Tag: Bucuresti

Mai au rost mamele?

On By nelursIn Christian PerspectiveLeave a comment

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA


Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro

office@alianta-familiilor.ro

15 martie 2012

MAI AU ROST MAMELE?

Feminismul anilor 60 spunea ca tatii nu au nici un rost. Nu sunt nici relevanti nici necesari in viata sau cresterea copiilor. Femeile, afirma feminismul, pot sa-si creasca copiii singure iar barbatii nu trebuie implicati. Ei nu au nici un rol specific nici aparte in cresterea lor. Tinerele femei au fost educate sa-si creasca copiii singure fara a se casatori si fara barbati in viata lor sau a copiilor lor. Au fost incurajate sa devina carieriste iar daca ceasul biologic mai ingaduia, sa aibe cite un copil pe care sa-l creasca fara sot sau barbat in casa. Si asa a fost. Vreme de citeva decenii. Filmele si revistele de avantgarda, showurile de televiziune, revistele de moda si mass media au promovat ca ceva cool, pozitiv, de dorit si de imitat imaginea aceasta a femeii tinere, atasata mai mult de cariera decit de sot, copii, sau familie. Dar si consecintele au fost timpurii, drastice si profunde. S-au intensificat de-al lungul anilor iar statisticile care apar tot mai des le dezvaluie dimensiunile tragice. La ora actuala mai mult de jumatate din toti copiii nascuti in SUA femeilor sub 30 de ani se nasc in familii unde tinerele mame fie ca sunt singure, fie necasatorite. Dupa cum se vede, radicalismul anilor 60 inca are consecinte. Tragica cum aceasta situatie fara indoiala e, sociologii contemporani o numesc “the new normal,” adica “noua normalitate”, sau “noul normal.” (Studiul aferent poate fi citit aici: http://www.childtrends.org/Files/Child_Trends-2011_11_01_RB_NonmaritalCB.pdf)

Din fericire, doua generatii mai tirziu opiniile s-au schimbat. Ideologia feminista e in declin, in mare parte datorita faptului ca femeile care a fondat-o s-au razgindit. Acum 10 sau 20 de ani fostele feministe, acuma ele insele bunici sau cu fice in anii 20 ai vietii care cauta si ele la rindul lor sa-si intemeieze o familie, au inceput sa vocifereze tocmai contrariul: am facut o gafa. Am gindit gresit si ne-am razgindit – sotul, barbatul ocupa un loc esential in cresterea copiilor. E greu pentru o femeie singura sa creasca un singur copil, dar mai multi. In ultimii ani articolele despre abandonarea acestei perspective au aparut si inca apar des. E destul sa citesti, la intimplare, editorialele, comentariile si studiile publicate periodic pe aceasta tema in New York Times, Los Angeles Times, Dallas Morning News, The Telegraph ori in jurnalele de specialitate sa intelegi ca ceva se schimba. Un lucru bun, zicem noi, dar o experienta din care, se pare, generatia curenta de partinti nu a invatat de fel si refuza sa invete. Caci istoria se repeta. De data asta insa nu privind tatii sau barbatii ci mamele. Tot mai des apar materiale in aceste si alte publicatii care intreaba, retoric, mai conteaza mamele? Mai au mamele un rost?

Initial ne-am gindit sa atacam subiectul acesta acum o saptamina, pe 8 martie cind se celebra ziua internationala a femeii si a mamelor. Ne-am razgindit, insa, gasind ca poate nu ar fi tocmai potrivit sa discutam acest subiect controversat intr-o saptamina in care celebram mamele, sotiile, si ficele noastre si rolul lor binecuvintat in familie si societate. Subiectul insa trebuie discutat, dezbatut si facut cunoscut si noua, celor din Romania.

Familia “moderna” se afla la o incrucisare de drumuri, prinsa ca intr-o menghina intre o multime de factori destructivi care pun la indoiala chiar si cele mai fundamentale adevaruri si aspecte ale familiei, printre ele rostul mamelor in familia si societatea moderna. Printre alti factori, tehnologia devine, se pare, un inamic formidabil al familiei si fertiliatii umane si submineaza drastic rolul traditional pe care mamele l-au avut de-a lungul miilor de ani in perpetuarea speciei umane. In combinatie cu revolutia sexuala, tehnologia moderna le ameninta nu numai rolul dar si demnitatea. Consecintele acestor modificari asupra copiilor deja se simt si nu sunt bune: confuzie, amaraciune, depresie, instabilitate emotiva.

Din multele materiale care se publica pe aceasta tema, am ales unul, intitulat Do Mothers Matter? (“Mai conteaza mamele”?) publicat recent in The Atlantic Monthly: http://www.theatlantic.com/health/archive/2012/02/do-mothers-matter/252676/ L-am adaptat in romaneste pentru dtra. Autoarea, Elizabeth Marquardt, este un sociolog proeminent la institutul, tot atit de proeminent, din New York, Institute for American Values.

MAI CONTEAZA MAMELE?

Mai conteaza mamele? Lipsa de mama a fost, cel putin pina recent, vazuta de majoritatea societatii ca o tragedie. Studiile in psihiatrie, filmele Disney, cit si cunoscutele cintari religioase “Sometimes I feel Like a Motherless Child” (“Uneori ma simt ca un copil fara mama”) (Nota AFR: un slagar bine cunoscut al anilor 70 al formatiei Bonnie M], au dovedit importanta mamelor si au punctat durererea pierderii lor. Dar aceste exemple nu dovedesc ca vremurile in care acesti orfani au trait au afirmat importanta mamei in viata copilului si a legaturilor maternale. De-a lungul istoriei copiii au fost deprivati de mame din diferite motive si prejudecati: saracie; prejudecati etnice sau rasiale (triburile native); conflicte armate (razboiul murdar din Argentina anilor 70); abuzuri ale drepturilor omului (sclavie); ori pentru ca mamele lor au fost vazute, spre bine sau spre rau, ca fiind nepotrivite sa-i creasca (asta ajungind la adoptii).

Trecutul

Si totusi, cu toate ca istoria asta lunga cind unii oameni au luat copiii altor parinti si i-au crescut ca pe copiii proprii continua sa fie condamnata (cu exceptia adoptiilor, in care caz majoritatea dintre noi considera ca adoptiile sunt necesare pentru a da adapost copiilor fara mame sau parinti), o noua, dar intentionata, forma de deprivare a copiilor de mamele lor s-a ivit in zilele noastre, una care inca nu e bine cunoscuta si nu primeste atentia cuvenita in dezbaterile publice, dar una care, atunci cind este discutata, e privita ca buna, pozitiva, si nu se spune nimic rau despre ea. Ma refer, natural, la practica surogatului si a recoltarii fortate de ovule pentru a fi donate.

Prezentul – Ceva Nou

Cind surogatul si donatia ovulelor au intrat in atentia publicului in anii 80, copiii conceputi prin aceste mjloace inca aveau o mama, o femeie, dar o mama infertila, casatorita cu un barbat si care cauta sa devina insarcinata sau sa devina mama prin intermediul trupului altei femei. Spre deosebire, insa, astazi suntem martori al unui fenomen nou – surogatul si donatia deovule cu scopul de a crea copii fara mama. Barbatii, si ei, fie singuri fie in perechi cu alti barbati, pot cumpara ovule si inchiria pintece. Unui copil i se poate nega dreptul de a-si cunoaste sau de a avea o relatie cu mama lui doar pe simplul motiv ca alti adulti, adica parintii prospecti ai copilului, doresc sa fie asa, si au bunavointa si banii pentru a asigura ca asa va fi. Aceste tranzactii se fac cu ajutorul medicilor, al avocatilor, al clinicilor licentiate de autoritatile publice, si deci, indirect, cu aprobarea tacita a statului.

Am mai scris despre acest subiect al tatilor care doresc sa aibe copiii dar nu sotii, in studiul meu “One Parent or Five: A Global Look at Today’s New Intentional Families.” Il luam ca exemplu pe Ian Mucklejohn, tata a trei copii. In 2001, la 54 de ani, cetateanul acesta britanic a devenit, dintr-o data, tatal a trei copii (tripleti) conceputi din ovule cumparate si gestate in pintecele unei mame surogat, ambele, donatoarea de ovule si mama surogat, locuind in Statele Unite. Nu mult dupa aceea Mucklejohn a devenit un eror al miscarii tatilor-fara-sotii cind a obtinut, instantaneu, cetatenia britanica pentru toti cei trei copii, iar in certificatul de nastere al copiilor rubrica “mama” a ramas goala.

Sau luati ca un alt exemplu India, unde, in 2005, un contabil in varsta pe la jumatatea vietii, Amit Banerjee, a devenit primul tata din India prin metode de surogat si donatie de ovule. Medicul lui a declarat, cu mult entuziasm, ca Amit a fost candidatul perfect pentru implementarea noii tehnologii reproductive. “Ca medic, zicea el, nu puteam sa-i refuz lui Amit tehnologia disponibila astazi cuplurilor infertile care doresc sa-si intemeieze o familie.” Cind un reporter l-a intrebat ce parere are despre faptul ca copilul nu-si va cunoaste nici o data mama, medicul a raspuns tot cu o intrebare,” dar copilul al carui mama moare in timpul nasterii?” Asta denota, in alte cuvinte, ca unii copii deja sunt deprivati de mame in momentul nasterii lor. Problema insa este ca tehnologia in mod intentionat depriveaza copiii de mame, impreuna cu doctorii, cei care isi vind ovulele si isi inchiriaza trupurile pentru gestarea viitorilor copii. Diferenta e mare, cum sunt si implicatiile etice.

Tati Fara Sotii si Vedete

Tati singuri fara sotii exista cu duiumul si in Statele Unite. Asa au ales ei sa fie. De exemplu, Andy Abowitz, un homosexual bine pus la punct care locuieste in Philadelphia, de doua ori a platit-o pe o candidata la studii de doctorat de 25 de ani sa-si doneze ovulele, si pe o femeie sa-si inchirieze trupul sa le gesteze si sa duca sarcina pina la capat, rezultind mai intii intr-o fata, si dupa 20 de luni si in doi baieti gemeni. Tinara care a donat ovulele iradia de bucurie: “E chiar fantastic cind copiii se nasc intr-un camin unde sunt doriti atit de mult!” Si, in timp ce e clar ca Abowitz pare sa-si doreasca acesti copii tare mult, intrebarea este cum se vor simti acesti copii cind vor afla modul in care au venit in lume si ca donatoarea de ovule si mama surogat nu i-au dorit? Cum vor intelege ei notiunea de “mama” avind in vedere ca nu isi vor cunoaste mama biologica, nici mama surogat, si ca nu vor beneficia de prezenta unei femei in viata lor pe vremea cind cresc si se transforma din copii in adolescenti si apoi in adulti?

Uneoi lucrurile sunt si mai complicate, atunci cind doi barbati, in loc de unul, au copii in acest fel. Uitati-va la “faimoasele” cupluri homsexuale, Elton John cu David Furnish, si Neil Patrick cu David Burtka. In general armati cu o droaie de bani, o echipa de ingrijitoare si bone, ajutoare domestice, acesti barbati probabil ca fac o treaba buna cind e vorba de a crea o atmosfera materiala prospera si buna pentru copiii lor. Dar copiii? Mamele lor care le-au dat viata nu conteaza nimic pentru ei?

Consecinte

In ultimii ani incepem sa invatam tot mai multe despre acesti copii, experientele si simtamintele lor, copii care in mod intentionat au fost deprivati de tatal biologic si tot in mod intentionat au fost deprivati de prezenta unui tata in viata lor de-a lungul anilor. In studii cum ar fi “My Daddy’s Name is Donor: A New Study of Young Adults Conceived Through Sperm Donation,” pe care l-am facut cu profesorul de sociologie Norval Glenn de la University of Texas si Karen Clark; sau in istorisiri postate pe situl AnonymousUs.org; ori aflate in documentarul tocmai emis Anonymous Father’s Day,” invatam ca a fi deprivat de un tata poate fi o mare durere si o mare nedumerire, mai ales in societatea noastra contemporana care pune accent pe compasiune.

In studiul “My Daddy’s Name Is Donor” am raportat ca majoritatea copiilor procreati prin donarea de sperma obiecteaza la faptul ca donatia este anonima. Aproape jumatate dintre ei sunt deranjati de faptul ca banii si interesul financiar au avut un rol in aducerea lor pe lume. Cei mai multi dintre ei doresc sa stie cite ceva despre familia tatalui, si se intreaba daca familiile tatalui lor ar dori sa-i cunoasca. In comparatie cu copiii de virsta lor crescuti si conceputi prin procesul biologic natural, copiii conceputi prin donatie de sperma sunt mult mai inclinati sa duca o viata de delincventa, adictie, si depresiune.

Concluzia este clara – acesti copii nu o duc bine. Studiile despre care am scris indica ca copiii fara tati biologici au nevoie de tati in viata lor. Tatii conteaza. A venit oare vremea, in lumina acestei experiente, sa demaram studii similare sa dovenidm ca si mamele conteaza?

AFR Recomanda: Privind fenomenul “the new normal” (“noua normalitate”) va recomandam http://www.childtrends.org/Files/Child_Trends-2011_11_01_RB_NonmaritalCB.pdf

Va recomandam deasemenea si un articol recent din New Yorker Magazine despre barbati “celebri” care-si doneaza sperma pentru inseminarea artificiala a femeilor necasatorite sau care nu vor sa se casatoreasca ori nu vor sa traiasca cu barbati. http://nymag.com/print/?/news/features/trent-arsenault-2012-2/

ROMANIA – MARSURI PENTRU VIATA

Repetam anuntul important facut de citeva saptamini incoace – va rugam sa participati cu miile la marsurile pentru viata care sunt in pregatire in diferite orase ale Romaniei.

Pregatiti-va din timp si consemnati in calendar: Martie 24, 2012 la ora 10 va incepe un Mars pentru Viata in diferite orase din Romania. Anul trecut au avut loc marsuri pentru viata in Bucuresti, Timisoara, Satu Mare si Falticeni. Haideti sa dublam numarul oraselor in care vor avea loc marsuri pentru viata anul acesta. Si la Oradea va avea loc un mars pentru familie anul acesta. Cei interesati sunt rugati sa contacteze prompt pe Gerda Chisarau (Timisoara) la darulvietii@yahoo.com, pe Bogdan Stanciu (Pro Vita Bucuresti) bogdan@cobaltblue.ro, sau Emil Ember (AFR Oradea) la emil.marian@gmail.com. Puteti deasemenea contacta si alti organizatori la contact@marsulpentruviata.ro.

MARS PENTRU VIATA LA SUCEAVA

Am fost contactati privind posibilitatea organizarii unui mars pentru viata la Suceava. Va rugam participati. Un cetatean doreste sa organizeze acest mars. Timpul este scut, marsul fiind programat pe 24 martie. Va rugam contactati pe organizatorul marsului, dl David Regus, Tel. 747387770, email: davadr@gmail.com

BAZNA – SIBIU

Am primit anuntul urmator din partea dlui Ionut Cazan din satul Bazna, Sibiu. Ce interesati sunt rugati sa comande cartea de care e vorba si sa-l contacteze. Rugaciunea e si ea foarte importanta. Cei care nu pot organiza marsuri pentru viata se pot ruga pentru cei care le pot organiza.

Fiti binecuvantati! Am primit un anunt despre marsul pentru viata din 24 martie. Numele meu este Cazan Ionut. Fac parte dintr-o casa de rugaciune din Bazna jud.Sibiu care se roaga impotriva avorturilor si tuturor consecintelor acestora. Avem tiparita o carte impotriva avorturilor SA NU UCIZI cu o perspectiva crestina. Credem ca e esential ca oamenii sa cunoasca adevarul si inima lui Dumnezeu cu privire la avorturi. Dorinta noastra este ca, cat mai multe exemplare din aceasta carte sa ajunga in mainile crestinilor dar si a celor care nu il cunosc pe Dumnezeu pt a stii ce inseamna avortul in economia lui Dumnezeu. Va atasez link-ul cu detalii despre carte http://gramma.ro/Site/DetaliiProdus.aspx?c=m1&p=1426&s1=61&s2=153 Cartea costa 18 lei pe site si 15 ron daca o comandati direct de la noi sau pt o comanda masiva se pot face reduceri. Aceasta este si o modalitate de autosustinere a tuturor celor implicati in casa de rugaciune. Va rog sa ma contactati in cazul in care socotiti oportuna o distribuire de carti la acest mars pt viata sau cel putin pt liderii implicati in acest mars sau in alte manifestatii. Va las nr.meu de telefon 0767 67 51 33 pt a putea comunica si la telefon. O zi buna!

MERCY’S ACTION MISSION

Felicitari organizatiei Mercy’s Action Mission! Pe 23 februarie organizatia a implinit 10 ani de activitate. Este una din primele organizatii pro-viata din Romania, cu clinici pentru consilierea tinerelor insarcinate, pre sau post-avort, in Arad, Sibiu, Timisoara, Deva, si Suceava. Organizatia a fost fondata de dna Lucia Petrila din Florida. Multe aprecieri si felicitari dnei Petrila si tuturor celor implicati in promovarea si protejarea vietii prin aceasta organizatie.

ROMANI DIN ITALIA – VOTATI!

AFR afirma importanta implicarii crestinilor in viata publica si politica. Si in exercitarea drepturilor cetatenesti pentru promovarea valorile crestine. Crestinii voteaza din perspectiva constiintei crestine. Se prezinta la vot, si isi exercita drepturile cetatenesti. Nu le ignora. Beneficiem, in societatea democratica in care traim de metode specifice si diverse pe care le putem folosi pentru promovarea intereselor si valorilor noastre. Unul dintre ele este dreptul la vot. Romanian Global News instiinteaza romanii din Italia ca cetatenii romani care locuiesc acolo trebuie sa se inscrie pina la 27 martie pentru a putea vota la alegerile locale care vor avea loc pe 6 si 7 mai. Rugam si noi pe toti romanii sa se inregistreze pentru a putea vota si sa voteze candidatii care se pozitioneaza pe principii crestine in politica, adica pentru familie, casatorie, viata, libertatea religioasa, moralitate. Haideti sa nu ne dam voturile in vint, ci cu consecinte, si cu intelepciune. Redam, partial, anuntul primit de la Romanian Global News:

Cetatenii români, polonezi sau ai unei alte tari UE, care doresc sa participe la viitoarele alegeri locale – de pe 6 si 7 mai, trebuie sa se înscrie pe listele electorale suplimentare pâna pe 27 martie. Cei care nu o vor face nu vor putea merge la urne. Consiliul de Stat a eliminat „colacul de salvare” pentru întârziati. Nu mai sunt admise întârzierile, care erau tolerate pâna la alegerile de anul trecut scrie Gazeta Romaneasca citata de Romanian Global News. Cetatenii comunitari rezidenti în Italia se bucura de electorat activ si pasiv la alegerile locale: pot astfel sa voteze, dar si sa fie alesi consilieri- dreptul este prevazut de decretul legislativ (197/1996), prin care Italia a adoptat directiva europeana în materie. Potrivit decretului, cetatenii europeni se pot bucura de acest drept dupa ce se înscriu pe o lista speciala suplimentara, prezentând o cerere la primar „pâna în a cincea zi succesiva celei de afisare a anuntului de convocare a comisiilor electorale”.

Pentru alegerile care se vor tine pe 6 si 7 mai la Palermo, Genova, Verona si în o alta mie de localitati italiene, aceasta data cade pe 27 martie. În realitate, la alegerile trecute, era prevazuta o portita pentru a le garanta dreptul de vot si celor care întârziau. Odata trecuta data limita pentru înscrierea pe lista, electorii comunitari aspiranti puteau oricum sa ceara si sa obtina un atestat care le permitea sa mearga la urne în ziua alegerilor. O sentinta recenta a Consiliului de Stat a eliminat însa aceasta posibilitate. Articolul poate fi citit in intregime aici: Alegeri locale 2012 in Europa – Cetatenii UE trebuie sa se înscrie pâna pe 27 martie, altfel nu vor vota

BASARABIA – LEGEA NEDISCRIMINARII

Pentru o vreme Guvernul Republicii Moldova a abandonat proiectul legislativ de nediscriminare pe baza de orientare sexuala. Tocmai am fost informati ca proiectul va fi readus in dezbatere. Vom continua sa lucram cu colegii din Moldova pentru respingerea lui. http://marianvitalie.eu/?p=3350

PROPAGANDA HOMOSEXUALA IN AMERICA

Rar redam articole proaspete in editia de joi privind incidente majore care implica familia sau valorile. De obicei le publicam martia. Dar am dat ieri peste unul cu totul bizar si incredibil si il facem deja cunoscut in Romania astazi. Este vorba de recrutarea scolarilor adolescenti in campania de promovare a homosexualitatii a scolile Americii. Din lipsa de timp redam articolul in intregime in engleza asa cum a fost el publicat in San Francisco ieri: http://www.marketwatch.com/story/gay-activists-recruit-kids-to-fight-homophobia-in-schools-by-giving-away-thousands-of-free-ok4u2bgay-t-shirts-to-teens-2012-03-14 March 14, 2012, 11:16 a.m. EDT

Gay Activists Recruit Kids to Fight Homophobia in Schools by Giving Away Thousands of Free “OK4U2BGAY” T-Shirts to Teens Activists Launch H8SUX.com, Use Slick “Glee-Inspired” Viral Video to Promote Acceptance of Homosexuality and Fight Bullying and Suicide

SAN FRANCISCO, March 14, 2012 /PRNewswire via COMTEX/ — H8SUX.com, a gay activist and T-shirt website, launched today and released its first viral video campaign targeting school kids with an offer of a free “OK4U2BGAY” T-shirt. The free pro-gay shirt will be shipped to any teen who simply makes a special YouTube video pledge to speak out against homophobia at school and support gay marriage. Inspired by the hit show “Glee,” the organization released a slickly-produced musical commercial showcasing a same-sex teen kiss and kids dancing in front of hot-pink school lockers while singing a catchy pro-gay song. Organizers say the teen-targeted campaign is in response to who they call, “ballot box bullies” – politicians who directly inspire a climate for schoolyard bullies to torment LGBT kids. They cite initiatives to ban gay marriage in North Carolina and Minnesota, “Don’t Say Gay” Bills in Utah and Tennessee, and Rick Santorum’s promise to “force-divorce” thousands of legally married gay and lesbian couples as motivation for their pro-gay message to kids.

“We are recruiting kids to the cause of promoting the acceptance of homosexuality in schools,” said Luke Montgomery, director of the H8SUX.com video. “In a world full of bullies, suicide and hate, thousands of school kids wearing a pro-gay message in classrooms can be lifesaving and great. Kids are born gay, lesbian, bi and trans – and when I came out at 15, I was brutally beaten and left unconscious and bloody in a ditch. In 2012, kids should not be bullied and attacked just for being who they are. This free T-shirt will be a pro-gay billboard plastered on the chests of thousands of kids in classrooms across the nation. Our agenda is simple: to tell kids that it’s “OK4U2BGAY.” H8SUX.com is all about giving kids, gay and straight, the power to speak out against hate – and get a cool free T-shirt while doing it. Everyone says ‘it gets better’ – this makes it better.”

Featuring T-shirts with slogans such as “Legalize Love” and “Bullies Suck,” the H8SUX.com website is also making an appeal to adults using a model like the successful “One for One” charitable efforts of the TOMS shoe company. For every hoodie, tank top or tee sold on H8SUX.com, the organization will give a teen an “OK4U2BGAY” tee for free. Video Sound Byte: “It’s OK to be gay. It’s great if you’re straight. But I ain’t down with this homo-hate!”

