor considerate sfinte, sau demne de un respect deosebit. Poate nu ati stiut pâna acum ce înseamna blasfemie si ati folosit acest cuvânt doar atunci când v-ati gândit la Dumnezeu. Dar oare nu a fost Michael Jackson un dumnezeu? Si daca a fost, atunci ceea ce voi spune în continuare poate fi numit blasfemie. Sper sa nu aruncati cu pietre.

De fapt blasfemia este azi atât de comuna încât ma gândesc ca veti fi îngaduitori si fata de mine. În zilele pe care le traim blasfemia este la ea acasa. Numele lui Dumnezeu este vorbit de rau de dimineata pâna seara chiar de catre cei ce se numesc crestini. Cel putin crestinii din România parca si-au facut o preocupare deosebita din a înjura si a vorbi de rau Numele lui Dumnezeu. Continue reading “Idolii si blasfemia”

CREDINTA

Florian Guler

http://desculti.blogspot.com/

Credinta-i o privighetoare-n noapte
Ce canta salutand o maine zi,
Pe cand sunt inca zorile departe,
Chemand ce nu e ca si cum ar fi.

 

 

 

Credinta-i catre nevazut fereastra
Cand simturile nu mai au dovezi.
De te apropii sa privesti in glastra,
Tot nevazutul ce-a-i crezut il vezi.

Credinta-i cheia ce-a deschis pridvorul
Si taina-Imparatiei pentru prunci.
Ea poate descuia si-acum zavorul
De ai pastrat-o cum s-a dat atunci.

Credinta-i un miracol si puterea
Ce izvoreste doar din Dumnezeu.
Nimic nu-i fara El, precum vederea,
Nimic nu e, fara de ochiul meu.

Credinta are palmele batute
Ea muta muntii cate-o data.
Vin ingerii din cer s-o ajute
Cand pune mana pe lopata.

O NOUA FRONTIERA? NOUA IDEOLOGIE SEXUALA MONDIALA

O constatare si o afirmatie certa: societatea nu e statica

Societatea evolueaza. Constant se indreapta spre noi orizonturi. Sau poate ar fi mai bine de spus ca unele din aceste orizonturi asa zise noi nu sunt de fapt noi ci o repetitie a unor comportamente vechi pe care societatea le-a experimentat cu mii de ani in urma, nu le-a gasit utile, si le-a abandontat sau pus in afara legii. Aceasta observatie se aplica si subiectului de astazi – noua ideologie sexuala mondiala. Tot mai mult auzim vorbindu-se despre ea – o noua ideologie sexuala mondiala, promovata in ultimii ani cu tot mai multa perseverenta si determinare de asa numitele tari “civilizate,” ONU, structurile europene, tribunalele internationale si o multime de ONG-uri si fundatii (think tank-uri) care au in spatele lor sume enorme de bani. (Va recomandam, privind ONU, un raport recent: http://cnsnews.com/news/article/un-agency-youth-program-calls-abortion-h) si un comentariu: http://www.ypeerinaction.org/index.php?option=com_content&view=article&id=24%3Ajoint-international-year-of-youth-statement&catid=2%3Asite-content&Itemid=1. 

Este insa aceasta “ideologie” chiar noua, ori o incercare de a impune societatii contemporane niste practici sexuale aberante, daunatoare, cu care societatea a experimentat cu mii de ani in urma si le-a abandonat ori interzis prin lege? O privire din aceasta perspectiva asupra Codului lui Hammurabi reflecta legiferarea cu mii de ani in urma a moravurilor sexuale normale si interzicerea celor imorale. Primul si cel mai vechi cod legal scris care a supravietuit pina in zilele noastre, Codul impune monogamia si fidelitatea in casatorie, interzice si pedepseste adulterul si pedofilia, protejaza femeia si copilul in caz de divort, si stabileste norme etice de comportament intre cele doua sexe. Aceste norme erau chiar si atunci acceptate universal devenind in timp normele dominante in toate civilizatiile si culturile cunoscute in istorie. Truismul acesta e reflectat si in Biblie, mai specific in cartea pe care carturarii Bibliei o numesc ca fiind cea mai veche carte ai ei, Cartea lui Iov. In Capitolul 31 Iov vorbeste despre monogamie si fidelitate, amintind ca derogarea de la ele atragea pedepse severe: “(9). Daca inima mea, spune Iov, a fost amagita de vreo femeie si am stat de panda la usa aproapelui meu, (10) Atunci nevasta mea sa invarteasca la rasnita pentru altul si altii sa aiba parte de ea. (11) Caci aceasta ar fi o uraciune, o nelegiuire vrednica de pedeapsa judecatorilor, (12) Un foc care mistuie pana la iad si care nimiceste toata stransura mea.” 

In unele din eseurile lui cele mai remarcabile chiar si Freud speculeaza asupra circumstantelor in care societatea a abandonat normele sexuale imorale, adoptindu-le pe cele cunoscute si practicate de mii de ani – familia, casatoria, monogamia si fidelitatea. In Civilization and its Discontents (“Civilizatia si nemultumirile ei”) publicat in 1929, un eseu care ramine pina astazi doctrina de baza a lui Freud privind relatia dintre sexualitate si civilizatie, Freud afirma ca abandonarea practicilor sexuale imorale si inlocuirea lor cu monogamia, casatoria, familia si fidelitatea, au facilitat aparitia civilizatiei umane. Simultan, in acelasi eseu Freud demonstreaza si reversul – eliminarea monogamiei, a fidelitatii, a casatoriei si a familiei va duce la regresul societatii in starea de barbarism din care s-a desprins cu mii de ani in urma. 

Inceputul Mileniului III

La sfarsitul lui iunie statul New York a legalizat casatoriile homosexuale, un eveniment care a suscitat publicarea unei multimi de articole in New York Times despre sexualitate si trendurile cele mai radicale care se manifesta in comportamentul sexual contemporan american.  In esenta, ele descriu noua ideologie sexuala mondiala, deoarece ceea ce se petrece la New York se extinde in toata lumea. 

Fara indoiala The New York Times este cel mai prestigios si influent ziar din America sau chiar din lume. O publicatie care, impreuna cu alte jurnale si reviste pe care le publica periodic, cum este The New Yorker, informeaza publicul asupra trendurilor celor mai noi in mai toate domeniile, inclusiv cele sociale si mai ales sexualitatea. Obsesia editorilor si ziaristilor de la New York Times cu sexualitatea e de netagaduit si evidenta mai in fiecare editie a ziarului. Pe linga asta le si aproba si promoveaza. Cu precadere liberal si in intregime secular, The New York Times isi mentine pozitia de lider al mediei imprimate americane tocmai pentru ca se afla in avantgarda promovarii trendurilor noi. De-a alungul anilor a promovat avortul, homosexualitatea si casatoriile homosexuale. In ani recenti a incetat sa fie critic la adresa pedofiliei, o noua tendinta in cercurile celor preocupati de sexualitatea umana si impingerea ei spre noi frontiere. 

Mongamia – O valoarea depasita? 

Pe 30 iunie 2011 jurnalistul Mark Oppenheimer a publicat in New Yorker Magazine articolul Married, With Infidelities (“Casatorit, dar infidel”) in care promoveaza pilonii noii ideologii sexuale. In primul rind ataca monogamia. “Monogamia e un lucru greu” de pus in practica, afirma el. Societatea contemporana greseste impunind monogamia ca standard de comportament pentru cei casatoriti sau pentru cei care traiesc impreuna. Tentatiile sexuale care-i ispitesc pe soti dupa casatorie sunt prea mari pentru a te astepta in mod realistic sa fie respinse. Am ridicat monogamia la rangul unei virtuti irealizabile si irealiste, spune el, si impunem cerinte prea grele din aceasta perspectiva asupra cuplurilor casatorite. 

Aici, Oppenheimer i-l aduce in sprijinul ideilor lui pe Dan Savage, un editorialist homosexual din Seattle, Washington care acum 20 de ani a declansat o cruciada impotriva monogamiei. Savage are multi adepti. Tot mai multi pe zi ce trece. Personalitate influenta in ideologia sexuala contemporana, scriitor prolifc pe teme de sexualitate si comentator la multe ziare proeminente din SUA, Savage sugereaza abandonarea monogamiei in favoarea unei “etici sexuale realiste” in armonie cu practicile sexuale curente. Casatoria bazata pe romanta trebuie pusa in muzeu, afirma el. In locul ei, spune el, e de dorit sa se instaureze o ideologie sexuala noua, una bazata pe practicile sexuale prevalente in comunitatile homosexuale, si care includ pornografia, toleranta fata de infidelitate si adulter, sexul de grup, fetisuri, aranjamente intre parteneri de intretinere de relatii sexuale cu persoane terte, si transformarea casatoriei intr-o instutite “deschisa” oricaror practici sexuale care-i fac pe “parteneri” mai fericiti. In engleza noul canon e numit “open marriage” sau “serial monogamy,” adica monogamia in serie unde “partenerii” cad de acord sa fie monogami doar pentru o perioada de timp specifica, dupa care fie ca se inteleg sa continue exclusivitatea in casatorie, fie ca aplica, unilateral sau de comun acord, relatii sexuale “deschise” catre alte practici sau cu alti parteneri. 

Monogamia, spune Dan Savage, inseamna moarte sexuala pentru soti, plictiseala, lipsa de varietate. Cu ani in urma a publicat cartea “It Gets Better” (“Spre mai bine”), un bestseller in care argumenteaza ca uzurparea monogamiei in favoarea casatoriilor deschise va fortifica nu submina valorile familiei. Savage pune in virful prioritatilor casniciei satisfactia sexuala. Unde e satisfactie sexuala spune el, familia nu se destrama. In consecinta, nu e greu de inteles ca daca vrei sa ai o familie si o casatorie puternica trebuie sa mai lasi din principiile sexuale puritane si sa le imbratisezi pe cele care duc la satisfactia sexuala a sotului sau a sotiei. Casatoria deschisa nu ingaduie gelozie. Mai ales femeilor. A impune monogamia barbatilor, spune Savage, constituie o asteptare gresita din partea femeilor fata de sotii lor. 

Monogamish

In locul monogamiei, Savage si altii ca el, propun instaurarea unei relatii pe care ei o numesc, in engleza, “mongamish” (adica “nu tocmai monogama, dar cumva monogama”), una in care partile nu isi impun reciproc monogamia sau restrictiile care in mod traditional au fost asociate cu monogamia. Divorturile recente ale unor personalitati proeminente, spune Savage, s-a datorat tocmai faptului ca sotiile au impus sotilor lor un cadru matrimonial bazat pe monogamie. Ultimul exemplu pe care Savage il da in sprijinul teoriei lui este Arnold Schwarzenegger. La fel pe fostul presedinte american Bill Clinton care cu toate ca nu a divortat, ar fi putut trece mai bine prin criza de familie cauzata de relatiile lui de adulter daca sotia nu i-ar fi impus normele monogamiei. In consecinta, spune Savage, aceste casatorii au esuat pentru ca sotiile le-au impus sotilor lor “exclusivitate sexuala.”  

