Din stima

corbii

 by Mraconia

„Am fost om bun, nepoate!”  Sunt vorbele bunicului care se „căznea” să împlinească 100 de ani… „În 1916, un „brand” nemţesc a dărâmat malul de pământ după care mă adăpostisem… M-a îngropat până-n gât… Multe ore! Începuseră corbii să roiască deasupra mea. Mă aşteptau… Cu ultimele puteri am zâmbit… Corbii nu mănâncă stârvurile oamenilor răi… Nu ştiu cum ştiu ei… Erau destui morţi în apropiere… Ciorile naibii, pe mine mă aşteptau!  Le-am făcut în ciudă. Am vrut să trăiesc. Măcar cât ei! Şi… mai e un pic, poate vine suta! Le-am tras-o corbilor! Da´ , să ştii,  de-atunci n-am mai împuşcat nici-o cioară… Din stimă!Continue reading “Din stima”