Marturia preotului ortodox Nechita Ioan

Fost secretar al Arhiepiscopiei Cluj si preot paroh

la Catedrala 2 Cluj-Napoca

Marturia inregistrata la Zalau in Octombrie 2008

 In câteva episoade vom urmari inregistrarea marturiei si drumul parcurs pâna ce Lumina lui Cristos a stralucit in viata preotului ortodox Nechita Ioan, moment din care viata sa a luat o cu totul alta cale: POCAINTA

EPISODUL 2

NECHITA IOAN: Acum ma intorc cu istorisirea in planul de slujire.

In acesti ani, privind problema bisericilor neoprotestante, ale bisericilor evanghelice, aveam o pornire impotriva lor, aveam o reticenta, aveam o pozitie atât de impotrivitoare fata de aceste biserici, fata de aceste culte neoprotestante, incât am cerut nu la nivelul departamentului de culte unde s-au succedat o serie de inspectori ai cultelor pe care i-am prins de la Dogaru, Nenciu, Neaikov, Sorin si ceilalti, ci la nivel de Ministru de Interne, interventia.

„Domnul ministru, va rog, sa cautam o solutie in care cultele acestea neoprotestante, adventisti, baptisti, toate sectele acestea, pe care doresc sa le elimin, vreau sa le anihilez in special din spatiul municipiului Cluj-Napoca. Aceasta este o neghina de dincolo de peste Ocean, cu precadere aparuta dupa primul razboi mondial, 1914. S-a dat girul, prin cei doi patriarhi care s-au succedat la scaunul patriarhiei, Miron Cristea si Nicodiu Munteanu. Au gasit o portita, deoarece se vedea ca neoprotestantii se inmultesc zi de zi. Trebuie sa gasim o solutie in care sub orice forma aceea trebuie anihilati.”

Raspunsul, din partea ministrului de interne era urmatorul:

„Parinte, nu putem sa facem nimic impotriva lor, doar sa-i mai speriem cu o amenda, cu cateva zile de incarcerare, dar vedeti ca asa sunt legile, sunt aparati de constitutie, sunt ocrotiti de lege! Mai mult ca atât, ne sare in spate de peste Ocean, vine Occidentul, unde-i libertatea?”

Si negasind caile de constrângere, au zis: „… cautati prin mijloace proprii, care va sunt la indemna, sa-i eliminati dumneavoastra si noi va dam tot concursul.”

Catre credinciosi era mereu indemnul „Nu cumva sa aveti relatii, nu cumva sa incheiati relatii de prietenie cu alte culte neoprotestante, cu sectarii!”

„In cazul in care veti veni la scaunul de marturisire, in cele patru posturi din cursul anului si cine a salutat, a raspuns salutului unui sectar sau a dat mâna cu el, 5 ani de zile nu va primesc in scaunul de spovedanie, nu va impartasesc, nu va cunun, nu va inmormântez, parastase nu va fac. Si astfel dumneavoastra veti deveni, daca in acest timp veti incheia socotelile cu aceasta viata, ca niste câini!”

Deseori veneau enoriasii si-mi spuneau:

„ – Parinte, pe scara de la bloc, am niste pocaiti. De ce au sunat la usa, nu stiu! Dar de indata mi-au oferit o Biblie!

– Te rog s-o arunci in foc!

– Bine, parinte, uitati am adus Bibliile, aruncati-le dvs. pe foc!

– Eu nu le arunc pe foc!‘ – totusi aveam o retinere.

– Eu nu le arunc in foc. Vi le las aici la oficiul parohial.”

Prin Departamentul de Culte, la cererea Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Romane, s-a dat prima editie sinodala, dupa inscaunarea lui Nicolae Ceausescu ca primul presedinte al României, s-a gasit aceasta intelegere, tiparirea unui numar mai mare de Biblii in scopul de a acoperi necesarul din cadrul patriarhiilor, la cererea Episcopiilor, Arhiepiscopiilor si Mitropoliilor. Au venit un numar de Biblii, dar nu satisfacator. Adresarea catre masa enoriasilor, a credinciosilor, a fost asa: „Iubiti credniciosi, au sosit Sfintele Scripturi, Bibliile, va rog sa va dati silinta sa intrati in posesia lor, pentru ca vrem sa stim ce numar ne mai trebuie in continuare, pentru a va acoperi toate cerintele.”