Un studiu publicat in 2001 in The Journal of Family Psychology (Jurnal de Psihologie a Familiei) estima ca intre 20% si 25% dintre americani au fost infideli in perioada casatoriei, iar un studiu publicat in 2010 de catre Universitatea din Chicago indica ca 14% dintre femei si 20% dintre barbati au recunoscut ca au fost infideli in perioada casatoriei. Pentru reducerea infidelitatii, spune Savage, e mai bine ca societatea sa nu insiste asupra monogamiei ci sa se obisnuiasca cu mai putina monogamie si cu mai multa infidelitate. “A fi monogam, spune Savage, e mult mai greu decit oamenii cred.” “De ce sa nu spui sotului sau sotiei ca te intereseaza o alta persoana.” Asta, dupa el, e rezolutia ideala pentru constringerile impuse de modul de viata monogam. Curios, insa, si nu putin relevant privind simplicitatea si subrezimea ideilor lui Savage, el isi bazeaza opiniile si pe studii istorice stranii si fenomene sociologice cu totul bizare preluate de la periferia civilizatiei umane. De exemplu, spune el, barbatii Inuit (eschimosi) isi iau “sotii temporare” cind sunt plecati de acasa in calatorii lungi, in timp ce sotia si copiii ramin acasa. Iar in Venezuela, in tribul inca necivilizat al Barilor, femeile intretin relatii sexuale cu diversi barbati pentru a se asigura ca dupa nasterea copilului vor fi suficienti barbati responsabili pentru intretinerea lui. In plus, Savage ii da ca exemplu “de urmat” si pe homosexualii americani, unde nivelul de infidelitate e de 50%. In majoritatea acestor cazuri partenerii intretin relatii sexuale simultan cu alti barbati cu cunostinta partenerilor lor. 

Articolul lui Mark Oppenheimer Married, With Infidelities poate fi citit aici in engleza: http://www.nytimes.com/2011/07/03/magazine/infidelity-will-keep-us-together.html?_r=2&pagewanted=all Nu va recomandam articolele lui Dan Savage pentru ca sunt murdare si vulgare. 

Ari Karpel – Monogamish

In August Ari Karpel a publicat si el un comentariu pe aceasi tema – necesitatea eliminarii monogamiei. Ideea aceasta devine tot mai acceptata in rindul tinerilor americani, in mod special al studentilor universitari. De ce nu, intreaba autorul? Daca unul dintre parteneri doreste sa aibe o relatie sexuala imediata si celalat partener nu e pregatit, de ce sa nu i se permita sa aibe o relatie de moment cu o alta persoana? Si aici, cuplurile traditionale pot invata mult de la cuplurile homosexuale, spune Karpel. Frontierele sexuale inspre care homosexualii imping societatea sunt tot mai fluide si radicale. O data ce relatiile homosexuale sunt legalizate, urmaza “egalitatea” cu restul societatii, casatoriile homosexuale, dar acesta nu a puncul final. Un scop aditional si imediat este fasonarea unei ideologii sexuale noi care sa transforme chiar si moravurile sexuale traditionale intre persoanele de sex opus. De ce sa impuna societatea regulile monogamiei asupra persoanelor care nu sunt de acord cu ele? In alte cuvinte, de ce sa nu fie majoritare in societate moravurile sexuale practicate de homosexuali in loc de cele practicate traditional? De ce uniformitate si nu diversitate, intreaba Karpel? 

Datele statistice privind practicile ne-monogame sunt groaznice. Un studiu recent emis in SUA indica ca 12% dintre cuplurile care practica ne-monogamia au relatii sexuale in trei, 56% dintre ele au relatii sexuale cu persoane terte ori cu ambele persoane, doar 40% dintre parteneri isi dezvaluie relatiile de infidelitate, 20% dintre ei nu se intreaba reciproc daca intretin relatii sexuale cu alte persoane, 34% dintre ei intretin relatii sexuale secrete fara stirea partenerilor lor, 40% intretin relatii de prietenie cu alte persoane dar aceste relatii includ “beneficii” sexuale, 42% dintre parteneri cad de acord sa-si dezvaluie, in primele 3 luni de la initiarea relatiilor, daca au alti parteneri sau sunt interesate in alte persoane, etc. Curios, autorul studiului afirma ca toate aceste lucruri sunt bune si preferabile relatiilor monogame. 

Articolul lui Ari Karpel, in engleza, il putati citi aici: http://www.advocate.com/Print_Issue/Features/Monogamish/ 

Pedofilia

Noua ideologie sexuala promoveaza si pedofilia. Ati citit corect – noua ideologie sexuala promoveaza relatiile sexuale intre adulti si minori. Tot mai mult se discuta despre iminenta “normalizarii” pedofiliei de catre American Psychological Association, cea mai influenta asociatie de psihologi din lume. A facut valuri acum citeva decenii cind a “normalizat” homosexualitatea, declarind-o o varianta normala a sexualitatii umane. De atunci, pozitia Asociatiei a fost adoptata de tot mai multe organizatii si a devenit acceptata chiar si in deciziile judecatoresti care au legiferat casatoriile homosexuale in America. Pozitia APA e mentionata favorabil si in rezolutiie Uniunii Europene si ale Consiliului Europei care promoveaza drepturile homosexualilor. In plus, de-a lungul anilor APA a intervenit intr-o multime de cazuri celebre promovind normalitatea homosexualitatii. Dar pedofilia? 

Tot mai mult se vorbeste despre o iminenta schimbare de pozitie a APA privind pedofilia in sensul afirmarii normalitatii ei. Pe 16 august a fost organizat un simpozion in Baltimore, SUA, la care au participat cercatatori de la mai multe universitati proeminente din SUA. Scopul conferinte, au afirmat cei in cunostinta de cauza, a fost promovarea ”normalizarii pedofiliei.” Simpozionul urma sa examineze caile prin care “minor-attracted persons” (adica “persoanele atrase de minori”) se pot implica in revizuirea clasificarii actuale a pedofiliei de catre APA ca o maladie. De fapt, in SUA exista un grup de activisti pro-pedofilie si psihiatri, numit grupul B4U-ACT, care promoveaza normalizarea pedofiliei in cadrul APA. Membrii acestui grup parvin din unele din cele mai prestigioase universitati americane, printre ele Harvard University, Johns Hopkins University, University of Illinois, si University of Louisville. Liderul acestei miscari, Howard Kline, afirma ca pedofilia e doar o varianta a sexualitatii umane, o forma de orientare sexuala care nu trebuie stigmatizata. “Nimeni nu isi alege, spune el, sa fie atras emotional sau sexual de copii sau adolescenti. Cauza este necunoscuta.” Grupul pro-pedofilie, insa, nu isi propune sa promoveze tratamentul persoanelor care sufera de pedofilie. 

Actiunile de normalizare a pedofiliei au inceput in Marea Britanie in sinul Societatii Psihologice Britanice (The British Psychological Society) in anii 70. In anii 40 psihologii britanici au promovat normalizarea homosexualitatii reusind, in anii 50, sa o dezincriminalizeze. Efectele dezastruoase a flagelului homosexualitatii in Marea Britanie de atunci incoace sunt bine cunoscute. O contributie la normalizarea pedofiliei a facut-o si publicatia Playboy care promoveaza si pornografia infantila. De atunci s-au adaugat acestor eforturi “specialisti” de toate culorile si unsi cu toate alifiile, unii mai murdari ca altii, si majoritatea dintre ei persoane sau miscari care pot beneficia financiar din normalizarea pedofiliei, de exemplu pornografistii, cei care promoveaza prostitutia, sau abolirea virstei minime de intretinere de relatii sexuale. Degenerarea umana se pare e fara limite. 

AFR VA RECOMANDA: Privind eforturile de normalizare a pedofiliei va recomandam doua articole excelente. Primul a fost scris si publicat recent de colegii nostri de la Pro Vita Bucuresti si intitulat “Revolutia sexuala si copiii”:

http://www.culturavietii.ro/2011/08/01/revolutia-sexuala-si-copiii/

iar al doilea, in engleza, a fost publicat pe 16 august:

http://www.lifesitenews.com/news/academic-conference-seeks-to-normalize-pedophilia/ 

NU TOTI SUNT DE ACORD

Pare surprinzator, dar unii dintre cei mai vociferi adversari ai noii ideologii sexuale mondiale sunt fostii homosexuali. Cu toate ca nu se scrie sau stie mult despre ei, comunitatea fostilor homosexuali e extinsa in intreaga lume si e in crestere. Chiar si New York Times a sesizat lucrul acesta, in iunie publicind un articol lung despre unul dintre liderii cei mai proeminenti ai miscarii homosexuale americane intre adolescenti: Michael Glatze. In adolescenta si anii 20 ai vietii, Glatze a fost idolul adolescentilor homosexuali americani. Ura cu furie pe cei care criticau homosexualitatea, pina intr-o zi cind s-a intilnit cu Dumnezeu. Si-a venit in fire, s-a dezlipit de homosexualitate, s-a inscris la un colegiu de studii biblice din Wyoming unde inca studiaza, si-a reinnnoit mintea, si a pornit o cruciada impotriva orbirii homosexualitatii. Va recomandam articolul:  http://www.nytimes.com/2011/06/19/magazine/my-ex-gay-friend.html?pagewanted=all Glatze, acuma in anii 30 ai vietii, vine si in sprijinul tarilor si grupurilor care lupta impotriva deceptiei homosexuale, si afirma ca singurul grup din societatea americana care intelege perfect pericolele propagandei homosexuale sunt crestinii conservatori. 

Pe linga Glatze insa, sunt si altii, la fel de bine cunoscuti. Va redam mai jos un material pregatit de d-l Bogdan Mateciuc, Director Executiv AFR, despre Jeff Johnston, si el un fost homosexual, o persoana care a abandonat homosexualitatea si si-a schimbat orientarea sexuala. Oricat de incredibil pare acest lucru pentru unii dintre noi, Jeff Johnson vorbeste despre aceasta problema din interior. Si o face raspunzand unora dintre miturile si dezinformarile care apar in presa in legatura cu terapia pentru homosexualitatea nedorita. Articolul in intregime, tradus si pregatit de d-l Mateciuc, il aflati aici: http://www.homosexualitate.ro/resurse/terapieschimbare.pdf  Redam din el citeva paragrafe mai relevante. Materialul pregatit de dl Mateciuc face parte din programul “Speranta si vindecare pentru homosexuali,” o initiativa online derulata de Alianta Familiilor din România. Este, credem noi, cea mai ampla baza de documentare asupra homosexualitatii in limba romana, a cauzelor si posibilitatilor de tratare a acesteia. Vizitati-ne la http://www.homosexualitate.ro.  