The H8SUX.com campaign also plans a national “Pink School Bus Tour” of T-shirt & wristband giveaways at schools in “homophobia hot-spots.” Using funds received through branded product sales, including T-shirts, bumper stickers, and wristbands, the company will continue to produce creative video campaigns targeting kids designed to be spread by teens and adults alike on YouTube, Facebook, Tumblr and Twitter. To view the full assortment of campaign gear for sale, please visit www.H8SUX.com . The company will be holding frequent T-shirt and wristband giveaways via Facebook and Twitter to grow the online movement of teens and to promote acceptance of homosexuality in classrooms across the nation.

CONFERINTA FAMILIA SI ETICA

Conferinta “Familia si etica” despre care am scris saptamina trecuta a fost un succes. A avut loc ieri la Bucuresti si a avut in jur de 350 de persoane. Dl Bogdan Mateciuc, Directorul Executiv AFR, a conferentiat din partea AFR. Am pregati citeva poze pentru dtra care pot fi vazute aici: http://www.facebook.com/media/set/?set=a.10150665853758903.415426.143708123902&type=3

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro

 

LANSARE DE CARTE THEODOR RAPAN

On By nelursIn RomaniaLeave a comment

 Theodor Rapan

.

Îmi face o deosebita placere sa va invit la lansarea cartii mele “Evanghelia tacerii – Solilocvii”, ce va avea loc joi, 29 martie 2012, orele 17.00, la Uniunea Scriitorilor din România – “Sala oglinzilor”, Calea Victoriei 115, Sect. 1, Bucuresti, potrivit AFISULUI si INVITATIEI.

Va astept cu inima în prag!

 .

.

NB Rog forwardati mailul de fata catre toti amicii Dvs. literari, iubitori de Poezie si Frumos… Nu vor regreta! La final, vom închina o cupa întru bucurie si împartasanie, neuitând ca pe 31 martie ar fi fost ziua de nastere a Îngerului Blond – Nichita Stanescu…

Theodor Rapan


ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA – Anunturi

On By nelursIn RomaniaLeave a comment

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro

office@alianta-familiilor.ro

 

8 martie 2012

edicam editia de astazi in intregime noutatilor si comentariilor primite din partea dtra. In ultimele saptamini am primit o sumedenie de anunturi si materiale din partea dtra si am decis sa va acordam intreaga editie de astazi. Vom reveni saptamina viitoare cu comentariile si materialele noastre obisnuite.

 

ROMANIA – MARSURI PENTRU VIATA

Va rugam sa participati cu miile la marsurile pentru viata care sunt in pregatire in diferite orase ale Romaniei. Pregatiti-va din timp si consemnati in calendar: Martie 24, 2012 la ora 10 va incepe un Mars Pentru Viata in diferite orase din Romania. Anul trecut au avut loc marsuri pentru viata in Bucuresti, Timisoara, Satu Mare si Falticeni. Haideti sa dublam numarul oraselor in care vor avea lor marsuri pentru viata anul acesta. Cei interesati sunt rugati sa contacteze prompt pe Gerda Chisarau (Timisoara) la darulvietii@yahoo.com si pe Bogdan Stanciu (Pro Vita Bucuresti) bogdan@cobaltblue.ro

BASARABIA – MARSUL PENTRU VIATA

Colegii din Republica Moldova planifica un mars pentru viata pe 1 iunie. Pe 15 martie va avea loc o intrunire organizatorica. Invitam pe toti cei interesati sa participe: Dragi prieteni: Asa cum am organizat împreuna anul trecut Marsul pentru Viata, Pro-Familia vine cu initiativa de a organiza un Mars pentru Viata si în acest an, de Ziua Internationala a Copilului, pe 1 Iunie. În acest sens va invit sa ne întrunim în data de 15 martie, la ora 17.30 la oficiul Centrului “Liora” (str. Ismail 104, peste drum de piata Tiraspol), unde sa discutam toate aspectele organizatorice ale acestui eveniment. Aceasta actiune este foarte importanta în perspectiva sustinerii initiativei legislative înregistrate în Parlamentul RM la finele anului 2011 de instituire a consilierii pre-avort obligatorii si de acordare lucratorilor medicali al dreptului la libertatea de constiinta, care are menirea de a reduce numarul de avorturi în tara noastra. Astept confirmarea participantilor. Cu respect, Marian Vitalie, Mob. 060189672, christianimpact@gmail.com

BUCURESTI – CONFERINTA FAMILIE SI DEMOGRAFIE

Fundatia Crestin-Democrata, in colaborare cu Fundatia Hanns Seidel Romania, organizeaza, Miercuri, Martie 14, 2012 o conferinta “Familia si etica vietii.” Conferinta va incepe la orele 18 si se va tine in Aula Bibliotecii Centrale Universitare. Scopul conferintei este dezbaterea declinului demografic al Romaniei si rolul pe care familia il poate avea pentru inversarea lui. Conferinta si dezbaterile vor fi moderate de Dl Teodor Baconschi. Alti conferentiari vor fi, Dna Claudia Boghicevici, Ministrul Muncii si Familiei, Dl Bogdan Stanciu, Presedintele Pro Vita Bucuresti, Dl Bogdan Mateciuc, Director Executiv al Aliantei Familiilor din Romania, dl Vasile Ghetau, Directorul Centrului de Cercetari Demografice, si Dl Deputat Marius Dugulescu. Va rugam sa participati in numar cit mai mare. Pentru detalii aditionale va puteti adresa noua la office@alianta-familiilor.ro.

AFR SPRIJINA CANDIDATURA dlui LUCA VOLONTE

Anual se decerneaza premiul St. Benedict Prize unei personalitati proeminente europene care se distinge in lupta pentru promovarea si protejarea valorilor. Saptamina in curs se primesc propuneri pentru acest distins si onorabil premiu. Intr-o nota emisa marti, AFR l-a recomandat si sprijina candidatura d-lui Luca Volonte, delegat al Italiei in Consiliul Europei si liderul grupului EPP din Consiliul Europei. De-a lungul anilor dl Volonte s-a remarcat prin activitati numeroase, curajoase si sustinute de promovare a valorilor si principiilor crestine in Consiliul Europei si nu numai. In martie 2010 ne-a onorat cu participarea la conferinta anuala AFR care s-a tinut la Timisoara unde a fost conferentiarul nostru de onoare. Ii dorim dlui Volonte mult succes.

BASARABIA: CASTRAREA CHIMICA A PEDOFILILOR

Tot din Republica Moldova am primit anuntul urmator:

Poiectul de lege al deputatului PL, Valeriu Munteanu, care prevede castrarea chimica a pedofililor a fost votat astazi (Martie 6, 2012) în lectura finala în Parlament, cu votul unanim al deputatilor AIE prezenti în sala. Legea prevede modificarea Codului Penal, astfel ca pedofilii sa fie castrati chimic în mod obligatoriu, iar în cazul celor care comit alte infractiuni grave ce atenteaza la libertatea si inviolabilitatea sexuala a persoanei – castrarea chimica sa fie aplicata dupa caz. În opinia autorului proiectului, o astfel de lege este necesara si asta pentru ca actualul Cod Penal prevede pedepse blânde pentru asemenea infractiuni. Munteanu sustine ca potrivit datelor Procuraturii Generale, se constata o tendinta de crestere din an în an a numarului crimelor sexuale cu implicarea minorilor, iar de cele mai multe ori, infractorii sunt condamnati la cel mult 2 ani de privatiune de libertate. Astfel, reîntorsi la libertate, multi din ei recidiveaza. Totodata, minorii din Republica Moldova au devenit o atractie pentru pedofilii din strainatate, iar adoptarea acestei legi i-ar tine departe de tara noastra, considera deputatul PL. Castrarea chimica urmeaza a fi efectuata în ultimele 3 luni de detentie, pentru a preveni eventualele erori judiciare. ,Mai multi deputati, însa, au avut dubii fata de eficacitatea castrarii chimice, spunând ca aceasta are efect reversibil. În context, speakerul Marian Lupu a propus sa fie indentificata o metoda alternativa de castrare, spusele lui stârnind râsete printre deputati. „Nimeni nu ne împiedica sa identificam si alte metode de castrare, ca pe lume nu exista doar metoda castrarii chimice. Eu stiu cel putin una sigura si nu trebuie sa chicotim. Hai sa venim cu metode alternative, pentru a ne asigura ca astfel de crime vor fi pedepsite pe masura”, a spus Lupu. Totusi, pâna la urma, parlamentarii au decis ca castrarea chimica este solutia optima, iar eficienta acestei metode depinde de calitatea medicamentului administrat. UNIMEDIA precizeaza ca metoda castrarii chimice presupune administrarea medicamentului ce are ca rezultat inhibarea dorintelor sexuale, însa nu în mod ireversibil. Castrarea chimica a pedofililor este aplicata în Germania, Polonia, Rusia, Canada, Suedia si unele state din SUA. Sursa originala: http://wp.me/s1aPh4-3302

CONFERINTA ANUALA AFR

Cu mult regret informam membrii nostri, simpatizantii nostri, si cititorii nostri ca anul acesta AFR nu va organiza o conferinta anuala asa cum am facut-o in ultimii ani. Intentionasem sa o organizam la Chisinau, dar recent am fost informati ca din diferite motive conferinta nu poate fi organizata acolo. Modificare planurilor pe ultima suta de metri implica eforturi majore, atit la nivel national cit si mai ales la nivel international. Nadajduim insa sa tinem o conferinta anuala anul viitor. Deja avem confirmati ca posibili conferentiari personalitati impozante ale miscarii provalori si profamilie la nivel international.

CAMPANIA ANUALA AFR 2%

http://www.alianta-familiilor.ro/doilasuta.html

Saptamina trecuta AFR a lansat campania anuala AFR 2%. Va rugam sa ne sprijinti cu generozitatea dtra. Cum puteti contribui? Foarte simplu. Doar intrati pe linkul alaturat, cititi indicatiile necesare, completati formularul de redirectionare a impozitelor, si va multumim. http://www.alianta-familiilor.ro/doilasuta.html

CONFERINTA DE HOMESCHOOLING IN ROMANIA

Pe 24 martie va avea loc la Odorheiu Secuiesc o conferinta pe tema de home schooling (educatia la domiciliu) in Romania. Conferinta se va tine in sala Cinematografului local intre orele 9 si 14. Participarea la conferinta este gratuita. Se va servi ceai si fursecuri. Scopul conferintei este sa explice conceptul si practica de home schooling, de ce e relevanta pentru familiile crestine, si in care stadiu se afla eforturile de promovare a acestei forme de invatamint in Romania. AFR sprijina educatia la domiciliu ca un aspect fundamental al drepturilor parentale. Informatii aditionale se pot obtine si inscrierea se poate face la dl Gabriel Curcubet, Asociatia Home Schooling Romania, curcubetg@gmailcom.

PENTRU ROMANII DIN WASHINGTON

Luna trecuta statul american Washington a legiferat casatoriile unisex. Crestinii statului au initiat deja o actiune de abrogare a legii. Pina in iunie au nevoie de peste 150.000 de semnaturi in sprijinul unei petitii care, in cazul ca numarul semnaturilor va fi implinit, va rezulta intr-un referend de abrogare in noiembrie. Indemnam si insistam pe linga toti romanii din statul Washington, biserici, preoti, lideri ai comunitatilor romane, si pastori sa se implice in acest proiect extrem de important pentru valorile crestine. Batalia casatoriei nu este o batalia pe care o putem pierde. In statul Washington sunt multi romani, comunitatile si bisericile de acolo sunt mari si diverse.

PENTRU ROMANII DIN MARYLAND

Luna trecuta statul american Maryland a legiferat si el casatoriile unisex. Crestinii statului, la fel ca cei din Washington, au lansat si ei o actiune de abrogare a legii. Au si ei nevoie de semnaturi pentru a supune legea unui referend in noiembrie. Indemnam si insistam pe linga toti romanii din statul Maryland, biserici, preoti, lideri ai comunitatilor romane, si pastori sa se implice in acest proiect extrem de important pentru valorile crestine. Va rugam implicati-va ca voluntari. Accesati: http://www.marylandmarriagealliance.com/volunteer/ pentru detalii.

POSTUL CEL MARE

Uram tuturor romanilor un post usor cu prilejul Postului Mare. Pe linga rinduielile traditionale pentru post, haideti sa facem si ceva diferit anul acesta. Sa ne supunem si firea la un post. Sa postim si cu ochii. Pe vremea postului sa ne abtinem de la vizionarea programelor murdare, a showurilor care iau in deridere valorile si credinta. A pornografiei. A programelor care nu zidesc sufletul. Sa postim si cu gura. Sa ne abtinem de la vorbe murdare si negindite. De la bautura si de la fumat. De la cirtire si birfa. Sa postim si cu urechile. Sa ne departam urechile de vorbe murdare. Sa ne abtinem (cun ne sugera recent unul din cititorii nostri) de la frecventarea circiumelor, a barurilor, a discotecilor. Sa ne rugam pentru inchiderea acestor focare ale carnalitatii. Sa ne indeletnicim cu citirea Scripturii si sa meditam asupra importantei evenimentului care-l vom celebra in doar citeva saptamini – invierea Mantuitorului!

 

SAPTAMÂNA VIETII IN PARLAMENTUL EUROPEAN

Intre 26 si 29 martie se organizeaza in Parlamentul European “Zilele vietii.” Rugam pe toti romanii si moldovenii din Bruxelles sa participe. Intrarea este gratuita si tot publicul este invitat. Prima prezentarea va avea loc pe 26 martie (Luni) intre orele 17:30 si 19:00 pe tema avortului. Marti 27 martie intre orele 12:30 si 14 va avea loc o conferinta pe tema ingrijirilor paliative. Miercuri 27 martie intre orele 12:30 si 14 va avea loc o conferinta privind rolul bioeticii in pretuirea si promovarea vietii. Iar Joi, Martie 29 intre orele 15 si 18 va avea loc o conferinta privind avortul si sanatatea femeii.

AGENTIA EUROPEANA PENTRU DREPTURI FUNDAMENTALE DISCRIMINEAZA

Agentia Europeana pentru Drepturi Fundamentale este o agentie unionala insarcinata cu stabilirea si mentinerea canalelor de comunicare intre organizatiile neguvernamentale din Uniunea Europeana care promoveaza drepturile omului si Parlamentul European. In iunie 2010 cererea de admitere a AFR a fost respinsa de Agentie pe motivul ca AFR se opune casatoriilor homosexuale. Saptamina in curs AFR si-a anuntat din nou intentia de a participa la dezbaterile programate la Viena pe 19 si 20 aprilie si s-a inscris la conferinta. La doar o zi mai tirziu ni s-a respins inregistratea pe acelasi motiv. Afirmam din nou, asa cum am facut-o si acum 2 ani, ca Agentia Europeana pentru Drepturi Fundamentale este o agentie care promoveaza, in mod selectiv, drepturile omului, o organizatie intoleranta privind diversitatea de vederi asupra unor principii fundamentale de organizare a societatii, lipsita de respect fata de simtamintele crestine si religioases ale majoritatii covirsitoare a cetatenilor Uniunii Europene. In cei 5 ani de cind Agentia a fost resuscitata, scopul aproape exclusiv al Agentiei a fost promovarea drepturilor homosexualilor.

PENTRU ROMANII DIN AUSTRALIA

Crestinii din Australia sunt chemati la 40 de zile de post si rugaciune pentru familie, casatorie, viata, si valori. Maratonul postului si rugaciunii a inceput pe 22 februarie si se va incheia pe 1 aprilie. Rugam pe toti romanii din Australia sa se alature acestei initiative nobile. Detalii pot fi accesate la www.40daysofprayer.com.au.

AFR DENUNTA LUNA LGBT DIN ROMANIA

AFR denunta organizarea in Romania, cu sprijinul fondurilor europene si fara consimtamintul parintilor sau al copiilor nostri, a lunii homosexualitatii in Romania. Evenimente informative pro-homosexuale au fost organizate la liceul George Cobuc din Bucuresti si la doua facultati tot din Bucuresti. Ne opunem propagandei homosexuale in Romania si a indoctrinarii tinerei generatii romane intr-un stil de viata nu doar imoral, dar si foarte daunator sanatatii mintale si fizice a omului. Ne exprimam deasemenea dezaprobarea fata de forurile ministeriale si de conducere a institutiilor implicate care au ingaduit derularea acestor evenimente in institutiile lor. In contrast, va facem cunoscut ca in ultimii ani AFR a cautat sa obtina din partea Ministerului Educatiei permisiunea pentru un program de abstinenta in diferite licee din Romania. Cerea noastra a fost respinsa pe motiv ca programa sugerata de noi este prea “religioasa.”

Pe 27 februarie Federatia Organizatiilor Ortodoxe Pro-Vita din Romania a emis urmatoarea Scrisoare Deschisa in care si ea condamna acest eveniment unic in istoria Romaniei. Redam citeva paragrafe, urmind ca cei interesati sa citeasca intregul Comunicat in linkul alaturat: „Luna istoriei LGBT” în ?colile române?ti – propaganda ideologica pentru auto-distrugerea tinerilor

BUCURESTI – 27 februarie 2012: Scrisoare deschisa a Federatiei Organizatiilor Ortodoxe Pro-vita din România adresata ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului, ministrului muncii, familiei si protectiei sociale, Guvernului României, Senatului si Camerei Deputatilor, inspectorilor scolari, cadrelor didactice, directorilor de scoli, educatorilor, parintilor si tuturor reprezentantilor societatii civile. Federatia Organizatiilor Ortodoxe Pro-vita din România îsi exprima dezacordul fata de organizarea, în mai multe institutii de învatamânt preuniversitar si universitar din Bucuresti, a unor actiuni de familiarizare a tinerilor cu istoria minoritatilor sexuale (Lesbiene-Gay-Bisexuali-Trans). Desfasurate pe tot parcursul lunii februarie 2012 de catre organizatia non-guvernamentala Accept, manifestarile sunt gazduite, printre altele, de „Facultatea de Jurnalism si ?tiintele Comunicarii”, „Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala” din cadrul Universitatii Bucuresti, precum si de Colegiul National Bilingv „George Cosbuc” din capitala.

Consideram ca organizarea, în scolile din România, a unor astfel de activitati reprezinta un precedent deosebit de grav, cu atât mai mult cu cât învatamântul de stat este finantat din banii tuturor parintilor care nu doresc sa-si expuna copiii propagandei homosexualilor. Astazi, fenomenul homosexualitatii se raspândeste din ce în ce mai repede în rândul tinerilor, fie prin organizare unor manifestatii publice care sustin ca acest pacat strigator la cer este un „drept” al omului ce nu trebuie sa fie încalcat, fie prin presiunile unor organizatii de tipul „ACCEPT” care solicita legalizarea casatoriilor între persoane de acelasi sex, precum si a adoptiilor în vederea întemeierii unei „familii”. Ce se întâmpla, însa, cu adevarata familie, cea crestina, celula Bisericii? Aceasta este grav afectata, caci scopurile casatoriei sunt total denaturate.

În Vechiul Testament sta scris „sa nu te culci cu barbat ca si cu femeie; aceasta este spurcaciune” (Levitic 18, 22) si tot aici este prezentat cazul celor doua cetati Sodoma si Gomora care au pierit din cauza acestor pervertiri ale fapturii umane (Fac. 19, 4-28). Pacatul acesta poarta si numele de sodomie, dupa denumirea cetatii în care a fost savârsit (Sodoma). De asemenea, în Noul Testament, mai precis în Epistola catre Romani a Sfântului Apostol Pavel, capitolul 1, versetele 26-27, avem precizata clar pedeapsa pentru acest pacat: „Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocara, caci si femeile lor au schimbat fireasca rânduiala cu cea împotriva firii. Asemenea si barbatii, lasând rânduiala cea dupa fire a partii femeiesti, s-au aprins în pofta lor unii pentru altii, barbati cu barbati, savârsind rusinea si, luând în ei rasplata cuvenita ratacirii lor.” Conform doctrinei oficiale a Bisericii Ortodoxe Române, „sodomia, adica desfrâul împotriva firii, precum si impiedicarea cu stiinta a zamislirii de prunci si lepadarea lor” constituie pacate de moarte (strigatoare la cer).

Având în vedere cele expuse mai sus, solicitam tuturor factorilor de raspundere respectarea atenta a legila?iei în vigoare si interzicerea imediata a sustinerii acestor activitati în spatiile publice, mai cu seama în unitatile de învatamânt care sunt destinate formarii caracterelor morale si nu experimentelor de pervertire satanica a tinerilor! Citeste mai mult: „Luna istoriei LGBT” în ?colile române?ti – propaganda ideologica pentru auto-distrugerea tinerilor

SANTAJUL HOMOSEXUALILOR AMERICANI

In 2003 Tribunalul Suprem SUA a dezincriminalizat sodomia in SUA. A declarat neconstitutionale toate legile statelor americane care pina atunci incriminau sodomia. Cum au ajuns homosexualii americani sa sconteze un asemenea succes in 2003 avind in vedere ca doar in 1984 acelasi Tribunal Suprem a declarat aceleasi legi constitutionale? Care a fost traseul parcurs, cine au fost proganostitii, cine le-au fost avocatii, cum si cine a argumentat cazul? Care au fost personalitatile si grupurile din spatele miscarii de abrogare a legilor antisodomie in America? Subiectele acestea sunt discutate de profesorul de drept american Dale Carpenter in cartea lui publicata luna trecuta si intitutala: Flagrant Conduct: The Story of Lawernce v. Texas. Concluzia autorului este ca succesul homosexualilor s-a datorat unor minciuni grosolane pe care tribunalele nu le-au depistat pe parcursul proceselor.

Traseul incepe in Houston, Texas cu citiva ani inainte de 2003 cind intre trei homosexuali care se aflau impreuna s-a iscat gelozia. Unul a sunat politia, mintind ca unul dintre rivalii lui l-a amenintat cu pistolul. Politia a venit la domiciliu, i-a arestat pe cei trei si i-a dat in instanta pe motive de comportament impotriva firii, adica sodomie. In timp, cazul a fost rezolvat in favoarea lor. Lectura cartii e fascinanta pentru cei interesati de subiect. Tragic insa e sfarsitul celor trei. Fiecare dintre ei a avut antecedente penale, fie fosti puscariasi, fie betivi, sau drogati. Unul dintre ei a trecut cu masina peste un pieton ucigindu-l. Altul a murit la doar 39 de ani ca urmare a abuzului de alcool si droguri. Nimeni nu i-a dat de familie si cetatenii din Houston i-au incinerat trupul si l-au inmormintat fara slujba religioasa. Ultimul a murit si el in noiembrie 2011. Nu e nimic de celebrat in a fi homosexual sau o vedeta a miscarii homosexuale.

 

AFR va recomanda recenzia cartii lui Dale Carpenter, fascinanta si ea, publicata de New Yorker Magazine in editia din 12 martie 2012: http://www.newyorker.com/arts/critics/books/2012/03/12/120312crbo_books_lithwick?printable=true

 

DE DRAGOBETE

Din partea unui cititor: De Dragobete, am vrut sa daruiesc tuturor cunoscutilor mei cele mai frumose urari. Pentru aceasta am cautat in imensul areal al universurilor cunoasterii umane, cel mai important cuvant. Un cuvant care sa reuseasca sa-mi reprezinte intreaga afectiune pe doream sa o prezint. Va intrebati care este cuvantul de aur ? Un cuvant pe care sa il utilizam la fel de pasional in orice comunicare intre noi oamenii. Cuvantul de aur pe care il rostim cu aceeasi puritate in 80% din cea ce inseamna dialog. Un cuvant de aur, pentru care timbru nostru vocal este mereu acelasi. Cuvantul de aur, care iti umple sufletul de bucurie ori de cate ori il pronunti. Hei bine, ….este cuvantul MULTUMESC De Dragobete, as dori sa va multumesc, voua prietenilor, pentru faptul ca imi umpleti viata. As dori sa va multumesc, voua prietenilor pentru ca imi stergeti intotdeauna lacrimile singuratatii. As dori sa va multumesc, voua prietenilor , pentru credinta ce ne leaga si ne conduce spre noile orizonturi ale omenirii. As dori sa va multumesc, voua prietenilor, pentru toata ingaduinta aratata fata de mine, pentru toata voiciunea darurita la fiecare intalnire cu voi. Si nu in ultimul rand as dori sa va multumesc, voua prietenilor, pentru toata dragostea noastra si pentru toata iubirea voastra fata de oameni. Pentru zilele frumoase ce vor urma, va multumesc, voua tuturor de Dragobete. http://www.youtube.com/watch?v=4gjUtnejnpY

Zile frumoase, D.S. AFR: si noi va multumim.

