Tag: Carte

CANTECUL DUPA CANTEC

On By nelursIn literatureLeave a comment

O carte ca nealtele:
al doilea volum din
“Cantecul dupa cantec”

Un eveniment editorial de exceptie s-a consumat la Restaurantul Transilvania, din Oradea, intr-o atmosfera eleganta si sarbatoreasca, prilejuita de lansarea celui de-al doilea volum din “Cantecul dupa cantec, schita pentru un univers folcloric bihorean”, carte realizata in colaborare de Ioan Degau si Miron Blaga.

Despre acest volum impresionant, insumand peste 630 de pagini, au vorbit universitarii Viorel Faur, Ioan Laza, Oana Lianu, Blaga Mihoc, precum si Ligia Mirisan, directoarea Bibliotecii Judetene “Gheorghe Sincai” Oradea. Momentul muzical a fost sustinut de indragita interpreta Cornelia Covaciu, acompaniata de solistii instrumentisti Petrica Popa, Mitica Negrean si Sorin Costache.

Acest al doilea volum din “Cantecul dupa cantec” are menirea de a intregi si detalia continutul primului volum, el insusi destul de bogat – circa 70 de solisti si aproape 20 de animatori si personalitati care au cultivat folclorul bihorean etc. Fata de prima carte, acest nou volum mai aduce in atentie circa 50 de solisti vocali, peste 100 de instrumentisti, cateva formatii, grupuri si ansambluri folclorice mai mari, mai importante, alti animatori si cercetatori ai vietii muzicale traditionale bihorene etc.

„Daca inceputul de an sta sub semnul cartii, inseamna ca e un an de bun augur. E o carte unica in peisajul nostru cultural, pe care numai doi oameni mari puteau sa o realizeze. E o carte necesara, pentru ca folclorul bihorean ofera momente de mare frumusete si valoare care acum isi gasesc adevaratul loc in cultura noastra”, a spus Ligia Mirisan, directoarea Bibliotecii Judetene.

La randul sau, conf. univ. dr. Oana Lianu a tinut sa-i felicite atat pe autori pentru cele doua volume, cat si pe artistii care au aparut in carte, mentionand ca judetul nostru se afla la loc de cinste prin faptul ca are un folclor nealterat. In cuvantul lor, autorii au mentionat ca acest al doilea volum din “Cantecul de dupa cantec” intregeste un prim demers in configurarea istoriei cantecului popular din Bihor, oferind “materie prima” pentru viitoare sinteze folclorice privind partea aceasta de tara, propunand totodata spre neuitare un considerabil numar de interpreti vocali si instrumentisti, dar si pe cei care, din umbra, au cercetat si promovat cu asiduitate folclorul muzical bihorean.

Loredana IONAS
10 ianuarie 2011
Oradea

O carte dedicata balabanestenilor stiuti si nestiuti

On By nelursIn HistoryLeave a comment

Dupa cum stiti pe 5 decembrie se implinesc 550 de ani de la prima atestare documentara a localitatii Balabanesti. O cifra frumoasa si onoranta daca ne gandim ca Bucurestiul a implinit si sarbatorit anul acesta 551 de ani.
Cu ocazia acestei frumoase aniversari, incepand cu data de 17 noiembrie 2010, in comuna noastra vor avea loc o suita de manifestari, coordonate de Primaria Balabanesti si dl profesor de istorie Pamant Neculai, de natura sa marcheze aceasta data importanta din calendarul de existenta al comunei.
Printre actiunile care vor avea loc cu aceasta ocazie va fi si lansarea primei monografii a satului – Balabanesti, un sat de razasi – lucrare ce trece in revista pe parcursul a VIII capitole aspecte privind cadrul natural al zonei, evolutia si demografia satului, scoala si activitatile culturale, personalitati, etc .
Lucrarea se afla intr-un stadiu avansat, data predarii catre cititor pe care autorii o au in vedere fiind Duminica 5 Decembrie 2010, ziua cand, la Barlad, acum mai bine de jumatate de mileniu Stefan cel Mare judeca pricina lui pan Ivasco cu Toma Dumitrescul si Coste Turbure privind satele anume Sasesti, pe Barlad, si pentru satul Romanesti, unde a fost Roman, pe Jeravat, amandoua partile.
Inainte de lansare, am dori ca cei interesati de aceasta carte sa cunoasca cateva detalii tehnice si de continut despre realizarea acestui proiect. Monografia va contine aproximativ 400 de pagini din care 40 de grafica si imagini ce sunt inca in stadiul de prelucrate la tipografia Evrika din Galati. Volumul va apare in format A5, copertile cartii fiind desenate si realizate in Canada(Ottawa) de fotograful si designerul Lori Barron.
Coperta – fata ilustreaza in imagini simbol insirate pe o pelicula de film, opt cadre ce trec in revista momente importante din istoria si viata social-culturala a comunei.
Primul punct de reper este documentul de la 1460, uricul ce consfinteste de ani buni data de nastere a comunei. Acest moment este urmat de un alt cadru, romantic ii spunem noi, ce simbolizeaza continuitatea existentei micilor comunitati pe dealurile Tutovei. Urmeaza o perioada dificila caracterizata de invaziile cetelor de tatari, cu efecte catastrofale asupra micutelor asezari insirate de-a lungul Jeravatului – unele dispar, altele isi continua existenta retragandu-se in codrii intunecati din imprejurimi. Cadrul numarul patru este dedicat participarii consatenilor nostri la celor doua conflagratii mondiale, evenimente la care zeci de eroi ai satelor comunei au luptat la Marasesti, Marasti, Oituz, oprind invazia germana sub indemnul Pe aici nu se trece! al generalului Averescu sau au trecut Prutul, urmand cu credinta si respect ordinul maresalul Antonescu Ostasi, va ordon treceti Prutul!, eliberandu-si fratii din ghearele bolsevismului rus. Urmatoarea secventa din film reliefeaza ortodoxismul si legaturile noastre cu Divinitatea. Am dorit sa amintim celor ce vor detine aceasta carte faptul ca aici la Balabanesti(Zimbru) s-a nascut la 1560 Sf. Rafail, ca tot aici, la noi in sat si-n imprejurimi, de-a lungul timpului au existat si exista inca schituri, manastiri, biserici, troite ce insotesc trecatorul la fiecare pas, amintindu-i tacut de existenta vremelnica a fiintei umane, de sacrificiul si invataturile Mantuitorului. Cadrul urmatorul este dedicat tinerilor, voluntarilor si celor plini de curaj si vointa. Plecati in expeditii temerare unii dintre ei s-au intors acasa cu cunostinte, idei, experienta contribuind la dezvoltarea satului, ceilalti s-au instalat pe meleaguri straine aducand prin munca, talent si daruire, faima si prestigiu micutei dar inimoasei localitati din care se trag. Penultimul cadru este dedicat tuturor celor care s-au sacrificat pentru binele tarii, pentru adevar, pentru dreptate. Nu le putem ignora daruirea si curajul de care au dat dovada, nu putem uita sangele varsat pe campurile de lupta, nu putem sa nu intelegem durerea celor care au suferit in inchisorile comuniste, nu avem dreptul sa-i stergem din memoria noastra pe veteranii intorsi acasa plini de glorie si rani. Ultima secventa din film este dedicata adevaratilor stapani ai pamantului – bunicilor si matuselor, tinerilor si parintilor care au manuit ani de-a randul, de dimineata pana seara tarziu, plugul, sapa, coasa, furca lasand in urma gradini de porumb, vii, livezi si lanuri de grau pline de rod si prospetime. Nici animalele de curte ale truditorului ogorului nu au fost uitate. Ele fiind reprezentate de un tap singuratic ce apare la baza copertii, in partea stanga.
Imaginea centrala de pe coperta prezinta o moara de vant ce aminteste de existenta pasagera a acestor obiective in comuna. Ultima moara, cea a lui Iordache Maxim, a fost transportata pe timpul comunismului de autoritati la Galati, fiind remontata in parcul CFR. Era inca in stare functionala cand a fost reamplasata. Moara a existat in parc o perioada buna de timp pana intr-o zi cand niste baieti ”destepti”, din vecinatate, i-au dat foc. Cea de-a doua moara, a lui Iancu Maxim s-a deteriorat, fiind apoi dezmembrata.
Sublima prefata a monografiei a fost scrisa de dr. Daniela Gifu. Alaturat citam un fragment din gandurile si trairile autoarei cu referire la satul nostru – Fiecare purtam intiparite adanc in inima un Humulesti, o „Ozana cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul”, Biblia nepieritoarelor amintiri, pe care o rasfoim din ce in ce mai des, odata cu trecerea anilor biologici, cand nevoia petrecerii alaturi de cei dragi, peste care s-a asternut povara timpului, ne innobileaza existentele. Un asemenea loc de miraculoasa desteptare si inaltatoare sarbatoare launtrica il reprezinta si comuna Balabanesti, devenit leaganul copilariei atator personalitati intre care amintim pe cunoscutul om politic Gheorghe Tasca, ministrul in guvernul roman, prezidat de istoricul si savantul martir Nicolae Iorga.
Lucrarea contine o cantitate bogata de date tehnice, marturii, analize, liste ce au fost colectate de cei trei autori pe parcursul unei lungi perioade de cautari. Ca o precizare, majoritatea datele si evenimentele prezentate sunt sustinute de doua, trei surse de confirmare, exceptie facand unele fenomene si evenimente ce s-au petrecut cu foarte mult timp inainte, care nu au avut martori oculari, dar care prezinta interes din punct de vedere stiintific.
Nota. Autorii monografiei Balabanesti, un sat de razasi nu doresc sa obtina nici un profit financiar de pe urma acestui proiect. In prima faza, numarul de volume tiparite va fi de minimum 200 de exemplare. Sponsorii aparitiei acestei lucrari sunt Primaria Balabanesti, respectiv cotidianul electronic Xpress Balabanesti. Cartea va fi oferita de Primarie gratuit ca premii sau se va distribui la un pret apropiat de cel al costului tiparirii, fondurile rezultate urmand a fi folosite la constructia unei mori de vant in comuna. Intregul proces va fi transparent urmand a se publica exact suma adunata pentru demararea acestui proiect.
http://balabanesti.wordpress.com

Spovedanie de An Nou

On By nelursIn poetryLeave a comment

Dintr-o Carte, preot bland,
Sa-mi citesti tainele toate,
Eu ma spovedesc, in gand,
Ca nu fac decat pacate –