Terapia pentru homosexualitatea nedorita

Jeff Johnston 

Exista un flux constant de critici în rândul activistilor homosexuali, dar si în mass-media, la adresa barbatilor si femeilor care afirma ca au abandonat homosexualitatea.. Unii se straduiesc sa submineze credinta religioasa a acestor barbati si femei iar altii chiar încearca sa le nege dreptul la terapie. De asemenea, atacati sunt si specialistii care lucreaza cu persoanele care vor sa-si schimbe comportamentele, identitatea si atractiile homosexuale – un grup de activisti homosexuali îi numeste pe acestia „impostori”. În plus, sunt atacate si organizatiile si asociatiile care lucreaza cu cei ce vor sa scape de homosexualitate. (…) Iata câteva acuzatii referitoare la minciuna fata de cazul meu si fata de altii care au abandonat homosexualitatea: nu ai fost niciodata homosexual; nu te-ai schimbat; ai o casnicie nenorocita, fara dragoste si fara sex; îti reprimi adevaratul eu; vei fi prins ca minti la fel ca X sau doar exagerezi. 

Cititi-ne relatarile si vedeti singuri cum stau lucrurile. Nu luati de bun tot ce apare în presa. Veti observa ca fiecare are povestea lui unica; calatoria catre si de la homosexualitate e diferita pentru fiecare. Si, desi exista multe asemanari, felul de schimbare traita e diferit. Da, unii s-au întors si si-au reluat identitatea si comportamentul de homosexual sau lesbiana. Altii au cazut, s-au ridicat, s-au scuturat de praf si au reluat calatoria catre heterosexualitate. Nu e un drum usor. Dar istoria miscarii pentru schimbare, cresterea si diversitatea asociatiilor si a consilierilor pentru cei ce cauta ajutor, precum si longevitatea si rezistenta schimbarii reale din multe vieti reprezinta o dovada a libertatii, vindecarii si transformarii. Dupa 35 de ani de activitate a Exodus si a altor organizatii similare, am putea spune ca criticii si negationistii ar trebui sa ia o pauza. De ce e atât de greu de acceptat ca cineva se schimba din homosexual în heterosexual? Multi nu au nici o problema atunci când cineva „îsi admite propriul eu” si trece de la heterosexualitatea la homosexualitate. De fapt, atunci când cineva „descopera cine e cu adevarat” si se identifica drept homosexual, se pare ca li se da un permis sa-si abandoneze sotia si familia, chiar daca asta înseamna încalcarea unor juraminte pe care le-au facut. 

Când lucrurile stau invers însa, când cineva decide ca atractiile lui/ei s-au schimbat sau vrea sa treaca la niste relatii barbat-femeie sanatoase, atunci se considera ca asta e imposibil. Se aplica un alt standard – un standard dublu. Mai bine de o suta de ani de literatura clinica si de cercetare demonstreaza faptul ca homosexualitatea nu este fixa. Orice analiza deschisa, sincera a literaturii psihologice asupra schimbarii de la homosexualitate va arata ca unii oameni au parte de o schimbare considerabila a comportamentului, identitatii si/sau atractiilor lor.  (…) 

Evident, exista foarte multe dovezi ca multi oameni au scapat de gândurile, fanteziile, atractiile, identitatea si comportamentele homosexuale. Dr. Robert Spitzer, care a jucat un rol determinant în eliminarea homosexualitatii din lista de boli mintale a Asociatiei Americane de Psihiatrie, a început sa-si revizuiasca pozitia privind imposibilitatea schimbarii de la homosexualitate. El a argumentat ca este suficienta o singura persoana pentru a darâma o credinta larg raspândita. S-a întâlnit cu unii oameni care spuneau ca s-au schimbat si a decis sa studieze problema. Dr. Spitzer admite ca schimbarea e dificila, dar afirma: „Ca majoritatea psihiatrilor, credeam ca te poti împotrivi comportamentului homosexual, dar ca orientarea sexuala nu se poate schimba. Acum cred ca asta nu e adevarat – unii oameni pot si se schimba.” (…) 

Este adevarat ca unele asociatii medicale si psihologice au emis declaratii privind îngrijorarea lor asupra eforturilor de schimbare a orientarii sexuale. Totusi, adevarul e ca în spatele eforturilor de interzicere a acestor terapii se afla activistii homosexuali, fara sa beneficieze însa de un suport solid pentru eforturile lor. În ciuda acestui lucru, terapiile de reorientare nu au fost interzise si nici declarate neetice. Sa luam exemplul Asociatiei Americane de Psihologie (APA). O echipa de lucru a APA a analizat o parte din literatura despre homosexualitate si, în 2009, a emis un raport, Raspunsuri terapeutice adecvate la orientarea sexuala. Din fericire, raportul nu a solicitat interzicerea ESOS. De asemenea, se mentioneaza importanta credintei religioase pentru multi clienti si se afirma dreptul clientului de a stabili directia si scopul terapiei. (…) 

Sunt multi specialisti care cred ca unele dintre pozitiile de baza ale APA asupra homosexualitatii sunt nefondate stiintific, si cred asta de mai bine de 30 de ani – în mod specific, atât pretinsa normalitate a acestei probleme, cât si pretinsa lipsa a patologiei asociate. Principala mostra de abordare filosofica în raport este afirmatia ca homosexualitatea a fost dovedita ca fiind normala. Însa, ca specialist practician, stiu prea bine ca aceasta declaratie de normalitate este o judecata valorica care, atunci când este prezentata ca un fapt stiintific, transforma stiinta într-un fel de religie. Mai mult, aceasta pretentie este folosita pentru a promova o normalitate etica a atractiilor homosexuale ale persoanei.  

Dr. Richard Williams, profesor de psihologie la Brigham Young University si director la Wheatley Institution, descrie câteva dintre conceptele presupus stiintifice care apar în raport: Notiuni cum ar fi orientarea, atractiile si identitatea sexuala nu sunt definite si nici descrise cu claritate. Nu sunt certificabile ca si cauze ale comportamentelor si sunt abordate doar ipotetic. De aceea, ele nu sunt stiintifice. Daca Echipa de Lucru a inclus asemenea aspecte printre „faptele stiintifice” pe care le mentioneaza, aceasta denota o întelegere superficiala si problematica a stiintei, având însa de-a face cu o abordare populara si simplista fata de un model cultural, dar caricaturizat, al stiintei în încercarea de a defini si a explica fenomene umane reale. Mai încolo, dr. Williams scrie despre „întelegerea superficiala si problematica a stiintei” a echipei de lucru si despre folosirea de catre aceasta „a unei abordari relativ datate si neexaminata asupra datelor stiintifice” pentru a discuta aceste aspecte, si mentioneaza anumite „agende politice care sunt evident la lucru”. (…) 

Barbati si femei care au atractii homosexuale au dreptul sa îsi aleaga propria abordare terapeutica si sa fie respectati pentru credinta lor. Principalele asociatii terapeutice sunt de acord asupra importantei acestor doua aspecte fundamentale: clientii au dreptul la autonomie pentru a-si stabili propriile scopuri pentru consiliere; specialistii sunt chemati sa respecte valorile religioase si spirituale ale clientilor lor. Pentru multe persoane, a fi crestin înseamna a avea niste standarde ridicate privind sexualitatea – a învata cum sa abordezi tentatiile si a-ti limita actele sexuale la cadrul matrimonial dintre sot si sotie. Cei ce cred asta si se lupta cu o homosexualitate nedorita au dreptul sa fie sustinuti pentru a corela asta cu credinta lor. Psihologii recunosc importanta autonomiei clientului, precum si valoarea credintei în viata clientului. Terapeutii care practica diferite eforturi de schimbare a orientarii sexuale ofera un serviciu de valoare pentru acei clienti a caror identitate religioasa este mai importanta decât conflictele homosexuale de care au parte. Ei îi ajuta pe acesti barbati si femei sa îsi aduca sexualitatea în linie cu credinta lor si este important ca ei sa continue sa ofere acest ajutor valoros. (…) 

Asociatia Americana pentru Cercetarea si Terapia Homosexualitatii (NARTH) a publicat o analiza a literaturii psihologice despre homosexualitate si schimbare, Ce arata studiile: Raspunsul NARTH la afirmatiile APA despre homosexualitate. Iata care sunt concluziile lor: În timp ce câteva dintre principalele asociatii psihologice au avertizat ca interventiile menite a schimba orientarea sexuala pot fi periculoase, asemenea avertizari nu au nici o baza în literatura profesionala si stiintifica. Din contra, cercetarea empirica din ultimii zece ani, efectuata de Spitzer, Karten, Jones si Yarhouse, de exemplu, nu a identificat nici o dovada a raului. Numarul limitat de rapoarte clinice care afirma ca raul este posibil – daca nu probabil – daca o persoana pur si simplu încearca sa se schimbe, sunt în mod tipic scrie de activisti homosexuali. În mod ironic, principala încercare empirica (Shidlo si Schroeder) de a documenta acest rau a condus la dovezi ca terapia de reorientare i-a ajutat pe unii oameni. 

Chiar si atunci când clientii nu au obtinut nivelul de schimbare pe care si-l doreau, din acele încercari au rezultate alte beneficii. În ultima decada, unele studii sau analize (de ex. Nicolosi, Byrd, si Potts; Shidlo si Schroeder; Spitzer) asupra persoanelor care au participat la procese de reorientare sexuala terapeutica sau de natura religioasa au aratat ca multe persoane care nu si-au atins tinta de reorientare sexuala au gasit totusi procesul ca fiind benefic. De exemplu, unele „esecuri” de reorientare au declarat ca se simt mai putin deprimati, ca se simt mai barbati (barbatii) sau mai feminine (femeile) si ca au dezvoltat relatii non-sexuale mai intime cu acelasi sex. Tragem concluzia ca beneficiile documentate ale terapiei de reorientare – si lipsa unui pericol general documentat – sustine disponibilitatea în continuare a acesteia pentru clientii care îsi exercita dreptul la autonomie terapeutica si la auto-determinare, printr-un consimtamânt informat etic. (…) 

Exista o puternica legatura între homosexualitate si riscuri majore la adresa sanatatii. Exista un volum mare de date care arata ca comportamentul homosexual prezinta riscuri. Nu s-a demonstrat ca „stigmatul social” sau „discriminarea” ar conduce la acele pericole. Organizatiile profesionale admit frecvent ca exista un mare numar de probleme de sanatate asociate cu homosexualitatea, inclusiv: depresie, rau auto-provocat, comportament sexual riscant, incidenta ridicata a HIV/SIDA si a altor BTS, abuz de substante, anxietate, paranoia, bulimie, probleme relationale; dependente sexuale si tulburari de personalitate. Modelul propus pentru prevalenta acestor probleme în viata homosexualilor este acela ca ele sunt produse de „stresul minoritatii”, de „stigmatul social” si de „discriminare”. 