AFR DENUNTA IDEOLOGIA INFANTICIDUL

Noua ideologie se reliefeaza pe orizont – ideologia infanticidului, adica uciderea copiilor nascuti. Pe 23 februarie publicatia Law, Ethics and Medicine a publicat un studiu-comentariu-articol care deja a facut inconjurul lumii socind pe fiecare fiinta umana care l-a citit. Este vorba de opinia a doi proeminenti eticisti italieni (Alberto Giubilini si Francesca Minerva) care afirma ca este intru totul moral si acceptabil din punct de vedere etic sa ucizi copiii nascuti din aceleasi motive pentru care si copiii nenascuti sunt avortati, adica, motive economice (nu am cum sa-i imbrac sau sa-i hranesc), psihologice (nu pot sa-mi mai suport), de relatie (m-a parasit “partenerul” si nu mai pot creste copiii singura), situatie sociala (sunt studenta, am vrut sa avortez, l-am nascut, dar m-am razgindit), etc. Titlul articolului este la fel de nesabuit: “After-birth abortion: why should the baby live?” (“Avort post-nastere: de ce sa traiasca noul nascut?”) Ambii autori sunt profesori de etica la Universitatea Monash (Melbourne, Australia) si Oxford (Marea Britanie). AFR denunta, in termenii cei mai categorici, acest atac diabolic impotriva fiintei umane si mai ales a celor mai firave dintre fiintele umane.

RELIGIA IN SCOLILE DIN ROMANIA

Va rugam cititi cu atentie materialul alaturat, intelegeti care este miza, si luati atitudine. Faceti-va auzita vocea. AFR si alte organizatii profamilie crestine o vor face curind.

A izbucnit un nou atac împotriva religiei: bezbojnicii din toate tarile sunt indignati ca în clasa pregatitoare va exista un curs de religie. În paralel, homosexualii de la ACCEPT au declansat o campanie de propaganda în scoli. Nu vad nimic rau în predarea religiei în scoli. Cursurile de religie sunt optionale, parintii care nu vor sa îsi lase copii sa cunoasca astfel de detalii periculoase au aceasta optiune. Ideea este ca bezbojnicii cer oficial scoaterea cursului de religie din clasele pregatitoare (se folosesc si de scandalul din jurul acestei povesti). În mod clar, populatia României este majoritar religioasa si majoritar de confesiune ortodoxa. Eu unul nu sunt de acord ca o mâna de oameni sa scoata religia din scoli prin galagie instrumentata mediatic. Proiectul orelor de religie pentru clasa pregatitoare este în faza de consultare publica. Nu am nici o îndoiala ca tovarasii bezbojnici au depus o serie de petitii prin care cer eliminarea cursului de religie. Asa ca va propun sa trimiteti un e-mail la adresa clasapregatitoare@medu.edu.ro Aceasta adresa de e-mail este protejata de spamboti; aveti nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza în care sa va exprimati opinia în favoarea introducerii orei de religie la clasa pregatitoare. Puteti face acest lucru pâna pe 15 martie 2012. Un e-mail se scrie în câteva minute, scoaterea orei de religie de la scoala pregatitoare este pentru multi ani! Anuntati cât mai multi oameni sa trimita mesaje pentru pastrarea religiei în clasa pregatitoare! Sursa: blogul lui George Damian, www.george-damian.ro.

FILM PENTRU ROMANII DIN AMERICA

Pe 23 martie va fi lansat un nou film in cinematografele Americii “October Baby” (Bebelusul lui octombrie”) Este vorba despre o tinara care se imbarca pe o calatorie de descoperire personala – si descopere ca mama ei a incercat sa o avorteze, ca a scapat de sub cutitul doctorului, a fost adoptata si a devenit o femeie de excelenta. In plus, filmul e si unul romantic cu un happy end. Din cind in cind Hollywood mai face si filme cu teme decente. Acest film merita vazut. Parinti si tineri romani din America – vizionati filmul. O recenzie crestina a filmului poate fi citita aici: http://www.bpnews.net/printerfriendly.asp?ID=37326

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro

 

REMEMBER BUCURESTI 4 MARTIE 1977

On By nelursIn RomaniaLeave a comment

Ovidiu Creanga

 

INSTRUCTIUNI ÎN CAZ DE CUTREMUR


Extras din articolul lui Doug Copp despre „Triunghiul vietii”

Cititi si transmiteti mai departe – v-ar putea salva viata voua si celor dragi!!!

„Numele meu este Doug Copp. Sunt seful Salvarii si Managerul pentru dezastre al Echipei Americane Internationale de Salvare (ARTI), cea mai experimentata echipa de salvare. Informatiile din acest articol vor salva vieti în caz de cutremur.

M-am târât în interiorul a 875 de cladiri prabusite, am lucrat cu echipe de salvare din 60 de tari, am fondat echipe de salvare în mai multe tari si sunt membru a mai multe echipe de salvare din diferite tari. Am fost Expertul Natiunilor Unite în Micsorarea Dezastrelor (UNX051-UNIENET) timp de doi ani. Am lucrat la fiecare dezastru major din lume din 1985, exceptând dezastrele simultane.

Cu cât obiectul e mai mare, cu atât e mai puternic si se va compacta mai putin. Cu cât obiectul se va compacta mai putin, cu atât va fi mai mare vidul (golul) si cu atât mai mare probabilitatea ca persoana care foloseste acest gol pentru siguranta nu va fi ranita.

1) Oricine care pur si simplu „se apleaca si se acopera” când cladirile se prabusesc, este zdrobit si ucis. De fiecare data, fara exceptie. Oamenii care se pun sub obiecte, ca birouri sau masini, sunt întotdeauna zdrobiti!

2) Câinii, pisicile si copii mici sunt uneori în mod natural ghemuiti în pozitia fetala. Si tu ar trebui sa faci la fel în caz de cutremur. Este un instinct de supravietuire natural. Poti supravietui într-un mic gol. Du-te lânga un obiect, lânga o canapea, lânga un obiect mare si voluminos, care se va comprima într-o oarecare masura, dar care va lasa un gol lânga el.

3) Cladirile din lemn sunt cele mai sigure cladiri în timpul unui cutremur. Motivul este simplu: lemnul este flexibil si se misca cu forta cutremurului. Daca acea cladire din lemn se prabuseste, sunt create mari goluri de supravietuire. De asemenea, cladirile din lemn au mai putina greutate concentrata care se poate prabusi. Cladirile din caramizi se vor sparge în caramizi individuale. Caramizile vor cauza multe rani, dar mai putine trupuri zdrobite decât lespezile din beton.

4) Daca esti în pat, pe timp de noapte si apare un cutremur, pur si simplu rostogoleste-te jos din pat. Un vid de siguranta va exista în jurul patului. Hotelurile pot obtine o rata mai mare de supravietuire în cutremure, daca pun un semn pe spatele usii fiecarei camere, spunându-le ocupantilor sa se întinda pe podea, lânga baza patului, în timpul unui cutremur.

5) Daca apare un cutremur în timp ce te uiti la televizor si nu poti scapa usor iesind pe geam sau pe usa, atunci întinde-te jos si ghemuieste-te în pozitie fetala, lânga canapea sau un obiect mare.

6) Toti care se aseaza sub usa de la o intrare când cladirea se darâma sunt omorâti. Daca stai sub o usa de la o intrare si tocul usii cade înainte sau înapoi, vei fi zdrobit de tavanul de deasupra. Daca tocul cade în parti, vei fi taiat în doua de intrarea usii. În oricare din cazuri vei fi omorât.

7) Niciodata sa nu mergi la scari. Scarile au un moment de frecventa diferit (se leagana separat de partea principala a cladirii). Scarile si restul cladirii se lovesc reciproc în continuu, pâna când are loc prabusirea scarilor. Oamenii care se duc pe scari înainte sa se prabuseasca, sunt ciopârtiti de treptele scarii. Sunt mutilati oribil. Chiar daca imobilul nu se prabuseste, nu mergeti pe scari. Scarile sunt cea mai de asteptat parte a cladirii de a fi avariate. Chiar daca scarile nu sunt prabusite de cutremur, s-ar putea prabusi mai târziu, când ar putea fi aglomerate cu oameni. Ar trebui întotdeauna sa fie verificate chiar daca restul cladirii nu este avariat.

8) Mergeti lânga zidul exterior al cladirilor sau în afara lor daca este posibil – este mult mai bine sa fi lânga exteriorul unei cladiri decât în interior. Cu cât esti mai în interior fata de perimetrul exterior al cladirii, cu atât este mai mare probabilitatea ca drumul tau de scapare sa fie blocat.

9) Oamenii din interiorul vehiculelor sunt zdrobiti când soseaua de deasupra cade într-un cutremur si le zdrobeste vehiculele; ceea ce s-a întâmplat cu lespezile dintre puntile de trecere ale Autostrazii Nimitz. Victimele cutremurului din San Francisco au stat în interiorul vehiculelor. Au fost toti omorâti. Ar fi putut cu usurinta sa supravietuiasca iesind afara si întinzându-se lânga vehiculele lor, spune autorul. Toate masinile zdrobite au avut goluri de aproximativ 1,5 m lânga ele, cu exceptia masinilor care au avut coloane cazute direct peste ele.

10) Am descoperit, în timp ce ma târam înauntrul unei institutii ziaristice si al altor institutii cu multa hârtie, ca hârtia nu se taseaza. Se gasesc goluri mari în jurul teancurilor de hârtie.

***

În 1996 am facut un film care a demonstrat metodologia mea de supravietuire ca fiind corecta. Guvernul Federal Turc, orasul Istambul, „Universitatea din Istambul”, Case Productions si ARTI, au cooperat pentru a filma acest test stiintific.

Am prabusit o scoala si o casa cu 20 de manechini înauntru. Zece manechini s-au „aplecat si acoperit” si 10 manechini i-am folosit în metoda de supravietuire „triunghiul vietii”. Dupa ce cutremurul simulat a avut loc, am intrat printre darâmaturi si am intrat în cladire pentru a filma si a documenta rezultatele. Filmul, în care am practicat tehnicile mele de supravietuire sub conditii direct observabile si stiintifice, relevante pentru prabusirea de cladiri, au aratat ca ar fi fost 0% supravietuitori pentru metodele cu „aplecat si ascuns”. Ar fi fost mai probabil 100% supravietuire pentru oamenii care ar fi folosit metoda mea, „triunghiul vietii”. Acest film a fost vazut de milioane de telespectatori la televiziunea din Turcia si restul Europei si a fost vazut în SUA, Canada si America Latina, pe programul TV RealTV.

Prima cladire în care am intrat, a fost o scoala în Mexico City, în timpul cutremurului din 1985. Toti copii erau sub bancile lor. Fiecare copil a fost zdrobit pâna la grosimea oaselor lor. Ar fi putut supravietui daca s-ar fi întins jos, lânga bancile lor, pe culoarele dintre banci. M-am întrebat de ce copiii nu erau pe culoarele dintre banci. Nu am stiut atunci ca acelor copiii li s-a spus sa se ascunda sub ceva stabilit dinainte, când cladirile s-au prabusit, greutatea tavanelor care au cazut pe obiectele de mobilier, le-au zdrobit pe acestea din urma, lasând un spatiu sau vid lânga ele. Acest spatiu este ceea ce eu numesc „triunghiul vietii”. Cu cât obiectul e mai mare, cu atât e mai puternic si se va compacta mai putin. Cu cât obiectul se va compacta mai putin, cu atât va fi mai mare vidul (golul) si cu atât mai mare probabilitatea ca persoana care foloseste acest gol pentru siguranta nu va fi ranita.

Data viitoare când priviti cladiri prabusite, numarati „triunghiurile” pe care le vedeti formate. Sunt peste tot. Este cea mai comuna forma pe care o vei vedea într-o cladire prabusita. Sunt peste tot. Am antrenat Departamentul de Pompieri din Trujillo (populatia de 750.000) cum sa supravietuiasca, sa aiba grija de familiile lor si sa-i salveze pe altii în caz de cutremur.

Seful salvarii din Dpartamentul de Pompieri din Trujillo este profesor la Universitatea din acest oras.. M-a însotit peste tot si a dat o declaratie personala: „Numele meu este Roberto Rosales. Sunt seful salvarii din Trujillo. Când aveam 11 ani, am fost prins înauntrul unei cladiri prabusite. Aceasta situatie a aparut în timpul cutremurului din 1972, care a omorât 70.000 de oameni. Am supravietuit în „triunghiul vietii”, care a existat fratelui meu. Prietenii mei, care au nimerit sub pat si sub mese, au fost zdrobiti si omorâti. (da mai multe detalii, nume, adrese, etc.). Sunt exemplul viu al „tiunghiului vietii”…

A (re)prezentat,

Ovidiu CREANGA

4 martie 2012

La 35 de ani de la

Cutremurul din Bucuresti

VICTOR ROSCA – EXPERIMENTUL TÂRGSOR

On By nelursIn literatureLeave a comment

Elena Buica

Începutul represiunii comuniste

VICTOR ROSCA –

EXPERIMENTUL TÂRGSOR

Ma simt profund emotionata facând câteva însemnari despre o carte care trebuie sa stea într-un loc special în rafturile bibliotecilor. Cartea aceasta, aparuta la Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2011 si prefatata de remarcabilul doctor în istorie Cosmin Budeanca, cuprinde între copertile ei fapte în care întâmplarile de viata întrec puterile imaginatiei. În ea autorul, Victor Rosca, prezinta ororile din penitenciarele comuniste, procesul de dezumanizare numit „reeducare” al tinerilor elevi de la începuturile instalarii comunismului în tara noastra, asa cum l-a trait pe propria piele în penitenciarul de la Târgsor si pe la alte închisori pe unde a mai trecut: Brasov, Jilava, Ploiesti si completate în finalul cartii cu marturii ale colegilor de suferinta de la alte puscarii si de la munca fortata de la Canal.

Dupa schimbarea regimului politic din 1989 s-au scris mai multe carti remarcabile pe aceasta tema, s-au facut filmari si s-a realizat zguduitorul serial „Memorialul durerii”, s-au depus multe marturii, dar niciodata îndeajuns pentru a putea întelege ceea ce este peste puterea omeneasca de a întelege, acel iad al „reeducarii” prin tortura al anilor 1949-1952, si apoi cu prelungiri în anii urmatori sub forme diferite.

Se subtiaza rândul supravietuitorilor trecuti prin închisorile comuniste supusi procesului bestial al „reeducarii” – autorul a împlinit 85 de ani – si mai sunt înca multe de spus. Aparitia înca a unei carti despre genocidul “reeducarii” prin tortura este un raspuns al obligatiei morale de a dezvalui adevarul care a fost tinut sub cel mai strict secret posibil. Volumul “Experimentul Târgsor” este cea de a doua carte scrisa de fostul detinut politic Victor Rosca pe tema detentiilor din România dupa ce publicase în 2007 la Bucuresti, la aceeasi editura “Moara lui Kalusek” si cu acelasi subtitlu – „Începuturile represiunii comuniste”.

Astfel, Victor Rosca se înscrie în rândul celor care depune marturie vie pentru viitorime, da date importante si autentice celor care nu au apucat sa se informeze despre zguduitoarele întâmplari din detentiile comuniste ale perioadei staliniste care au atins paroxismul în anii 1949-52. În acelasi timp, autorul ofera aspecte revelatoare cercetatorilor în domeniul istoriei noastre despre una din cele mai terifiante experiente umane din puscariile comuniste ramasa ca o pata care a înnegrit istoria contemporana. Cunoscutul disident sovietic, Alexandr Soljenitin, laureat al Premiului Nobel pentru literatura, o considera drept „cea mai cumplita barbarie a lumii contemporane”, iar istoricul François Furet, membru al Academiei Franceze o numea „una dintre cele mai cumplite experiente de dezumanizare pe care le-a cunoscut epoca noastra”. Acestui fenomen abominabil i s-au atribuit cele mai grele cuvinte: „laboratoarele diavolului”, „sadism abisal”, „placerea diavoleasca de a chinui”, etc.

Pentru a putea întelege, ceea ce depaseste puterea mintii omenesti, cum a functionat acest aberant mijloc de tortura, autorul ne da detalii in primul capitol al cartii despre felul cum a luat nastere acest fenomen, ramas în istorie cu numele „reeducare prin tortura” sau „fenomenul Pitesti” dupa numele penitenciarului în care s-a aplicat cu precadere.

Prin „reeducare”, ne spune autorul, se urmarea depersonalizarea tineretului, elevii si studentii erau obligati sa se „autodemaste”, adica sa spuna tot ce n-au spus pâna acum la anchete, o adevarata autoterfelire, autodesfiintare ca si când ar fi propriul sau adversar.

Urmatoarea faza era distrugerea modului de viata traditional, trait în normalitate, prin renuntarea la religie, la parinti, frati, prieteni, iubita, toti cei dragi pe care trebuia sa-i discrediteze, sa-i batjocoreasca, sa-i terfeleasca, sa-i puna la stâlpul infamiei, adica sa-i „demaste”. Erau nevoiti sa inventeze demascari hilare, ca a trait cu sora lui, ca tatal sau a fost un curvar etc. In faza a doua, cel care trecea demascarea trebuia el însusi sa devina tortionar si sa-si schingiuiasca tovarasii de suferinta pentru a-i „reeduca” dupa acelasi tipar si în felul acesta, el devenea „om nou” în conceptia comunista. Astfel fiinta omeneasca era doborâta într-o înjosire morala fara precedent în istoria omenirii. Se urmarea identificarea victimei cu agresorul pentru a obtine o mutatie psihologica. Prin tortura trebuia sa-si însuseasca reflexe pavloviene.

Acest experiment într-o forma usoara s-a aplicat întregii populatii, în parte, tranformânu-i în roboti, fara initiativa si fara încredere unii în altii. „Nimeni nu trebuie sa se mire de ce, azi, românii sunt intoleranti si invidiosi. Pentru ca cei mai multi practicau intoleranta si invidia în timp ce-si întocmeau denunturile”, noteaza autorul la pagina 181.

In prima parte a volumului, autorul explica pe larg felul cum a luat nastere acest proces zguduitor. Initial, „reeducarea” s-a aplicat în penitenciarele politice românesti din anul 1947. Primul experiment în masa a început însa la Suceava, deasemenea, într-un mod inofensiv la indicatia celor mai înalte scaune ale Securitatii noastre, generalul Gh. Pintilie si adjunctul sau, Al. Nicolschi, pe numele sau adevarat Boris Grumberg. Nu era strain de aceste planuri nici Gheorghiu Dej. Punerea în practica i s-a încredintat unui detinut, Alexandru Bogdanovici, dispus sa înceapa aplicarea experimentului. Acesta l-a conceput asa cum îl cunoscuse el în 1947, pe calea studierii materialelor marxist-leniniste si prin munca, dupa metodele pedagogului rus Anton Makarenko. Experimentul nu a reusit si a fost încredintat altui detinut, Eugen Turcanu, dispus sa aplice experimentul prin tortura bestiala. Acesta a fost pus la curent cu toate metodele de tortura, ale stalinismului pe când era în plina înflorire. Mai târziu, la Pitesti, Alexandru. Bogdanovici a fost dat pe mâna lui Eugen Turcanu pentru „reeducare” deoarece cunostea secretul stagiului de formare si a implicarii directe a M.A.I. Turcanu i-a aplicat tortura un timp, apoi l-a ucis. Mai târziu, în 1954, el însusi si alti 16 tortionari îsi vor gasi sfârsitul, prin împuscare, în urma unui proces înscenat de Partid, când strainatatea a aflat si a facut cunoscute aceste torturi bestiale din închisorile comuniste românesti. Conducatorii comunisti s-au spalat mânile, facându-se ca n-au stiut nimic de ce faceau ofiterii politici în închisori.

Turcanu, în 1949, îndata ce a preluat initiativa procesului de “reeducare” prin tortura, înca de la Suceava, a înfiintat Organizatia Detinutilor cu Convingeri Comuniste (ODCC), si si-a format o banda de tortionari care l-au ajutat sa aplice detinutilor selectionati fel de fel de chinuri si batai crunte cu ciomege, timp îndelungat, zile si nopti. Sadismul si zelul tortionarilor au întrecut orice închipuire omeneasca. Printre bestialitatile nemaiîntâlnite pâna la ei, erau obligarea detinutiilor sa manânce fecale si sa bea urina. Turcanu a pus la punct, prin tortura, cel mai mare si mai intensiv program de spalare a creierelor care s-a aplicat vreodata.

Experimentul din Penitenciarul Târgsor care a durat timp de trei ani, între 1948-1950 face parte din fenomenul complex al „reeducarii”, din perioada de început, o varianta mai blânda, având în vedere vârsta mai frageda a unor copii – Ion Ladea – fiul sculptorului Romulus Ladea – era cel mai tânar, avea numai 12 ani. Dar nici aici nu a fost usor de suportat bataile si diferite alte pedepse ca frigul, înfometarea, izolarile în camere strâmte fara lumina, cu ferestrele obturate de obloane din scânduri si având singurele surse de aerisire doar niste minuscule crapaturi din jurul tocurilor de la usa si ferestre.