Si ne trece prea curand,
Taina vietii maculate,
Eu raman, la cozi, la rand,
Ca sa cumpar doar pacate…

Pe un vers, sa-mi vindeti, iar,
Din pacate spovedite…
Toate- s ale mele, doar…
Si cu mine, rastignite…

Vine Anul Nou si Sfant,
Eu recit in mine, frate,
Cand te bucuri de cuvant,
Eu ma bucur de pacate…

Si le strang la mine-n gand,
Si in gand, ti le spun toate,
Cand din Carte citesti bland,
Preot frate, nepacate …

Fericiti cei ce nu stiu,
Fericiti cei ce n-au spus,
Ca pacatul este viu,
Fara Unul doar – Iisus…

Jianu Liviu-Florian

Costumul popular – calator prin milenii

On By nelursIn Inspirational1 Comment

Sub acest titlu, a aparut, de curand, la Editura SEMNE din Bucuresti un interesant volum, bilingv, semnat de binecunoscuta interpreta de muzica populara romaneasca Floarea CALOTA. Versiunea engleza a lucrarii este semnata de Liliana URSU. Cartea beneficiaza de o consistenta parte ilustrativa, toate costumele reproduse fotografic in volum apartinand autoarei acestuia.
Prin aceasta lucrare de sinteza, scrisa deopotriva cu sufletul, dar si proband o fina cunoastere a domeniului abordat si o greu de banuit competenta in plan stiintific, Floarea CALOTA se dovedeste nu doar o autentica interpreta a melosului popular, ci si un intelectual de elevata tinuta.
Dupa ce urmareste, cu o impresionanta trimitere la diverse surse documentare , evolutia costumului popular din zona etnofolclorica pe care o reprezinta prin cantec, incepand din perioada romana si pana mai aproape de vremea noastra, Floarea CALOTA trece la prezentarea, cu ilustrari adecvate, a principalelor piese ce alcatuiesc costumul popular romanesc, costum pe care nu odata l-au imbracat inclusiv capete incoronate din istoria acestui pamant .
Floarea CALOTA nu face doar o descriere sumara a acestor piese de costum popular, ci ofera, tot cu trimiteri bibliografice consistente, date cu privire la forma acestora, la decoratiunile pe care le au, dar si la semnificatiile lor pentru cei care le-au folosit sau le folosesc. Avand in vedere ca autoarea opereaza adesea cu o serie de termeni mai putin uzitati in limbajul cotidian, in finalul studiului sau Floarea CALOTA adauga un extrem de util, in opinia noastra, „Indice explicativ al unor termeni”. Si de aceasta data, autoarea, pentru a fi mai convingatoare, face trimitere la bogatul material ilustrativ ce insoteste volumul, dand astfel posibilitate cititorilor sa vada concret sensurile exacte ale termenilor folositi.
Mi-as permite, in finalul acestei succinte prezentari, sa fac referire si la traducerea acestei lucrari. Liliana URSU, cunoscuta pentru talmacirile sale literare in si din limba engleza, a fost pusa in fata unui demers deloc comod, pentru ca, nu odata, autoarea volumului opereaza cu termeni si notiuni destul de dificil de tradus in limba engleza, cu atat mai mult cu cat obiectele sau costumele respective au un specific strict romanesc si o arie de raspandire circumscrisa doar teritoriului nostru national. Cu toate acestea, Liliana URSU se dovedeste a fi o avizata traducatoare. Demersul ei este cu atat mai laudabil cu cat, prin eforturile facute, ea da posibilitate cititorului din spatiul anglo-saxon sa ia cunostinta despre valori specifice spiritualitatii romanesti, iar Floarei CALOTA sa  isi faca cunoscuta lucrarea cititorilor si specialistilor straini interesati de valorile culturii si civilizatiei noastre strabune. Gratie eforturilor distinselor autoare, iata ca inca o pagina, incitanta si extrem de valoroasa de spiritualitate romaneasca se deschide spre lume intr-un dialog firesc, sub semnul artei, al civilizatiei si culturii perene.
Sincere felicitari prietenei si colegei mele de cantec Floarea CALOTA, dar si traducatoarei volumului, doamna Liliana URSU, pentru acest demers cultural important si util!
Prof. Sava NEGREAN BRUDASCU

SCRISOARE DIN GERMANIA: APEL PENTRU SALVAREA INSTITUTULUI SI BIBLIOTECII ROMANE DIN FREIBURG

On By nelursIn CultureLeave a comment

Dragi confrati intru pribegie si exod,
DOAMNELOR si DOMNILOR,

In calitate de membru al Asociatiei Institutul Roman-Biblioteca Romana din Freiburg, e.V. si din 1963, de sustinator activ si desinteresat al acestei ctitorii a exilului combatant anticomunist roman, profit de apropeierea Sarbatorii Nasterii Domnului si Anului Nou, ca sa ma adresez Dumneavoastra, cu rugamintea de a Va alatura eforturilor ce se intreprind pentru salvgardarea si asigurarea existentei si functionarii normale a susnumitei institutiii.

Biblioteca Romana din Freiburg si-a inceput existenta la 1 Mai 1949, din initiativa profesorului Virgil Mihailescu si cu sprijinul intelectualilor de prestigiu, a oamenilor de suflet si combatantilor anticomunisti romani din Freiburg, Germania Occidentala si din cuprinsul a ceea ce s-a chemat Lumea Libera. In afara de efortul intreprins pentru a poseda un propriu lacas, materializat mai intai in vila donata de A.S. Printul Nicolae, in Mercy Straße, iar apoi in actualul imobil, din Uhland Straße 7, D- 79102 Freiburg i. Br., (cumparat in raport de: 1/3 prin propriul efort – cu concursul generos al exilului si emigratiei-; 1/3 prin contributia Landului Badenwürtenberg si 1/3 prin contributia Republicii Federale Germania, biblioteca a primit sau a procurat, a clasat si tezaurizat, a imprumutat si a pus la dispozitia universitatilor, institutiilor de cercetare, cercetatorilor individuali romani, germani si a altor interesati, pe toata perioada dictaturii comuniste din Est, tot ce s-a publicat in exil si in emigratia provenita din Romania, implicit in massmedia occidentala referitor la romani si chestiunile conexe – indiferent de spectrele politice carora le apartineau autorii si cei vizati -, si, in plus, tot ce s-a putut cumula si salva din zestrea documentara, stiintifica, culturala, literara, publicistica, artistica ori de alta natura a Romaniei de mai in ainte de instaurarea teroarei comuniste, valori care in R.P.R., R.S.R. ,R.S.S.M etc., au devenit inaccesibile, interzise sau au fost distruse in mod premeditat. Institutul – Biblioteca Romana din Freiburg a constituit, dincolo de ori ce fel de insinuari partizane, un cadru de interferenta si referinta a actiunilor si atitudinilor ce au confruntat exilul si emigratia noastra in ansamblu, dovedindu-se totodata o vatra de cultura si spiritualitate romaneasca autentica.

In perioada indelungatei si controversatei tranzitii, pretiosul sau fodul documentar a fost asaltat de feluriti emisari, „studenti”, „cercetatori” si reprezentanti ai noilor institute, fundatii si intocmiri create si intretinute cu fonduri generoase de catre cei ce s-au perindat la putere, si care le-au speculat in propriul interes, erijandu-se in „experti cercetatori”, „cunoscatori” si „post-corifei” ai exilului, folosindu-i mostenirile pentru felurite publicatii, aparute cu finantare publica sau cotributii particulare, in scop lucrativ sau interesat. Pentru aceste surogaturi ce si-au arogat  pretentia de a evalua viata exilului – cu care nu au avut nimic comun-, s-au cheltuit sume astronomice din fondurile publice, in timp ce un sprijin modest, acut necesar Bibliotecii, desi promis perpetuu, a fost  amanat sinedie.

In actualul deceniu, Biblioteca, a carui zestre depaseste cca. 90.000 de titluri, a functionat numai pe baza de voluntariat, fara retribuiri, gratie sacrificiilor a trei persoane in varsta: ale Directorlui Ion Iancu Bidian (n. 1934), actualei secretare, Doamna Rodica Moschinschki si Doamnei Irina Nasta, care, din cauza sanatatii, de trei ani a  renuntat la orice activitate.

Pentru o buna functionare Biblioteca are nevoie de trei angajati permanenti, cu diferite grade de raspundere, si de fonduri de intretinere, adica de un buget anual de minimum 60.000-70.000 Euro. Este o suma greu de adunat dar nu imposibil, motiv pentru care ma adresez si Dumneavoastra, pentru a sustine, printr-o donatie personala adecuata (eventual ciclica/ permanenta) aceasta actiune ce am dori-o popularizata activ si in randurile amicilor si cunoscutilor dvs.

Orice donatie conteaza si se expediaza numai direct catre:
Rumänisches Institut –Rum. Bibliothek e.V.
Uhlandstr. 7, 79102 Freiburg
Deutsche Bank, Filiale Freiburg,
Konto: 461830 – (BLZ 68070030),
cu specificatia expresa „Spende”-Geldzuwendung, für Rum. Inst.-Rum. Bibl. e.V. pentru care veti primi o adeverinta /Bestätigung pentru Einkommensteuer.

Pentru contacte sau informatii suplimentare, in functie de programul de lucru facultativ, va puteti adresa Doamnei Secretare Rodica Moschinski sau Domnului Director Ioan Iancu Bidian, la Tel. +49-0761- 7 35 51, Fax: 0761-7 35 51

Ajutati, ajutati, ajutati o cauza nobila!
VA ROG, NU UITATI!

S A R B A T O R I   F E R I C I T E !,
N O R O C  S I  V O I E  B U N A
S A N A T A T E  si  L A   M U L T  I   A N I

va ureaza,

Ion DUMITRU
München, Germania

O carte despre lumea nevazuta a teatrului romanesc

On By nelursIn InspirationalLeave a comment

Mihaela Dordea, „Ratacind printre soapte si trandafiri galbeni”, Editura Anamarol, 2010, 294 p.

A scrie o carte despre oamenii scenei teatrale reprezinta o provocare si in acelasi timp, o maniera, o metoda de a vedea dincolo de scena, de a privi la semenii nostri care creeaza, pun in scena si dau viata personajelor. Cu siguranta ca nu este simplu sa fii actor, sa imbraci cu fiecare ocazie un alt caracter, un alt mod de a fi, insa privind la acesti oameni – actorii – poti intelege cat de complexa este viata, cat de multe sunt posibilitatile pe care realitatea ni le ofera. Avem ocazia astfel, sa ne intelegem pe noi insine, sa ne exploram posibilitatile, gandurile si dorintele.