Conform acestei opinii, persoanele credincioase care afirma ca modelul lui Dumnezeu pentru sexualitate este un barbat/o femeie, cei cu atractii homosexuale care nu vor acele atractii si oricine ofera consiliere pentru reducerea sau schimbarea acestor atractii sunt toti promotori ai unui stigmat, ai discriminarii si ai unui bigotism homofob. Ca urmare, multe asociatii de activisti cred ca acesti oameni trebuie opriti. Asa ca grupurile din cadrul asociatiilor de psihologie lucreaza la interzicerea terapiei pentru homosexualitatea nedorita. Si nu doar a terapiei, ci a oricui care sugereaza ca corpul nostru a fost conceput pentru o sexualitate hetero, a oricarei dezaprobari sociale sau religioase a homosexualitatii si a oricui care sugereaza ca heterosexualitatea este norma. (…) 

Aceia dintre noi care au scapat de homosexualitate cunosc lanturile pacatului si rusinii si multi dintre noi au simtit iubirea lui Dumnezeu si puterea Lui de transformare. Nu e de mirare ca unii oameni nu înteleg aceasta, ca nu vor accepta aceasta si ca ne vor ataca în încercarea de a anula relatarile noastre. În aceasta lume confuza si esuata din punct de vedere sexual, exista tineri si tinere care cresc cu astfel de probleme profunde. Este important ca relatarile noastre sa continue sa fie auzite si ca realitatea schimbarii de la homosexualitate sa continue sa fie anuntata în spatiul public, pentru ca si altii sa afle despre libertatea si schimbarea de care am avut noi parte. 

SEMNATI DECLARATIA DE LA TIMISOARA!

http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php 

Haideti, haideti! Am trecut de 6.900 de semnaturi, dar tinta este de 7.500. Mai avem doar putin de alergat pina la incheierea maratonului timisorean. Va rugam continuati sa semnati si sa dati mai departe Declaratia la cit mai multi sa o semneze.   

Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul si semnati Declaratia. http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php  Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura d-tra nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”)      

Declaratia accepta doar o singura semnatura pe adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”    

Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim!

Rugaminte: Va rugam postati si publicati acest apel peste tot. Va multumim. 

PENTRU ROMANII DIN CALIFORNIA

Cu saptamini in urma v-am informat ca in iulie guvernatorul Californiei a semnat o lege care impune predarea in scolile publice din California a unui curs despre homosexualitate, in speta, “contributia” homosexualilor la civilizatia mondiala. Crestinii californieni vad acest curs ca unul deghizat sa indoctrineze adolescentii si copiii in homosexualitate. Suntem de acord. Au lansat un referend de abrogare a legii. Pina pe 7 octombrie  trebuie sa obtina si sa inregistreze la autoritati 775.000 de semnaturi valabile pentru ca initiativa sa fie pusa la vot in toamna acestui an. Detalii despre acest proiect pot fi aflate aici: http://www.pacificjustice.org/news/%E2%80%9Cgay-history%E2%80%9D-law-halted-referendum-drive Rugam pe toti romanii si bisericile romane din California sa se implice. Tabelele de semnaturi pot fi descarcate aici: http://stopsb48.com/get-involved/sign-the-petition/ Va rugam sa le tipariti si sa le dati prin biserici sa fie semnate. Important: semnaturile trebuie date in conformitate cu prevederile legal mentionate in petitie. In caz contrar vor fi anulate.

Comunitatea bisericilor crestine coreene din California a anuntat duminica ca se alatura acestui proiect si vor sprijini obtinerea de semnaturi. Nadajduim ca si romanii din California vor face la fel si nu se vor lasa mai prejos. 

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic http://www.alianta-familiilor.ro.. 

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.  

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro. 

Alianta Familiilor din Romania

http://www.alianta-familiilor.ro

As vrea!

Florian Guler

http://desculti.blogspot.com/ 

 

As vrea sa-mi fac un cantec, din orisice durere,

Din lacrimile toate sa-mi fac margaritar.

As vrea sa ma inalt din orisice cadere

Si-n orice ratacire as vrea sa aflu Har.

 

As vrea sa port in mine nadejdea altor maluri,

Atunci cand sunt in larg si se framanta marea.

As vrea sa Te-ntalnesc, venind atunci pe valuri,

Chemandu-ma pe nume… sa-mi dai imbratisarea.

 

As vrea sa-mi fie ochii privind mereu la Tine,

Si harul bucuriei sa-mi lumineze fata.

As vrea sa fiu veghind, cand ai sa vii la mine,

Si-n noptea vietii mele, sa cante dimineata.

 

 

CHEMARILE BISERICII DIN ZILELE DE SARBATORI CRESTINE

Elena BUICA

De când ne stim ca neam, zilele de sarbatoare i-au adunat pe oameni în sânul bisericii, la masa sau la hora. În zarile îndepartate pe unde ne aflam, biserica îsi împlineste menirea ei de a ne aduna si de a ne darui frumusetile trairilor sufletesti înaltatoare. În mod obisnuit, duminicile merg la Biserica Sf. Ioan Evanghelistul din Toronto. Românii ortodocsi aflati în zona în care locuiesc si eu  purtam o suferinta în suflet ca nu avem o biserica dupa traditia noastra. Pâna ni se va împlini aceasta dorinta, ne multumim si asa, adica, duminica sa mergem la slujba la ora 12 într-o biserica închiriata pentru câteva ore, sa ascultam toaca si clopotele bisericii  înregistrate pe banda,  iar preotul sa slujeasca în altar deschis.  Dar daca facem abstractie de ele, biserica îsi îndeplineste rolul ei de veacuri. E locul unde ti se umple inima de curatenie, mintea de gândul cel bun si sufletul de emotii, locul care ajuta la unitatea de neam oriunde ne-am afla. Aici coboara peste noi pacea Duhului Sfânt, uitam de vrajmasi, de suferinte, de neîmpliniri. E numai murmur si rugaciune în taina, cu sufletul larg deschis si plecam cu  nadejdea în suflet ca rugaciunea ne-a fost primita. Rugaciuni putem face oriunde, caci Dumnezeu este peste tot, dar în biserica sunt trairi de o factura speciala si sentimentul religios îl traim într-un mod diferit alaturi de ceilalti crestini de-un neam cu noi, alaturi de cunoscuti si prieteni.

Îmi trece prin minte o idee: cum ar fi viata noastra fara astfel de trairi? Ar fi posibil ca la baza religiei noastre sa stea alte adevaruri? [pullquote] Vechimea bisericii este dovada temeiului pe care a fost asezata. Singurul adevar cert este cel pe care Mântuitorul l-a dat ca raspuns ucenicilor: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata”.

Elena Buica [/pullquote]E posibil sa se rastoarne tot ce am crezut pâna acum?  Imposibil, îmi raspund. Misterul si miraculosul ne hranesc sufletul, îmi zic. În lumea “nebuna” de azi, încercam sa ne întâlnim cu sinele nostru Divin pe calea spiritului. În biserica, spiritul inunda natura noastra emotiva si îi uneste pe oameni. Vechimea bisericii este dovada temeiului pe care a fost asezata. Singurul adevar cert este cel pe care Mântuitorul l-a dat ca raspuns ucenicilor: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata”.

Asezata în banca alaturi de mini corul care da raspuns preotului, cânt si eu  ca pe vremea când eram eleva la Scoala normala si mai târziu participând la coruri bisericesti.  Cântând, simt ca darui ceva din mine si ca primesc în acelasi timp o calma bucurie. Alaturi de mine sunt multe familii prietene sau numai bune cunostinte pe care le simt ca-mi apartin cumva. Îi simt foarte aproape de mine pe Monica si Adrian  Patrascu, prietenii care ma aduc la biserica în fiecare duminica, oameni profund evlaviosi.  În credinta stramoseasca si-au crescut  cei 6 copii. Monica îmi sopteste: „Aici ma simt alt om, si am sentimentul ca apartin cuiva si nu sunt numai un fulg aruncat în lumea larga”.

În fata altarului seniorul Valerian Banu citeste tinând locul dascalului bisericesc. E din Alexandria, zona în care m-am nascut, cu radacini adânci în credinta si în participarea activa la biserica si ascultându-l parca ma simt acasa. Ceilalti slujitori ai bisericii, voluntari si ei, îsi fac cu pietate serviciul rânduielilor bisericesti. Lânga o masa alaturata,  zaresc o alta prietena, octogenara d-na Irina Nestorescu, figura parca desprinsa din tablourile distinselor doamne din perioada interbelica, cu modestia si simplitatea doamnelor de rang înalt – aseaza bunatati pentru pomenirea mamei sale. Ma asteapta sa particip la pomenirea pe care o face.

La sfârsitul slujbei, colaboratorul  revistei “Observatorul” si regizorul teatrului “T. Musatescu”, Ilie-Stelian Constantin, cu mândrie retinuta, îmi prezinta trupa teatrala. Ne spunem  câteva cuvinte pe care le simt ca un buchet de flori frumoase si pline de viata. 

Fac cunostinta cu mai multe persoane si întâlnesc multa lume cu care schimb câteve vorbe sau care ma saluta zâmbind. Pe multi îi cunosc numai dupa înfatisare, dar îi simt din lumea mea si murmur si eu: „Simt ca apartin cuiva”. 

 A urmat apoi  bucuria muzicii religioase cu iz de romanism, cu iz de acasa. Corala „Armonia”, purtatoarea simbolului spiritualitatii românesti –  nu întâmplator anagrama României –  ne-a delectat cu muzica Sfintelor Sarbatori ale Învierii a carei frumusete o sorbisem din alte timpuri. Mentinând aprinsa candela muzicii religioase la mari departari de originea ei, au creat o atmosfera cu totul aparte, speciala,  departe de agresivitatea vietii cotidiene. Trairea maxima a expresiei religioase, intensitatea emotiva, profunzimea  liniei melodice, farmecul armoniei si interpretarea remarcabila ne-au purtat în strafundurile trairilor ca sa ne înalte în taria frumusetilor Divine. Initiatorul si sufletul acestui cor, profesorul Augustin Medan, împreuna cu coristii, ca si trupele de teatru românesc din Toronto sau colaboratorii publicatiei “Observatorului” îsi aduc contributia lor voluntara pentru a tine sus faclia artei si a limbii române. 

Coristele cu ii românesti si fuste lungi neagre, barbatii în costume negre, camasi albe si papillon negru, cu totii, de la mic la mare, aveau fetele stralucind de bucuria daruirii. Miscarile dirijorului îi conturau întreaga personalitate. Îi cânta fata exprimând participare totala, gura rostea cuvinte fara grai, întelese numai de coristi, iar mâinile erau un adevarat poem, vorbind si ele parca, în grai omenesc. La marginea corului, frumoasa solista  Magda Medan,  dar si fiica ei, Mona, ma îndemnau sa le desprind glasurile  din restul corului  atât de bine închegat. Vrajita de frumusetea interpretarii, n-am bagat de seama ca de multisor ramasesem cu gura întredeschisa.

