by Pompiliu Alexandru

Înainte de a vorbi despre Corneliu Mihai Ionescu, mai precis ce a însemnat el pentru formarea mea şi pentru întreaga generaţie din care fac parte, mă voi referi mai întâi la „atmosfera” în care l-am cunoscut.

Am avut privilegiul, spun astăzi, în timp ce asist şi prin participare de voie, de nevoie, la prăbuşirea educaţiei în România, să intru la Facultatea de Filozofie a Universităţii din Bucureşti, în 1994. Continue reading “Tăcerile lui CMI” →