De ce-ți sunt ochii plini de lacrimi, copilul meu?
Rușine să le fie că, pentru nimic, te ceartă iar!
Pe când scriai – cu ce migală! – Continue reading “Defăimare – Rabindranath Tagore”
De ce-ți sunt ochii plini de lacrimi, copilul meu?
Rușine să le fie că, pentru nimic, te ceartă iar!
Pe când scriai – cu ce migală! – Continue reading “Defăimare – Rabindranath Tagore”
Mirosul de cerneala, iesind din calimara,
Cerneala cea albastra, sau rosie, sau doar
Cerneala care-mi scrie trecutul pe o nara,
Cu ziua inodora de astazi, sa-l compar – Continue reading “Cerneala”
Jianu Liviu-Florian
Pe lumea noastra n-or sa fie
Razboaie, crime, lipsuri, nu!
Vom fi chiar noi substanta vie
Ce o sa schimbe tot, acu’ !
Asa strigam in gând, in scoala,
Si in oracole, scriam –
Umpleam un viitor, pe –o coala,
Ne ofeream, pe noi, balsam –
Si uite, a trecut o viata,
Razboaie, chinuri, lipsuri, ne
Ramân – si altii le invata,
La un examen, la re – re
Pe mâini, n-a mai ramas cerneala
Ce bate azi, la tastatura –
Si a ramas doar opinteala
De a ne umple propria gura –
Si vin copii ce nu mai striga
Razboaie, crime, lipsuri, nu!
Doar râd de profi, si de diriga,
Cât inca nu ii iau, cu huuu!
Si ce scriam in gând, in scoala,
Si in oracole scriam,
E pentru ei, o coala goala,
La care-am tras, in van, in ham –
Ce mâini curate, fara pete,
Avem acum, ca asasini –
Si ce murdari, pe mâini, si ghete,
Eram, când intuiam lumini!
Cu toate primaverile odata te-ncing în rosu-purpuriu
Si pe zapada tricotata din parul tau molitve scriu.
Cu toata bucuria laolalta alerg spre dealul ostenit
Pe care florile tresalta si pragu-mi spune bun venit.
Din fiecare sâmbure de roua acasa ma pricestuiesc
Tinuta-n bratele-amândoua de leaganul moldovenesc.
Din fiecare fresca matinala adun culorile ceresti
În carnavalul de cerneala al primaverilor cu masti.
Tatiana Scurtu-Munteanu