Târgsorul a fost unica puscarie din lume pentru elevi. Aici au fost adusi elevi din toate scolile secundare ale României, pentru a-i baga în alta scoala, cea a groazei cu scopul de a-i “reeduca” într-un fel nemaiîntâlnit în întreaga omenire. Aici, timp de trei ani, între 1948-1951 a patimit si autorul, arestat în timpul examenului de bacalaureat si condamnat la doi ani de închisoare corectionala, dar ispasita în trei ani, ca lider al unui grup de elevi care au protestat impotriva instalarii comunismului, elevi de la Liceul „Radu Negru” din Fagaras. Prin ceea ce a trecut tânarul de atunci, autorul de acum, noteaza cu acuratete si cu respect pentru adevar. Ei a mai trait si alte patimiri din partea Securitatii si dupa ce s-a aflat înafara zidurilor temnitelor. Securitatea nu l-a iertat ca a refuzat colaborarea cu ei. A avut domiciliu obligatoriu în 1951-1952, a fost hartuit în fel si chip, culminând cu un “accident” produs de un camion care l-a calcat provocându-i, printre altele, cinci fracturi de bazin. Dupa un timp a mai petrecut si alti ani în detentie, între 1959-1963, pentru manifestari legate de Revolutia din Ungaria

Vorbind de închisoarea pentru minori din Târgsor, autorul ne spune: „Aici s-a dat o lupta între doua conceptii de viata, opuse una alteia, una care încerca sa ne spele creierul si sa ne impuna asa-zisele valori concepute de Marx si Lenin, si alta care apara cu îndârjire valorile morale traditionale”. (p.209)

Marturiile scriitorului sunt completate în ultimul capitol cu cele ale colegilor de suferinta, cu ani mai multi de ispasit, transferati la alte locuri de detentie. Marturiile lor te fac sa te simti umilit ca om la gândul ca unii semeni pot coborî ideea de fiinta umana pâna la strafundurile iadului. „Glasul victimelor din toate aceste locuri, azi, sugrumate de emotie, le-am reunit în acest capitol; pentru ca ecoul lor ne va patrunde fiinta numai curgând împreuna ca un fluviu al suferintelor”. (p.226)

Detinutii politici din toate închisorile erau împartiti în doua categorii: reeducabili si nereeducabili. Nereeducabilii erau destinati exterminarii. La Pitesti, Gherla si în alte detentii unde „nimic nu era firesc, decât speranta si moartea” (244), elevii transferati de la Târgsor erau supusi torturilor asemenea primilor crestini, numai ca exista o deosebire. Crestinii mureau ca niste eroi în fata carora urmasii se închina si astazi, în timp ce detinutii torturati mureau fara o cruce la capatâi si fara sa li-se cunoasca nici locul de veci. Nemaiputând îndura suferintele în aceste laboratoare ale diavolului, multi detinuti îsi doreau moartea, dar torturile erau concepute în asa fel, încât nimeni nu-si putea lua viata, toti erau obligati sa suporte supliciul pâna la epuizare. Detinutul capata taria morala doar prin credinta. Fara credinta el era pierdut. Credinta îi dadea o detasare fata de chinurile închisorii si primea bataile bestiale doborât de suferinte ca un mecanism, sau chiar cu o seninatate sau cu o alta pozitionare fata de moarte. In timpul torturilor, unele scabroase si pestilentiale „ma rugam lui Dumnezeu sa-mi pot duce crucea pâna la capat sau sa mor necompromis” adauga colegul de suferinta Virgil Maxim la pagina 315.

„Nu este totuna cum mori. Când esti chinuit si lipsit de libertate, singurul lucru pe care ti-l doresti este o moarte eroica. …comunistii îti confiscau si acest privilegiu. Moartea venea dar numai atunci când o voiau ei, securistii. Ei puteau sa te omoare oricând si oriunde, daca nu te supuneai” (p.270). In urma torturilor, unii detinuti au cedat, câtiva au cedat de buna voie, au fost si de acestia. Unii martori spun ca victimele devenite calai capatau înfatisare schizofrenica, în timp ce aceia care au rezistat aveau alura de sfinti. Cei mai torturati care au ramas neclintiti în suferinta au fost trecuti în rândul martirilor. Printre ei se numara figura exemplara a lui Valeriu Gafencu, glorificat si pentru un gest iesit din comun. A socotit ca este mai de folos pentru el sa ofere streptomicina, medicament foarte rar pe vremea aceea, pe care o primise pentru tamaduirea TBC-ului sau, unui frate de suferinta din aceeasi camera cu el, lui Richard Wurmbrand, care s-a vindecat, iar Gafencu, dupa un timp s-a stins.

In penitenciarul Târgsor transformarea tinerilor în monstri de factura comunista n-a fost posibila. Elevii au prezentat o rezistenta capabila sa faca ineficienta „reeducarea” care a dus la desfiintarea penitenciarului. De la un capat la altul al cartii, strabate ca un fir rosu însemnarile autorului despre tinuta demna a multor tineri, stapâniti de “un fluid” vizibil.

„Cei care rezistam reeducarii ne simteam uniti printr-o puternica legatura sufleteasca. Era un fluid vizibil, un sentiment, care pe parcursul detentiei, ne-a structurat personalitatea, înzestrându-ne cu un simt si o tinuta ce nu ne-au mai parasit si care, atunci când eram mutati dintr-o puscarie în alta, dintr-o celula în alta, ne ajutau sa ne recunoastem si sa ne simtim în siguranta…” (p.209).

Si în penitenciarul Târgsor, supravietuirea, mai ales în singuratatea izolarii, era posibila numai prin evadare în interior, prin meditatie, rugaciune în dialog cu Dumnezeu, examinarea constiintei, descoperirea a ceea ce era frumos în fiecare. Frumusetea si taria morala era o preocupare fundamentala. „Tinuta celor mai multi elevi parea a fi modelata de o mâna de artist. Comportamentul lor demn, exemplar, ma facea sa ma simt privilegiat de destin ca ma aflam de aceeasi parte a baricadei cu ei. Atmosfera în care traiam si starea de permanenta înfruntare dintre noi si adversarii nostri reeducati ne-au înlesnit desavârsirea personalitatii noastre, maturizându-ne.”(p.122)

Taria morala i-a facut neclintiti fara sa-i atinga nimic din scopul urmarit – alterarea personalitatii pâna la punctul obedientei absolute. „Nu se poate vorbi de o rezistenta fizica fara o rezistenta morala. Moralul, legatura sufleteasca dintre noi, speranta si încrederea ca forta divina nu ne poate parasi au fost cei patru piloni care ne-au ajutat sa iesim neafectati sufleteste din toate necazurile pregatite de tortionari.” (p.208)

Pe coperta a patra, autorul a însemnat: „Am scris aceasta carte ca pe un omagiu adus generatiei de adolescenti, elevi de liceu, care au avut curajul sa se opuna dictaturii comuniste si sa refuze colaborarea cu diavolul, atunci când cea mai mare parte a populatiei se supunea cuminte, cedând în fata fortei brutale. Am surprins aici aventurile lor carcerale, în momente de viata si de moarte. Unele fragmente sunt amuzante, altele nu sunt în stare sa va faca sa visati. Fara sa simtiti, sunteti purtat prin multiple hauri ale urii umane, unde riscul de a va cutremura este real.”

Chipurile acestor tineri sunt asezate în ultimile pagini ale cartii. Aceste fotografii sunt atât de graitoare încât, multa vreme nu poti rupe dialogul cu ei ca sa poti închide cartea.

Viata din închisoarea Târgsor, dar si din alte închisori este descrisa de autor cu real talent de povestitor, folosind cu precadere stilul oral, fara multe figuri de stil, dar stapânind foarte bine proprietatea cuvintelor care pot sa prinda bine esenta. Având caracter autobiografic, cuvintele sunt asternute pe hârtie cu pana sufletului muiata în suferinta zguduitoare, pentru care a ales un ton sobru, supravegheat de barbatie si demnitate umana care trezeste în cititor respectul pentru asemenea oameni. Tot ce spune te convinge, e sincer si autentic. Prezentând diferite metode de tortura la care erau supusi detinutii politici, te trezesti ca participi la scenele de groaza pe care nu le mai poti uita si te urmaresc zile si nopti. Are darul de a descrie persoane si locuri aducându-le înaintea ochilor doar din câteva trasaturi de condei. De la primele pagini îti ramân în minte imagini despre cum aratau spatiile interioare sau exterioare ale puscariei sau cum aratau trasaturile colegilor de suferinta, ori ale personalului detentiei. Mos Dumitrache, gardianul ramas aici din alte vremuri, în inima caruia nu s-a stins omenia, cu constiinta „înca nedenaturata de constiinta de clasa”, era „un om voinic, nu prea inalt, brunet, cu mustata groasa ca doua vrabii, purtând cheile pe un inel de sârma atârnând pe partea dreapta a centurii.”

Nu poti sa citesti aceasta carte fara sa faci pauze în care sa dai ragazul necesar ideilor si trairilor sa se aseze pentru a capata pe deplin întelesurile. Nu poti sa nu-ti pui din când în când întrebarea fireasca: într-o asemenea situatie, eu cum as fi reactionat?… si sa nu te cutremuri.

Daca, despre neamul românesc auzim astazi uneori cuvinte care ne pateaza obrazul, cartea semnata de Victor Rosca vine sa spele petele de pe obraz si sa depuna marturie ca exista multi semeni aflati în umbra care nu si-au pierdut verticalitatea chiar si în cele mai cumplite vremuri. Pe astfel de oameni s-a ridicat tara noastra de-a lungul istoriei când vremurile vrasmase ne-au adus obidirea si în astfel de oameni sta viitorul tarii. Fata de acestia avem datoria de a le acorda cinstea cuvenita si de a le asigura un loc în rândul eroilor nemului.

Cartea este, în acelasi timp, si o dovada de lupta împotriva distrugerii memoriei noastre colective prin minimalizarea ororilor comunismului. Trebuie sa ne amintim mereu ca uitarea merita un blestem.

Elena BUICA

Pickering, Toronto, Canada

4 martie 2012

Interviu cu Iosif Belea, directorul unei clinici crestine din Brasov

On By nelursIn CultureLeave a comment

Octavian Curpas

(Interviu din 14 Februarie 2009 – Phoenix Mission, Arizona)


“Pro Vita a salvat viata a numerosi bebelusi”

Al saptelea din cei doisprezece copii (sase fete si sase baieti) ai unei familii de crestini evanghelici, Iosif Belea a vazut lumina zilei pe 30 aprilie 1971, în Hateg, judetul Hunedoara. Mama i-a fost cel mai bun profesor si tot ea i-a deschis înca din copilarie gustul pentru stiinta si informatie. Iosif, care a studiat teologia la Bucuresti, psihologia la Cluj si comunicare si relatii publice la Brasov, este în prezent, directorul clinicii Pro Vita din acest oras. Înfiintata în anul 2000, Pro Vita ofera sub garantia confidentialitatii, ajutor specializat adolescentelor gravide si persoanelor dezavantajate social, împletind asistenta medicala cu consilierea într-o abordare crestina. Daca faci parte din categoria viitoarelor mame fara perspectiva, Pro Vita te ajuta sa lupti pentru tine si pentru copilul tau, te învata sa ai încredere în oameni si îti recomanda pacea si linistea sufleteasca pâna si în cele mai dificile situatii.

– Cum ai luat decizia de a urma Facultatea de Psihologie si de ce te-ai orientat spre acest domeniu?

– Cu toate ca prima mea vocatie este teologia, de altfel, am si fost timp de trei ani, asistent universitar la Universitatea Biblica din Bucuresti, a doua dimensiune vocationala ramâne în cazul meu, psihologia, care se doreste a fi componenta pragmatica a teologiei, în societatea contemporana. M-am orientat sau mai corect spus, am fost asistat si orientat de Dumnezeu spre aceste domenii, care se pliaza perfect pe textura mea launtrica.

– Cum ai descrie, în câteva cuvinte, anii de studentie?

– Anii studentiei reprezinta o perioada de referinta pentru mine. As putea sa afirm ca din perspectiva umana, viata mea a cunoscut doua etape – înainte si dupa facultate, desigur, pâna în 2001 când m-am casatorit. Tot ce s-a întâmplat dupa acest eveniment, tine deja, de o a treia faza.

– Cu ce gânduri ai absolvit facultatea si ce planuri aveai, ca proaspat licentiat?

– Ca proaspat licentiat mi-am dorit sa fiu totalmente la dispozitia lui Dumnezeu si sa fac doar voia Lui.

– Care a fost traiectoria ta de dupa absolvire pâna în momentul când ai devenit directorul clinicii Pro Vita?

– Dumnezeu m-a ajutat sa înteleg în ce directie dorea sa ma îndrept, iar faptul ca am acceptat sa coordonez Clinica Pro Vita reprezinta o schimbare de paradigma, deoarece în perioada studiilor teologice nu m-am gândit la asa ceva. Împreuna cu sotia, medic specialist de medicina interna, am deschis înca o organizatie, PROLIFE INTERNATIONAL, pe care as defini-o ca pe o noua componenta a aceleiasi viziuni.

– Cine a avut ideea unei astfel de clinici?

– Am colaborat mai întâi cu o alta fundatie din Brasov, dupa care am stabilit contactul cu Clinica Pro Vita din Cluj, prin urmare, Pro Vita Brasov s-a constituit ca una dintre filialele acesteia, celelalte doua aflându-se la Bucuresti si Târgoviste.

– Ce ne poti spune despre facilitatile pe care le oferiti (furnizori, pacienti, cabinete, etc.)?

– La ora actuala, ProVita ofera medicamente, servicii si consultatii medicale generale si de urologie, ajutor material, dar si consiliere. Furnizorii nostri sunt alte fundatii caritabile din judetul Brasov, persoane fizice, organizatii particulare sau oricine doreste sa faca donatii.

– Cine poate sa faca parte din personalul ProVita? Exista si voluntari care îsi ofera serviciile aici?

– Orice persoana specializata are toate sansele sa intre în echipa noastra. Desigur ca lucram si cu voluntari, mai ales atunci când vine vorba de publicitate, traduceri sau diverse actiuni în scoli. De asemenea, as dori sa mentionez ca staff-ul ProVita ia parte la conferintele Pro Life.

– Cât costa serviciile ProVita?

– Nu toate serviciile oferite de Pro Vita costa, de exemplu, consilierea si testul de sarcina sunt la liber. Pentru consultatiile medicale generale si de urologie, pacientii trebuie sa scoata din buzunar 25 de lei. De gratuitate beneficiaza doar cei din staff, voluntarii si rudele de gradul I ale acestora, iar ajutor material primesc în mod special, persoanele nevoiase.

– Care sunt criteriile în functie de care se stabilesc tarifele?

– Tarifele sunt stabilite sub nivelul preturilor practicate de celelalte cabinete medicale, tocmai pentru a asigura un grad de accesibilitate cât mai mare al pacientilor.

– Cum va promovati?

– Facem publicitate stradala, folosind fluturasi si panouri publicitare.

– Aproximativ câte persoane trec anual, pragul clinicii, ce vârsta au si din ce categorii sociale fac parte?

– În 2008, ne-au vizitat în jur de opt sute de persoane, în marea lor majoritate din paturi sociale sarace sau de mijloc, începând cu adolescente de 15 – 16 ani pâna la batrâni de 75 – 80 de ani.

– Ce ajutor specializat le oferiti celor care apeleaza la sprijinul ProVita ?

– Pacientii nostri beneficiaza de ajutor specializat, dupa caz, având la dispozitie un psiholog, un medic internist si un urolog.

– Poti sa ne enumeri si sa ne descrii pe scurt, câteva din cele mai importante cursuri, programe, proiecte, etc. desfasurate în 2008?

– “?coala mamei” se adreseaza mamicilor care sunt invitate sa participe la discutii pe diferite teme medicale, psihologice sau nutritioniste, despre cresterea copiilor ori afectiunile specifice vârstei. De asemenea, în liceele din judetul Brasov, s-a desfasurat si continua sa se desfasoare un alt proiect, prin care se urmareste promovarea unor valori educationale privind bolile cu transmitere sexuala, sarcina si avortul. Cu ocazia Craciunului, copiii nevoiasi si batrânii din judetul Brasov s-au bucurat de cadouri, prin “Maranatha”.

– Ce rezultate s-au obtinut în toti acesti ani de când functioneaza ProVita?

– ProVita a salvat viata a numerosi bebelusi, a ajutat moral si financiar persoane în nevoie si nu în ultimul rând, a oferit o Evanghelie si a vorbit despre mântuire celor aflati departe de Hristos.

– Ce urmeaza în 2009 la ProVita?

– În 2009, dorim sa continuam ce am început în 2008 si totodata, sa demaram un proiect de pregatire pentru nastere, prin care sa oferim suport si informatii medicale, psihologice si fizice viitoarelor mamici. De asemenea, ne propunem sa implicam mai multi voluntari în activitatile noastre.

– ProVita asigura asistenta doar pe termen scurt sau exista si programe de durata ?

– Pro Vita asigura asistenta atât pe termn scurt cât si pe termen lung, însa totul depinde de deschiderea pacientilor.

– Care sunt componentele esentiale ce asigura succesul unei astfel de clinici?

– La Pro Vita, oamenii si educatia continua reprezinta ingredientele de baza în asigurarea succesului. Nimic nu este mai important asadar, decât sa îti formezi un colectiv dedicat lucrarii, gata oricând de sacrificiu, dar si dispus sa investeasca în pacienti si în resurse si care sa împartaseasca aceleasi valori crestine si sa doreasca sa se specializeze si sa îsi împrospateze cunostintele.

– Ati mai avut si esecuri? Cât de multumiti sunt pacientii de ceea ce gasesc aici?

– N-as putea vorbi de esecuri, însa fara îndoiala ca este loc de mai bine. În general, pacientii se declara mai mult decât multumiti.

– Cum arata o zi obisnuita pentru tine?

– Sa spunem ca destul de încarcata, desi ma lupt sa scap de rutina, de rugina si de ruina.

– Te-ai confruntat cu provocari de cand esti director la ProVita?

– Aproape fiecare zi aduce cu sine o serie de provocari, însa printre cele mai dificile se numara resursele.

– Ce satisfactii ai avut?

– Multiple, mai ales atunci când vezi ca Dumnezeu mai salveaza prin tine înca o viata.

– Ce anume îsi doresc cei din staff de la tine?

– Cred ca în special sa le fiu un exemplu în orice domeniu.

– Este solicitanta munca într-o asemenea clinica, impune si sacrificii?

– Dostoievski spunea ca de Dumnezeu trebuie sa te apropii în stare de jertfa, iar eu subscriu acestei afirmatii.

– Este ProVita o clinica crestina?

– Desigur, tot ceea ce oferim aici are o tenta crestina, mai ales în ceea ce priveste consilierea sau testele de sarcina.

– Cum împletiti asistenta medicala cu elementul religios?

– Pacientii au acces la brosuri si reviste cu teme crestine, pe care le pot studia, în functie de optiune, în sala de asteptare sau acasa.

– Ai vazut minuni de când lucrezi aici?

– Viata poate fi traita clipa de clipa ca o minune sau ca o normalitate. Personal, am ales prima varianta.

– În ce masura a rezistat ProVita prin credinta?

– Noi am fost învatati de Dumnezeu sa traim numai prin credinta.

– Din experienta de pâna acum, în calitate de director al acestei clinici, ce recomandari le-ai face celor care au deschis deja sau intentioneaza sa deschida o astfel de clinica?

– Sa se roage si sa actioneze crezând în Dumnezeu.

– Rezumând, ce etape a parcurs pâna în prezent ProVita si ce a mai ramas de facut ?

– Nu cred ca gresesc daca afirm ca Pro Vita s-a nascut, a murit si a reînviat. În prezent, ne dorim o explozie de potential, care va fi posibila doar în masura în care si altii vor spune « da , vreau sa fiu parte integranta din aceasta minune divina numita Pro Vita ».

– Care au fost impresiile cu care ai plecat din AZ?

– Exceptionale, pacat ca nu am stat acolo decât doua zile, pe care oricum, le-am dedicat slujirii în biserica.

– Ai în plan un parteneriat ProVita cu o clinica din AZ sau din State?

– Din nefericire, deocamdata nu se pune problema de asa ceva, pentru simplul fapt ca înca nu am întâlnit oamenii potriviti, dar cred ca la timpul hotarât, Domnul mi-i va scoate în cale si parteneriatul de care vorbeati va deveni posibil.

– Ce altceva ai dori sa le mai impartasesti cititorilor nostri?

– Îi rog sa îsi aminteasca de faptul ca în 1989, imediat dupa Revolutie, România a trecut dintr-un ghetou comunist într-o jungla de libertinaj si haos. Astfel, dupa o anestezie morala ce a durat nici mai mult nici mai putin de cincizeci de ani, reflexele de normalitate ale demnitatii românului tind sa tina de domeniul arheologiei morale. În acest context, noi, crestinii, suntem chemati nu numai sa dam o lupta permanenta împotriva acelor realitati care încearca sa mutileze chipul lui Dumnezeu în om, dar sa si promovam valorile eterne ale Împaratiei Sale.

Nu trebuie sa ne sperie criza mondiala, ci acum mai mult ca oricând, sa ne cristalizam convingeri biblice sanatoase, sa ne încredem din toata inima în Domnul si sa nu uitam ca El este proslavit în noi daca noi ne gasim placerea în El.

CARAGIALE SI EMINESCU

On By nelursIn Culture, Essays, literatureLeave a comment

 ION IONESCU BUCOVU

.

În toamna anului 1868 Caragiale era elev la cursul de declamatiune al lui Costache Caragiali. Avea numai 16 ani, un tânar bine legat, cu studiile întrerupte si pus pe capatuiala.

În anul 1868, adunat de pe drumuri de Costache Caragiale, Eminescu, se ataseaza de trupa lui de teatru . Vazând în el un copiator de texte excelent, cu un scris impecabil, si iubitor de teatru, Costache Caragiale îl angajaza ca sufleor si copist la Teatrul National.

Soarta face ca acum sa se întâlneasca cei doi mari scriitori, Caragiale si Mihai Eminescu.

Întânlirea lor e unul din cele mai frumoase episoade ale vietii noastre literare. Un adolescent, cu studii întrerupte, setos de cultura, aruncat prea devreme în vâltoarea vietii e pus fata în fata cu un tânar pribeag, fugit de acasa, razvratit contra scoalei si gasind timp, între munci istovitoare, sa-si înzestreze sufletul cu o comoara de cunostinte.

Cu doi ani mai mare decât Carageale, Mihai se investeste în ochii acestuia ca un tânar de exceptie. Eminescu îi aparuse frumos ca o scluptura antica sau ca un sfânt harazit muceniciei. Cu un temperament pasionant, cu alternante de euforie si tristete ce-i caracteriza vârsta adulta, ramâne impresionat de personalitatea lui. ,,E prea frumos sa fie adevarat!” avea sa exclame Caragiale mai târziu, aducându-si aminte de întâlnire.

Si lui Eminescu figura lui Caragiale la 16 ani i s-a parut a fi a unui dandy îmbracat bine, cu multe cunostinte literare, dar si un mare iubitor de teatru. Acum în aceasta sesiune teatrala dintre anii 1868 ai 1869 s-a înfiripat marea lor camaraderie. Peste toate deosebirile de temperament, care vor fi fost net conturate, îi va fi unit o egala pasiune pentru literatura.

Câte discutii s-au depanat între dânsii, în ceasurile lor libere, petrecute laolalta, între doua spectacole, sau în dosul scenei, ne putem închipui. Pasiunii pentru idei a lui Mihai se potrivea demonul dialectic al lui Ion Luca, iscoditor, iubitor de contraziceri, dar ai de cultura.

Caragiale a fost martor si la plecarea lui Eminescu la Viena, însotit de fratele sau, Iorgu. De aici înainte se vor fi întâlnit ocazional poate, dar nu mai sunt date care sa ateste legaturile lor. Între timp Eminescu se distinge prin cultura lui, prin poeziile scrise si publicate la ,,Convorbiri literare”. Maiorescu îl lauda în ,,Directia noua”(1872), punându-l imediat dupa Alecsandri. Sa fi stârnit aceste succese ale poetului invidia lui Caragiale?