„Orice si oricum ai face, viata te traieste”

Din acest punct de vedere, cartea „Ratacind printre soapte si trandafiri galbeni” ne ofera o incursiune in lumea de dincolo de scena, in chiar viata actorilor, a acestor persoane de exceptie ce reusesc sa materializeze intr-un limbaj sensibil si intr-o executie de exceptie, ceea ce au gandit marii dramaturgi, ce ne-au lasat piese de teatru fara moarte. Odata cu volumul Mihaelei Dordea, avem de-a face cu o calatorie in universul spiritului uman, ce-si depaseste conditia materiala pentru a se avanta spre zarile nesfarsite ale visarii, imaginatiei si dorintei de a intruchipa nemurirea.

Astfel, actorul Eusebiu Stefanescu marturisea intr-un interviu acordat autoarei: „Ma fascineaza partea vie a lumii, acest miracol care este viata, cu partile ei de lumini si umbre. Acea tensiune, lupta cu viata, care pana la urma este o forma de a te consuma cu folos, pentru ca orice si oricum ai face, viata te traieste. Ea, viata, ne traieste pe noi si nicidecum invers.”

„La o prima vedere, un material despre actori pare simplu de realizat”

Pentru a nu ramane in necunostinta de cauza asupra efortului pe care il reprezinta alcatuirea unei carti cu si despre actori, autoarea ne marturiseste: „La o prima vedere, un material despre actori pare simplu de realizat. Pui cateva intrebari, faci o statistica a rolurilor interpretate, mai nou ar trebui sa dai si o stire de senzatie (a se citi scandal) si cam atat. Unii considera asta o chestie de mare profunzime. A, da, la redactare baga cateva cuvinte grele, din acelea cu multe consoane, pe care nu le intelege nimeni, nici macar cel care le-a folosit, si gata faima! Adevarul e ca astfel de articole nu sunt citite de nimeni. Poate, doar la vreun examen, unde examinatorul se face ca intelege ca sa nu para prost.”

Dan Puric – „Esentialitatea sensibilitatii si sensibilizarii prin propria sensibilitate”

Autoarea ne ofera si ocazia de a lua contact cu gandirea profunda a actorului si regizorului Dan Puric, fapt care da o nota speciala intregii carti, asa cum putem citi in continuare: „Dan Puric stabileste, de la bun inceput, identitatea sa cu lumea si cu el insusi, printr-o cunoastere absoluta. Anticipeaza, as spune, esentialitatea sensibilitatii si sensibilizarii prin propria sensibilitate, surprinzand, in acelasi timp, prin structura rationala a ideilor create chiar de substanta artistica pura, esenta rara, din care este alcatuit. Adevarata cunoastere in arta este aceea a unei realitati de natura spirituala, iar artistul total, care este Dan Puric, transmite tuturor aceasta revelatie incercata de el insusi, prin ceea ce face in lumina reflectoarelor. Publicul soarbe aceasta seva din cupa pe care o primeste cu calda generozitate din mana artistului, devenind una cu el, transformand secunda in eternitate.”

Stefan Iordache – „Acea intensitate sincera, curata, a pasiunii”

Mesajul central al cartii reiese cu usurinta din parcurgerea impresiilor pline de substanta pe care diferiti maestri ai scenei teatrale romanesti le transmit si astfel, putem enumera o galerie impresionanta: Andrei Duban, Mihai Fotino, Eusebiu Stefanescu, Ion Lucian, Mircea Albulescu, George Ivascu, Radu Gabriel, Mihai Mereuta, Florin Zamfirescu, Magda Catone, Beatrice Bleont, George Motoi, Gelu Colceag si nu in ultimul rand, Stefan Iordache.

Vorbind despre acest titan al scenei romanesti, care a fost Stefan Iordache, autoarea spunea: „Am simtit intotdeauna ca exista in el, dincolo de privirea lui, cand timpul nu mai are insemnatate, acea intensitate sincera, curata, a pasiunii pe care conventiile obisnuintei o tot ascund, incercand sa ne faca sa uitam ca de fapt fiecare secunda de comunicare isi are magia ei, imensitatea ei. Ochii lui par uneori sa vada infinitul, alteori o lumina jucausa, strengareasca as spune, rasare cu un zambet ironic, vesel, senin.”

„Ati atins vreodata zidurile unui teatru?”

Ineditul acestei colectii de interviuri se concretizeaza ca un element de valoare ce recomanda prezenta carte oricarui cititor, oferindu-i ocazia de a fi partas gandurilor, impresiilor pe care actorii romani le transmit, ca o invitatie de a gusta iarasi si iarasi din profunzimea artei dramatice.

„Am adunat aici soapte mai noi si soapte mai vechi. Am adunat aici ganduri si imagini si am incercat sa adun in causul palmelor adieri de suflet. Eu am atins zidurile teatrului. Eu am aflat multe dintre tainele soaptelor lor. Am vibrat cu ele si marturisesc ca nu ma mai pot departa de fantastica lor atractie. Pentru ca aici este iubire. Multa … Si trandafiri galbeni. Ati atins vreodata zidurile unui teatru?”

Octavian Curpas
Phoenix, Arizona

TRIPTIC LITERAR: MENUT MAXIMINIAN

On By nelursIn RomaniaLeave a comment

1. Menut Maximinian –  PE ARIPA CERULUI

Jurnalistul Menut Maximinian este unul dintre cei mai prolifici scriitori tineri, cu activitati diverse si care, aparent, nu au afinitati intre ele. Cultura scrisa, etnografia si folclorul, activitati de voluntariat in sfera dreptului omului si realizator de televiziune, Menut a reusit ca intr-un timp record sa intruneasca sufragiile cititorilor, sa castige respectul si simpatia publicului de toate varstele si din toate categoriile sociale.

A pasit cu dreptul in lumea cartilor, cu un volum care intrunea in paginile sale o serie de interviuri interesante, inedite si spumoase ca stropii de sampanie. Mai apoi, ne-a surprins frumos cu pagini dense de monografie locala, cu referinta directa la Diug, satul de care inca se simte legat prin radacini si bucuriile pe care i le rezerva acel colt de paradis terestru situat pe Valea Ilisuei. O carte cu conotatii sociale clare dar care, scrisa cu talent, a devenit literatura buna, a fost inspirata de copiii dintr-un orfelinat al Romaniei actuale.

Mai recent, in 2008, la Editura Karuna din Bistrita, Menut Maximinian isi publica volumul Pe aripile cerului. De fapt, un jurnal de observatii fine si expuneri de stari si sentimente, el „fotografiaza” o lume pe cale de disparitie si care, ca o fata morgana, se afla la limita dintre fictiune si realitate. Pornind de la lumea imaginara, care… incape intr-o coaja de nuca, cu aplecari clare spre arhaic si cutumele unei civilizatii de tip rural, si unde Menut face o figura de artist al cuvantului, –  filmul cartii se deruleaza in secvente independente una de alta, in fragmante de imagini si actiuni umane care, la prima citire, nu par a avea legatura una cu alta. Lumea decupata de Maximinian Menut si prinsa ( romantic) de Aripa cerului, este o lume din „bucati” care asezate sun lupa, ca intr-un joc de puzzle ne arata dimensiunea unui spatiu populat cu eroi, eroi adevarati de literatura, care traiesc in noi si langa noi.

Inspirat din mediul care il inconjoara, Menut foloseste personaje anonime, dar usor de recunoscut in realitate, –  pentru a ilustra starile de tensiune teribila, cum ar fi in Super Pres, pagini in care umorul inunda amaraciunea si autorul nu trece cu vederea teatrul ieftin dat de cei atotputernici.

In „Granita si pita” tristetea autorului se resimte cu acuitate teribila, derizoriul si infinitul spatiului din care taranul isi ia lumea in cap, pleaca in lume dupa o „pita” mai alba se confunda pana la lacrima. Casele noi si sfidatoare prin opulenta, dar in care nu locuieste nimeni, sarbatorile de iarna care trec fara a fi impodobite cu veselia tinerilor, –  tineri ce muncesc in strainatate, –  toate aceste detalii fac o adevarata pagina de istorie actuala, o fresca de deznadejde in cronica localitatilor noastre rurale, de care Menut Maximinian se simte legat cu nojitele responsabilitatii sale de intelectual care vede lumea prin propriile sale percepte.

Satul care se stinge! Aceasta este imaginea care transpare mereu, chiar si acolo unde autorul, voit sau nu, incearca sa salveze aparentele, descriind cu lux de amanunte pitoresti locurile si oamenii pe care ii cunoaste asa cum se cunoaste pe sine.

In „Pana de paun „ autorul face interferenta intre o lume a zeilor din Olimp si lumea satului transilvan, locul unde Baba Ioana isi incepe vraja odata cu rasaritul soarelui. Fantasticul si realul, miticul transpus intr-un topos fecund si nascator de legende, iata spatiul prin care Menut Maximinian se invarte ca un fecior la jocul de duminica. Mai putin sigur pe el mi s-a parut a fi in fragmentele in care defineste cu uneltele scrisului, spatiul urban, –  barurile de noapte, intalnirile cu scriitorii care-s hotarati sa faca o cariera indiferent de pretul platit.

Pilduitoare in substrat dar efervescente si placut a fi lecturate, povestirile din volumul „Pe aripa cerului” sunt mostre de talent nativ ale unui jurnalist care vede totul, noteaza ce-i place si mai ales ce nu-i place in ceea ce-l inconjoara, apoi, retras in linistea unei dupa amiezi de duminica, isi construieste cartea ca pe o oglinda in care aripa cerului se vede rasturnata.

Menut Maximinian construieste o lume din lumini si umbre, o lume in care, daca am fi un pic mai atenti cu noi insine, am putea observa ca facem cu totii parte din peisajul pe care ni-l infatiseaza cu dragoste dar mai ales cu amaraciunea copilului care realizeaza nebunia adultilor si constientizeaza ca, el singur nu are putere sa schimbe lumea in bine.

Una peste alta, cartea este inca o caramida solida in constructia literara pe care Menut Maximinian o realizeaza din mers cu harnicie, talent si bucuria creatiei.