Si atunci, în zilele de sarbatoare, cum sa nu raspunzi chemarii maicii biserici, ca sa te bucuri de trairi pline de frumuseti înaltatoare ce-si trag seva din radacini adânci si întâlnindu-te cu cei din neamul tau, cunoscuti si cu prieteni, sa simti ca apartii cuiva, iar în zilele de mare sarbatoare ale Învierii sa rostesti cu buna cuviinta stramoseasca „Adevarat a înviat?!”

Elena BIUCA

Toronto, Canada 

august 2001  

TARZAN MAIDANEZUL

 

Ovidiu CREANGA

 

Daniel când se ducea la joaca în Cismigiu venea calare pe un dulau voinic dar blajin care nu se scutura ca sa se scape de calaret… dar cred ca îi place si lui sa fie calarit de Daniel.

Toti copiii, si nu numai copiii îl stiiau si îl iubeau ca era un câine bine crescut, prietenos cu oamenii si culmea, era prietenos si cu alte animale. Nu se lua dupa pisici, veverite, iepurasi si alte vietuitoare pe care le întâlnea. „Specialistii” spuneau ca ar fi o corcitura între un Rottweiler si un Labrador.  Rottweiler e o rasa germana, si Labrador o rasa canadiana. Deci Tarzan al nostru, cu toate ca era un maidanez cules de pe strada putem spune ca era de vita nobila. De fapt nu de pe strada… ci din Cismigiu! Veti vedea cum a ajuns acolo.

Povestea lui e cât se poate de interesanta, sa o ascultati si o sa-mi dati dreptate. Acum vreo doi ani, Daniel care atunci avea 5 anisori, a iesit cu parintii sa se plimbe prin Cismigiu. Ei locuiau într-un bloc care dadea în parc. Deodata au auzit un scâncet stins ce venea de sub o banca. Daniel a dat o fuga sa vada cine plânge. Era în catel mic cât un pisoi, slab numai piele si os, si tremura din tot corpul ca era cam racoare… Daniel nu a stat pe gânduri, s-a aplecat si l-a luat în brate. Parintii nu prea au fost de acord. Daniel i-a pus numele Tarzan.

– Daniel da-l jos! Singur e plin de purici si o sa te umple si pe tine. Daca vrei catel o sa-ti cumparam unul de la un crescator de câini, care sa ne dea si un certificat de sanatate… Te pomenesti ca jigodiuta asta mica are si vre-o boala.

– Eu pe asta îl vreau! Tocmai ca e atât de nenorocit… Eu vreau sa-l salvez, ca daca sta aici va muri sigur.

Daniel vorbea ca un întelept. L-a luat strâns în brate si la învelit cu paltonul cu care era îmbracat. Catelul nu a mai plâns s-a gudurat si la pupat pe Ionel pe obraz gest de recunostinta. Parintii s-au înduplecat. L-au dus la veterinar care i-a dat ceva ca sa elimine presupusii viermi intestinali. Acesta i-a pus o zgarda la gât care alunga puricii si i-a facut toate vaccinurile care se fac la catei. Au cumparat mâncare speciala pentru catei mici si în vre-o doua saptamâni Tarzan s-a înzdranvenit. Daniel zor nevoie sa doarma cu el în pat, catelul era curat, si dormea tun pâna dimineta, învelit cu grija de Daniel. Cred ca Tarzan avea vre-o sase luni. Era un catelandru frumos cu parul de culoare caramizie, nici maro, nici rosu, si era scurt de parca era de foca. Tarzan era jucaus ca i-a cucerit si pe parinti si toti acum îl iubeau si el îi iubea pe toti… Ce mai, devenise un membru al familiei.

Era cam pe la miezul noptii, Daniel dormea dus, însa Tarzan era treaz si statea în pat în capul oaselor, adica în popou si îl zgâltâia delicat pe Daniel sa-l trezeasca. Daniel s-a trezit, dar înca era buimac de somn. Dupa ce si-a revenit, cu uimire, l-a auzit pe Tarzan ca vorbeste:

– Daniel sa nu te sperii, eu am sa-ti spun povestea mea care trebuie sa o stii numai tu. Numai tu trebuie sa stii ca eu înteleg tot ce se vorbeste si pot vorbi si eu.

– Vai, Tarzan… Sunt uimit! Este ceva nemapomenit. Ard de nerabdare sa stiu povestea ta care cred ca e minunata.

– Daca e sau nu minunata ai sa judeci tu, dar ce am sa-ti spun sa ramâna între noi si sa pastrezi acest secret, ca daca-l spui cuiva toata vraja se topeste si eu nu voi mai putea sa vorbesc si sa gândesc omeneste! Promiti?

– Desigur ca promit! ?i nu am sa spun nici la gradinita… cu toate ca as fi  tare mândru daca prietenii mei ar sti ce catel fantastic am eu.

– Deci fii atent la ce spun eu si daca se aude vre-un zgomot sau vine cineva ne facem ca dormim.

– Ieri, tot cam pe la ora asta, aproape de miezul noptii, tu dormeai tun… dar eu am simtit ca e cineva în camera, si într-adevar am zarit un omusor cu o barba lunga cu care era încins. În camera noastra era numai luminita aia mica de noapte, acum am sa povestesc asa cum am vorbit cu el.

– Cine esti tu si la ce ai venit la noi tiptil si la miezul noptii? Am constat cu uimire ca puteam vorbi omeneste, el s-a asezat la capul patului înspre partea unde dorm eu. Tu dormeai tun si cred ca visai ceva ca… mormaiai.

– Pe mine ma cheama Mos Poveste Barbalunga si Dumnezeu m-a lasat pe Pamânt sa spun povesti copiilor si sa ajut pe cei nevoiasi. ?tiu ca erai disperat si plângeai sub o banca în Cismigiu, plânsul tau m-a facut imediat sa fiu binefacatorul tau. Eu l-am îndreptat pe Daniel spre locul în care sufereai tu. Eu l-am urmarit si l-am ajutatat fara sa stie el, pâna te-ai inzdravenit tu. Am venit sa-ti spun ca te-am înzestrat cu darul vorbirii, dar numai când vorbesti cu Daniel! Cu altii esti catel ca toti cateii. Sa stii ca mamica ta Molda, traieste! A scos-o de la hingheri o familie de oameni cumsecade care stau nu departe de aici. S-ar putea sa îi întâlniti ca si ei vin si o plimba pe Molda în Cismigiu. Daca ai sa te întâlnesti cu mamica ta, sa nu te dai de gol, sa fii catel ca toti cateii. De câte ori vei avea nevoie de un ajutor, sa te gâdesti la mine si eu te ajut, si când nu ne vede nimeni poate am sa si vin. Sa-i spui lui Daniel ca peste doua saptamâni am sa vin noaptea sa vorbescu cu amândoi, si cu tine si cu Daniel. Te-am înzestrat cu darul vorbirii deoarece si tu si Daniel sunteti buni prieteni si nu faceti rau la nimeni. Tu nu fugaresti pisicile si veveritele, iar Daniel câteodata da pachetelul lui de mâncare la vre-un pisoi sau catel. Acum plec… Ramâi cu bine si saruta-l pe Daniel din partea mea, si sa-i spui tot!

M-a sarutat pe frunte eu i-am sarutat mâna si s-a topit ca o naluca.

– Draga Tarzan sunt pur si simplu uluit, nu am mai auzit o poveste atât de frumoasa, ard de nerabdare sa ne întâlnim cu Mos Poveste Barbalunga sa vorbesc si eu cu el! Din povestirea ta trebuie sa fie un om minunat.

– În doua saptamâni va fi aici si atunci poti vorbi cât vrei cu el ca si el vrea sa te vada fiindca te iubeste si pe tine ca si pe mine.

Doua saptamâni au trecut foarte încet pentru prietenii nostri. În acest timp Daniel se ducea la gradinita. El a pastrat acest secret arzator cu toate ca ar fi vrut sa spuna la toata lumea ce catel nazdravan are el. ?i a venit si ziua în care trebuia sa soseasca Mos Poveste Barbalunga. Era miezul noptii! Abia cântasera cocosii… Daniel si Tarzan nu adormisera înca si-l ateptau pe mosul cel extraordinar. Deodata si-au dat seama ca mosu era in camera lor.

– Bine v-am gasit dragii mosului, iata am venit si eu si putem sta de vorba cât vreti voi.

– Bine ai venit Mos Poveste Barbalunga, noi te asteptam cu inima la gura! au raspuns amândoi odata… si acum vorbeau între ei cine sa înceapa sa-i puna întrebari. A început Tarzan, care era mai familiar cu mosu’ ca mai vorbise cu el… ?i… începe:

– Mos Poveste Barbalunga, eu nu am apucat sa stiu povestea vietii mele pâna am ajuns zgribulit sub o banca, în Cismigiu. Cred ca matale care le stii pe toate stii si povestea vietii mele?

– Desigur ca o stiu dragul Mosului. Tu de fapt nu esti un maidanez fiindca taticul tau este un Rottweiler rasa pura si mamica ta este un Labrador tot rasa pura. Deci tu esti, cum zic englezii, un „Mix” sau un „Metis”, însa esti un catel vita nobila… Uite cum ai ajuns disperat sub o banca în Cismigiu! Famila voastra, adica mamica ta Molda si cei sapte puisori ai ei, adica tu cu fratiorii si surioarele tale – trei baietei si patru fetite – locuiati la stapânul vostru pe care îl chema George Roca. Stapânul vostru era un domn tânar si chipes… de mureau fetele de dragul lui! Era destept tare! Cred ca era avocat la baza si avea o functie mare la un minister. Deoarece George era foarte destept… iar seful lui, un prostanac notoriu – dar ruda cu ministrul – acesta îl invidia si îl persecuta gasindu-i mereu nod în papura. Atunci stapânul vostru s-a gândit ca cel mai bun lucru e sa plece din tara.

Ce sa faca cu voi? A gasit stapâni de treaba si i-a dat pe toti fratii si surorile tale pe la case de vaza, iar pe tine si pe mamica v-au dat unei distinse doamne cu care era de mult prieten… si ea mare iubitoare de animale! Aceasta doamna se numea Elena Buica si era cunoscuta de catre toata lumea ca Buni. Probabil ca vreun nepot caruia îi era bunica i-a pus numele acesta sau si-a castigat precla deoarece era buna cu toti! Buni avea o gospodarioara suficient de mare pentru nevoile ei si ale voastre. Ce avea Buni mai deosebit era… o gradina mare în care tu si mamica ta alergati si va hârjoneati toata ziulica. Noua stapâna va iubea foarte mult si avea o grija deosebita de voi. Buni avea în vecini doua fetite si un baietel care veneau mereu si se jucau cu voi. Mai avea si o fata plecata de multi ani în Canada… care avea si ea mare nevoie de ajutorul mama ei deorece nu stia pe unde sa-si scoata camesa de ocupata ce era cu trei copii mititei si cu unul mic-mic… pe care i-l adusese barza de curând.