În toamna anului 1877, Eminescu vine la ziarul„Timpul” în Bucureati adus de Maiorescu. Având nevoie de redactori, Eminescu se grabeste sa-l cheme în redactie pe Caragiale, spunând ca un altul mai bun ca el nu exista în tot Bucurestiul. Se vede treaba ca Eminescu îi urmarea mersul lui la ziarele „Claponul” si „Calendarul Claponului”sau la „Ghimpele”. Primele articole ale lui Caragiale de la „ Timpul”, „National-liberarii” si „ Liberalii ai conservatorii” nu au darul sa atraga atentia sefilor junimisti precum articolele lui Eminescu. Slavici, lucrând împreuna cu cei doi la ziar, ne-a lasat cele mai pretioase amintiri despre atmosfera redactionala si despre prietenia dintre Eminescu si Caragiale. Cu „Roma învinsa”, Caragiale patrunde la Junimea. Cu talentul sau scenic, a prezentat junimistilor piesa aproape jucata de el, mimând, gesticulând ai rostind apasat vorbele, dând întietate graiului vorbit asupra limbii literare. Cei trei pusesera la cale sa scrie si o „ Gramatica”, împartindu-ai rolurile, Eminescu- etimologia, Caragiale cu sintaxa si Slavici cu topica, proiect care nu s-a finalizat niciodata. Ca sa învete de la Eminescu, Caragiale juca rolul lui „gica-contra” tratând drept moftangii pe Kant ai pe Schopenhauer, ascultând pe Eminescu cu adevarate lectii de filozofie. Dupa ceasuri lungi în redactie ei se cautau si prin oras, izolându-se la nesfârsite taclale. Cei doi îsi câstigasera întietatea si la Junimea, unde, cu toate ca erau cei mai tineri, îsi câstigasera un adevarat prestigiu prin precizia si fermitatea vederilor critice. Eminescu se multumea cu încuviintarea lui Maiorescu ai se bucura de admiratia muta a lui Caragiale, „Las’ c-a tacut si hâtrul de Caragiale!” Slavici ne spune ca „era o placere nu numai pentru dânsii ci si pentru oricine care vedea cum petrec împreuna.”

La ziarul ,,Timpul”, Caragiale tragea mâta de coada, lasând beleaua mai mult pe Eminescu si Slavici.

Dupa ce a participat câtva timp la sedintele Junimii din Bucuresti, îsi schimba atitudinea dintrodata si-l ataca si pe Titu Maiorescu, care l-a primit în casa lui si l-a publicat în revista. Tine conferinae împotriva-i, desi mai târziu l-a lingusit prin telegrame. Marele critic l-a calificat ,,canalie” si n-a mai vrut sa aiba cu el decât relatii,, literare”.

Caragiale era un,,graeculus” înfigaret si foarte agil. Observând ca nu-i poate întrece pe Eminescu în poezie si pe Slavici în proza, el se axeaza pe comedie, continuând pe Alecsandri, sfatuit si de Eminescu, care vazuse în el un bun comediant. ,,Junele pesimist, sceptic si cinic”-cum îl caracterizase Eminescu, se desfasura în voie. Lipsit de scrupule, persiflant, darâmator de valori, indiferent la morala, zeflemist, negativist din principiu, polemist redutabil, încrezut peste masura în puterile lui, Caragiale nu se putea sa nu intre într-un conflict iremediabil cu Eminescu, om de alta talie etica ai artistica.

Primul conflict deschis cu Eminescu a fost atunci când Caragiale i-a sustras niste acte compromitatoare pentru Costake Roseti din sertarul ziarisului Eminescu si i le-a dat ,,andrisantului”. Dupa opt zile de absenta din redactie, Caragiale este numit inspector scolar cu 800 de lei pe luna de catre „andrisant”.

Colaborarea lui Caragiale la „Timpul” s-a prelungit din primavara anului 1878 pâna la mijlocul anului 1881, când a trebuit sa paraseasca redactia, silit din motive pe care numai el le cunoaste. Istoriografia literara ne vorbeste ai de ruptura prieteniei dintre ei, la mijloc fiind mai multe cauze, dar cea mai plauzibila ramâne femeia care juca un rol dublu pentru Eminescu, adica Veronica Micle. Pe Veronica Micle Caragiale o cunoscuse prin intermediul lui Eminescu cu ocazia vizitelor ei la Bucuresti. Femeia era frumoasa si atragea atentia barbatilor, mai ales lui Caragiale care era un amorez tip Rica Venturiano. Ocazia se iveste tocmai când Eminescu este în conflict cu Veronica. Numirea lui Caragiale ca revizor scolar pe judetele Neamt-Suceava în anul 1881 cade bine dramaturgului care-si gaseste consolare în casa femeii fie la Târgu-Neamt, fie la Iasi. Cei doi au întretinut si o corespondenta, dar Caragiale, fiind un om secret în materie de amor, a rupt scrisorile de la Veronica. Si nici Veronica nu le-a pastrat pe-ale lui. Daca le pastra poate posteritatea avea sa cunoasca mult mai multe taine din relatia lor.

Numit revizor scolar pe circumscriptia Neamt-Suceava, I. L. Caragiale o asalteaza pe Veronica Micle, cu atentiile lui de amorez si vestile sale proaste despre Mihai. Fostul prieten îl critica pe Mihai fata de ea tocmai în perioada când femeia trecea printr-o epoca de suparare cu poetul. Scipione Badescu îl pune în garda pe Eminescu despre legaturile lui Caragiale cu Veronica la Târgu-Neamt, legaturi fanteziste si exagerate de informator. Veronica l-a primit pe Caragiale în casa ei si l-a ascultat. L-a rândul ei, i-a destainuit si ea secretul despre ,,boala” lui, ,,pacat” pentru care Eminescu o iarta. Eminescu s-a manifestat de mai multe ori „într-un acces de gelozie!” fata de Caragiale.Se spune ca chiar ar fi vrut sa-l împuste cu un pistol pe care i-l fluturase pe la nas.

Nu l-a iertat însa niciodata pe Caragiale pentru comportarea sa si i-a cerut sa restituie scrisorile primite de la Veronica. O asemenea scena dura se întâmpla chiar într-una din sedinaele Junimii, în casa Kremnitzilor, de Craciun, când cei doi scriitori se cearta ca la usa cortului, ,,dimpotriva Eminescu si Caragiali certându-se unul cu altul”( Maiorescu).

Veronica nu era disponibila sa faca,, prostia” de a se îndragosti de Caragiale, Junimiasii, în frunte cu Titu Maiorescu, încurajau aceasta dihonie, pentru a-l desparti pe poet de femeia iubita, mai ales ca Eminescu îi propusese casatoria.

Titu Maiorescu merge mai departe si insinueaza o intriga specifica lui Caragiale cum ca dramaturgul ,,i-a însirat pe toti prietenii intimi ai d-nei Micle, printre care si el însusi”.

Duiliu Zamfirescu într-o scrisoare catre Titu Maiorescu îl caracteriza astfel pe Caragiale: Ce pacat ca nu se poate face nimic dintr-un asemenea om! Firea l-a înzestrat bine ai viata l-a tentat cu toate prefacatoriile si bunurile ei: a fost sarac, a fost bogat, a avut slujbe, le-a pierdut; o fi iubit probabil si o fi fost iubit, niciodata nu si-a uitat menirea, pe care cel ce l-a zamislit se pare ca i-a suflat-o la ureche, dupa ce l-a gatit, zicându-i, cu un picior în spate: „du-te sa fii trivial!”

La moartea poetului, printre necrologul lui Caragiale, strabate un sentiment de regret, un fel de mea culpa, pentru ce i-a facut poetului.

Cu toata bârfa lumii, Eminescu a fost alaturi de Veronica pâna la sfârsitul vietii. O fotografie, descoperita recent, îl arata pe Eminescu lânga femeia iubita iesind de la teatru, chiar cu un an înainte de a-si da obstescul sfârsit. Iar zeflemistul Caragiale în fata dueleaza cu actorul Stefan Iulian, departe de fostul sau prieten din tinerete.

27 februarie 2012

GHINIONUL DE A FI MOLDO-VALAH

On By nelursIn RomaniaLeave a comment

Viorel ROMAN

 

500 de ani au supravietuit moldo-valahi sub cea mai incompetenta administratie din lume, cea turco-fanariota, 50 de ani sub cea sovietica. Acuma ei sunt în Europa numai aparent, pentru ca noua statuie a lui Kemal Atataturk de pe Calea Victoriei si faptul ca în locul „Aeroflot”-ului rus s-a instalat la Bucuresti „Turkish Air” pe Magheru… sunt indicii mai sigure.

Moldo-valahii sunt în continuare provinciali turco-pravoslavnici, chiar daca bacsisul se cheama acuma comision si UE e Înalta Poarta. De la vladica la opinca nu s-a schimbat mai nimic. Vezi pe http://www.viorel-roman.ro (Scrisoarea deschisa adresata poporului român de arhimandritul Iustin Parvu) si pe http://www.badpolitics.ro (Lucian Croitoru: În România nu e capitalism, clicile antreprenori de carton-politicieni au acaparat economia).

Chiar si presedintii moldo-valahii au o soarta ca sub fanarioti. Ceausescu e lichidat, Iliescu a lichidat economia, Constantinescu s-a auto lichidat, Basescu resemnat îi pregateste pe Ungureanu & Tismaneanu cel Tânar sa-i convinga  pe naivi ca o forma fara fond, statul lui, o fictiune dependenta de FMI, e compatibil cu Europa. Cam cum au încercat si esuat sub sovietici si Ana Pauker & Tismaneanu cel Batrân.

Noua clasa politica imita numai establishment-ul din vest. Cutumele turco-fanariote sunt însa cât se poate de reale. Voda e deasupra legii si cu boierii cei mari decid totul în Consiliul Suprem de Aparare al ?arii.  Baronii locali, boierii mici si mazilitii îsi cumpara imunitatea cum pot si chiar trebuie sa suporte procese de coruptie, acum la moda.

Totul s-a privatizat, învatamântul, sanatatea, siguranta personala si armata. Cei care supravietuiesc cu câtiva euro pe zi sub administratia de la Bucuresti n-au încotro. Asa ca nu-i surprinzator ca milioane fug în UE. Oricum, din toate timpurile, numai în Europa s-au putut afirma Enescu, Brâncusi, Vlaicu, Vuia, Coanda, Cioran, Eliade etc. Putin probabil ca în cultura de anonimat de la Portile Orientului ar fi iesit din mediocritate.

La moldo-valahi nu exista o clasa de mijloc sau o burghezie nationala, ca în occident, ci numai intermediari, agenti, dealer, vatafi, interlopi, care cu totii sunt hotarâti sa distruga orice sansa de integrare reala în Europa, pentru ca ei nu au o religie, ci popi, care ierta mai mult decât pot ei fura. Zeci de miliarde de euro le stau la dispozitie de la UE ca sa modernizeze tara, dar ei nu le folosesc pentru ca ar trebui sa dea socoteala pentru ei.

Nu mai exista banci sau întreprinderi autohtone notabile, ci numa filiale a unor banci si companii straine. Totul depinde de buget si de sansa de a primi contracte privilegiate, bineînteles în cârdasie. Contractele, examenele, licentele, locurile de munca, aprobarile devin facile numai prin coruptie, influenta, spaga etc. Capitalism de cumetrie.

De la buget se fura usor, observa si arhimandritul Parvu: Slujbasii tarii, caftanitii vând la pret de piatra seaca si fier vechi bunurile realizate de tine, sub obladuirea sefilor lor, împart banii, apoi sunt judecati de ochii lumii si primesc pedepse cu suspendare, adica multumesc, la revedere, te chemam noi când avem nevoie de serviciile tale. Consilierul BNR, Croitoru e pe aceiasi linie: clicile antreprenorilor de carton ale politicienilor nu se îmbogatesc din riscurile pe care si le asuma pe bani proprii, ci din alocarile de la buget. Cei care platesc impozite si taxe au ghinionul de a fi moldo-valahi, români captivi.

 

Prof.Univ. Dr. Viorel ROMAN

http://www.viorel-roman.ro

Bremen

22 februarie 2012


 

DIMINEATA POETILOR

On By nelursIn literature, poetryLeave a comment

Elisabeta IOSIF

.

„Dimineata poetilor” – întâlnirea din ajunul Martisorului

   .

„În farâmiturile ramase dintr-un foarte îndepartat banchet al zeilor,

sarbatoarea este în acelasi timp punte, bucla si vârtej”

                                    Constantin Noica

    .

O sarbatoare a însemnat si aceasta reuniune a scriitorilor Filialei Bucuresti a Ligii Scriitorilor Români spre sfârsitul lunii februarie a acestui an, 2012, dupa o iarna viforoasa, nastrusnica, de numai trei saptamâni, într-o zi cu mult soare si de renastere a primaverii.

Snurul rosu-alb, considerat si o „funie a anului”, împletind cele doua anotimpuri, iarna-vara, simbolizeaza si traditiile Dochiei, belsugul si frumusetea, oferirea lui fiind un dar pentru sanatate

„Te leg prin alb, mereu, cu inocenta mea,/

Dezleg prin rosu, de deochi, mereu o stea,/

Pe fruntea ta. În Martie îti strâng din jur,/

Dorinta si ardoarea mea.

Si-a zilelor din snur…”

(Elisabeta Iosif).

.

„Primavara – ger si ghiocei/

zâmbet pe frunza verde/

abur în aer.

Muguri – geamat de muguri/

roua cu ochi luminosi/

berze pe ape”

(Viorel Gongu) .

 

Asadar, un dar si o sarbatoare a însemnat si recitalul poetilor bucuresteni prezenti la aceasta reuniune literara (Ana Maria Balas, Stefan Lucian Muresanu, Elis Râpeanu, Viorel Gongu, Elisabeta Iosif, Vasilica Ilie, Constantin Stroe), poeme onorate cu momente muzicale alcatuite de pianista-poeta, Maria Calleya.

 Aceasta „Dimineata a poetilor” este, de fapt, o continuitate a unui „Proiect cultural”, început în 2011 cu concursul Bibliotecii Municipale Sadoveanu din Bucuresti, a tinerilor si profesorilor Colegiului National de Muzica George Enescu, a studentilor Universitatii Hyperion si a revistei Art aut. În anul 2012 acest proiect – program se va dezvolta într-o manifestare culturala intitulata „Confluente”, dorindu-se o îmbinare a poeziei cu muzica si arta.

.

Elisabeta IOSIF

Presedinte LSR Bucuresti

26 februarie, 2011


 

CONFLICTUL DINTRE GENERATII

On By nelursIn EssaysLeave a comment

Elena BUICA

 

„Eheiii! Pe vremea mea, tinerii nu ridicau glas în fata parintilor. Ce ziceau ei, era sfânt. Ei hotarau soarta copiilor, chiar când si cu cine sa se casatoreasca. Nici dupa aceea tinerii nu ieseau din voia parintilor, îndeosebi nora trebuia sa fie supusa fara crâcnire. Nepotii erau smirna în fata bunicilor. Atunci de aceea era bine în lume.”

Asa îi mai auzi si astazi pe unii batrâni ai satelor, chiar daca în acea supusenie mocneau revolte neputincioase si dureri sugrumate în lacrimi. Dar generatia care a fost „supusa” atunci, devenind parinti si apoi bunici, a tinut si ea strânse haturile cât a putut, desi multe nu mai erau ca pe vremea lor si câte un vânt al schimbarii venea sa mai primeneasca lumea si atunci deplângeau si ei vremurile trecute.  Si tot asa de la generatie, la generatie.

În frageda tinerete, am rugat-o pe bunica sa îmi faca un costum de baie ca sa merg la mare. Desi bunica era o femeie cu orizonturi mai largi, s-a îngrozit la auzul acesei rugaminti. Cum adica? Pe vremea ei, doamnele care mergeau la mare foloseau rochii speciale pentru plajâ si baie, si eu sa ma expun mai mult goala? A intervenit mama în ajutorul meu, iar peste câtiva ani, mama, spre marea mirare a bunicii, se balacea si ea la mare în costum la fel de „golas” ca al meu, iar eu mergeam la nudism. La statiunea „2 Mai” era si nudism comun despre care îmi relatau prietene si eu ascultam cu urechile sfârâind de curiozitate, dar n-am gasit în mine puterea de a învinge pudoarea si sa ma duc în acel loc „rusinos”. Astazi costumele de baie sunt atât de sumare, încât, mai nu sunt si persoanele de seama mea murmura a nemultumire, iar nudismul îl poti vedea prea adesea la televizor, în reviste, în presa cotidiana, mai peste tot în România.

Ma aflam în comuna mea natala ca sa culeg date pentru monografia comunei. Mai multe persoane ma îndreptau spre un batrân care se apropia de 90 de ani, dar era înca „verde” si avea înca o buna memorie. Avusese mai multe „functii de conducere” în sat si era foarte înformat în multe aspecte ale vietii satului, ca o adevarata cronica vie. Înainte de a ajunge la el, oamenii îmi prezentau faptele si întâmplarile mai semnificative care îi conturau personalitatea. Asa este la sat. Când se vorbeste despre un om, i se face si o prezentare scurta, asa cum este perceput de fiecare. Este un fel de cimitirul vesel din Sapânta în editie orala, dar pentru toti oamenii – vii sau morti. De la unul-altul am aflat ca acest om a fost extrem de neînduplecat si drastic cu cei din jur, fie ai casei, fie ai satului. Nu admitea sa iasa nimeni din cuvântul lui. Sotia devenise un fel de sclava. Cu baiatul a avut conflicte care l-au determinat sa rupa relatiile în asa masura, încât, când acesta, neasteptat a trecut la cele vesnice, tata nu s-a dus sa-l vada, sa-i dea iertarea si sa îl duca pe ultimul drum. Acum, totul s-a schimbat. „Degeaba s-a tinut el tare si batos toata viata, dar uite ca acum n-are nici o putere asupra nepoatei care i-a schimbat traiul de pana acum, pe care l-a tocmit el cum a vrut”, mai adaugau satenii.

Cu inima cam îndoita, m-am dus la curtea omului mânata de nevoia documentarii. De departe, am auzit la început niste bubuituri. Am deslusit apoi ca tocmai la casa la care mergeam erau în functiune niste boxe care emiteau muzica încât vibra aerul pâna la distante mari. Când am ajuns acolo, am strigat la poarta, dar nu era posibil sa fiu auzita. Din întâmplare a iesit din casa o tânara, cred ca era sub 18 ani. Era îmbracata ca pentru plaja, cu pantecele gol, cu o bluza gen sutien sumar si cu o fusta doar de câtiva centimetri. Parul cret, latos si îmbâcsit, si fel de fel de zorzoane care subliniau farduri grele pe fata si unghii colorate mai mult în negru, iar în picioare niste pantofi cu vârfuri lungi, aproape înca odata cât pantoful. S-a apropiat de poarta cu importanta si cu miscari odulatorii ale corpului si m-a întrebat ce doresc. Dupa ce i-am spus, îmi lasa impresia ca nu a înteles. Era atenta la un grup de baieti de seama ei adunati în fata portii de peste drum cu care comunica din privire. Într-un târziu a înteles si si-a chemat bunicul. A aparut din fundul curtii, de la treaba, ca într-un tablou al taranului de altadata. Descult, cu picioarele prafuite si crapate, cu un strat de pamânt sub unghii si îmbracat în straiele din timpul sau. L-a început nu s-a aratat prea încântat de întâlnirea cu mine. Am intrat în curte numai la rugamintea mea si dupa un timp mi-a dat un scaun sa stau. Au scazut si decibelii muzicii. Treptat-treptat i s-a dezlegat limba si a început sa arate interes din ce în ce mai mult. Se desprindea vioiciunea mintii, capacitatea de a întelege faptele de viata si de a le înmagazina. Din spusele lui, din gesturi si din aerul ce-l afisa, iesa în evidenta portretul omului strasnic pe care îl descriau satenii. Încercam atunci sa strabat cu ochii mintii, cum a fost posibil ca încercarile satenilor, ale sotiei, ale baiatului sa nu poata clinti nimic din ordinea si vrerea stabilita de el, iar aceasta nepoata impusese sub ochii lui o lume atât de diferitî, o lume din care el nu a mai putut clinti nimic. Am înteles ca în spatele nepoatei mai stateau înca multe alte schimbari în scena vietii lui. Mi se parea ca citesc în ochii lui regretul de a renunta la ceea ce-si dorise din totdeauna, acea viata linistita pe care o dau lucrurile hotarâte odata pentru totdeauna, renuntarea la viata taranilor de demult care inspira stabilitate, echilibru si luarea lucrurilor în serios, cu reguli de buna purtare care formeaza un cod de simplificare a vietii si de la care nu sunt îngaduite abateri. Ciocnirea dintre ordinea familiei asa cum o impusese el si cea care plutea în aer impusa de nepoata si de noutatile timpului prezent, lui i se parea prea dureroasa si prea nedreapta.

Totusi, nepoata asta nastrusnica, l-a învatat ceva. L-a învatat lectia blândetii rabdatoare. L-a facut sa înteleaga mai usor ca, mai ales în ultima vreme, s-a produs o adevarata avarie sociala, care încetul cu încetul a distrus un întreg mecanism, înlocuindu-l cu ceea ce el acum deslusea pe îndelete. L-a învatat sa renunte la „asa am pomenit”, cuvinte în care emanciparea se zbatea osândita pe veci la neîmplinire.

Acum batrânul reevalueaza fapte si gânduri din trecut cu oarecare naduf – caci accesul spre sine însuti nu este întotdeauna lesnicios – ramând adesea cu ochii atintiti în adancimea timpului în care oameni, fapte si obiecte renasc într-un alt chip.

La urmatoarea vizita în comuna am aflat ca nepoata s-a maritat si ca a devenit o familista asezata în noile rosturi de viata, iar bunicul reaseaza si acum parerile despre lume dupa alte rânduieli mai noi, desi traieste puternic nostalgia vremurilor de altaadata, murmurând pentru sine: „eh, pe vremea mea, era altfel”.

 

Elena BUICA

Toronto, Canada

20 februarie 2012

DANAELA SI IZVORUL IUBIRII

On By nelursIn Life and HealthLeave a comment

George ROCA

 

Danaela, este un nume sonor cu care m-am întâlnit în urma cu câteva luni la o lansare de carte care a avut loc în Bucuresti. În spatele acestuia statea o doamna blonda cu niste ochi mari caprui-aurii, de-o expresivitate extraordinara, niste ochi care vorbesc, emana caldura si multa liniste sufleteasca. La început am crezut ca „Danaela” se identifica cu Danaidele, una dintre cele cincizeci de fiice a miticului Danaus… Cine stie! Sau putea fi o derivatie de la la „danaos” sau „greci” pe limba noastra, caci îmi umbla prin minte aforismul emis de Virgiliu „Timeo Danaos et dona ferentes”, adica „Fereste-te de greci char si atunci când îti fac daruri!”. Si culmea, Danaela mi-a facut cadou… o carte. Având-o în mâna am privit-o cu scepticism, crezând ca o fi vreo carte de proza „dulceaga” a unui novice, sau de poezii, asa cum scrie „tot românul care s-a nascut poet”! Purta titlul „Izvorul iubirii”. Am luat-o, i-am multumit politicos autoarei, si am îndesat-o în geanta mea de voiaj alaturi de alte „trofee” agonisite la întâlnirea cu alti oameni de litere prezenti la eveniment. Apoi am uitat de ea… adica de carte.

Vacanta s-a terminat si m-am întors în Tara Cangurului cu o valiza ticsita de carti. Printre acestea si volumul cadorisit de Danaela. Si totusi, acesta mi-a atras atentia în mod deosebit. De ce? In primul rând grafica enigmatica a copertei. Apoi, deschizându-l… am simtit din prima fraza citita un fel de mesaj, o stare de bine. Am rasfoit cartea în graba si am constatat ca si celelate crâmpeie citite erau placute ochiului si mintii. Apoi am pus-o de-o parte… Aveam alte treburi urgente de rezolvat în acel moment. Dar totusi rândurile linistitoare din cartea Danaelei mi-au ramas în memorie. Devenisem curios, ba chiar interesat sa o citesc. Si astfel am trecut la o lectura mai profunda a volumului „Izvorul iubirii”… Pe parcursul lui am înteles multe. Mi-a placut, m-a linistit, aidoma unui medicament recomandat împotriva stresului.