2. Menut Maximinian a pasit  cu dreptul in VREMEA SINTAGMELOR

Intr-o tinuta grafica excelenta, datorata Editurii Karuna, cu coperta eleganta si atragatoare,  VREMEA SINTAGMELOR, cartea semnata de Menut Maximinian este un compendiu  de jurnalism cultural de cea mai buna calitate,  care aduna in pagini o seama de  intampinari de carte, cronici literare succinte, pe care autorul le-a scris si le-a publicat de-a lungul unui deceniu de gazetarie.

Ziarul Rasunetul din Bistrita, a fost, este si va fi  (si) o scoala de literatura, un atelier literar clar,  in care, in ultimul deceniu, la pagina de cultura au avut loc adevarate mutatii, schimburi culturale eficiente si interesante. Tot mai multi scriitori si-au dorit, si au putut sa-si vada semnatura in paginile ziarului, sau sa beneficieze de prezentarea literara a cartii pe care au publicat-o. Menut Maximinian a reusit  in timp scurt sa-si faca din nume renume si sa castige increderea si chiar prietenia multor intelectuali cu chemare spre literatura, spre cultura in general. In acelasi timp s-a afirmat, si si-a devenit unul dintre cei mai  cunoscuti  scriitori din judet iar pe plan national  a reusit performanta de-a publica sub semnatura personala, sau de a beneficia de cronici literare interesante in reviste literare de prestigiu.

Desi autorul  Vremii sintagmelor nu si-a propus  niciodata sa dea cu barda in Dumnezeu, sau sa despice firul in patru, cronicile sale au fost primite cu seriozitate, cu emotia cuvenita dar mai ales,  cu respect si incredere din partea publicului dar si a autorului. El s-a impus prin sinceritate, talent si putere de munca. Ca si pe raftul unei biblioteci adevarate, cartile la care face referinta Menut Maximinian in ultima sa aparitie editoriala, sunt lucrari asezate in ordine strict alfabetica. Nu are favoriti, nu face concesii dar nici, la polul opus, nu incrimineaza. Este un critic echidistant si ii lasa cititorului posibilitatea sa aleaga pagina care il intereseaza, afland detalii despre  carti si autori celebri, sau despre altii in devenire. Scrie cu acelasi profesionalism despre maestri dar si despre condeiele care au scateiat pe cerul liric, ca o stea cazatoare, o singura data.

Excelenta mi se pare a fi si ideea prin care, in paginile de la inceputul cartii, se explica intr-un mod lejer, (pentru un public care nu este  neaparat molipsit de „microbul” Literaturii), vorbeste in termeni clari despre  starea de fapt a scriitorului contemporan, a revistelor literare, a gruparilor de gen, realizandu-se in acest mod, o traiectorie spre „raftul” plin cu cartile, pe care Menut Maximinian le-a citit si despre care a scris cu perseverenta unui jurnalist care se respecta.

Bucuria de –a tine o carte noua in mana, se simte in randurile prin care autorul isi incepe pledoaria pentru fiecare volum in parte. El nu desparte apele de uscat  cu forta, nu face selectii si topuri dupa calitatea artistica. Autorul reda cu acuratete si bun simt esantioane din textele la care face referinta, pentru ca, asa cum am mai spus, beneficiarul, domnia sa cititorul sa  intre indirect in lumea cartii respective si daca, il intereseaza subiectul, genul si stilul literar respectiv, sa  caute cartea. Unul dintre cei mai temerari scriitori  din tanara generatie, Menut Maximinian a ajuns la maturitatea scriitoriceasca dupa ce, un deceniu incheiat a exersat ca un violonist  cu har pe strunele unui Stradivarius. Succesul nu s-a lasat asteptat.

El nu mai este  scriitorul provincial care  isi lauda colegul de breasla la o halba de bere. El scrie cu temei, documentat si isi asuma cu responsabilitatea si, as zice eu, cu har dat de Dumnezeu, rolul de  gazetar literar. Impatimit de litera scrisa, numele lui Menut Maximinian este deja cunoscut  in presa scrisa si electronica din tara si chiar din strainatate. Un punct in plus in topul cultural al unui judet cum este Bistrita Nasaud,unde literatura de buna calitate nu mai este demult o fata morgana. Ceea ce  a adunat Menut in cartea de fata, sunt materiale pe care le-am citit la timpul lor, in paginile ziarului Rasunetul, imi sunt familiare. Majoritatea dintre autorii cartilor consemnate in cronicile aici  prezentare, imi sunt cunoscuti din ceea ce au publicat, au scos pana acum pe piata de carte. Tocmai de aceea, bucuria de-a regasi acest buchet de carti si autori intre doua coperte, sub semnatura lui Menut Maximinian constituie pentru mine, ca scriitor, o duminica a prieteniei care, vrem sau nu vrem, ne leaga prin actiunea comuna.

Cu aceeasi dragoste fata de pagina tiparita, autorul cartii face referinta la autori cu vechi state in lumea literara, dar si la novicii care bat la portile literaturii. Generozitatea si responsabilitatea, doua paralele care nu credeam ca se pot intalni vreodata, aici fac casa buna. ?i rezultatul nici nu putea fi altul cat timp Menut Maximinian este un profesionist de prima mana, iar cele 10 carti publicate de el pana astazi sunt girul ca va merge mai departe cu aceeasi patima frumoasa, harnicie intelectuala si candoarea cu care l-au inzestrat parintii, de acasa.

Monografii, proza, reportaje… sunt genuri literare la care Menut Maximinian s-a oprit in ultima vreme. A scris, a pus cuvintele de hartie  ca si cum ar fi aruncat boabe de grau in brazda. Acum culege si roadele. Premiile, distinctiile, cuvinte frumoase de la maestrii sunt tot atatea moduri prin care autorului i se recunoaste valoarea literara si jurnalistica. Vremea sintagmelor este cartea unui scriitor implicat in societate, nu a unui  literat inchis in turnul de fildes, de aici si apetenta  lui Menut pentru munca de redactie, pentru a relationa pe diverse paliere ale culturii si in sfera sociala. El are scrisul in sange, munceste pa pagina cu increderea omului care are ceva de spus lumii in care, din nefericire, Cartea nu mai este considerata a fi o valoare nationala.

Ceea ce face Menut Maximinian  este un act de cultura adevarata. El aduce sub lupa publica carti care, multe dintre ele, nu ar beneficia poate, de cronici si atentie din partea criticilor de specialitate. Desi nu isi propune sa radiografieze cu „uneltele” unui critic literar de meserie, autorul prinde esenta, lamura din fiecare carte pe care citeste, despre care scrie. O face cu luciditate, cu aplomb si siguranta de sine. Nu bajbaie si are deja un stil de prezentare, un enunt propriu si inconfundabil. Fiecare dintre  prezentarile de carte cuprinse intre cele doua coperte sunt unicat, fragmente dintr-un puzlle care reliefeaza, la urma urmei, munca sisifica, zilnica si  formeaza laolalta o…geografie  literara indubitabila. Cei care au beneficiat de consemnarile autorului nu tin doar de judetul Bistrita Nasaud, sunt carti si autori care fac istoria literara mai savuroasa, mai vie .

Felicitari, Menut Maximinian pentru Vremea sintagmelor, care este menita sa-ti deschida o zodie noua,  drumuri pe care cartile tale sa ajunga acolo unde le este locul, in librarii si in bibliotecile tarii.

3. RADACINI IMPRUMUTATE – Menut Maximinian

In volumul  intitulat „Radacini imprumutate, si care a vazut lumina tiparului in aceste zile, la Editura „Karuna” – autorul face un exercitiu de patriotism in sensul cel mai frumos al cuvantului. Intr-o perioada istorica in care, ca romanii in Romania, – celor mai multi dintre noi ni se pare a fi desuet sa ne erijam in aparatori ai romanismului,  preferand sa pedalam pe sloganurile unei globalizari mai mult sau mai putin avantajoasa pentru  ceea ce suntem, –  Menut Maximinian ne pune in fata unui fapt implinit. Frust, la obiect, cu date istorice si nu doar, autorul ne arata o alta fateta a monedei romanismului pe care il stim.

Mai pregnant decat in toate celelalte carti ale sale, in Radacini imprumutate,  scriitorul Menut Maximinian  se foloseste de uneltele  jurnalistului care este, dar si de cele ale etnologului, meserie pe care si-a ales-o si cu care iese la rampa… Seriozitatea muncii de cercetare pe terenul care, la prima vedere, nu ii ofera defel avantaj, (cercetarea fiind facuta in comunitati cu marea majoritate a populatiei maghiarizata), puterea de discernamant in alegerea filonului de cunoastere reala, alegerea dintre  sute si mii de variante posibile a unui fragment de istorie cat mai apropiat de realitate, face ca volumul de fata sa intruneasca preferintele mele, de cititor, intr-un top ad-hoc alcatuit  din volumele deja publicate de Menut  Maximinian pana astazi.

Subiectul ales de autor este unul care nu doar azi, de-a lungul  vremii chiar, a inflamat spiritele, a impartiti in doua tabere beligerante chiar, istorici redutabili, politicieni puternici, oameni de rand. Zona care tine geografic vorbind,  de ceea ce este cunoscut indeobste sub numele de Secuime, de Bazinul Odorheiului Secuiesc, s-a aflat in ultimele decenii mai mult in atentia sustinatorilor maghiarismului din Romania de dupa Trianon. Istoricii nostri, cei mai multi,  s-au multumit sa observe fenomenul maghiariyarii romanilor din zona mai sus amintita, doar pe baza a ceea ce se mai afla-n arhive. Colb de Istorie! O cercetare le fata locului parea pentru unii aproape imposibila.

In afara de modul literar  clar, in care si-a scris lucrarea de fata, Menut Maximinian  da dovada  de talent jurnalistic si de cunoastere a unei LUMI care pentru multi dintre noi este doar o pata de culoare pe harta Romaniei. Cu nuante poetice brodata din loc in loc, cartea Radacini imprumutate este un fel de rugaciune pentru memoria unui popor lovit din toate partile de hoarde, mai vechi sau mai noi, de cotropitori. Drama romanului caruia strainul, pe care l-a primit in casa si la masa sa, strainul care, mai apoi devine stapan pe identitatea romanului, este redata cu date certe, cu exemplificari si  cu date concrete. Biserica, in tot acest context, ramane  coloana vertebrala care reuseste sa adune in jurul axului sau, sa tina pe verticala  cele cateva cuiburi de romani care au mai rezistat, in timp, maghiarizarii aparent implacabile.