Asa ca, Buni nu a avut încotro si a trebuit sa plece. Trebuia sa faca ceva cu voi, adica cu tine si cu mamica ta Molda. In fundul gradinii lu’ Buni era o casuta mica în care locuia o batrâna… fosta mare boieroaica, dar care saracise deoarece avusese un barbat care i-a pierdut toata averea la carti si care de las ce era… a fugit în America unde i-a pierit urma. Biata Polixenia, ca asa o chema, traia din ce mai vindea… câte-un lucru din casa. Fosta boieroaica avea un suflet de aur si iubea nespus animalele, în special câinii. Avusese multi la viata ei! Ei i-a cadorisit Buni pe Molda si pe tine Tarzane… înainte de a pleca în Canada.

Biata batrâna îsi împartea bucatica de pâine cu cele doua vietati si se întelegeau foarte bine! Într-o zi a facut o paralizie cerebrala si ambulanta a dus-o la spital.  Prietenii nostri Molda si Tarzan – adica tu cu mamitica ta – au stat trei zile flamânzi în casa apoi au iesit pe strada cautând de mâncare prin gunoaie. Pe Molda au prins-o higherii, iar tu Tarzane te-ai refugiat sub o banca în Cismigiu. Pe Molda au scos-o dela hingheri niste oameni cu suflet iar pe Tarzan l-ai gasit si l-ai salvat tu Daniel.

Atât Tarzan cât si Daniel au ramas foarte impresionati de povestea batrânului. Daniel nu s-a mai putut abtine si s-a dus si l-a imbratisat pe Mos Poveste Barbalunga si apoi pe Tarzan pretenul lui nedespartit.

– Mos Poveste Barbalunga, povestea asta m-a uns la suflet! Îmi dadeam eu seama ca Tarzan nu este un maidanez si am avut dreptate. Iti multumesc din suflet.

– ?i eu îti multumesc Mos Poveste Barbalunga, ca mi-ai spus povestea mea… dar stii cumva ce o fi facând stapânul nostru George?

– Dee suparare, a plecat la capatul pamântului, tocmai în ?ara Cangurului! S-a stabilit la Sydney un oras mare si frumos! S-a însurat cu o fata minunata… dar duce dorul de meleagurile natale si de cei lasati acasa! Asa ca… s-a apucat de scris. Scrie povestea vietii sale! Fiecare avem povestea noastra… Pacat ca nu avem timp sa ne-o facem cunoscuta… ?i am uitat sa va spun… nu si-a mai cumparat niciodata vreun câine… Pentru a ramâne voi… vesnic în amintirea sa!

– Dar Buni!? Cu Buni ce s-a întâmplat?

– Buni a fost si este fericita în Canada! A scapat de singuratate… I-a crescut cu dragoste si mare grija pe toti cei patru nepotei… i-a învatat multe lucruri utile si chiar si româneste! Dupa ce a „iesit la pensie” si-a descoperit vocatia de a scrie carti si acum trece drept un scriitor important de limba româna.

Mos Poveste Barbalunga i-a sarutat cu dragoste pe amândoi si le-a spus ca o sa-i mai caute când cei doi vor mai avea nevoie de el, deoarece el va sti în orice clipa ce fac ei si îi va feri de necazuri. Apoi s-a topit parca nici nu ar fi trecut pe acolo.

***

Tarzan crestea vazând cu ochii… Cu timpul s-a facut un dulau mare, voinic si frumos! Într-o zi s-a întâlnit cu Molda în Cismigiu! Tarzan a recunoscut-o imediat! Ea era neschimbata pe când el crescuse mare-mare… Mama abia si-a dat seama ca are în fata unul dintre puii ei. Însa când s-a apropiat de el l-a recunoscut dupa miros si l-a pupat, adica l-a lins cu multa caldura, treaba pe care l-a impresionat pe Tarzan pâna la lacrimi. Acum, nu pot sa bag mâna-n foc ca si câteii plâng… dar sunt convins ca erau amandoi topiti de fericire!

Deci dupa cum am început povestea cu Daniel care umbla calare pe Tarzan tot asa o sfârsesc ca pe Daniel tot calare pe Tarzan îl las, dar nu pot sa nu marturisesc ca Mos Poveste Barbalunga m-a ajutat foarte mult la aceasta poveste.

LA PUTNA

Vavila Popovici

 

 

Cu fruntea plecata-n dantela verde a pamântului,

ascult taina tarânei si-al stramosilor plâns.

Un clopot cu sunet solemn rupe tacerea

chemând credinciosii la slujba.

Ma ridic brusc, îmi fac semnul crucii,

aminte-mi aduc de clipa si de Dumnezeu:

Îngerul Iubirii este prezent

în delicatele fire de iarba,

caci iubireaeste în a da…”

Si mare e iubirea Ta, Doamne!

O lumina diafana scalda totul din jur,

privirea-mi cauta-n zadar

orizontul dincolo de hotar;

sarut cerul, padurile verzi,

pamântului îi cer iertare, pentru neputinta

si pentru multele semne de întrebare.

Caci ne-iubirea este în a se lua!

Ma apropii de lespedea mormântului lui Stefan,

privesc vrejurile meandrice – funii ale cerului…

Ma-nchin maretiei lui, spun o rugaciune

si-ntreb cerul:

Unde esti Stefane Mare? Unde e Moldova ta?

 

 

De ce ?

Florian Guler

http://desculti.blogspot.com/ 

Intreb “DE CE?” a nu stiu cata oara!

Nu Te-nteleg si cum sa indraznesc?

Cand Tu iubesti pe cei ce Te omoara

Si-i rastignesti pe cei ce Te iubesc?

 

De ce cararea Ta spre ape de hodina,

Trece adesea prin umbrita vale?

De ce sunt pasii mei ingreunati de tina?

Si limpede izvoare, de ce nu las pe cale?

 

De ce ma dor toiagul si nuiaua Ta,

Cand Tu ma inconjori cu indurare?

De ce cand trist, imi plange inima,

Tu ma inalti cu sfintii-n sarbatoare?

 

De ce veghezi in jurul meu mereu

Precum in jurul ciutei capriorul?

De ce-mi asterni in nouri curcubeu?

De ce ma tii? Cand luneca piciorul.

Circ si credinta

Andrei CIOBANU

In Evenimentul zilei gasim chiar aceste cuvinte intr-unul din articolele sale:

 

Manastirea Nicula, circ si credinta: dupa turul bisericii în genunchi, pelerinii s-au batut pe sarmale

Va rataciti, pentru ca nu cunoasteti Scriptura!

Preotii ortodocsi, dar si invataceii acestora, marea masa de români „ortodocsi”- ca si cei catolici de altfel -, au multe conceptii nebiblice.

[pullquote] Daca tu nu intelegi, asta nu inseamna ca nu intelege nimeni.

Dorel SCHOR [/pullquote]

 

Insasi sarbatoarea din 15 august nu are temei biblic, si ma refer in principal la modul lor de manifestare si la doctrina pe care o promoveaza. La fel se intâmpla si in 8 septembrie.

Isus Christos vorbindu-le Saducheilor, celor care nu cred in inviere, le-a dat aceste cuvinte de invatatura, care ne sunt de mare folos si noua azi:

<Isus le-a zis: „Oare nu va rataciti voi, din pricina ca nu pricepeti nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?”> (Marcu 12, 24)

Si aceste cuvinte le luam pentru noi, fiecare.   [pullquote]Prin credinta pricepem ca lumea a fost facuta prin Cuvântul lui Dumnezeu, asa ca tot ce se vede n-a fost facut din lucruri care se vad.

Epistola catre Evrei, 11:3[/pullquote]

Oare nu va rataciti?

De ce?  Pentru ca nu pricepeti Scripturile (Biblia) si nici  puterea lui Dumnezeu! Priceperea vine prin credinta, acea credinta data sfintilor odata pentru totdeauna (Epistola lui Iuda, 3).

Imi aduc aminte ca un tânar „profesor” de yoga, instalat la cârma lectiilor teoretice si practice, unul Radu din Bistrita, cu o facultate (tehnica) absolvita la Iasi cam prin 1989, care a decedat de foarte tânar, dupa cca 10…15 ani de „activitate”, a avut grija sa spuna de la prima lectie cu noii sai cursanti ca si el e crestin! Profesor de yoga-practicant, crestin! O mare pacaleala, a lui personala, apoi a celorlalti! Da, tinea si el aceste sarbatori.

Ce vreau insa sa zic e ca profesorul Radu spunea des cursantilor: Sa cititi zilnic o Scriptura (din Scripturi). Pentru el „scriptura” insemna scrierile vechi, Biblia, scrierile indiene (Vedele, Upanisadele etc). Puteti sa credeti asa ceva?

Cine nu cunoaste Biblia, nu avea cum sa-si dea seama de marea aberatie si pretentie in spusele lui Radu.

Biserica Ortodoxa, prin profesori si teologi, prin slujitorii bisericilor, promoveaza generic „Scriptura”, cu trimitere la Biblie si la sfânta traditie!

Situatie care e oarecum asemanatoare, deoarece asa zisa sfânta traditie, numai sfânta nu e, deoarece a fost adaugata ulterior, de oameni, nefiind o „Lucrare” canonica, asa cum s-a stabilit despre cele 66 de carti care compun Sfânta Scriptura-Biblia. Adevarata Sfanta Traditie e cartea Faptele apostolilor din componenta Bibliei care arata care au fost faptele apostolilor, cum au gandit si cum au slujit ei.

Cititi Prefata la Biblia iesita in acesti ani sub indrumarea marelui carturar si teolog Batolomeu Anania- unde e explicata aceasta problema, 66 de carti canonice, iar B.Ortodoxa le-a adaugat si pe celelalte vreo 15, numite de domnia sa „carti bune de citit”.

Daca ati cunoaste BIBLIA, si invatatura care trebuie luata din ea, si Scriptura-Biblia nu poate fi desfiintata (Isus a spus: – si Scriptura nu poate fi desfiintata –, Evanghelia dupa Ioan, 10.35), ati sti tot ce e scris despre Fecioara Maria. Tot. Dar nimic peste ce este scris in Biblie.

Domnul Isus, El Insusi, când S-a confruntat cu satana (Matei, 4) i-a raspuns in trei rânduri: „Este scris…”. Si noi raspundem afirmatiilor nebiblice pe care le folosesc si pe care se sprijina teologia ortodoxa, cu ceea ce este scris si afirmat de cuvântul biblic.

Cu privire la Fecioara Maria este adevarat tot ce e scris in Biblie, ca a fost fecioara, plina de multe calitati si virtuti, ori câte am dori sa ne inchipuim ca le-ar fi avut. Ca a fost cuminte si ascultatoare de parinti si de Dumnezeu.

Sa vedem insa exact ce spune Evanghelia dupa Luca, despre Fecioara Maria:

1.28 „Îngerul a intrat la ea si a zis: „Plecaciune, tie, careia ti s-a facut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântata esti tu între femei!

1.30 Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; caci ai capatat îndurare înaintea lui Dumnezeu.