Am luat legatura cu autoarea prin reteaua electronica a internetului si în scurt timp am aflat mai multe despre „Danaela”. De fapt o cheama Daniela Dumitru, este nascuta în Cetatea de Scaun a lui Stefan cel Mare, într-o zi de duminica, pe data de 5 ianuarie 19… În prezent locuieste în Bucuresti. Danaela este un pseudonim, de fapt un nume de maestru. Ce fel de maestru? Raspuns: Maestru Reiki! Ce este „reiki”? O practica spiritual de origine asiatica, ce-si trage seva din Japonia. Povestea „reiki-ului” e simpla! În 1922, calugarul budist japonez Mikao Usui s-a aflat pentru o perioada de 21 de zile într-un câmp de antrenament meditativ pe muntele Kurama. Acolo, calugarul a urcat pe vârful acestuia, la locul numit Osugi Gongen, unde prin meditatie, post, cântari si rugaciuni a primit energia vindecatoare Reiki. Muntele Kurama poate fi localizat în partea de nord-vest a orasului Kyoto. În prezent este declarat „munte sacru si tezaur national al Japoniei”. Usui s-a mutat mai apoi la Tokyo unde a pus în practica aceasta disciplina spirituala pe care avusese norocul sa o aprofundeze pe vârful muntelui si care zice-se, îi intrase în organism prin chakra mintii. A înfiintat „Usui Reiki Ry?h? Gakkai”, care în limba madarina înseamna „Societatea de terapie energetica spirituala Usui”, cu scopul de a vindeca prin Reiki o masa cât mai mare de oameni. Interesant si enigmatic este faptul ca Mikao Usui a murit în urma unui atac de cord pe 9 martie 1926, atunci când propovaduia Reiki unor discipoli din orasul Fukuyama. Abia trecuse de 60 de ani, respectiv la numai patru ani dupa ce fusese „iluminat” si dotat de divinitate cu puterea vindecatoare… A ramas consemnat pe piatra funerara a magistrului faptul ca pe parcursul vietii a dezvaluit metoda sa la peste doua mii de discipoli, dintre care 16 s-au înaltat la cel mai înalt nivel numit „Shinpiden”, sau învatator-maestru. Si astfel terapia energetica Reiki, a început sa fie cunoscuta si s-a extins pe tot pamântul fiind aprofundata si de cultura occidentala. Dupa 1989, a penetrat si la noi în tara, devenind destul de populara si interesând foarte multi oameni. Dintre acestia au început sa se evidentieze si câtiva maestri. Unul dintre ei… este si doamna Daniela Dumitriu a.c.a. Danaela! Din 2005 este Maestru Reiki si Karuna cu diploma înregistrata. A predat cursuri de Reiki la Constanta, Craiova, Brasov, Târgoviste, Galati si Bucuresti. N-am sa intru în alte amanunte despre aceasta disciplina si istoria ei deoarece nu stiu nici eu prea multe. Mi-am însusit unele cunostinte de pe internet. Am facut aceasta digresiune pentru a o întelege mai bine pe autoarea carti pe care doresc sa o prezint. Mentionez ca „Izvorul iubirii” este a doua carte a Danaelei, prima, numindu-se chiar „Reiki – Jurnalul unui maestru”.

Dar sa ne reîntoarcem la cartea noastra… „Izvorul inimii”, o carte de suflet si inima, aparuta în luna aprilie 2011 la Editura „Sarbatoare Publications” din Sydney, Australia. Pe parcusul celor 140 de pagini vom descoperi povestiri interesante, pilduitoare, Cartea începe cu doua motto-uri, dintre care unul mi-a atras atentia în mod deosebit: „Religia Iubirii nu are legi, doar pe Dumnezeu! Toti murim pâna la urma. Dar pe cale, fii atent Sa nu ranesti inima vreunui om. Nu te teme de moartea a ceea ce este cunoscut! Sa mori pentru ceea ce este efemer si vei deveni etern!” (Rumi*)

Volumul este segmentat în sapte capitole, cuprinzânt fiecare o serie de povestiri fantastice. Voi încerca sa le fac o mica prezentare. Desigur ca pe parcursul timpului acestea vor fi publicate în diferite reviste virtuale si pe hârtie cu care autoarea colaboreaza.

Capitolul întâi poarta numele „Povestea începuturilor”. Acesta prezinta povestirile: „Nascuta din vis”, „Adieri tacute”, „Ruga”, „Ea, Luna si Magul” si „Coronita de Sânziene”.

Capitolul al doilea se numeste „Povesti din povesti” si cuprinde doar 3 naratiuni: „De ce exist”, „Pasarea Paradisului”, „Iubirea ca o mântuire”.

Urmatorul, cel de al treilea capitol are ca titlu „Deslusirea tacerilor din flacara” si este compus din 11 povestiri: „Flacara unei lumânari”, „Te chem”, „Doar un fir”, „Absent”, „Respect si adorare”, „A trai”, „Minunea”, „Într-o primavara”, „Cânt de tei sub ploaie de stele”, „O picatura de mare, un fir de nisip”, „Tacerea iubirii”.

Capitolul patru este numit „Focul sacru al iubirii” si contine: „Transformarea”, „Umbra de îndoiala si jocul iubirii”, „Devenind FEMEIE”, „Struna iubirii”, „Mi-e dor de jarul din mine”, „Chipul iubirii”, „Împlinire si soapte”, „Sa crezi în puterea iubirii”, „Focul iubirii si cerul”, „Chipul iubirii” si „Calea timpului”. Interesant este faptul ca cele 11 subtitluri nu apar la începutul fiecarei povestiri… Am crezut ca este o greseala. De fapt sunt în total 18 subsegmente, unele dintre ele apartinând aceleiasi povestiri… Constructia si succesiunea acestora este foarte interesanta… Formând parca un tot unitar, cu aspect de singura povestire, ti se creeaza totusi senzatia ca parcurgi poezii fara rima sau o creatie lirica în proza de sine statatoare. Pauzele dintre povestiri par a avea menirea de respiro si meditatie. Acest capitol, dupa cum mi-a consemnat autoarea: „Marcheaza mijlocul cerului interior al fiecaruia. Este iubirea ca împlinire umana în care descoperi divinul din celalalt. Fara aceasta trecerea pe pamânt este zadarnica. Este Tetragrama Vietii”.

Capitolul cinci, „Sunt duh din Duhul povestilor”, revine la normal având subtitluri bine delimitate: „Sufletul pereche”, „Amintiri stelare în acum”, „Inorogii”, „Fragilitatea gingasiei”, „Durerea alunga eternitatea”, „Povestea unei povesti”.

Capitolul sase, intitulat „Sarpele de arama” prezinta sapte povestiri: „Luna albastra, revelionul si sufletul”, „Descântul Îngerului Pamântului”, „Cântul marii – unic cânt al abisului”, „Icoana surâsului”, „Focul florii”, „Suflet de primavara într-un copil cuminte”, „Crucea florii de liliac”.

Si în sfârsit, ultimul capitol numit arhaic „Supt semnul SÂNZIENEI”, încheie seria de povestiri prin prezenta a 15 titluri: „Timpul”, „Clipa gând”, „Cuvântul”, „Împlinirea tacerii”, „Iubirea”, „Joaca”, „Sunt doar ploaia”, „Rostiri”, „Sunt azi din ieri”, „Iertarea”, „Îmbratisare”, „Sacralitate”, „A darui”, „Împlinire”, „Eternul feminin”. Sunt mesaje-povestiri de o… frumusete aleasa, având parca menirea sa te faca sa ramâi alert si sa îti para rau ca se termina cartea.

Consider ca volumul „Izvorul iubirii” este o carte care place cititorului, o carte care linisteste creierul si încânta ochiul prin continutul ei. Dupa cum ne spune Danaela în una din corespondentele sale „Cunoasterea îti da putere, care corupe pe unii. Nu ei devin puternici ci…  sunt dominati de acea putere… a Simbolurilor, a Textelor… a informatiei (cum circula ca denumire acum). Si se ajunge ca Puterea sa devina fapta a omului nu Fapta a lui Dumnezeu prin om. De asta multi care au primit initiere stau acum deoparte. Nu mai vor sa-si faca nici autotratament, nu mai vor sa auda de Reiki sau orice alta practica. Cred ca au ajuns la limita puterii lor. Asta este adevarat pentru ca nu au învatat sa se predea unicei Puteri: lui DUMNEZEU, lui IISUS, FECIOAREI.  Nestiinta, teama… toate teoriile si bau-baurile de care am avut parte pâna acum vin în contradictie la nivel de subconstient, uneori si sufleteste cu dorinta inimii, unica dorinta care stie simti ADEVARUL”.

Într-o alta corespondenta electronica autoarea se confeseaza: „Asa cum reise din primul capitol al cartii IZVORUL IUBIRII, am avut o copilarie de exceptie. Am avut o viata frumoasa dar si teribila. Am învatat si stiu ca sunt un bun profesor pentru elevii mei. Am predat cursuri de Reiki la Constanta, Craiova, Brasov, Târgoviste, Galati si evident la Bucuresti. Elevi am în toata tara. Fiecare maestru are TIMPUL lui. Acum, stiu ca va trebui sa fac un efort si sa ies din izolarea mea. Mai am doua carti (cel putin!) pe care musai sa le termin. Va asigur ca sunt scrierile mele, trairile mele, ideile mele. Cei care ma cunosc, ma RE.Cunosc în scrieri, iar cei care ma citesc, ma RE.Cunosc atunci când ne cunoastem live. Poate parea hazardat, dar în lumea asta a realitatii simturilor, sa scrii despre creatie ca despre o constiinta unica, sa scrii cu admiratie, poate fi frumos. Dar… de neacceptat pentru unii, care vad doar urâtul existentei proprii în care se zbuciuma dorindu-si si public asta. Ceea ce s-a scris despre «curatul» din scrierile mele, mi se pare extraordinar de bine punctat, este ca o pecete în care îmi regasesc si lacramioarele si… inorogii dar si sufletul frumos al omului. Cred în iubirea oamenilor si în imensa lor frumusete. Cred în bunatatea lor…”  

Sa-l lasam pe domnului Octavian Sarbatoare, editorul cartii, sa aiba ultimul cuvânt. El este cel mai în masura de a prezenta aceasta frumoasa lucrare: „Cartea Danaelei «Izvorul iubirii» poate în egala masura purta titlul «Evanghelia iubirii». Este o chintesenta a iubirii de Dumnezeu si de oameni, de întreaga Creatie, reeditare a periplului perechii celeste coborâta pe pamânt pentru a învata oamenii iubirea divina. Lectura cartii va va purta pasii în lumea mirifica a împlinirii iubirii. Dupa framântari si cautari vom gasi raspunsul în Dumezeu, unde se alfa IZVORUL IUBIRII”

—————————————-

* Rumi, (asa cum a fost cunoscut în lumea engleza), a fost un poet persan, teolog, jurist si mistic sufist care a trait în secolul al XIII-lea. A fost cunoscut în lumea islamica sub numele întreg, Jalal ad-Din Muhammad Balkhi.

 

George ROCA

Rexlibirs Media Group

Sydney, Australia

15 februarie 2012

 

MAI ESTE NEVOIE DE MISCARE SINDICALA, ÎN ROMÂNIA ANULUI 2012?

On By nelursIn Culture, EssaysLeave a comment

prof. dr. Adrian Botez

..Auzim, nu de azi, nu de ieri, ci de câtiva ani încoace: „Si sindicatele astea…Ce dracu’ fac ele, pentru bietul om? NIMIC! Ar trebui desfiintate – n-are rost sa platim cotizatie, DEGEABA!!!”

…Stim de ce si de unde vin aceste fraze. Stim si cât de mult adevar (aparent/instigat sau nu) contin ele.

Aceste fraze provin:

1-pe de o parte, dintr-o realitate si dintr-o experienta adevarata si teribil de amara: sindicatele (mai ales cele din învatamânt!) TRADEAZA (în majoritatea lor!), pe toti cei care nu doar ca „platesc cotizatie”, ci investesc, în sindicat, ÎNCREDERE ! Încrederea ca liderul de sindicat va lua apararea bietului angajat, în fata vulpilor si vulturilor din patronat – dar si a dictatorilor violent-abuzivi, din zona bugetarilor /sectorul „de stat”. Multi lideri sindicali s-au îmbogatit malonest, peste orice masura si rusine (prin frauda clara, fizica si morala!), au intrat în politica, s-au aliat cu dusmanul, ajungând prim-ministri si uitând (ca de moarte!) de „originea” lor sindicala etc. – pe spinarea si împotriva înselatului om al muncii. Încrederea este foarte greu de capatat…daramite de…re-capatat, când omul, bietul om care munceste cinstit si vrea, NUMAI, sa nu fie pacalit si batjocorit si distrus („pentru un om mort, asteapta, la poarta uzinei, 300 de oamenii care vor sa traiasca”!), ajunge sa „sufle si-n iaurt” si nu mai vrea sa auda de „lupta sindicala”: ori cade la „mica întelegere” cu patronul sau cu „seful” de la „stat” (mituind, lingusind, tradând… – …si el, dupa modelul liderului, nu?…), ori începe o lupta surda si periculoasa, anarhica, de „vigilantes” sau de „franctiror” – ceea ce poate duce pâna la crima si anarhie sociala. Si nici macar „serviciile” (secrete, se-ntelege!) nu sunt în stare sa monitorizeze astfel de nemultumiri aleatorii, dispersive, browniene…

Sindicatele, cu tot cu liderii lor compromisi, parca au cazut „în adormire”, ca masonii… – numai ca masonii „adormiti” sunt ca agentii secreti: când se trezesc, au capatat puteri proaspete, pentru misiuni letale!;

2-pe de alta parte, dintr-o dorinta diabolica a presedintelui Basescu, de a compromite si, deci, distruge – definitiv si irevocabil! – influenta sindicala, prin care se realizeaza cea mai temuta arma, pentru capitalistii „cimpanzeici” (de fapt, niste mârlani cu mamaliga-ntre dinti, acum ajunsi, prin jaf naucitor, „stapâni” de vile, elicoptere si de pipite si de …„jakuzzi”, niste ciocoi ordinari, cu aere de…”internationalisti” mafioti!) si pentru conducatorii (de institutii de stat) cu apucaturi tiranic-totalitariste: SOLIDARITATEA UMANA!

…Dar nici patronii, nici directorii, nici presedintele (dublu!) ales, Traian Basescu – nu-si dau seama ca…”danseaza peste vulcani”: „lupta sindicala” este singura care ordoneaza fortele nemultumirii umane muncitor-profesionale, singura care poate produce previzibilitate, în desfasurarea luptei! Deci, se evita atât anarhia, cât si, chiar, instabilitatea politica (loviturile de stat…a se vedea, în acest sens, cazul Armatei – iar cazul locotenentului Alexandru Gheorghe este simptomatic, pentru ceea ce dezvoltam noi, aici: daca nu se vor „democratiza”, nu „stil C.A.D.A.”, neaparat – dar, macar, cât de cât, structurile întepenite ale Armatei – se risca intrarea „în vrie” periculoasa: tot mai multi militari, nemultumiti de taierea pensiilor, dar si de ramânerea în tiparele „executiei oarbe” a actului militar, se vor razvrati împotriva acestei situatii de tolerare, vetusta, a statutului de „faptura decerebrata”, de marioneta, de „unealta distructiva”/”terminator”/zombi”, al militarului…ceea ce produce efecte negative grave, cu reverberatii chiar la „vârf”: a se vedea multiplele cazuri de implicare a Armatei, în diversele lovituri de stat, din lumea a treia, respectiv aparitia formelor de conducere statala prin „junta militara”…dar si cazuri multiple de tentative de preluare a puterii de stat, în SUA…aliante contra firii, între Armata si Mafie, precum în cazurile J.F.K. sau George Bush junior, din 11 septembrie 2001… – …si nu numai!).

…Astazi, situatia miscarii sindicale, ca necesitate de SOLIDARITATE si de SECURITATE (colectiva si personala!), s-a complicat infinit, fata de veacul trecut, ba chiar si fata de timpul ante-1989: fiinta umana nu doar ca se dovedeste mult mai vulnerabila si mai friabila (teribil de nesigura pe sansa continuitatii existentei terestre, nu doar din punct de vedere religios, ci si…biologic, prin generatii ulterioare!), dar si mai…isterica/isterizata! De „rezonanta Schumann”, de zvonistica apocaliptica (cu „dovezi”/”argumente irefutabile”, în cutremure, inundatii, radiatii solare etc. etc.! – …evident, si Biserica Crestina – în primul rând EA! – are partea ei de vina, pentru acest proces accelerat de „parasire de sine – spre vidarea de sine”, de „uscaciune” întru egoism si degenerescenta spirituala, de „deraiere” de pe traiectul existentialo-spiritual corect, a umanitatii terestre!), de alimentatia tot mai periculoasa, de boli tot mai multe, diverse si ciudate (se arata, cu degetul – deocamdata! – …tot mai mult, spre laboratoarele „savantilor dementi”, dar si la/spre „complotul planetar”, de reducere a populatiei terestre, de la 7 miliarde la …260 de milioane!), de somaj (razboiul economic!), dar si de amenintarile, tot mai brutale, ale razboiului clasic-conventional (a se vedea cazurile Iraq, Afghanistan, acum si Iranul blocheaza strâmtoarea Ormuz, exasperat de embargou si de pretentiile hegemonice ale Israelului, cu „lacheu”-SUA!)…Ba, acum s-a creat si alta situatie aberanta, mult mai alarmant-isterizanta chiar decât…A.C.T.A.: „terorismul la domiciliu” – dreptul SUA de a declara (si aresta, PE LOC!), drept „terorist”, în orice punct de pe glob, pe…”ORICE SUSPECT”!!! Deci, se întrevede cea mai severa (din istoria moderna!) restrângere a intimitatii umane, a „drepturilor omului”, atât de clamate, în timpul revolutiilor „illuminati”, din veacul al XVIII-lea…!!!

Cum raspunde societatea, omului acestuia ajuns în faza ultima a isteriei/isterizarii, aproape…”cu clabuci la gura”? În niciun fel, deocamdata – sau, mai rau: prin desfiintarea miscarii sindicale – ultimul refugiu (laic!) al omului singur si isterizat de socio-existenta.

Cu toate ca, azi ca si ieri, pericolele disparitiei, prin „comploturile dementei terestre”, sunt nu doar uriase, neschimbate – ci si mult mai evidente si probabile.

„În 1989 s-a prabusit nu doar statul redistributiv al „bunastarii“ – ocarît sub numele de „socialism de stat“, dar fiind de fapt capitalism de stat –, ci si sta­tul social-democrat occidental al „bunastarii“, bazat pe capitalul privat-corporatist. S-a prabusit atît dictatura „bunastarii“, cît si democratia „bunastarii“. S-a terminat cu lumea calduta a pacii de clasa obtinute prin forta si compro­mis. S-a terminat si cu lumea revoltei domesticite prin tinerea în frîu a inegalitatii si prin cooptarea graduala. Miscarea grevista înabusita a muncitori­lor polonezi a împins Solidaritatea spre compromis, iar reprimarea miscarii grevis­te a minerilor britanici a facut acelasi lucru cu Partidul Laburist. O data cu neoconservatorismul/neoliberalismul a fost suprimata pîna si alternativa reformista, iar moartea politica a blocului sovietic a deschis posibilitatea ca, prin slabirea statului, marele capital sa preia nemijlocit puterea. S-a înfaptuit astfel globalizarea capitalista, care – trecînd pe deasupra granitelor sta­telor-natiune social-democrate ale bunastarii – a raspîndit, de data asta fara interventia de trupe colonizatoare, capitalismul liberal si, de asemenea, revo­lutia telecomunicarii, a industriei spectacolului si a informaticii ultramoderne (…).

Se pare însa ca altceva arata indexul nivelului de dezvoltare (human deve­lop­ment index) întocmit de Programul de Dezvoltare al ONU (PNUD), care, în afara de încasarile în bani gheata, mai masoara si lucruri precum mortalitatea infantila, alfabetizarea, egalitatea dintre sexe etc. (La asta se adauga ca, între 1989 si 2000, în fostul bloc estic a scazut chiar si nivelul de trai ma­surat în mod traditional, iar salariul real al muncitorilor din industrie, transporturi si comerts-a diminuat pîna si în Statele Unite.) Centre For Economic and Policy Research [Centrul de Cercetari Economice si Strategice] de la Wa­shing­­ton a demonstrat pe baza indexului PNUD ca dezvoltarea a sca­zut în perioada 1980–2000 a globalizarii. Se pare ca, înainte de 1980, sca­de­­rea mortalitatii infantile si raspîndirea scolarizarii în tarile mediu dezvoltate si în cele sarace au fost mai rapide (Jonathan Steele, The Guardian, 3 au­gust 2001). Ast­fel de date pot fi citate si pentru alte periodizari, vasazica nu e de gasit ni­caieri utopia care, cica, ar face inutile organizatiile muncitoresti bazate pe lupta de clasa. În acelasi timp însa, nu sînt de gasit nici instrumentele institutionale care sa echilibreze, macar în cadrul sistemului însusi, pendularile si crizele ciclice ale economiei mondiale.

Prabusirea „socialismului real si existent“ (a capitalismului de stat însotit de dictatura) („the collapse of communism“) si constituirea hegemoniei neolibe­rale au avut consecinte neprevazute a caror analiza, în esenta, se lasa înca asteptata (desi exista exceptii)”- cf. G. M. Tamas, Chestiunea sindicala în secolul al XXI-lea, în CRITICATAC, din 2 mai 2011 – traducere de Al. Polgár.

Cei care, printr-o obtuzitate si mancurtizare cu „indice crescut”, mai dondanesc, si azi, despre pericolul „comunismului”, prin lecturarea batrânului evreu Karl Marx (confundând „izvorul” socialist, cu monstrul/”mutantul genetic” bolsevic!) – nu sunt decât niste sfertodocti, care n-au vazut, în viata lor, „Das Kapital” – ori traiesc…în nori! Pericolele „brutarilor undersellers”, care „vând, fara exceptie, o pâine falsificata cu un amestec de piatra acra, sapun, cenusa, var, ipsos de Derbyshire si alte ingrediente asemanatoare” – se traduc, azi, prin e-urile cancerigene si modificarile genetice ale alimentelor (de origine vegetala si animala) „generalizate”! Pentru ca noi, cei lipsiti de aparare, „turma umana”, suntem, azi, nu doar ¾ din populatia afectata negativ…ci 99% !!! – iar „ei”, adica „stapânii dementi ai Terrei”, sunt mai putin de 1%, sunt singurii care-si rezerva dreptul la o hrana „hranitoare si de sanatoasa”! …sa zicem: pentru ca, în definitiv, într-o lume unde crima s-a mondializat/generalizat, si hrana a fost otravita înca „de la surse/izvoare”! Nu poate disparea Terra, iar „stapânii” sa „pluteasca”, lejer si fara griji, în spatiul interstelar…!!!

„La Londra (n.n.: secol al XIX-lea!) exista doua feluri de brutari, anume <<full princed>>, cei care vând pâinea la valoarea ei integrala, si <<undersellers>>, cei care o vând sub aceasta valoare. Ultima categorie formeaza mai mult de ¾ din numarul total al brutarilor (…). Acesti <<undersellers>> vând, fara exceptie, o pâine falsificata cu un amestec de piatra acra, sapun, cenusa, var, ipsos de Derbyshire si alte ingrediente asemanatoare, tot atât de placute, de hranitoare si de sanatoase (…). Este notoriu ca pâinea fabricata cu aceste amestecuri SE FACE SPECIAL PENTRU ACEST SOI DE CLIENTI!” – cf. Karl Marx, Das Kapital, Ed. pentru Literatura Politica, 1953, vol. I, p. 203.