Ciuvuri de istorii personale, altele de familie, sunt adunate cu migala si cunoastere de profesionist, intr-un puzzle care, pentru cei care au ochi ca sa vada, constituie un document al diluarii noastre, ca natie. Prin curajul unor intelectuali autentici, a unor clerici romani sau chiar a destui oameni simpli,  Limba Romana inca mai respira in  susurul apelor, in suierul vantului, in doinele noaste stravechi. Bazandu-se si pe o bibliografie, la care si-au adus aportul de-a lungul anilor, nume  de prestigiu national, –  autorul volumului de fata face o paralela cu ceea ce el a intalnit pe teren. Pornind de la crucile din stravechile cimitire din satele care azi, dupa nume, grai si port, ni se declara a fi formate din etnici maghiari, dar unde numele romanesti clare, sunt schijesite in pietrele sau crucile de stejar ce tin loc de capatai de mormant, Manut Maximinian  ne conduce intr-o veritabila odisee istorica, folosind repere antrolopogice si etnologice care nu pot fi masluite de pseudo-savantii in materie. Arta bisericeasca, slova romaneasca, mestesugurile si mentalitatea tipic romaneasca, – sunt tot atatea valente de care autorul se foloseste cu tandrete, fara ranchiuna, cand ne demonstreaza ca acel spatiu este tarana din tarana Romaniei.

Este o lucrare cu personaje reale, nu fictive. Este o alta monografie care ar trebui sa faca parte din marea monografie a spatiului real al Romaniei de ieri, de azi si de maine. Radacini imprumutate este, la urma urmei, o marturisire, un act de identitate semnat prin exercitiul curajului de-a spune cu voce tare ca… esti ceea ce esti, un ROMAN. Fara colaboratorii sai din umbra, prietenii si toti pe care i-a cunoscut acasa la ei, in acest demers, timp de documentare si de nastere a cartii, Menut Maximinian nu ar fi reusit sa ne ofere decat un surogat din adevarul absolut al spatiului Odorheiului Secuiesc. Astfel, desi este o carte de autor, volumul de fata se impune, ne convinge de necesitatea prezentei sale in fiecare  biblioteca din Romania  si nu doar. Istoria este vie. Ramane sa citim cartea, sa mergem si sa stam de vorba cu „personajele” care o alcatuiesc prin vietile si istoria lucrarii pe care au implinit-o sau… nu.

Melania CUC
Din volumul: „Cronici Alb pe Negru”
Pagini de (ne) critica literara
Editura Semanatorul, 2010

„CU… SI DESPRE M.N.RUSU” – o carte a unei veritabile experiente Scripta Manent

On By nelursIn literatureLeave a comment

Sub ingrijirea si atenta coordonare a scriitoarei si traducatoarei Veronica Barladeanu din Bucuresti, editura Ramura de Maslin a publicat de curand (decembrie, 2010) volumul-surpriza „Cu… si despre M.N.Rusu”. Volumul, pregatit de-a lungul mai multor ani de munca editoriala intensa, intr-o totala discretie, a ajuns in manile iubitorilor de carte si literatura, de la cenaclul „Mihai Eminescu” din New York, la mijlocul lunii decembrie, 2010. Intre acoladele unui moment de rara emotie pentru criticul si istoricul M.N.Rusu, cartea a fost prezentata si discutata la ultima intalnire, pe anul 2010, a cenaclului, in absenta autoarei, care din motive de sanatate nu a putut fi prezenta la New York, la acest moment festiv.
 Conceput intr-o forma recuperatorie care aduce istoria trecuta in clipa palpabila a prezentului, „Cu… si despre M.N.Rusu” este – asa cum marturisea autoarea cartii – „un semnal, sau poate o semnalare, socotind ca restituirea cuvenita in toata dimensiunea ei trebuie sa o faca istoricii literari si istoria literaturii”. Rodul unei activitati de ziarist si reporter – pe care M.N.Rusu a avut-o timp de peste treizeci de ani, in Romania si mai apoi in Statele Unite ale Americii – volumul adunat si alcatuit de Veronica Barladeanu, defineste pasiunea unui jurnalist care s-a implicat in istoria literaturii romane intr-unul din momentele cele mai delicate ale acesteia: perioada regimului comunist. Inductabilitatea acestuia fata de dogmatismul politic aplicat, in general, culturii romane, precum si refuzul de a se conforma „indicatiilor pretioase”, l-au scos din  sfera servilismul de partid, intr-un ricoseu cu efect de bumerang. A preferat sa exploreze, ca un exilat extra muros, conurile de umbra ale istoriei literare, dand la iveala nume si fapte de o importanta extrema pentru cultura romaneasca. Amintesc, spre exemplu: Unirea Principatelor aflata in  manuscrisele lui Dimitrie Ciocarlia-Matila, Diversitatea cartii, Istoria lui Del Chearo, Lucian Blaga, inedit – Jurnal vienez, Urmuz si istoria arhitecturii romanesti, Eminescu si spatiul mioritic, s.a.
Cu ocazia lansarii acestei carti la New York, poetul Theodor Damian preciza ca „Volumul, in afara ca publica toate referintele la M.N.Rusu din dictionarele si istoriile literaturii romane de pana acum – ceea ce este o initiativa extrem de binevenita – mentioneaza si prezenta acestuia in revista Lumina Lina, de la New York… Toate aceste referinte scot in evidenta bogatia aportului sau cultural, pe cat de intens in tara pe atat de intens in Diaspora, la crearea culturii romane si nu numai, ci si la mentinerea spiritului nostru romanesc in America. Exista si un capitol cu autografe, pe care Veronica Barladeanu le-a colectat de pe cartile primite de-a lungul timpului de catre M.N.Rusu. Capiolele cartii sunt aerisite, pe ici pe colo, cu poezii dedicate lui M.N.Rusu si imi face placere sa mentionez ca una dintre marile dedicatii de poezie facute, este poezia Doina, scrisa de marele meu mentor spiritual si poetic, Mihail Crama. Mi-a placut intuitia extraordinara pe care Veronica Barladeanu a avut-o, cand a scris cartea despre M.N.Rusu… Primul titlu din volum este intitulat Un nume drept de respect. Pare oarecum banal, dar in cazul nostru aceasta sintagma are o semnificatie cu totul aparte. Mircea este un om extrem de modest… ma refer la un anumit tip de modestie, care azi nu mai exista, un fel de curent contra-cultural. Mai toti ziaristii isi aduna articolele publicate la ziare, pentru a le pune intr-un volum, care va ajunge pe rafturile unei biblioteci… Mircea putea sa faca aceasta de foarte mult timp, dar nu a facut-o! El a avut puterea aceasta de a merge contra curentului cultural… si va mentionez cateva reviste care au fost principalele arene de lupta ale lui Mircea, in Romania: Luceafarul, Viata Studenteasca, Amfiteatru, Saptamana, Romania Literara, Viata Capitalei si alte publicatii cum ar fi  Almanahul Coresi, Brasovul Cultural si Artistic, Manuscriptum, Dialog, Astra, Caiete de Literatura, Cronica si altele. M-am uitat la titlurile articolelor… oare exagerez spunand ca sunt doua mii?! Sunt de fapt trei mii si ceva… Aceasta este un fenomen! De ce nu a mai publicat o alta carte, dupa debutul cu Utopica? Pe deoparte este un mister, iar pe de alta parte este o intelegere anume a lui, contra-culturala, despre rolul unui critic literar intr-o cultura nationala… Ceea ce a scris el a ramas, se vede si va fi acolo pentru totdeauna”.
S-a comentat apoi conditia jurnalistului de profesie, pe care a demonstrat-o si M.N.Rusu de-a lungul carierei sale, ocazie cu care Grigore Culian, directorul si fondatorul ziarului „New York Magazin” a precizat: „Este important ca s-a amintit ca d-na Barladeanu, autoarea acestei carti, si-a inceput cariera profesionala ca si reporter. De fapt si eu cand am lucrat la Micro Magazin, unde pentru o perioada a lucrat si M.N.Rusu, am facut de toate: distributie, reportaj, editare… Meseria de reporter in jurnalistica este cea mai grea, cea mai ingrata. Te poti duce in medii ostile, unde te poti alege cu orice ce… este o prima faza care te formeaza ca ziarist. Cred ca am autoritatea sa vorbesc despre ziaristului M.N.Rusu, pentru ca am colaborat cu el inca de la inceputurile mele cand am fondat ziarul New York Magazin, ziar la care el s-a oferit sa ma sprijine… nu erau bani, dar pe el il macina ideea de a ajuta o publicatie!”
Au mai vorbit prof. Viorica Ciaprazi, jurnalista Mariana Terra („Romanian Journal”) si Alexandru Gotea. Ultima intalnire literara a cenaclului „Mihai Eminescu” pe anul 2010, a fost incheiata printr-o scurta alocutiune a criticul si istoricul literar M.N.Rusu, la finalul careia acesta le-a multumit invitatilor, exprimandu-si speranta ca „d-na Veronica Barladeanu va supravietui acestei seri, care ii va produce o imensa bucurie…”

Nicholas Buda

Eroi, personalitati si Miguri care (s)cad!

