ORACOL DUPA O JUMATATE DE VIATA

Jianu Liviu-Florian

Pe lumea noastra n-or sa fie

Razboaie, crime, lipsuri, nu!

Vom fi chiar noi substanta vie

Ce o sa schimbe tot, acu’ !

 

Asa strigam in gând, in scoala,

Si in oracole, scriam –

Umpleam un viitor, pe –o coala,

Ne ofeream, pe noi, balsam –

 

Si uite, a trecut o viata,

Razboaie, chinuri, lipsuri, ne

Ramân –  si altii le invata,

La un examen, la re – re

 

Pe mâini, n-a mai ramas cerneala

Ce bate azi, la tastatura –

Si a ramas doar opinteala

De a ne umple propria gura –

 

Si vin copii ce nu mai striga

Razboaie, crime, lipsuri, nu!

Doar râd de profi, si de diriga,

Cât inca nu ii iau, cu huuu!

 

Si ce scriam in gând, in scoala,

Si in oracole scriam,

E pentru ei, o coala goala,

La care-am tras, in van, in ham –

 

Ce mâini curate, fara pete,

Avem acum, ca asasini –

Si ce murdari, pe mâini, si ghete,

Eram, când intuiam lumini!

 

Primaveri

Cu toate primaverile odata te-ncing în rosu-purpuriu
Si pe zapada tricotata din parul tau molitve scriu.
Cu toata bucuria laolalta alerg spre dealul ostenit
Pe care florile tresalta si pragu-mi spune bun venit.

Din fiecare sâmbure de roua acasa ma pricestuiesc
Tinuta-n bratele-amândoua de leaganul moldovenesc.
Din fiecare fresca matinala adun culorile ceresti
În carnavalul de cerneala al primaverilor cu masti.

Tatiana Scurtu-Munteanu