Da, „soiul” fraieritilor si batjocoritilor (de catre pseudo-elitele terestro-luciferice!), pentru ca sunt…SINGURII NE-PARAZITI, SINGURII CREATORI DE VALOARE AUTENTICA, AI TERREI!!!

…În definitiv, nu avem dreptul la uitare si incorectitudine: SOCIALISMUL (iar nu …”comunismo-bolsevismul”!) are, si el, martirii sai, care ne-au adus, prin lupta si sângele lor jertfelnic, drepturi de care azi ne bucuram, dar uitam (premeditat ori ba!) cui suntem datori, moral! De pilda, lupta lor/socialistilor, pentru a înlocui abrutizantele 16 ore de munca pe zi – cu cele 8 ore de munca productiva (rezonabile!)! – …iar în învatamânt, trebuie sa ne strângem, umar lânga umar, cu înversunare, pentru a ne apara norma de 16 ore (pe saptamâna), în fata atacului turbat al „mossadistului” premier…”raz(va)nit” – care vrea sa-i tina pe profesori, în scoala, ca pe câmp, 8 ore… – …ori ca au ce munci (ca ore cu elevii), ori ca nu au!!!

„În anul 1889, Congresul Internationalei Socialiste a decretat 1 maiZiua Internationala a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorata prin manifestatii muncitoresti. Cu timpul, 1 mai a devenit sarbatoarea muncii în majoritatea tarilor lumii, diversele manifestari capatând amploare pe masura ce autoritatile au convenit cu sindicatele ca aceasta zi sa fie libera (…). Reducerea normei orare zilnice de lucru sta la originea semnificatiei zilei de 1 mai, de sarbatoare internationala a lucratorilor. În anul 1872, circa 100 de mii de lucratori din New York, majoritatea din industria constructiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore.

Data de 1 mai apare, pentru prima data, în legatura cu întrunirea, din anul 1886, a Federatiei Sindicatelor din Statele Unite si Canadei (precursoarea Federatiei Americane a Muncii). George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor si Tâmplarilor a initiat introducerea unei rezolutii care stipula ca: „8 ore sa constituie ziua legala de munca de la, si dupa 1 mai 1886”, sugerându-se organizatiilor muncitoresti respectarea acesteia.

La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanti au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite. Însa, cea mai mare demonstratie a avut loc la Chicago, unde au marsaluit 90 de mii de demonstranti, din care aproximativ 40 de mii se aflau în greva. Rezultatul: circa 35 de mii de muncitori au câstigat dreptul la ziua de munca de 8 ore, fara reducerea salariului.

Dar, ziua de 1 mai a devenit cunoscuta pe întreg mapamondul în urma unor incidente violente, care au avut loc trei zile mai târziu, în Piata Heymarket din Chicago. Numarul grevistilor se ridicase la peste 65.000. În timpul unei demonstratii, o coloana de muncitori a plecat sa se alature unui protest al angajatilor de la întreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick”. Politia a intervenit, 4 protestatari au fost împuscati si multi altii au fost raniti” – cf. wikipedia.

…Cu siguranta, SOCIALISMUL NU ESTE SIGURA CALE DE A NEUTRALIZA BRUTALITATEA TROGLODITA A CAPITALISMULUI!!!

SOCIALISMUL NU ESTE “A TREIA CALE” (DE DEPARTE, NU ESTE NIMIC IDEAL, SOTERIOLOGIC SI MESIANIC, ÎN MISCAREA SOCIALISTA!) – SI NU POATE DEVENI, NICICÂND, O RELIGIE CU POTENTE SOTERIOLOGICE!!!

…DAR, CEL PUTIN, SOCIALISMUL OFERA, PRIN MISCAREA SINDICALA, CAI PRACTICE DE EVADARE DIN “MENGHINA” MANCURTIZANTA, EXTREM DE PERNICIOASA SI DISTRUCTIV-ANEANTIZATOARE (MORAL-SPIRITUAL SI FIZIC!), A CAPITALIMULUI CELUI “SUFOCANT DE DUH” AL VIETII – BIOLOGICE SI SPIRITUALE!!!

…Evident ca, daca ne vom complacea în stadiul de azi al miscarii sindicale (din învatamânt sau din oricare alt sector de activitate, de stat sau privat!), daca nu vom sti sa ne alegem liderii care sa fie alaturi de noi, iar nu alaturi de inamicii nostri sociali (crestinismul nu a reusit, deocamdata, sa amelioreze prea multe, în ce priveste realitatea “luptei de clasa”, între cei ce au prea mult si cei ce n-au de nici unele, între cei care huzuresc, nu pentru ca au merite de exceptie si produc ceva deosebit de folositor oamenilor, ci pentru ca stiu sa ne manevreze iluziile si buna-credinta ori naivitatea…) – atunci, însasi planeta Terra este în pericol!

… Iata ce zic (si nu sunt decât doua dintre cele mai cunoscute voci masonice mondiale!) aceste pseudo-elite luciferice (de care vorbeam mai sus): …“În scopul de a stabiliza populatia lumii, TREBUIE SA ELIMINAM 350.000 DE OAMENI PE ZI. Acesta este un lucru oribil pe care trebuie sa îl spun, dar este la fel de rau sa nu-l spun ” – cf. J. Y. Cousteau, 1991 –  explorator si reprezentant UNESCO. Sau: -“Astazi lumea are 6.8 miliarde de oameni. Si ar putea creste pâna la aproximativ noua miliarde. Acum, daca am face o treaba foarte eficienta cu noile vaccinuri, cu asistenta medicala, cu serviciile de sanatate si control al reproducerii, am putea reduce aceste cifre cu 10 sau chiar 15 la suta!” – zice însusi … BILL GATES !).

…Si sunt sute de astfel de voci „elitisto-terestro-luciferice”!

…Solutii pentru apararea noastra, în fata dementei „stiintifice”, din „Balamucul Mamonei”?!

Tot sociologul si politologul G. M. Tamas pare ca încearca a ne lumina ( fireste ca…relativ, pentru ca…”criza-i mare, Marine!”) – trecând prin „istoria tradarilor si esecurilor socio-democratiei” si…depasind-o, într-un registru extrem de lucid si de realist (pastrându-si, însa, scepticismul de rigoare!):

„Oricum ar sta lucrurile, social-democratia a esuat, iar partidele sale de odini­oara (mai ales în Germania si Anglia) impun obligativitatea capitalista a muncii prin mijloacele statului politienesc, prin suprimarea alocatiilor, prin programele de munca publica recompensate cu salarii ale foamei ce nu asigu­ra nici macar minimul de trai si prin celelalte tehnici deja binecunoscute. Idolul lor, Clinton, cu balivernele lui „social-democrate“, a fost executorul, mai necrutator chiar decît Reagan sau Mrs. Thatcher, al contrarevolutiei neoconservatoare/neoliberale silentioase a „demantelarii“. Dupa cum stim din cer­cetarile lui Loren Goldner, din 1973 nivelul de trai al clasei muncitoare americane a scazut cu 20%, iar saptamîna de munca s-a prelungit cu 10–20%. Între 1989 si 1993, venitul mediu pe familie a scazut cu 2.737 de dolari pe an (The Guardian, 20 februarie 1995). Cînd Clinton si-a preluat mandatul, 14,1 milioane de oameni beneficiau de alocatii; spre finele presedintiei sale au ramas doar 7,3 milioane (The Times, 4 august 1999). Cresterea productivitatii nu se datoreaza inovatiilor tehnologice, ci prelungirii zilei de munca, concediilor mai scurte si sarcinilor de munca din ce în ce mai dificile. (Despre întreaga problematica vezi: „The Retreat of Social De­mocracy: Re-imposition of Work…“ [Reculul democratiei sociale: reimpunerea muncii], Aufheben, nr. 8, toamna 1999.) În tot acest timp, doua mi­lioane de americani stau la racoare (vezi Loic Wacquant: Les prisons de la misère [Închisorile mizeriei], Paris, Ed. Raisons d’Agir, 1999). Iar în Anglia si alte locuri, salariul minim functioneaza ca prag de salarizare indirect. (…) Partidele odinioara social-democrate, devenite ale celei de „a treia cai“ si ale „noului centru“, atîta la sovinism, rasism si xenofobie împotriva imigrantilor si a refugiatilor (mai ales în Anglia lui „Tory“ Blair). Ele concediaza – în perfecta armonie cu colegii lor de dreapta – garantiile statului de drept (ha­beas corpus fiind deja ceva de domeniul trecutului), mîndria burgheziei liberale (inviolabilitatea vietii si a afacerilor private, toleranta, pluralismul, rezerva fata de cruzime; fara a mai vorbi de vir­tu­tile de odinioara ale burgheziei liberale, ironia si autoironia).

Logica ocnei e cea care domneste. În tara-model a lui „Tory“ Blair – care a pastrat toate legile, ordinele si masurile antisindicale, antimuncitoresti si antisociale ale Mrs. Thatcher – exigenta „înrolarii tuturor în cîmpul muncii“ înseamna ca nu se mai doreste ca din impozitele cetatenilor sau din veni­turile suplimentare sa se finanteze supravietuirea supusilor ce se afla în imposibilitatea de a-si purta singuri de grija, ca nu se vrea asigurarea libertatii si dem­nitatii întretinutilor, ca nu se tolereaza revoltele somerilor, ca toti sînt ferecati în obada muncii de sclav de rangul cel mai inferior, iar alocatiile se acorda doar cu conditia supravegherii permanente si a hartuirii neînce­tate. Iar cei împinsi astfel în bratele razvratirii fara forma si tinta (delincventa, drog, huliganism, distrugeri fara sens, societatea bandelor si razboirea dintre acestea, neonazism si integrism/fundamentalism ascetic) sînt asteptati de pus­carii – din ce în ce mai multe, din ce în ce mai mari, din ce în ce mai mo­der­ne si din ce în ce mai ucigatoare. Se desfiinteaza pîna si pomana aruncata din cînd în cînd radicalismului de stînga si apararii drepturilor minoritatilor, pîna acum tolerate undeva la marginea social-democratiei. O data cu in­dustrializarea învatamîntului superior s-a terminat si cu sansele subcultu­rilor, care, de bine, de rau, mai scoteau capul din cusca logicii muncii salariate. Integrarea peste tot în lume a sindicatelor în programele de îmbunatatire a calitatii produselor si de intensificare a productiei de marfuri transforma asociatiile înfiintate pentru a apara interesele muncitorilor în complicii spo­ririi intensitatii muncii (a se întelege: ai intensificarii exploatarii). Extinderea ideo­logica asupra proletariatului a asa-numitei etici „protestante“ a muncii (vezi Orbán: „ordine, munca, învatatura“ sau maresalul Pétain: „familie, mun­ca, patrie“, famille, travail, patrie) demonstreaza, chiar lasînd la o parte folosul imediat si evident al burgheziei si stabilitatea statului burghez bazat pe clase, dominatia crescînda a muncii alienate asupra vietii vii a oamenilor. Constatarea elementara conform careia cresterea intensitatii si a timpului muncii executate în folosul capitalului nu e spre folosul poporului pare ca e din ce în ce mai uitata de asa-numita „stînga moderata“ – de fostele partide social-democrate sau „comuniste“. În treacat fie spus, cultul bezme­tic al muncii goleste de continut pîna si privilegiile existente ale burgheziei. ?i sa nu uitam ca, într-o societate bazata pe clase, timpul liber al clasei domi­nante este temeiul si primul garant al culturii” – dupa care tot el, G. M. Tamas, afirma, cu ochii strâns mijiti, într-o privire deosebit de îngrijorata:

“Pîna acum, o viata demna de om era posibila numai în bresele capitalismului (sau, folosind expresia epicureilor, în intermundiile sale). Aceste brese se îngusteaza însa din ce în ce mai mult. Lichidarea contraputerii si a contraculturii miscarii muncitoresti social-democrate, desfiintarea statului social redistributiv-planificator („al bunastarii“) astupa bresele. Dispare si umanismul cetatenesc ce viza întreaga societate, iar locul lui e luat de îngrozitul egoism de clasa burghez, agresiv si regresiv. Cuvîntul de ordine al burgheziei nu mai este „unificarea intereselor“, „extinderea dreptului“ si „purtarea în comun a poverilor publice“, cum se întîmpla înca în cazul precursorilor lor liberali din secolul al XIX-lea, si nici „razboiul împotriva saraciei“ (war on want), cum se spunea în penultimul sfert al secolului XX, ci lupta împotriva „de­pendentei de alocatii“ (benefit dependency), împotriva „traiului pe degeaba“, deci nu împotriva saraciei, ci împotriva saracilor. Control institutional (politienesc, graniceresc, militar, fiscal, ministerial, epidemiologic, de igiena mentala sau tinînd de serviciile secrete) al noului proletariat în loc de eman­cipare cetateneasca. De la institutiile de plasare a copiilor, semanînd mai degraba cu niste centre de reeducare, si pîna la televiziunea comerciala si industria divertismentului, de la superstitiile de epoca de piatra si xenofobia raspîndite de revistele de senzatii (tabloids) subuman de primitive si pîna la sutele de mii de portaluri-internet manipulate si muzica pop de proasta calitate revarsîndu-se de peste tot, imbecilizarea josnica a poporului este deja un atentat la viata personala suverana si la bucuria de a trai”.

Iar dupa aceste constatari ale “fascizarii societatii terestre” – G.M. Tamas trece la analiza, cu ambii ochi deschisi spre lumea REALA, nu spre cea a propagandei, infinit de gretoase (…mai ales pentru noi, cei mai în vârsta, care ascultam, paralizati, în anii ’80, Europa libera si Vocea Americii, la radiouri puse pe calorifer…!), a statului capitalist vampiric, prin permanenta trimitere la dimensiunile valabile si functionale ale “vechii contraculturi socialiste”:

“Vechea contraputere si vechea contracultura socialiste au protejat, întrucîtva, muncitorimea organizata, de potopul de gunoaie de doi bani, pe care aface­ristii culturii de masa le produceau, déjà, din secolul al XVIII-lea, pentru plebe. (Evident, ele n-au putut s-o protejeze de propriile tradari si compromisuri. De altfel, extinderea culturii înalte la scara întregii societati – desi neorganica si temporara, dar totusi reala – este una dintre putinele reali­zari efectiv emancipatoare ale „socialismului real si existent“, pe lînga acce­lerarea mobilitatii verticale si pe lînga egalizarea antifeudala, îndreptata împotriva spiritului de casta.)”.

(…)Miscarea sindicala occidentala, împletita cu fosta social-democratie si cu fostele partide „comuniste“, precum si cea est-europeana, renascuta dupa 1989, fiind însa imediat atacata si marginalizata, divizata si atomizata, se afla astazi în fata unor sarcini gigantice, abia realizabile – dilemele seculare sînt înca nerezolvate, iar numarul celor noi este în crestere. A scrie despre aceste dile­me e greu si pentru ca – desi în Occident stînga intelectuala si politica e pe cale de a renaste întru totul independent de partidele muncitoresti de odini­oara, dar nu si de miscarea generala a noului proletariat (asta ar fi numit Marx „socialism“) – în Est însa, din motive istorice de înteles, aceasta turnura se mai lasa asteptata, aici fiind numite „de stînga“ formatiuni de diverse nuante si caziere, dar în primul rînd acelea care, ca personal, tineau de regimul de dinainte de 1989, formatiuni ce, la fel ca social-democratia occidentala, re­prezinta versiuni cu constiinta încarcata ale liberalismului burghez. În Est, teoria sociala si vocabularul conceptual de stînga au fost uitate, desi primele semne ale iesirii din aceasta situatie sînt deja vizibile, asta însemnînd inclusiv o noua receptare a marxismului. În Europa de Est, unde „marxism-leni­nismul“ se preda la zeci de milioane de oameni, despre învataturile lui Marx se pot spune – fara contradictie – lucruri ce chiar si în 1860 ar fi dat do­vada de o incultura rusinoasa. Proasta întelegere este deci inevitabila.

Asa cum demonstreaza clar întreaga istorie a miscarii muncitoresti, iar în ce priveste Occidentul, mai ales ultimele patru decenii, existenta alternativei politice la capitalism e o conditie necesara, desi nu suficienta pîna si a luptei ce se da aparent numai pentru protejarea intereselor [muncitoresti]. Continuarea luptei sisifice a clasei muncitoare împotriva economiei capitaliste care o nenoroceste si împotriva statului burghez bazat pe clase si înarmat pîna în dinti tocmai pentru a se apara de clasa muncitoare, continuarea acestei lupte numai pentru a obtine avantaje provizorii si temporare (sau mai precis pentru a contrabalansa niste handicapuri) pentru care va trebui sa se lupte apoi din nou, fara a se putea spera succese de durata, ar fi o pu­ra imposibilitate psihologica”.

…Ce-i de facut, în aceasta situatie exasperant de complicata (prin însasi natura relatiilor sociale tot mai slab definite, hibridate si versatile-“grizonate”, de propaganda capitalist-masonica!) si fara iesire…decât spre un …NEO-FASCISM (“Partide si guverne ce-au fost cîndva social-democrate/„eurocomuniste“ conduc – chiar cu elan militant si lipsa de scrupule – ultimul asalt împotriva noului proletariat, împotriva minoritatilor rasiale si etnice, împotriva inutili­zabililor, împotriva celor ce nu pot fi angajati si împotriva celor ce se afla în imposibilitatea de a se integra. Pseudo-stînga „social-liberala“ edifica sta­tul-politienesc digital al versiunii postmoderne a Marelui Frate, în timp ce dreapta traditio­nala ramasa fara sponsori, program si alegatori se fascizeaza în tacere”) …?!

…Navigând printre ruine, falii, “ravene” si “morene” socio-economice de tot felul, lasate în urma de succesivele esecuri ale diverselor ideologii experimentate pe spinarea omenirii, de trei veacuri încoace, G.M. Tamas concluzioneaza:

“Sindicatele vor trebui sa decida daca vor accepta sa conlucreze cu grupurile de stînga ce încearca sa scape din ruina definitiva a social-democratiei si a „eurocomunismului“, daca vor accepta si daca vor fi în stare sa se asocieze cu curentele antiglobaliste-anticapitaliste, cu miscarile feministe, cu ecologistii care s-au rupt de coruptia partidelor verzi, cu reprezentantii apararii mi­no­ritatilor, ai drepturilor omului, ai consumatorului si ai antirasismului/antifascismului, sau daca vor încerca, dimpotriva, sa ajunga la o pace separata cu capitalul. (…) Întrebarea cea mai dificila este însa de natura politica. De un secol si jumatate, sindicatele au ramas pentru prima oara fara reprezentare si protectie politica (nemaivorbind de raspîndita ideologie media, care neaga chiar si simpla existenta a claselor si a luptei de clasa, vorbindu-ne numai de „culturi de grup“, de „lumi de valori“ etc.). Miscarea sindicala va deveni fie subdirectoratul capitalului în ce priveste organizarea muncii si dezvoltarea sa­larizarii, un „politist bun“ al pacii de clasa, al cooperarii, al stabilitatii, al resemnarii si al lipsei de speranta (unde „politistul rau“ este aparatul birocratic si represiv al statului), fie noul punct în care se focalizeaza politica anticapitalista, de data aceasta definitiv si fara iluzii în afara parlamentului.

În Europa de Est, rezistenta are pe alocuri o traditie vie (ca în Polonia, Ro­mânia, Serbia, Bulgaria, Albania, Grecia), în alte parti (ca în Ungaria) ea nu dispune de asa ceva, lucru ce influenteaza ceea ce se gîndeste în mod rational despre politica populara sau, exprimat în mod traditional, despre politica de clasa a proletariatului. Din partea politicii burgheze „oficiale“, ocupîndu-se mai degraba de statisticile de popularitate, de scandalurile mediatice si de clientelism, nu putem spera nimic, desi împotriva pericolului dictaturii – cu o farîma de colaborare între clase, dar, iarasi, fara iluzii – va trebui sa apa­ram ramasitele lamentabile ale democratiei burgheze. Autoapararea gene­rala democratica, politica defensiva a frontului popular nu poate înlocui însa stînga ce exista în Europa de Est doar prin cîteva urme ale sale. În perioada ce vine, stînga fie va consta în sindicate, fie va disparea”.

…În prezent, nu exista o categorie sociala mai singura/însingurata, mai expusa la iluzionari de tot felul si mai predispusa la cedari infinite, ale moralitatii si ale profesionalismului, decât profesoratul…! Nu ne referim la “belferii” din mediul universitar, care si-au aranjat, prin intermediari parlamentari ori ministeriali (tip Ecaterina Andronescu!), “apele” – ci, evident, la profesorii din liceele României/învatamântul preuniversitar. Daca acestia nu vor întelege ca singura scapare (atât în plan existential, moral, economic – cât, mai cu seama, în planul demnitatii profesionale!) este SOLIDARITATEA (iar SOLIDARITATEA nu poate dainui si reconstrui bazele sanatoase ale învatamântului românesc, prin acte dezlânate, sovaielnice si tranzitorii/tranzactioniste – ci NUMAI prin structuri ferme, rezistente fata de factorul timp – nu…37 de “reforme” ale învatamântului, în 22 de ani!!! – …înalt-profesionalizate si, mai ales, coerente, responsabilizate – LA SUPERLATIV! – …si chiar vizionare!) , în fata celor care doresc, din tot sufletul, imbecilizarea populatiei terestre (în primul rând, a celei tinere, pentru ca este mai usor de manipulat si fanatizat sinucigas!), spre a dobândi mâna de lucru nu doar foarte ieftina, ci chiar…gratuita (ceea ce va produce, în timp, dar peste generatii, nu peste câtiva ani…! – efecte dezastruos-apocaliptice si ireversibil-entropice, în toata biosfera si noosfera terestra!) – atunci scoala, ca forma spiritual-superioara de initiere umano-divina, în mediul terestru…pur si simplu, VA DISPAREA!!!

…Si nu va fi înlocuita CU NIMIC! Teoriile imbecile, legate de “Internetul-Dascal”, ramân niste deliruri periculoase, ale unui capitalism nazist si agonic…si atât! Niciodata SCOALA – de la Academia Platoniciana(circa 387î.e.n. – într-o gradina din apropierea Atenei, care ar fi apartinut eroului mitologic Akademos) – si pâna la învatamântul veacului XX – n-a însemnat nici roboti, nici robotizare – CI INVESTITIE MAJORA DE SUFLET/AFECTE!!! Nu poti cere unei masinarii (fie ea si Internetul!) sa-ti explice notiuni precum Sublimul, Maretia, Eroismul, Altruismul, Autosacrificiul pentru o Cauza Nobila — Onoarea, Demnitatea…Patria-Patriotismul, Neamul, Duhul si DUMNEZEIREA!!!

…Cel mult, sa te învete, prin imagini “movie”, cum sa manânci fara sa clefaiesti…dar si asta s-ar putea dovedi ca este o cerinta maximala (sau chiar…o proba de netrecut!), pentru o masina, oricât ar fi ea de…”siliconata”!

Omul nu poate ramâne om decât prin dialog, nu prin autoreflectare narcisiaca autofaga sau dispersie a personalitatii, în mediul virtual….pâna la vidarea deplina a personalitatii!

…Astfel, filosofia sindicala, pentru a deveni utila/functionala, trebuie sa recapituleze experimentele sufletului si intelectului uman, de-a lungul întregii lor manifestari terestre. Într-o istorie care, daca este studiata cu buna-credinta, se va dovedi vital de utila!

Se va vedea, atunci, ca nu poate exista “ruptura între generatii”, decât prin comploturi criminale (…cu “izvoare” în schizofrenia/paranoia îmbatrânitei rase umane) ori/si sinucigase!