On By nelursIn literatureLeave a comment

In data de 27 oct, 2010, la Cercul Militar Bucuresti, sala Stefan cel Mare a avut loc un eveniment deosebit: lansarea volumelor 43 si 44  din seria “Personalitati romane si faptele lor” Autor, Constantin Toni Dartu. Ed. Pamfilus, Iasi, 2010.
Invitatia venea din partea doamnei Eleonora Arbanas, Presedintele Fundatiei “Erou capitan-aviator Alexandru Serbanescu”.
Explicatie: Sorin Arbanas este membru al Asociatiei Culturale “Mileniul 3” din Rosiorii de Vede, unde anul trecut si-a lansat volumul de versuri “Pergamente”. A fost present si la aniversarea celor zece ani de activitate a acestei asociatii in setembrie a.c..
Onorat de invitatie am participat, si fiindca mai fusesem la Colonesti, unde eroului capitan-aviator Alexandru Serbanescu i s-a ridicat o statuie.
Se prezentau personalitatile literare  si Comandantul de aeronava, pilotul de linie aeriana Stefan Alexandrescu, denumit si Maresalul din Baneasa
Atras de activitatea presedintei Eleonora Arbanas, una dintre cele mai energice doamne indragostite de lumea aviatiei si de cinstire a faptelor eroilor din acest sector al armatei noastre, desi, recunosc, personal nu prea am avut afinitati cu aviatia si aviatorii, am asista la o intrunire de-a dreptul emotionanta. Peste trei duzini de membri din fundatia respectiva, dornici  sa studieze istoria aviatiei si a valorilor romanesti, sa promoveze  imaginea fortelor aeriene au cinstit eroii aerului cazuti pentru apararea tarii. Dar si pe cei care, asemenea Comandantului Alexandrescu si-au dedicate viata zborului.
Evocarea Comandantului Stefan Alexandrescu facuta de doamna presedinta Arbanas, apoi de colegi de serviciu a continuat cu un moment inedit, fascinant, unic, cred eu:
“Maresalul de la Baneasa” a venit cu marturii olografe, articole, fotografii facute de cei care i-au fost pasageri. De la arbitri de rugby, la profesori, scriitori, generali, actori, fotbalisti  (Ioan Grigorescu,  Paul Agarici, Nadia Comaneci, Radu Beligan,  Boloni, Tudorr Vornicu, la Gica Petrescu, parintele Galeriu si Valentin Ceausescu, lista celor care au avut cuvinte (scrise de mana dumnealor),de lauda – se poate prelungi cu alte cateva zeci de nume celebre, cu tiieturi din ziarele epocii, cu diplome si medalii…
Apoi au fost prezentati cele cinci personalitati din lumea literaturii:
Sorin Arbanas. Inginer si poet.
Floarea Necsoiu,. Profesoara si scriitoare.
Ion Lucian Colita. Profesor si poet
Vasile Mustata.Doctor inginer si scriitor
Ioana Stuparu. Scriitor, ziarist, redactor.
S-au citit pagini din creatia acestora, fiecare si-a spus cuvantul motivand pasiunea pentru scris, unii chiar intrebandu-se care a fost criteriul selectarii dumnealor in randul celor mai cunoscute personalitati din cultura romana, fiindca in volumul unde sunt prezentati apar si reprezentanti ai vietii spirituale, de la mitropaoliti la parohi, medici, oameni de stiinta, jurnalisti, militari, diplomati si reprezentanti din toate celelalte ramuri ale artei, (atat din tara, cat si din strainatate).
Fapul ca cineva se preocupa sa-i comemoreze pe eroii nostri e dupa mine un lucru deosebit, mai ales in zilele noastre cand avem probleme atat de grave izvorate nu numai din cauza crizei…
Marturisesc, cu emotie, ca am scris aceste randuri nu doar poentru ca mi s-a facut o frumoasa primire ca lider al Asociatiei Culturale, Mileniul 3, care are membri nu numai din Teleorman, ci si simpatizanti  din alte zece judete si Anglia, Austria, America si Spania, prin romanii de acolo grupati in asociatii ca NIRAM ART, Cercul Poetic Reflexos si   Centrul Pro-Arte Pro-Arte (Madrid) ci si din cauza ca m-am simtit mahnit fiindca in timp ce alti eroi cadeau odata cu Migurile, am primit carti cu dedicatii …(pe care nu vreau sa le comentez): “Fratelui de cruce”, “ Fostului comunist care – sper ca n-a uitat asta”.
Recunosc, am fost invatat sa-i urasc pe legionari. Si asta venea pe niste fapte la care am fost, copil fiind, martor: evrei si evreice batjocoriti in balci la Falticeni. Dar si schingiuirea unui vecin ceferist, fost sau nu communist, asta nu stiu, asa ni s-a spus.Din bataia respectiva, la care am fost de fata, omul  a ramas handicapat. Am fost si communist. Fiindca tata nu s-a inscris in colectiv am fost dat afara din internat pe 11 februarie,. Erau 28 grade sub zero, Atunci nu comunistii nici legionarii ne-au ajutat pe cei trei baieti , fiii de elemente dusmanoase. Treaba asta a fast facuta de parintii colegilor evrei de la Liceul Laurian, unde eram elev…
Oare treburile noastre merg asa de prost fiindca acum nu suntem nici una nici alta? Nu stiu. Avem eroi care au murit luptand contra nemtilor.. Li s-au facut statui. Altii au murit luptand contra rusilor. Le facem astazi statui.
Intreb: Contra cui au luptat cei la care zilele acestea li s-au mai adaugat doua victime ?

C.T.Ciubotaru

EVENIMENTE CULTURALE

On By nelursIn literatureLeave a comment

By Prof. Geanta Constantin
O ZI DE NEUITAT  PENTRU CULTURA VaLCEANa 7 SEPTEMBRIE  2010 
In dupa amiaza zilei de 7 septembrie 2010, la Biblioteca Oraseneasca “A. E. Baconsky” din orasul Calimanesti a avut loc o sarbatoare culturala. Aici, in prezenta unui public iubitor de literatura scriitori din Craiova, Valcea, Cluj, Canada si S.U.A., au participat la un eveniment cultural deosebit. in prima parte a acestei manifestari au fost lansate cartile “ Cu inima in palma “ si ”Carticica de dat in leagan gandul “ de Al.Florin Tene si “Scaunul Harului “ de Titina Nica Tene. sedinta a fost coordonata de Petre Petria, presedintele filialei Valcea a Ligii Scriitorilor. Despre aceste carti au vorbit: ind. dr. Mihai Sporis, prof. univ. dr. Nicu Vintila, Dan Lupescu, directorul Executiv al Directiei Judetene Dolj pentru Cultura si Patrimoniu National, Costea Marinoiu, Adina Enachescu, Petre Cichirdan, directorul revistei lunare “ Cultura valceana “, etc. Iar un grup de profesori au recitat din poeziile celor doi poeti clujeni. Petre Petria a inmanat “ Diploma de Excelenta “ , din partea filialei Valcea a Ligii Scriitorilor, poetei Titina Nica Tene pentru activitatea sa literara.
     In a doua parte a acestui eveniment cultural a urmat un schimb de experienta intre filialele Ligii Scriitorilor din Valcea si Dolj, condusa de prof.univ. dr. Nicu Vintila. in cadrul dezbaterilor au vorbit scriitorii: Petre Petria, Dan Lupescu, ( directorul revistei LAMURA din Craiova), Geanta Constantin, Mihai Marcu, Eugen Petrescu, Iulian Postelnicu, Mihai Scarlatescu, etc. S-au facut schimb de carti si au fost lansate revistele “Povestea Vorbei “nr.39, “Cultura valceana “ nr.37, “Mirajul Oltului “ nr.1, si “ Agora literara “ nr.8.
    In partea a treia a manifestarii doamna Ligya Diaconescu, directoarea revistei internationale STARPRESS, organizatoarea Concursului International de Poezie, editia a II-a , a inmanat DIPLOMA PREMIULUI I si COROANA DE LAURI poetului Al.Florin Tene si DIPLOMA PREMIULUI IV poetilor Lica Pavel, ( Bucuresti- realizator TV) si Victor Burde din Alba Iulia. Iar presedintele Ligii Scriitorilor a inmanat doua “Diplome de Excelenta” doamnei bibliotecare Georgeta Tanasoaica pentru efortul despus in buna desfasurare a acestei actiuni si doamnei Ligyei Diaconescu pentru stradania de a promova literatura romana pe mapamond.
  In urma discutilor purtate s-au desprins urmatoarele idei: dezvoltarea unei retele de difuzare a cartilor semnate de membrii Ligii Scriitorilor prin filialele acesteia, editarea unor reviste noi pe langa cele existente, dezvoltarea editurii acestei organizatii si continuarea unor astfel de schimburi de experiente. S-a stabilit ca o astfel de manifestare sa aiba loc in luna noiembrie la Biblioteca Judeteana „Petre Dulfu” din Baia Mare, cu participarea filialelor Ligii Scriitorilor din Bistrita, Cluj, Oradea, Arad, Timisoara si Iasi.
    Cartile “ Cu inima in palma “ si ”Carticica de dat in leagan gandul “ de Al.Florin tene si “Scaunul Harului “ de Titina Nica Tene, vor fi prezentate in numerele viitoare.

*
O CARTE DOCUMENT „VaLCEA DE IERI SI AZI IN IMAGINI COMENTATE”

In ziua de 15 septembrie 2010, la orele 17,00 in sala de festivitati a  Bibliotecii Judetene „Antim Ivireanul” din Rm. Valcea, a fost lansata cartea „VaLCEA IERI SI AZI IN IMAGINI COMENTATE”- calauza turistica- de Petre Petria.

La acest memorabil eveniment cultural invitatii de onoare au fost:
I.P.S. Arhiepiscop Cristea Gherasim – Arhiepiscopia Ramnicului;
Prefectul Judetului Valcea, av. Petre Ungureanu;
Senator, ing. Emilian Francu;
Primarul Ramnicului – ing. Romeo Radulescu;
Prof. drd. Florin Epure, directorul Directiei de Cultura si Patrimoniu – Valcea.
   Au luat cuvantul:
Conf.univ. Augustina Sanda- Constantinescu – cuvant de deschidere;
Prof.dr. Alexandru Popescu Mihaiesti;
Prof.dr. Gheorghe Deaconu;
Prof.dr. Gheorghe Dumitrascu;
Prof.dr. Ioan Soare;
Prof.univ. Alexandru Stanescu, Cluj-Napoca;
Prof.dr. Ion M. Ciuca – Dragasani;
Prof. Costea Marinoiu;
Prof. Constantin Geanta – Calimanesti.
Moderator a fost : ing. dr. Mihai Sporis
in partea a doua s-a prezentat filmul „Eugen Ciorascu, mare pesonalitate a culturii valcene”.
*
FRUMUSETEA POEZIEI NIPONE
Pe data de 31 august 2010, ora 17.00 la Bilioteca Oraseneasca  „  A.E.Baconsky” din orasul Calimanesti, scriitoarea Adina Enachescu din Rm.Valcea si-a lansat cartea „Frumusetea poeziei nipone”. Au luat cuvantul bibliotecar sef Florica Zgripcea, scriitorul Petre Petria, presedintele „Ligii Scriitorilor din Romania” filiala Valcea, doctor inginer Mihai Sporis ( moderatorul sedintei), scriitorul Florin Grigoriu, vicepresedinte al „Societatii Scriitorilor din  Romania” (venit special de la Bucuresti), profesor  Constantin Geanta din Calimanesti, prozatoarea Zenovia Zamfir, invatatoarea  Floricica Cheran, doamna Maria Adam ( venita special de la Bucuresti, pentru lansarea cartii doamnei Adinea Enachescu), procurorul Ion Micut, din Rm. Valcea, profesor Marie Jeane Talos Maluteanu din Calimanesti si  multi colegi de la „Liga Scriitorilor din Romania” cu sediul la Cluj, filiala Valcea . S-au facut poze, s-a filmat si  s-au inregistrat convorbirile. in final a luat cuvantul  scriitoarea Adina Enachescu (sarbatorita zilei la implinirea varstei de 77 de ani). Au fost prezente  personalitati din Rm. Valcea, Brezoi si cetateni din Calimanesti.
   in partea a doua a sedintei a luat fiinta „Filiala de Haiku Valcea”, afiliata la „Societatea Romana de Haiku de la  Bucuresti” precum si la „Societatea  de Haiku” de la Constanta.
      S-a ales un comitet format din: Adina Enachescu (presedinte), doctor inginer Mihai Sporis ( prim vicepresedinte), profesor universitar doctor Ioan St. Lazar (vicepresedinte), domnul Petre Cichirdan ( vicepresedintecu probleme de haiga ) si profesor Constantin Geanta (secretar general al filialei). S-au inscris in filiala  20 de membrii. La acestia se adauga un numar de 20 de copii din scolile Valcene, participanti benevol la sedintele de haiku.
    in incheiere s-au citit e mailul de Valentin Nicolitov presedintele „ Societatii de  Haiku  din  Romania” precum si   e maiulul trimis de doamna Alexandra Flora Munteanu,  secretar general  al „ Societatii  de Haiku  din  Constanta. S-a cantat la multi ani doamnei Adina Enachescu si i s-au dat flori.
*

