«Vă spun confidențial că am plâns ca un copil în tren și târziu în noapte»

Autor  Christian Sălcianu

 [Text în baza lecturii volumului de documente despre Biblia Cornilescu – editor Emanuel Conțac]

image_1_smPlânsul lui Cornilescu

„Cu privire la schimbarea termenilor «righteousness» și «justification» trebuie să vă spun confidențial că am plâns ca un copil în tren și târziu în noapte. Mi-a părut într-adevăr foarte rău. Toată inima mea era acolo, fiindcă m-am gândit numai la înțelesul adevărat al textului și mi-am dorit ca poporul meu să-l afle. Este aspectul central al Bibliei.”[1]

Sunt cuvinte de o greutate imensă, culise de suflet: confidențial, lacrimi, inimă, popor, înțeles adevărat, aspect central al Bibliei. Traducătorul ne aduce aminte de Apostolul Pavel care scrie „cu ochii scăldați în lacrimi […] ca să vedeți dragostea nespus de mare pe care o am față de voi” (2 Corinteni 2:4). Continue reading “«Vă spun confidențial că am plâns ca un copil în tren și târziu în noapte»”

Plânsul lui Cornilescu (3). Un guest-post de Christian Sălcianu

Primele două părți AICI și AICI, pe baza lecturii volumului de documente despre Biblia Cornilescu.

image_1_smParafraza – o sabie cu dublu tăiș 

Cornilescu a apelat de multe ori la parafraze, căutând prioritar claritatea textului și respingând siluirile conformiste. Iată cum și-a justificat metoda:

„Am evitat parafrazele, pe cât posibil. Dar când nu a existat un cuvânt potrivit în românește pentru a transmite înțelesul adevărat din original, nu am putut evita parafraza. Nu am putut inventa un cuvânt nou, de aceea a trebuit să spun mai multe cuvinte în loc de unu, pentru a da adevăratul sens. De pildă, nu avem un cuvânt adecvat în românește pentru „righteousness”. În versiunea veche era „justice” [„dreptate”], de aceea a trebuit să pun ceva de genul „stare potrivit voii lui Dumnezeu”.”[1] Continue reading “Plânsul lui Cornilescu (3). Un guest-post de Christian Sălcianu”

O rană vie – aspectul central al Bibliei

Primul fragment AICI.

image_1_sm

Christian Sălcianu

În numeroasele episoade desprăfuite de volumul Cornilescu [CORNILESCU. Din culisele publicării celei mai citite traduceri a Sfintei Scripturi – editor Emanuel Conțac] probabil una dintre cele mai des întâlnite tensiuni este bătălia pentru un concept. În formă, e vorba de bătălia pentru răspunsul la următoarea întrebare: cum s-ar traduce cel mai bine „dikaiosyne” – neprihănire, dreptate, îndreptățire, justificare, stare după voia lui Dumnezeu?

Ceea ce la prima vedere ar putea părea cititorului o alegere fără deosebite implicații[1], și anume selectarea unui cuvânt dintr-o listă de sinonime disponibile, are în fapt o miză uriașă.
Cornilescu s-a frământat mult timp cu alegerea aceasta: un termen unic vs. o expresie Continue reading “O rană vie – aspectul central al Bibliei”