1.31 Si iata ca vei ramâne însarcinata si vei naste un Fiu, caruia Îi vei pune numele Isus.

1.32 El va fi mare si va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; si Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatalui Sau David.

1.33 Va împarati peste casa lui Iacov în veci, si Împaratia Lui nu va avea sfârsit.

Ingerul ii spune „Plecaciune, tie, careia ti s-a facut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântata esti tu intre femei! …

In acest verset, as vrea sa pun lumina pe faptul ca i s-a facut mare har din partea lui Dumnezeu (mântuirea este prin har si credinta), avea si ea mare nevoie de har, de iertare si de curatire divina:

Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu.Si sunt socotiti neprihaniti, fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea care este în Hristos Isus.” (Epistola catre Romani, 3:23-24).

Singurul om fara de pacat a fost Omul Isus Christos.

David o spune generic intr-unul din Psalmi (50 sau 51): „Caci in pacat m-a zamislit mama mea.”. E vorba de pacatul adamic, in care se afla intreaga omenire.

Apoi, Domnul este cu ea si ea e  binecuvântata esti tu intre femei! Maria e binecuvântata intre femei. Fara comentarii.

Apoi i se spune: „Nu te teme, Marie; caci ai capatat îndurare înaintea lui Dumnezeu.

Observati ca citim: “… Îi vei pune numele Isus. El va fi mare si va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; si Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatalui Sau David.” nu va fi chemat-numit fiul ei, al Mariei, ci va fi chemat Fiul Celui Preainalt (Fiul lui Dumnezeu). Care e accentul pus?

Dumnezeu (Tatal) e din vesnicie, asa cum si Fiul (Dumnezeu) e tot din vesnicie, El fiind mester zidar in crearea Universului (Proverbe, 8), ca si Duhul Sfant de altfel.

Domnul Isus, Dumnezeu vesnic, a coborât pe pamânt luând chip de om (nascut prin fecioara Maria, un vas care a primit mare har si indurare de la Dumnezeu) ca sa faca lucrarea Sa de la Cruce pentru rascumpararea omului din pacat.

Pentru Maria a fost o foarte mare onoare, o putem lauda cât dorim de mult, o putem numi „fericita” sau „binecuvantata”, asa cum ne invata Scriptura.

Sa vedem inca un cuvânt foarte expresiv pentru cei care vor sa vada lumina adevarului, scris tot de apostolul si evanghelistul Luca:

Când au ajuns acasa, s-au suit în odaia de sus, unde stateau de obicei. Erau: Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zelotul si Iuda, fiul lui Iacov. Toti acestia staruiau cu un cuget în rugaciune si în cereri, împreuna cu femeile si cu Maria, mama lui Isus, si cu fratii Lui.” (Faptele apostolilor, 1:13-14).

De ce staruia si ea in rugaciune alaturi de apostolii Domnului si de ucenici? Biserica e zidita pe invatatura apostolilor!

Si pentru ca si Maria era impreuna cu femeile, printre ele, in mijlocul lor, pomenirea lor in versetele mentionate, facându-se mai la urma, dupa apostolii Domnului !!!

Nu poate nimeni sa-i scada cu nimic din meritele Fecioarei Maria- mama lui Isus, asa cum nimeni nu poate sa-i sporeasca cumva meritele peste ce este scris, peste ceea ce este cu adevarat in ochii lui Dumnezeu.

Petru si apostolii ceilalti, drept raspuns, i-au zis: „Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decât de oameni!” (Faptele apostolilor, 5:29).

Fecioara Maria nu a dat invatatura, nu ne-a venit invatatura scripturala prin ea.  Cel mai probabil e ca a fost o mama exemplara, in toate privintele. Dar poate nu e lipsit de noima sa vedem ca mamele nu se afirma si ele impreuna cu fiii, pentru meritele lor. Sunt pomenite, pe scurt, asa cum gasim in orice genealogie. Oamenii, insa, exagereaza in unele cazuri. Cum a fost cu Elena, mama imparatului Constantin, si cu Fecioara Maria, exagerarile mergand in mai multe planuri si directii.

Dumnezeu a spus prin apostolul: „femeii nu-i dau voie sa invete pe altii”.

Adventistii au o asa zisa invatatura (mai importanta decât Biblia) venita printr-o femeie! Erorile intra si stau gata sa intre si in doctrina cultelor neoprotestante daca nu se cauta sa ramâna doar la ceea ce este scris.

Scrierile lui Ellen White sunt privite ca infailibile. Insa conform 2 Tim. 3:16-17, Biblia este suficienta, sa duca în cer, sa-l echipeze pe omul lui Dumnezeu pentru orice lucrare buna. Dar doamna White adauga scrierile ei la Biblie, de fapt înconjurând Scripturile cu scrierile ei. Pentru Ellen White, Biblia si scrierile ei rezolva toate cazurile, nu doar Biblia singura. Asa cum pt. Ortodoxie exista asa zisa sfanta traditie.

Ortodocsii si catolicii au adaugat si ei la doctrina lor, invataturi omenesti, incalcând teologia divina:

Femeia sa învete în tacere, cu toata supunerea. Femeii nu-i dau voie sa învete pe altii, nici sa se ridice mai presus de barbat, ci sa stea în tacere.” (1 Timotei, 2.11-12).

In Ioan, la Nunta din Cana, exista acest cuvânt : Când s-a ispravit vinul, mama lui Isus I-a zis: „Nu mai au vin.” Isus i-a raspuns: „Femeie, ce am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit înca ceasul.” Mama Lui a zis slugilor: „Sa faceti orice va va zice.” (Ioan, 2.2-4)

Observati ca atunci când Maria i se adreseaza Domnului, El ii raspunde de-a dreptul asa: „Femeie”, iar ea spune slugilor (de ce nu si noua?): „Sa faceti orice va va zice El.

 Caci este un singur Dumnezeu si este un singur mijlocitor între Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos …” (1Timotei, 2.5)

Si, daca cineva nu întelege, sa nu înteleaga!” ( 1 Corinteni, 14:38)

Numai lui Dumnezeu sa -I te inchini si sa-I dai slava!” Cele 10 porunci)

Toata Gloria, tot creditul, Inchinaciunea si Lauda si Multumirea, Sa-i fie aduse acum si in veci de veci, Singurului Dumnezeu, Creatorului si Mântuitorului nostru! Slavit sa-I fie Numele! Aleluia.

Filosofia CREDINTEI

(dupa S.K.)

Lui Florin Iovin,

Un paradox! mereu fara de graba

Asculta sceptic si apoi intreaba.

Traieste-un perpetum viata-n alergare,

Dispus intodeauna la vorba si cantare

Credinta-i infinita resemnare,
In fata imposibilului ce-l  doresti.
Un pardox absurd prin care,
Astepti apoi dorinta s-o-mplinesti.

Credinta este risc necunoscut,
Singura Cale  satisfacatoare.
Singuratate si tacere-n absolut
Prin flecareala lumii pieritoare.

Credinta e sa te instrainezi de clipa
Ca vesnicia  sa o dobandesti.
Credinta e sminteala fericita,
Ce frange logica acelor pamantesti.

Credinta-i pasiune glorioasa
E libertate si curaj smerit.
O adiere parca de angoasa
Ce-apuca Absolutul daruit.

Credinta-i trecere in asteptare
E un mistere adanc si greu.
Invaluirea ce transpare
Surasul Unicului  Dumnezeu.

Florian Guler

http://desculti.blogspot.com/ 

 

Credinta in Isus a preotului Nechita Ioan


 Preotul ortodox Nechita Ioan s-a botezat în Biserica Crestina Baptista din Lugoj

.

Prin credinta, încheie legamânt Nou Testamental cu Mântuitorul Isus  

.

  În 2007 organele de stat ortodocse îl  ameninta cu “deportarea” la Sanatoriul de boli mintale din Stei (Bihor)

.

 

Marturia inregistrata la Zalau in Octombrie 2008

EPISODUL 6

In ultima parte a marturiei,  ex.preotul ortodox Nechita Ioan îsi prezinta în continuare marturia de credinta si  cum a ajuns, dupa mai multe incercari de constrangere ale organelor de stat locale, sa  primeasca botezul  Nou Testamental oficiat la data de 14 august 2007.

NECHITA IOANOrganele locale de stat mi-au pus in vedere doua alternative, pe care mi le recomandau sa le urmez pentru a fi in relatii „normale” cu domniile lor.

Prima varianta a ofertei:

– Iti dam o locuinta. Nu vrei sa te duci preot, nu vrei, dta esti nebun, esti stricat de minte! Nu vrei?

– ?!

Domnul primar, ce facem, ii dam o garsoniera aici, dar sa dea o declaratie ca renunta la pocainta? Ii dam o masa la o cantina sociala, 4…5 milioane, subzistenta lui de zi cu zi.

A doua varianta a ofertei:

– O refuzi pe asta? Domnu Deceanu, prim procuror, ii faceti dosarul de bolnav irecuperabil, mental, il internam definitiv la Stei, fostul oras Dr.Petru Groza, judetul Bihor. De acolo, nu mai iesi! Ai ragaz pâna mâine dimineata!

N-am ales nici una, nici alta dintre propunerile lor!

La data de 14 august 2007, când municipiul Iasi era in plina ascensiune cu ocazia sarbatorii cuvioasei Paraschieva si peste un milion de pelerini se atingeau de racla cuvioasei pentru a obtine iertarea pacatelor, in fata organelor puterii locale, presa, televiziune locala din urbia Lugojului, orasul de pe malul Timisului, in fata asistentei, in fata bisericii si in fata celor 7 pastori am facut marturia, luându-L pe Hristos ca Domn, Mântuitor si Rascumparator al meu personal.

La iesirea din Apa Botezului am auzit pentru prima data Cântarea aceea, atât de speciala:Vin la Casa Ta!”.

Astazi sunt in Casa lui Dumnezeu!

Am dosarul depus la un Mare Episcop! Care nu este ales de Camera Deputatilor sau de Senat, nu este suspus recunoasterii decretului Prezidential, nu este ales de o autoritate eclesiastica-administrativa-politica. Nu numai ca este ales de Dumnezeu, ci este Dumnezeu Fiul si are incredintarea, are mandatarea, când i s-a spus: Tu esti Preot in veac dupa rânduiala lui Melchisedec!

Si, acest episcop, unde am eu dosarul, si-i slujesc si am incredintarea ca imi va da remunerarea pe masura, se numeste Domnul si Mântuitorul nostru Isus Christos!

Nu are o autoritate asupra unui judet, doua, nu are autoritate juridica limitata sau delimitata, are autoritatea supra intregului Univers, El are autoritatea asupra ingregii Terre. El este Isus Christos!

Daca privesc retrospectiv, in urma, in scurgerea vremii, am singurul regret ca nu am facut ceea ce trebuia sa fac la timpul potrivit. Am lasat in urma 4.700 de suflete. Eu am fost salvat si stiu ca Dumnezeu in bunatatea Sa, in mila si in indurarea Sa ma va ierta!