Intruna din zile, enoriasii vin la cancelarie si-mi cer ajutorul:

„– Parinte paroh, ne-am cumparat Biblii! 

– Va felicit! 

– Va rog sa-ne recomandati, dati-ne indrumarea, cu ce carte sa incepem citirea, de unde si cum sa o citim?”

„ – Fereasca Dumnezeu sa te apuci sa citesti Biblia! Te ratacesti!”

Pozitia noastra, a clerului, a ierahiei Bisericii era, a fost si este dintotdeauna: credinciosii trebuiesc tinuti la o distanta cât mai mare de Sfanta Scriptura. Si, recomandarea, nu cumva sa va apucati sa cititi Sfanta Scriptura pentru ca va rataciti!

Aceasta era pozitia clerului, a ierarhiei. Mai buna parere, mai buna lumina avea parintele istoriei, Nicolae Iorga, când, in una din lucrarile sale enunta: Taina existentei umane nu sta in a trai, ci-n a sti pentru ce traiesti.

Dintre toate cartile din lume, Biblia, este singura carte care poate da raspunsul la toate intrebarile, pentru cine vrea sa afle.  (Iorga) Ce sa afle? Adevarul!

Intruna din zile, dat fiind faptul ca sosira acele Biblii, iar grafia si dizainul prezenta Cartea intr-o stare impecabila, si, aflandu-ma in biblioteca parohiala, intâmplator, deschid la Evanghelia dupa Matei, in capitolul 22 cu versetul 29. Si iata ce enunta Domnul Christos:

„Va rataciti pentru ca nu stiti nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.”

Dintroadata am simtit ca sunt electrocutat!

Sa nu cititi Sfanta Scriptura fiindca va rataciti!- ziceam noi, preotii!

Va rataciti pentru ca nu cunoasteti nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.-zice insa Domnul Iisus!

Mai departe in Evanghelia dupa Ioan, 5.39, Domnul Isus spune:

„Cercetati Scripturile, caci ele marturisesc despre Mine.”, spune Domnul Christos.

Iata ce am gasit scris in Ioan 8.32:

„Veti cunoaste adevarul si adevarul va va face slobozi.”

Apoi, in Faptele apostolilor, capitolul 17:11, evanghlistul dr. Luca, exclama:

”Cei din Beria aveau o inima mai aleasa fata de cei din Tesalonic. In toata ziua aveau o preocupare. Cercetau Scripturile sa vada daca ceea ce li se spune este asa.”

Parintele Cleopa, duhovnicii, profesorii mei, de la Sasean, Zagreanu, Marcu si ceilalti profesorii, aveau aceasta reticenta, pentru ca pentru (materile) disciplinele teologice de studiu se trecea in mod operativ, telegrafic, nedându-ise importanta necesara.

Importanta se punea in invatamantul preuniversitar si universitar pe Sfânta Traditie, liturgica, patristica, istoria bisericii morala-crestina, tipic, si parintele Cleopa de multe ori spunea: Tipic, tipic, dar la inima n-aveti nimic!

Si enunta un mare adevar! Tipic, tipic, dar la inima nu era nimic!

Apoi, deindata am inceput s-o rasfoiesc cu mai mult interes si sa-mi adâncesc privirea si sa incep s-o citesc in ordine, incepând cu Evanghelia dupa Matei.

Si m-am vazut atât de controversat, am vazut ca tot ceea ce faceam e sub semnul de intrebare, pozitia si slujirea mea. Crezusem pâna atunci ca fac o slujba pentru Dumnezeu, ca slujesc societatea, ca slujesc oamenii. Si slujind oamenii, il slujesc pe Dumnezeu.

Dar, de atunci am inceput sa studiez Biblia, incepând cu primul capitol din Matei care prezinta genealogia, spita de neam a Domnului Isus Christos dupa trup, apoi nasterea, inchinarea magilor, iar in capitolul 3 prezinta problema botezului.

Si, aici, facând legatura cu …..

VA URMA !!!