LANSARE DE CARTE „FRUMUSETEA POEZIEI NIPONE”
Prof. Marie- Jeanne Talos

La inceputul lunii septembrie a avut loc la Biblioteca “ A. E. Baconsky “ din Calimanesti lansarea volumului scriitoarei Adina Enachescu, ,,Frumusetea poeziei nipone”.
     Pe scriitoare am intalnit-o pentru intaia oara cu cativa ani in urma,la Cenaclul nostru de la Calimanesti. Pe omul de o rara noblete sufleteasca- Adina Enachescu- am cunoscut-o cu multi ani inainte, din amintirile de scoala ale sotului si ale cumnatei mele, copiii doctorului Talos, carora dumneaei le-a fost profesor de matematica in anii de gimnaziu,
   ii ascultam poeziile pe care le recita cu atata patos la cenaclu , ii priveam tamplele ninse de vremi si nu-mi venea sa cred ca, intr-o femeie pe care multi o credeau ajunsa la apogeu exista atata vitalitate, putere de creatie si exuberanta in ale versului mestesuguri.
   in genul lui Ion Barbu- si el matematician- scriitoarea Adina Enachescu a gasit, cu mult timp in urma acel punct ,, inalt” in care matematica se intalneste cu poezia, intr-o perfecta simbioza, asa cum bine observa Constantin Zarnescu, ,,faptul ca s-au unit la dumneaei- lucru destul de rar- doua< fecioare >, POEZIA sI MATEMATICA 
     Un loc privilegiat al poeziei Adinei Enachescu este, ca si la Ion Pillat, acela al amintirii, memoria afectiva avand la scriitoare un rol fundamental, deoarece ii reda fiintei reperele pierdute, ii recupereaza acesteia radacinile, sugerand nostalgia vremurilor trecute, beatitudinea unui timp mitic, Amintirile poetei sunt transpuse in versuri candid, aproape copilaresc, uneori fiind in multe dintre creatiile sale o recuperare a unor varste anterioare.
   Fiecarei stari launtrice ii corespunde la poeta un peisaj adecvat, in timp ce locurile descrise  primesc accente afective, care se coloreaza emotional: apele Otasaului, tinuturile Pausestiului sau imaginile idilice ale Ramnicului de odinioara.
   Versurile sale ne pun in fata legaturilor adanci cu pamantul stramosesc, cu inaintasii si cu istoria, cu modelul ortodoxiei si al credintei de nezdruncinat a romanului si nu in ultimul rand, cu mirajul iubirii, mai mult sau mai putin implinite.
   in linia lirismului lui I. Pillat, poezia Adinei Enachescu este si o poezie a pamantului natal, a radacinilor ancestrale de care sufletul ei nu se poate rupe, iar imaginatia sa ajunge-n final sa bantuie peisaje indepartate, venerand frumusetea tinuturilor nipone.
   Fire vulcanica dar si contemplativa, temperament clasic, poeta este destinata atat valorilor autohtone cat si a celor universale. in poezia sa, Adina Enachescu surprinde momente sufletesti trecatoare, dar care fac parte din fiinta ei cea mai intima. Pentru ca, asa cum spune scriitorul Florin tene, ,, Adina Enachescu este scriitoarea care, in fiecare dimineata ia viata de la inceput, o retraieste toata, ca si cum nu ar fi inceput niciodata alta viata, o reconstituie in forul ei interior ca pe o compozitie muzicala neterminata si incearca din nou toate durerile lumii.”
   Discursul sau liric se inscrie in linia lui Octavian Goga, Radu Gyr sau Vasile Voiculescu si Ion Pillat, intr-o maniera traditionalista, in special atunci cand evoca limpede si cristalin meleagurile oltenesti.
   Activitatea scriitoriceasca a poetei Adina Enachescu a fost apreciata atat pe plan local cat si peste hotare: doua nominalizari in S.U.A,( 2001, 2003), diplome de onoare, diplome de excelenta, premii nationale, premii acordate de Societatea Culturala ,, Anton Pann “-Rm. Valcea, premii ale Societatii Scriitorilor Romani, premii ale Ligii Scriitorilor din Romania, premii acordate de Asociatia Nationala ,,Cultul Eroilor“, premii internationale de HAIKU.
   ii dorim doamnei Adina Enachescu sa fie sanatoasa( si sa aiba mai multa grija de dumneaei, pentru ca, 77 de ani este, totusi o varsta ) si sa se bucure, ca si pan-acum, de miracolul creatiei, cu care a fost inzestrata din plin.

“LA MULTI ANI!”- si cat mai multe carti…

Intrebarile regelui Milinda catre inteleptul Nagasena

On By nelursIn HistoryLeave a comment

By Octavian Lupu
Sursa:  http://conexiuni.intercer.org

Cu greu ne-am putea imagina prosperitatea pe care a avut-o in trecut anumite regiuni ale pamantului. De multe ori ne este imposibil sa distingem maretia unor civilizatii de mult apuse, privind la ruinele sau vestigiile care au mai ramas.

Unde este gloria Romei? Dar imperiul lui Alexandru Macedon? Sau unde este Persia lui Darius cel Mare? Toate acestea au disparut de mult, iar ceea ce a ramas ne vorbeste prea putin despre ce au insemnat ele de-a lungul veacurilor. Daca nu ar fi fost inventat scrisul, chiar si amintirea lor ar fi disparut cu totul.

O astfel de regiune deosebit de bogata in urma cu 2.000 de ani, a fost si zona de est a Pakistanului, precum si o mare parte a Afghanistanului. Este incredibil cum locuri despre care aflam din buletinele de stiri cu privire la diferitele confruntari militare cu talibani nemilosi, unde distrugerile prin atentate cu bombe reprezinta ceva obisnuit, au avut perioada lor de inflorire undeva, in trecut.

Asa cum aminteam, in regiunea Afghanistanului a existat o interesanta cultura, ce a imbinat elementele de civilizatie elenistica, impreuna cu cele de sorginte indiana, mai precis budista. Este vorba despre Gandhara, un regat foarte puternic, care la apogeul dezvoltarii sale l-a avut drept conducator pe Menander I Soter, care in traditia indiana a ramas cu numele de regele Milinda.

Interesant este ca acest rege, grec in ce priveste originea, a purtat un dialog interesant cu Nagasena, un invatat budist de mare marca, un fel de Dalai-Lama al acelui timp, fapt consemnat intr-o carte numita „intrebarile regelui Milinda”. Mai mult decat atat, convins fiind de spiritualitatea deosebita a religiei budiste, regele Menander s-a convertit la aceasta religie, care era in multe privinte superioara, daca privim peste veacuri, paganismului elen.

Am rasfoit cu interes prin aceasta carte disponibila pe Internet in momentul de fata in limba engleza, si am descoperit o multime de invataturi ce pot deveni elemente de conexiune cu religia crestina si chiar cu psihologia secolului XXI. Fara a deveni un adept al budismului, nu pot sa nu recunosc profunzimea si valabilitatea multor afirmatii pe care Nagasena le ofera ca raspuns intrebarilor mintii elenistice, deosebit de abile, a lui Menander.

Ca maniera de prezentare a invataturilor din aceasta carte, am constatat o similaritate izbitoare cu parabolele sau pildele Domnului Hristos, sau cu limbajul profetilor Vechiului Testament, si mai ales cu genul stilistic al cartii Proverbelor.

Citind tot mai mult, am observat multimea de intrebari si de raspunsuri, fiecare urmand o logica a dialogului deschis, sincer, intre doua persoane cu orientari culturale diferite, fiecare incercand sa surprinda cat mai plastic diferitele idei sau invataturi.

Cu titlu de exemplu, am preluat dialogul cu privire la puterea asocierii dintre senzatii, mai bine zis perceptii, si ganduri, o tema deosebit de importanta in psihologia moderna:

si regele Milinda a intrebat: „Gandul ia nastere ori cate ori privirea sesizeaza un anumit lucru?”

inteleptul Nagasena a raspuns: „Da, cele doua sunt legate intre ele, astfel ca ori de cate ori va exista una, va exista si cealalta.”

Dar regele a continuat: „Dar care totusi este prima dintre ele? Gandirea sau privirea?”

Nagasena: „Mai intai privesti, iar dupa aceea apare si gandul.”

Milinda: „inseamna ca privirea are puterea de a porunci gandului? Sau gandul se pune imediat la dispozitie pentru a da inteles la ceea ce privesti?”

Nagasena: „Nu se poate spune ca gandul porunceste privirii, sau reciproc.”

Milinda: „Atunci cum se explica aparitia gandului ori de cate ori privirea sesizeaza ceva?”

Nagasena: „De fapt exista o tendinta naturala care cauzeaza acest lucru, pe baza unei cai de acces si a unui obicei deja creat de a asocia o anumita privire cu un anumit sau anumite ganduri.”

Milinda:  „Cum poate fi asa ceva? Ofera-mi o ilustratie asupra gandurilor ce apar datorita privirii, in baza unei tendinte naturale”.