Traiesc bucuria deplina! Deplina bucurie, si chiar de ar fi sa trec, cum zice David, prin valea umbrei mortii, nu ma voi teme de nici un rau, ca Tu cu mine esti.

Acuma pot sa spun, sa glasuiesc si sa subscriu, si sa ma pronunt ca David:

Gustati si vedeti ce Bun este Domnul!”

Cu Dumnezeul meu trec peste ziduri!”

Du-ma pe stânca cea mai inalta, caci eu nu pot sa o ajung!”

Indiferent in ce situatie voi ajunge, inapoi nu ma voi mai intoarce.  Voi ramâne aici, unde Dumnezeu m-a chemat si m-a pus, indiferent de situatiile prin care voi trece.

Stiu si am incredintarea ca sunt chemat la Golgota, la Cruce. Am acceptat Golgota, am renuntat la covorul rosu, am renuntat la acele vesminte stralucitoare, la acele inchinaciuni, la acele onoruri (de care beneficiaza un Mitropolit) si mi-am ales Golgota (drumul pe care a mers si Mântuitorul Isus).

Voi ramâne alaturi de Christos Domnul pâna la sfârsitul vietii mele.

 Daca mai înainte spuneam: sa nu care cumva sa cititi Biblia ca va rataciti!,  astazi spun ca Iosua odinioara (Iosua, 1:8):

Cartea aceasta a Legii sa nu se departeze de gura ta; cugeta asupra ei zi si noapte, cautând sa faci tot ce este scris în ea; caci atunci vei izbândi în toate lucrarile tale si atunci vei lucra cu întelepciune.”

Puteti vedeaZorii    Ep. 1   Ep.2   Ep. 3  Ep.4 Ep.5

 

NOUA MEA ORDINE MONDIALA SI NOUA LOR ORDINE MONDIALA

Magdalena ALBU

[pullquote]Chiar când Dumnezeu ne întinde mâna, satana ne împinge s-o scapam.

Parintele Arsenie Boca[/pullquote]

Schimbarea actuala de paradigma este mai mult decât evidenta pentru orice locuitor al acestei planete înguste.

Se încearca a se impune altceva decât ceea ce a fost pâna acum cu orice pret. Numai ca noua lor ordine mondiala nu bate absolut deloc cu noua mea ordine mondiala. Nu se potrivesc nici în clin si nici în mâneca. Faptul ca Omul nu mai încape deloc ca entitate fixa si primordiala în acest asa-zis concept globalizant, care aduna în el o gândire extrem de precara, fundamentata pe un primitivism feroce, ma pune din ce în ce mai mult pe gânduri. Sclavagismul conturat acum cu mare forta pe toate laturile si fatetele societare ale zilei de azi nu poate decât sa te determine pe tine, observator atent al propriei tale lumi în care existi, a crede ca abjectia conjuncturala „NOM” – a câta, oare, în lungul sir al istoriei acestei lumi?!… – reprezinta un nou tip de imperialism dur construit pe temelia prabusirii evidente a unei întregi economii mondiale a prezentului acesta destul de ambiguu si de cetos. Un prezent care e dat însa omenirii de catre Cel de Sus spre a-l parcurge pentru a fi trait, asa cum trebuie, iara nu pentru a-i fi blestemate cu sârg secundele una dupa alta, ajungând a-ti huli fireasca matrice materna cu patima si imprecatii cât te tin bojogii.

Moneda actuala de schimb, banul, începe sa zvâcneasca, iata, cu putere sub presiunea intereselor unor grupuri, care conduc azi umanitatea, grupuri înecate pâna peste urechi în opulenta si în neaducerea aminte deloc a ceea ce înseamna complexul verb „a fi”. Crize peste crize, de identitate, economice ori de alte naturi, mai mult sau mai putin reale, la fel ca si vestitele revolutii mai mult sau mai putin regizate ale umanitatii de catifea, de iasomie si de ce or mai fi fost ele – de fapt, cantitati enorme de sânge amestecat sinistru de cinematografic cu retorici discursive contrafacute cu usurinta si inuman -, au fost si vor mai fi. Prapastii, aparent fara iesire, s-au tot succedat unele dupa altele, pierzîndu-se toate în fumul înecacios al unei uitari perverse (trista neamintire a unui trecut ce a fiintat aievea!…), niciuna dintre ele neavând însa omenirea în centrul sau, ci doar interese marunte de ordin finaciar-politic, nici macar moral sau cultural, ale conducatorilor ei vremelnici si, de cele mai multe ori, complet iresponsabili.

Actualmente, ceea ce traim acum nu e nici pe departe o rezultanta nefericita a unei diacronii firesti a destinului liniar al acestei lumi. Criza prin care trece întreaga umanitate acum nu este una care sa anunte un previzibil final apocaliptic. Dimpotriva. Regiile existente în spatele ei însa (a nu se citi aici „conspiratii”, ci planuri nedate în vileag înca, un soi de secret al lui Polichinelle care sta în mintea si pe buzele tuturor) nu anunta, dupa cum se poate constata pe pielea noastra a tuturor, nimic bun. Configuratia încropita a unei asa-zise „noi lumi” refacute phoenixian din cenusa proprie se pare ca este una lipsita de doua notiuni precise în sfera ideologiei ei precare: Omul si Dumnezeul din launtrul si din afara sa. Se concretizeaza din ce în ce mai pregnant un soi de metaom robotizat si împins catre obedienta oculta si un nou dumnezeu „iluminat” (de fapt, o însiruire de cranii cu ochii scosi, evident, gasite prin cimitire si asezate simetric, cu o lumânare în spatele lor, în sanctuarele satanice ale celor ce propovaduiesc propagandistic un ecumenism fortat si impropriu, de fapt, niste simpli închinatori zelosi „marelui arhitect” al omenirii trasat din echer si compas pe un birou de proiectare oarecare de catre reprezentantii plesnind de aroganta si de venin ai noii ordini mondiale), nascut din anularea de facto, prin tot soiul de experimente stiintifice îndelung mediatizate, a Celui real, unicul zamislitor al Universului enigmatic si fascinant din interiorul caruia facem si noi parte.

Cipul – o forma de de control total al întregii lumi de catre actualii vatafi ai NOM-ului, cu hoiturile zacând în lux patologic, zis si „elitist”. Prostitutia, pedofilia, sodomia si desfiintarea familiei – formulele cele mai sigure de alungare a Iubirii, de atrofiere a centrului acesteia din creierul omenesc. Lupta omului nu cu sine însusi, ci împotriva sa, un deziderat care nu urmareste altceva decât sa omoare Sinele curat al bietei fiinte umane si reducerea acesteia la un simplu organism viu cu o neostructura armata doar cu instinctualitate feroce si-atât. Industria pornografica a fost dezvoltata cu minutiozitate în timp tocmai pentru a-i demonstra Omului ca nu e nimic altceva pe pamântul acesta clisos, pe alocuri, decât o mâna de madulare fara suflet, posesoare a unor organe genitale de diferite marimi împerechiabile în fel si chip (atât i se insufla fiintei umane azi prin varii manipulari grosolane), dar si un recipient urias de trivialitate si de incultura, o entitate insalubra din toate punctele de vedere si acerebrala, care, în afara de sex, droguri si analfabetism, nu mai trebuie sa fie educata spre a vedea absolut nimic (amintim aici toate tipurile de „vedete” si de emisiuni de acest gen promovate ostentativ de catre mass-media), noua tipologie humanoida din ziua de azi fiind, iata, un fel de construct monstruos fundamentat din plin numai pe tupeu, subdezvoltare personala si coit pervers cât cuprinde.

Calcatul peste cadavre se doreste a fi o moda impusa acum cu strasnicie de catre aparatul de propaganda a actualului sistem conducator dictatorial al lumii. Prigoana consumerismului exacerbat, aroganta fara de limite afisata peste tot si carierele de tip sinecuri nasc din ce în ce mai abitir noile cete de copii nu ai Soarelui, ci ai NOM-ului, doritori aprigi de opulenta si de desfrâu la cote maxime – niste victime inconstiente ale vanitatii prostesti, care curge azi în valuri. Nimic sfânt, nimic la locul lui. Doar haos. Haos întretinut cu buna stiinta pentru instaurarea cu pasi repezi ai noii ordini mecanice antiumane planetare cu orice pret de catre o multime finita de forte ale raului descarnate însa pâna la ultima lor fibra de semantica plina a verbului „a fi”. „Jos cu fiinta numita OM!” Nu este nevoie de asa ceva. Interesant în aceste momente e doar jocul de distrugere a omenirii celei umane si nasterea cât mai grabnica a umanitatii mecanice formate numai din entitati mecanico-cipate, adumnezeite si animalice, singurii, de fapt, noi locuitori plini de „vrednicie” ai acestei cu totul si cu totul alte lumi marcate de simboluri oculte afisate în mod vizibil orisiunde în ziua de azi. Praf de stele satanic aruncat cu putere în ochii tuturor de catre sleahta de vrajitori reali si hidosi ai ilustrei noastre contemporaneitati macabre!…

Personal, îmi doresc – desi ma întreb mereu daca are vreo urma de importanta ceea ce vreau eu ca fiinta umana cu ratiune si afect a acestei planete mici, daca intereseaza pe cineva dintre cei care ne numesc simplu „negri pe plantatie sau sclavi”?!… – un tip de noua ordine mondiala deloc utopica, însa lipsita completamente de izuri francmasonice felurite. Caci „Ne-ar cuprinde Dumnezeu cu totul si ne-ar îmbraca în lumina, însa nu gaseste în noi loc curat de care sa ne cuprinda (…).”, ne glasuieste din vesnicie Parintele Arsenie Boca. Vreau o noua lume dominata de pace si de spirit divin, de buna întelegere între oameni si de substanta rara a întelepciunii. Un soi de Realia terestra, unde Omul sa se simta cu adevarat la el acasa si nicidecum într-un vesnic prizonierat al dihaniilor înspaimântatoare care conduc malefic planeta. Noua mea ordine mondiala presupune scoaterea Omului de sub obrocul minciunii si al manipularilor sale de zi cu zi. Departe de mizerie, fiinta umana s-ar întoarce sigur catre ea însasi si ar salaslui de la un capat la altul al spatiului acesta teluric cu rugaciunea în inima si cu Dumnezeu, în sfârsit, alaturi o data pentru totdeauna. Îmi doresc prea mult ?!… Eu cred ca nu, fiindca ceea ce gândesc constant în adâncul sufletului meu se cheama nici mai mult si nici mai altfel decât normalitate. Sau, precum ar spune atât de patrunzator Parintele Arsenie Boca: „Lipiti-va inima de lucrul lui Dumnezeu (…). Nu mai chemati pe dracul, pe bata-l crucea, caci, daca tot pe el îl chemati, el va va ajuta si el va va aduce risipa si moarte.”

Magdalena ALBU

11 august 2011