Nagasena: „Ce crezi marite rege, atunci cand ploua, unde se va duce apa ce va cadea pe pamant?”

Milinda: „Va urma tendinta naturala de curgere la vale, catre locurile dispuse la o mai joasa altitudine.”

Nagasena: „Iar daca va ploua din nou, unde se va duce aceasta apa?”

Milinda: „Va urma acelasi traseu de scurgere.”

Nagasena: „Tot astfel, prin ratiunea tendintei naturale de scurgere, atunci cand privim, privirea in cauza va determina aparitia gandurilor. Nu este vorba despre faptul ca privirea domina gandirea, sau reciproc. Tot acest proces este bazat pe o tendinta naturala ce exista in noi.”

Dialogul se continua cu multe alte detalii, dar invatatura este clara, ca atunci cand privim, gandurile vor aparea in mod inevitabil, urmand o anumita tendinta naturala, similara pantei de scurgere a apei. Nu am putut sa nu ma gandesc la ceea ce sta scris despre Eva, in timp ce contempla pomul cunostintei binelui si raului, cand a rasarit gandul ca „pomul este placut de privit si de dorit pentru a manca din rodul sau”.

„Tendinta naturala” in cazul Evei a fost rezultatul incalcarii poruncii divine de a nu da atentie acelui pom, care prin puterea asocierii de porunca „Sa nu mananci din el”, genera in mod inevitabil ganduri de razvratire. De aici o prima concluzie, si anume de a nu da atentie lucrurilor pe care Dumnezeu ni le-a interzis sub o forma sau alta. Orice atentie acordata unui lucru rau va genera ganduri care ne vor adanci in starea de pacat.

Pe de alta parte, nu pot sa nu ma gandesc la afirmatia pe care o face apostolul Pavel, ca „privind suntem schimbati, din slava in slava, prin Duhul Domnului”. Daca vom privi catre Hristos, atunci gandurile, in baza unei „tendinte inscrise in noi de catre Duhul Sfant”, vor urma un traseu ascendent, in sensul innobilarii interioare si asemanarii cu Dumnezeu.

in acest moment, nu pot sa nu ma intreb cu privire la cantitatea de ganduri rele ce rezulta in urma vizionarii de emisiuni violente fie la televizor, fie pe calculator, pentru a nu mai vorbi de ceea ce se intampla in viata de zi cu zi in familie, biserica sau la locul de munca. Nu putem sa „glumim” cu pacatul, fiindca tendintele naturale inscrise in noi vor lucra prin puterea asocierii spre distrugerea noastra.

si pentru a confirma invatatura oferita de inteleptul Nagasena, voi cita cuvintele lui Hristos din „predica de pe munte”: „Ochiul este lumina trupului. Daca ochiul tau este sanatos, tot trupul tau va fi plin de lumina; dar daca ochiul tau este rau, tot trupul tau va fi plin de intuneric. Asa ca, daca lumina care este in tine este intuneric, cat de mare trebuie sa fie intunericul acesta!” (Matei 6:22-23).

in final, cred ca este bine sa intelegem ca pentru multitudinea de intrebari pe care le avem, similare in mare masura celor puse de catre regele Milinda, exista raspunsuri de mare valoare in Sfanta Scriptura, in aceasta carte de unii ignorata, de altii idolatrizata, insa cu toate acestea, putin inteleasa in aspectele ei practice, aplicate vietii de zi cu zi.

Bibliografie:

1. intrebarile regelui Milinda:
http://www.holyebooks.org/budhism/sbe35/index.html

2. Regele Milinda (Menander I):
http://en.wikipedia.org/wiki/Menander_I

3. Regatul Gandharei:
http://en.wikipedia.org/wiki/Gandhara

4. Predica de pe Munte:
http://www.biblephone.net/bibles/index.php/ro/1/web/Matth/6#22

5. Reactia Evei in fata pomului cunostintei binelui si raului:
http://www.biblephone.net/bibles/index.php/ro/1/web/Gen/3#6

6. Transformarea interioara privind catre Hristos:
http://www.biblephone.net/bibles/index.php/ro/1/web/2Corinth/3#18

Lansarea enciclopediei ”PERSONALITATI ROMANE SI FAPTELE LOR“

On By nelursIn History, News1 Comment

In organizarea  Ligii Scriitorilor din Romania

Lansarea enciclopediei ”PERSONALITATI ROMANE SI FAPTELE LOR“
la Biblioteca Judeteana “Petre Dulfu “ din Baia Mare,
volumele XLII, XLIII si XLIV.
In dimineata de 27 octombrie, cand ziua inca nu-si deschisese pleoapa, un grup de scriitori membrii ai Ligii Scriitorilor se aflau in “Sageata albastra”, plecand din Cluj-Napoca spre Baia Mare, orasul care ne-a primit atat cu noua sa infatisare, dar si cu urmele istoriei sale. Atestat documentar la 1329 si purtand numele latin Rivalus Dominarum, devenine centru aurifer in secolele 14 si 15, iar din 1446 intra in proprietatea lui Iancu de Hunedoara.
Ajungand in Centru Vechi al orasului am vazut Turnul lui Stefan , religva ce-a mai ramas din Categrala Sfantului Stefan, ridicata la 1446.
In orasul aflat pe cursul raului Sasar si aflat intre dealurile Florilor, Margau,  Crucii, Bulat, unde se afla livezi de castani, si muntii Gutai, Creasta Cocosului , civilizatia secolului XXI este in plina inflorire.
La Biblioteca judeteana “Petre Dulfu “, aflata intr-o cladire moderna ce corespunde tuturor cerintelor unei activitati cu cartea, in sala de conferinte ne-a  intampinat un mare numar de scriitori, ziaristi si iubitori de cultura maramureseni.
Sedinta a fost deschisa de profesor dr.Valeriu Achim si coordonata de Al.Florin Tene, presedintele Ligii Scriitorilor din Romania, care a subliniat, printre altele, ca aceasta mare enciclopedie a spiritualitatii romanesti”Personalitati Romane si Faptele lor-1950-2000 “ de Constantin Toni Dartu, este, de fapt, “lada de zestre “ ce o lasam  mostenire istoriei neamului, dar si “cartea de vizita “ cu care ne prezentam Europei.Stradania autorului de a promova pe acei oameni din Romania profunda si tainica, si din diaspora, care prin realizarile lor contribuie la ridicarea edificiului spiritualitatii noastre, se inscrie in ceea ce spune filozoful grec Constantin Tsatsos: “Am nutrit merteu respect pentru traditie, fiindca este purtatoarea unei experiente acumulate in timp “.
Despre aceasta mare lucrare au mai vorbit prof.dr.Valeriu Achim care a aratat ca in enciclopedie au fost cuprinsi multe personalitati maramuresene ce prin activitatea lor contribuie la consolidarea culturii si stiintei pe meleagurile acestea incarcate de istorie si pastratoare de traditii. In continuare au mai vorbit :ziaristul Ioan Pop, pictorita Silvia Onisa,, prof. univ. dr.Gh.Pop, Pamfil Biltiu, etnolog si publicist, iar in incheiere a vorbit autorul acestei enciclopedi Constantin Toni Dartu, care a facut o retrospectiva a personalitatilor de varf intrate in cele 22 de mii ale aceastei ampla lucrari.Au fost amintiti:Grigore Vieru, Adrian Paunescu, Valeriu Anania-Bartolomeu, dr.Florea Marin, dr. Ionut Tene, Menut Maximinian, ziarist, Sorin Spiridon Gatu, pictor, acad.Ioan D.Haulica, Titina Nica Tene, Constantin Brancusi, pictor Teodor Botis,  acad.Onisifor Ghibu    , prof.univ.Ion Apostol Popescu, acad.Leon Danaila si multi multi altii, din cei peste 1400 de personalitati, 25 de membri ai Academiei Romane, 45 membri ai altor academii din strainatate , etc.
In incheierea lucrarilor, care s-au bucurat de un real succes din partea numerosului public, a urmat un recital poetic sustinut de Titina Nica Tene si Al.Florin Tene.
Tot cu Sageata Albastra noaptea tarziu cand peste Baia Mare un Fat Frumos nevazut a aruncat cu briliante luminoase ne-am indrepta spre Cluj-Napoca.
Orasul nostru, cand am sosit, dormea sub plapuma noptii, odihnindu-se pentru ca a doua zi sa continuie asi scrie istoria.

Al.Florin TENE

SEMNAL EDITORIAL: «VIATA COTIDIANA IN ORADEA INTERBELICA»

On By nelursIn literatureLeave a comment

Loredana IONAS

La Editura Primus din Oradea, a aparut recent cartea „Viata cotidiana in Oradea interbelica”, semnata de conf. univ. dr. Corneliu Craciun, tiparita cu sprijinul financiar al Consiliului local al municipiului Oradea. O lucrare impresionanta, despre un oras si oamenii lui, despre care se spune – unanim – ca au fost…  O mica greseala: ei sunt! Lansarea va avea loc in viitorul apropiat, cel mai probabil in sala mare a Primariei Oradea, ocazie cu care volumul va putea fi achizitionat.

„Orasul timpului acestuia imi e bine cunoscut, de parca m-am plimbat pe strazile lui, am urcat in trasurile de langa gara sau de langa Teatru, am inghitit praful si m-am cufundat in noroaie, m-am imbracat ca si ceilalti, am ras, am vociferat, am strigat, am iubit, am lucrat, am glumit… Ii stiu strazile drepte si ulicioarele dosnice, palatele si maghernitele, parcurile si apa Crisului Repede, tulbure ori palida, leganata intre maluri sau ingustandu-se la vremi de seceta”, marturiseste autorul in preambulul cartii.

Cititorii sunt invitati la aceasta calatorie in timp, deschizand pe rand filele fiecarui capitol: “Sufletul orasului”, “Populatia”, “Mijloacele de transport”, “Localuri”, “Cultura”, “Alimentatia”, “Lectura”, “Inalta societate a Oradiei”, “Copiii” etc. La final, este reprodusa o harta din 1931, cu noile denumiri ale strazilor, harta care exista la Directia Judeteana a Arhivelor Nationale – Bihor.

„Prin intermediul documentelor de arhiva si a materialelor de presa, am incercat sa refac atmosfera, sensibilitatile si culorile prin care s-a definit Oradea si oamenii ei in perioada interbelica”, ne-a declarat Corneliu Craciun.

Loredana IONAS
octombrie 2010
Oradea