…Omul este o fiinta sociala. Ca sa ramâna astfel, trebuie sa nu-si paraseasca altruismul si vizionarismul. …Deci, SOLIDARITATEA altruista si… vizionara –…pentru ca nu-ti foloseste tie, om singur/”fiara însingurata”, sa afli ce te asteapta, ca individ egotist/egocentrist/plezirist/narcisiac – ci NUMAI ca Teleologie Cosmica – de Neam, sau de Specie Adamica!


Dreptul omului la viata

On By nelursIn Romania, USA, WorldLeave a comment

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082


www.alianta-familiilor.ro

office@alianta-familiilor.ro

16 februarie 2012

DREPTUL OMULUI LA VIATA

Cu saptamâni in urma am scris despre “dreptul” câinelui la viata, facând aluzie la decizia Curtii Constitutionale de a anula legea eutanasierii câinilor in România. Am facut-o sa atragem atentia asupra faptului ca, se pare, in Romania, câinii au “dreptul” la viata dar copiii nenascuti nu. Aberatia asta e nu doar ilogica dar si extrem de greu de reconciliat sau justificat.

Cine acorda unui câine “dreptul” la viata? Fiintele umane. De ce nu acorda acelasi drept si fiintelor umane nenascute? Adica celor care prin natura lucrurilor perpetueaza specia umana. Oare ce spune lucrul acesta despre noi ca societate?

In 1948 umanitatea a adoptat Declaratia Universala a Drepturilor Omului. Atunci tocmai iesita din cel mai tragic cataclism cu care s-a confruntat in istoria ei, umanitatea a adoptat un document cind atrocitatile celui de al Doilea Razboi Mondial inca ii erau proaspete in minte si cind ranile lui inca erau vizibile in intreaga Europa. In Declaratie a re-enuntat fundamentele morale ale societatii postbelice care fusesera incalcate cu atita salbaticie in vremea razboiului. Declaratia are doar 30 de Articole. Articolul 3 enunta dreptul omului la viata, un drept re-afirmat in alte instrumente internationale, in constitutiile tarilor, si in conventiile internationale privind drepturile omului. Dreptul copiilor nenascuti la viata insa nu este nici afirmat nici recunoscut in nici una din ele. Incredibil.

Saptamâna trecuta am scris despre iarna demografica a Romaniei, intrebând, ce-i de facut, si facând diferite sugestii. Astazi revenim la unul din lucrurile care trebuie sa le facem daca dorim ca dreptul nostru la viata sa fie respectat. Reamintim ca sanctitatea vietii deja e erodata si ca ne aflam pe o panta alunecoasa. Am inceput cu avortul si continuam in directia legalizarii sinuciderii, a sinuciderii asistate, si a eutanesiei, la inceput voluntara iar apoi coercitiva. Daca avortam copiii nenascuti pentru cele mai triviale motive (sunt o povara), cum ne vom apara in viitor dreptul nostru la viata? Cind se va spune ca batrinii care nu se mai pot ingriji singuri, sunt bolnavi, sufera de boli incurabile si ingrijirea lor medicala costa sume enrome, trebuie sa fie eutanasiati chiar impotriva vointei lor. Adica transformam dreptul la viata intr-un drept cu aplicatie limitata in timp si de context in functie de sanatatea omului si cit de mare o “povara” este el pentru societate. Poate nu stiti, dar deja a fost nascocita o “obligatie de a muri,” un slogan intilnit foarte des in blogurile care promoveaza eutanasia sub numele de “a duty to die.” De aceea devine tot mai clar ca protejarea vietii copiilor nenascuti e esentiala pentru protejarea si pastrarea dreptului la viata a celor vii, adica a celor care citesc aceste rinduri.

Ceva e de facut, trebuie facut, si se poate face. Astazi va aratam ce fac crestinii din America pentru protejarea vietii. Nu stau pe ginduri si nu sunt indiferenti. Drepturile noastre pot fi protejate doar prin actiune si implicare, nu prin pasivitate. Crestinii Americii au fost socati in 1973 cind Tribunalul Suprem a dezincriminalizat avortul in America, declarind legile impotriva avortului neconstitutionale. In ianuarie 1973 a inceput razboiul pentru viata al Americii. Un razboi pe care crestinii americani sunt pe cale de a-l câstiga. Despre asta scriem astazi. Un razboi, o strategie, o implicare, o perseverenta, o acumulare de experienta foarte impresionanta din care putem si noi sa ne inspiram si pe care o putem aplica si in Romania. Daca vrem. Experienta americana deja e repetata in multe tari, si in ultimii ani chiar si in Europa, mai ales in Spania si Franta, chiar in Belgia. Recent, crestinii Rusiei, preocupati si ei de iarna demografica care se intinde asupra Rusiei, au inceput sa foloseasca aceleasi metode pentru incetinirea avortului in Rusia.

Romania are nevoie de o miscare proviata. Miscarea proviata din Romania e anemica. Nu pentru ca nu exista oameni interesati. Pentru ca sunt. Bine dotati intelectual si academic pentru promovarea acestei miscari, bine informati, bine conectati la nivel national si international, versati in argumentele pro-vita, motivati si perseverenti. Astfel de oameni, femei si barbati, sunt, in toata tara. Mereu ne scrieti, mai ales tineri si tinere, ca va preocupa soarta demografica a Romaniei si problema avortului. Din decembrie 1989 incoace nu a fost data nici o lege in Romania privind avortul, decit dezincriminalizarea lui. Clasa politica din Romania nu se sesizeaza privind avortul, ori ramine indiferenta cind i se atrage atentia. De aceea este nevoie de o miscare nationala pro-viata in Romania. O miscare autentica care implica iesirea in strada, participarea la marsuri pentru viata, declansarea de zile de post si rugaciune prin biserici si parohii pentru incetarea avortului la romani. Asa au facut, fac, si vor continua sa faca crestinii Americii.

Punctul de turnura pentru crestinii americani a fost noiembrie 2010 cind au votat in parlamentele de stat un numar record de parlamentari crestini, parlamentari cu o viziune pentru viata, familie, si valori. Efectele acestui eveniment extraordinar deja se simt si sunt vizibile. De atunci incoace peste 200 de legi au fost adopatate la nivel de stat in SUA care limiteaza avortul. Ca rezultat, in multe state clinicile de avort nu mai sunt finantate din fonduri publice, multe au fost inchise, si numarul copiilor avortati a inceput sa scada. Din 1973 incoace peste 54 de milioane de copii nenascuti au fost avortati in America. Puneti numarul acesta in contrast cu numarul avorturilor in ultimii 60 de ani in Romania – 22 de milioane.

Lupta pentru viata a crestinilor americani nu a fost usoara. Dar prin perseverenta si tenacitatea lor au surmontat multe obstacole. Bisericile din toate denominatiile si-au unit fortele, mobilizand enoriasii sa iasa in strada. La rindul lor, enoriasii si-au scos copiii in strada pentru a pleda si ei cauza copiilor nenascuti. Consecintele sunt de netagaduit – astazi copiii crestinilor americani sunt, intr-o majoritate covarsitoare, pro-viata. Copiii nenascuti au un viitor in America. Liderii miscarii provita din America sunt tineri, atit femei cit si barbati. In contrast, liderii miscarii pro-avort sunt feministe imbatrinite care lupta din rasputeri sa convinga generatia tinara ca copiilor nenascuti nu merita sa li se acorde un drept la viata.

In noiembrie 2011 The Weekly Standard a publicat un articol despre succesul crestinilor americani in lupta impotriva avortului. El descrie inceputul acestei miscari, stragetiile folosite, si succesele scontate. Miscarea provita si toti crestinii pro-viata din Romania se pot inspira din aceasta experienta. Articolul a fost abreviat si prelucrat pentru noi de Ionita Radu, voluntar AFR. Ii multumim. Articolul in forma originala in engleza poate fi citit aici: http://www.weeklystandard.com/articles/hidden-persuaders_604174.html

TENACII PROMOTORI AI VIETII

Celor care se opun avortului rar li se iau interviuri la televizor. Probabil ca massmedia este incapabila de a acoperi simultan mai multe subiecte. Pe moment se pare ca numai casatoriile homosexuale si rolul homosexualilor in armata monopolizeaza atentia massmedia, de la televizor pana la ziare si reviste. Avortul ramane doar un gand uitat, nebagat in seama.

Este totusi un plus pentru miscarile pro-viata ca sunt neglijate de media. Cei care se opun homosexualilor sunt catalogati de presa ca luptand razboiul cel rau, facind analogie cu cei care cu ani in urma se opuneau razboiului din Vietnam. Pe de alta parte, cei care promoveaza avortul sunt portretizati ca luptand razboiul cel bun, asemenea celor care au luptat in al Doilea Razboi Mondial. Din nefericire pentru massmedia, au pierdut cel mai important subiect – inceputul luptei pentru avort si renasterea cruciadei pro-viata. La subiectul acesta presa de elita a fost batuta de articolele aparute pe aceasta tema in publicatiile mai mici, cum ar fi “Crestinatatea Astazi” (“Christianity Today”) sau “Presa Baptista‘’ (“Baptist Press”). Ca miscarea pro-viata este o miscare mare se stie. Este de asemenea mai tanara, antreprenoriala, mult mai strategica in gandire, mai bine organizata, mai dura in tratarea cu aliatii si inamicii deopotriva, aproape intr-un mod salbatic de ambitioasa si mai neobosita ca niciodata.

Cu toate astea presa de elita este depasita de o schimbare chiar si mai mare pe care nu o intelege si nu o discuta. Miscarea pro-viata a capturat terenul moral al dezbaterilor privind avortul in special datorita progreselor in tehnologia sonogramelor. O data incerte, acum sonogramele ofera o imagine de inalta rezolutie a copilului nenascut, in uter. Prin sonograme, copiii nenascuti au devenit, in fapt, copii. Cei care promoveaza avortul au fost, de fapt, printre primii care au inteles acest lucru si ca sonogramele au modificat balanta argumentelor. Doi lideri ai miscarii pro-avort, Kate Michelman si Frances Kissling, au recunoscut acum 3 ani ca fortele pro-viata au castigat un avantaj semnificativ.

Spre deosebire de promotorii avortului, cei pro-vita s-au acomodat repede noilor circumstante oferite de tehnologie si au inceput sa aibe succes. Doar in 2011, 24 de state au adoptat 52 de noi restrictii legislative cu privire la avort. Cinci dintre ele impun o ecografie cu ultrasunete inainte de avort, iar doua insista ca ecranul sa fie vazut si de catre mama. Patru state au interzis avortul in intregime dupa 20 de saptamani pe motivul ca dupa aceasta perioada copilul e capabil sa simta durere. Opt state au renuntat la ObamaCare [NOTA AFR: asigurare medicala oferita printr-o reforma a presedintelui Obama]. Cinci state au oprit avortarea prin webcam, o procedura prin care doctorul, neprezent fizic langa pacienta, indica mamei prin videoconferinta ce pilule sa ia pentru a induce avortul. Sase state au oprit finantarea din fondurile publice a operatiunilor lui Planned Parenthood (Planificarea Familiei), cel mai mare furnizor de planuri si indicatii pentru avort. Statul Texas a fost virful de lance al aceastei lupte cu o diminuare a finantarii anuale de 64 de milioane de dolari.

Valul acesta de actiuni ale statelor nu ar trebui sa surprinda. Republicanii au castigat controlul a 26 de legislaturi in alegerile din 2010. Cu ani in urma li se sugerase de expertii in politica sa nu se opuna avortului pentru ca vor suferi un declin electroal. Dimpotriva, nu au scazut ci au devenit un partid pro-viata. In congresul federal, 2 legi pro-viata au fost deja aprobate, una care interzice constringerea cetatenilor de a cumpara polite de asigurare care sa acopere avortul, iar cealalta insituind o iderdictie totala de a mai contribui cu banii publici la finantarea avorturilor. Ambele masuri, insa, au fost blocate de Senatul controlat de Democrati.

Trei Tendinte

Trei tendinte pro-viata s-au reliefat in 2011. Prima este cresterea opozitiei fata de avort in randul tinerilor. Tinerii sub 30 de ani erau cei mai pro-avort segment al populatiei in anii 1970, scazand usor in anii 1980 si 1990. Acum, ei sunt cei mai pro-viata segment al populatiei dupa categorii de varsta. In mod evident, ceva s-a schimbat cu privire la atitudinile legate de avort ale noii generatii. Americanii acestei grupe de varsta nu s-au facut mai religiosi, mai conservatori din punct de vedere politic, sau mai ostili privind drepturile homosexualilor. Nici nu si-au schimbat modul de votare a candidatilor pro-viata. Ei doar tind sa observe ca avortul este o incalcare a drepturilor omului. Daca societatea e generaosa in acordarea de drepturi, de ce nu si copiilor nenascuti. Astfel, opozitia contra avortului creste treptat.

Puteti vedea schimbarea asta de atitudini in marsul pro-viata din Washington pe 22 ianuarie al fiecarui an. De ani de zile la mars au participat initial numai catolici, apoi protestanti batrani. In ultimii ani, marsul a fost dominat de tineri cu varsta in jur de 20 de ani, unii venind si cu copii mici in brate.

Al doilea trend este cresterea foarte mare a numarului centrelor de adapost pentru femeile insarcinate ori necasatorite. Aceste case speciale au diferite nume: Centrul Femeilor Insarcinate in Criza, Centrul de Íngrijire a Sarcinii, Centrul de Resurse al Sarcinii, Centrul de Sanatate a Sarcinii, sau, simplu, Centrul de Sarcina. In statul Virginia de Nord, Jim Wright, fost patron de centre imobiliare, a facut un centru numit Mame care Nasc. Toate fac acelasi lucru, consilieaza femeile singure in timpul sarcinii si le recomanda sa nu avorteze. Rezultatele sunt complesitoare, 80-90% dintre femeile care au avut o sonograma la aceste centre au ales sa pastreze copilasul. Astazi sunt aproape de 3 ori mai multe astfel de centre (2300) decat clinici de avort (800 – 850). Unul din motivele pentru care clinicile de avort se inchid este ca viitoarele mame prefera sa stea in centrele pro-viata mai mult decat in centrele de avort. Reteaua de ingrijire arata cresterea: de la 550 de centre in 1999 la 1130 astazi.

Trendul numarul trei: reintinerirea vechilor grupari pro-viata si aparitia altora noi. In 2006 Kristan Hawkins a fost numita director executiv al organizatiei Studentii pentru Viata. Atunci grupul activa de 2 decenii cu un personal minim si avea in jur de 300 de filiale. Astazi are 637 de filiale, un staf permanent de 10 oameni, si o duzina de coordonatori locali. Printre filiale sunt Studentii Negrii pentru Viata, Studentii in Medicina pentru Viata, Studentii din domeniul de business pentru viata si tot asa. Scopul coordonatorilor este de a crea cate 10 noi grupuri pro-viata in fiecare semestru universitar si cite 20 pe an. Asa, organizatia Studentii pentru Viata a fost revitalizata.

Un Erou: David Breit

David Bereit era angajatul unei companii farmaceutice cand Planned Parenthood [Nota AFR: conglomeratul ceil mai mare de clinici avortiste din SUA] a deschis o clinica de avort in orasul sau natal, College Station din Texas. [Nota AFR: College Station este un oras universitar in Texas] A organizat un protest. Dar asta a fost doar inceputul. In 2004, a demarat o initiativa de post si rugaciune numita ‘’40 de Zile pentru Viata’’care promoveaza zile de privegheri si rugaciuni la intrarea in clinicile de avort. A inceput cu o singura rugaciune in centrul orasului College Station. Bereit spune ca numarul de avorturi in localitatea lui a scazut cu 28% anul acela. De atunci, initiativa s-a extins la 400 000 de mii de persoane care au participat la sute de rugaciuni si privegheri in aproape 400 de orase. Cand a inceput initiativa ‘’40 de Zile’’, spune el, ‘’entuziasmul gruparilor pro-viata era foarte scazut’’. “Acum insa observ mai mult entuziasm si speranta, cum nu am vazut de ani de zile. Vantul bate impotriva celor de la Planned Parenthood si a asociatilor lor”.

In cazul Planificarii Parentale (PP) asta este o realitate. Eliminarea subventiilor publice pentru PP a fost mereu o prioritate pentru asociatilor pro-viata. In 2009 s-au facut 1,2 milioane de avorturi in SUA, din care PP a facut 332.278. Aproape o treime din bugetul ei anual de 1 miliard de dolari a fost subventionat de guvernul federal si contracte federale.

O Eroina: Lila Rose

Pana cind Lila Rose a intrat in actiune, PP s-a dovedit a fi o tinta evaziva. PP afirma ca niciun dolar din subventiile publice nu a fost folosit pentru avort, o remarca de necrezut. Niciunul din cei pro-viata nu credeau asta. La urma urmelor banii nu pot fi detectati dupa cum sunt folositi.

La doar 23 de ani Rose este cea mai bine vazuta activista pro-viata. Rose, unul dintre cei 8 copii dintr-o familie catolica din San Jose, California, a devenit o activista anti-avort la varsta de 14 ani si a continuat sa o faca in anii studentiei la UCLA. La 15 ani, a format Actiunea Directa, in care producea clipuri cu camera ascunsa expunand PP-ul ca oferea avort gratuit fetelor ce erau violate, pentru ca ele sa nu raporteze nimanui incidentul. Rose a reusit sa faca asta, dandu-se pe sine drept o prostituata tanara, adusa de catre ’’pestele’’ ei mult mai in varsta la o clinica PP din New Jersey. Managerul clinicii i-a explicat cum ar putea avorta, ea mintindu-si varsta. Clipul intocmit de ea a facut senzatie pe internet. Mai important, insa, a fost ca a fost vizualizat si de reprezentantul republican Cliff Stearns din Florida, presedintele subcomitetului congresului pentru investigatii.

Stearns a fost ingrozit de ‘’manipularea acestei fete de 15 ani pentru a o indupleca sa avorteze’’. A fost induplecat si de un raport privind PP-ul facut de asociatia Americani Uniti pentru Viata (Americans United for Life). In raport se vorbeste despre opt aspecte de ‘’scandal si abuz’’, inclusiv deturnarea de fonduri federale, ’’esecul de a raporta abuz sexual infantil’’, si ajutarea persoanelor implicate in prostitutie si tratic de persoane. In 5 Septembrie, Stearns a lansat prima proba impotriva lui PP. In scrisoarea sa catre Cecile Richards, presedintele PP, Stearns a spus ca are ‘’nedumeriri despre politicile si actiunile intreprinse’’ de PP si afiliatii ei, manipularea fondurilor publice, precum si incalcarea restrictiilor federale privind finantarea avortului. Stearns a cerut o colectie masiva de audit si documente.

Cum e de asteptat, Rose e entuziasmata de impactul cliplui ei la adresa clinicilor PP. ‘’Nu poti argumenta impotriva imaginilor’’, spune ea.”Ele spun adevarul si sunt indisputabile”. Tinerii ’’incep sa priceapa adevarul despre avort in moduri prin care inainte nu aveau acces. Aceasta este o miscare ce tocmai a inceput si numai poate fi oprita.”

Ce se întâmpla Dincolo?

Uitati-va pe partea opusa a strazii de la etajul cinci al asociatiei Susana B. Anthony (LSBA) din centrul Washingtonului si veti vedea 2 pancarde. Unul scrie “Opriti razboiul contra femeii”, iar celalalt “Nu imi luati radiografiile cancerului”. Acestea sunt raspunsurile lui Planned Parenthood si a aliatilor ei la initiativele miscarii pro-vita. Avort? Nu, nu se mai folosete cuvintul acesta in propaganda ei. PP-ul spune ca face doar teste medicale, avorturile fiind doar pe plan secundar. Cuvantul dureros ce incepe cu ‘’A’’ aproape ca numai este deloc rostit de cei ce au legaturi cu industria avortului, si pretind, dimpotriva, ca doar sustin ‘’dreptul femeii de a alege.’’ Dar sa aleaga ce? Asta ei nu mai o spun. Opozantii lor nu sunt cei ‘’pro-viata’’, ci oricine e ‘’anti-alegere’’. Aceasta gimnastica si euphemism lingvistic arata starea de disparare in care PP se afla. PP si aliatii ei sunt uzati. Nancy Keenan, presedintele asociatiei NARAL PRO-ALEGERE America, a declarat ziarului Newsweek, plina de ingrijorare, ca a urmarit marsul pro viata al anului trecut din Washington. “Mi-am zis, oh Dumnezeule, sunt asa de tineri si asa de multi”! Astazi, zelul, increderea in sine si perseverenta in lupta pentru avort sunt toate indreprate impotriva avortului. “Astazi sunt mai multi activisti pro-viata si sunt mult mai determinati”, spune Carol Tobias, presedintele organizatiei Dreptul National la Viata.

Lobbiul avorturilor si-a gasit propria tinta: centrele mamelor insarcinate. Scopul este sa incerce sa oblige centrele sa posteze pancarde mari spunand ca ele nu ofera avorturi sau alte servicii similare, precum o face PP-ul. Asumtia in spatele acestui efort este ca multe femei care se duc in centre pentru un avort, sunt convinse sa nu-l mai faca.

Aceasta ofensiva a inceput pe un teren destul de anevoios, deoarece avocatii centrelor de avort au reusit in mare parte sa blocheze aceaste reglementari. In Austin, Texas, de exemplu, au reusit sa le elimine, iar in statul Washington au impus ca avertismentul sa fie facut in cinci limbi.

Intelectuali Pro Viata

Michael New, profesor de stiinte politice la Universitatea din Michigan-Dearborn orinteaza ideologic miscarea pro-viata. A studiat restrictiile privind avortul din ultimul deceniu si a constatat ca s-a redus numarul de avorturi. Nu si-a promovat ideile printr-un canal pro-viata normal, ci prin filiera academica intr-un studiu masiv care i-a luat 3 ani, plus inca un an pentru ca concluziile sale sa fie publicate. A testat impactul a trei restrictii: fara finantare publica, implicarea parintilor, si consimtamantul informat. A determinat ca aceste trei restrictii au redus rata avorturilor, mai ales prin participarea parintilor la decizia de a avorta sau de a nu avorta in cazurile minorelor.

Concluziile lui New au fost dezvaluite legislatorilor de stat, incurajandu-i sa impuna restrictii la procedurile de avort. Noile sale studii arata ca implicarea ambilor parinti este mai importanta in luarea unei decizii decat implicarea unui singur parinte, iar ca restrictiile celor pro-viata sunt mai efective. Suna cam de necrezut, dar New a devenit un star al momentului. Promotorii avorturilor nu au un echivalent de anvergura lui Michael New.

Durerea pe care copilul nenascut o simte in cursul avortului este un alt aspect pe care pune accent miscarea pro-viata. Ultrasunetele moderne arata ca la 20 de saptamani nenascutul reactioneaza vizibil la durere. Anul trecut Nebraska a dat prima lege care interzice avortul din momentul cind copilul incepe sa simta durerea. Mary Balch de la organizatia Dreptul la Viata a jucat un rol cheie pentru adoptarea acestei legi in Nebraska. Strategia centrala a celor din grupurile pro-viata se bazeaza pe idea ca legile anti-avort, cu toate ca sunt putine numeric, au un efect cumulativ semnificativ. Legile care accentueaza durerea fatului nenascut sunt puse in opozitie cu dreptul femeii de a alege sa avorteze. Dar cine din lobbiul pro-avort ar indrazni sa dezminta durerea copilului nenascut? Doar un om crud.

Scopul ultim al miscarii pro-viata ramane acelasi ca la inceput: stoparea avortului. Se imbarbateaza reciproc ca sa treaca peste orice obstacol ce le-ar putea iesi in cale pentru a ajunge la acest tel. Organizatia ‘’Americanii Uniti pentru Viata’’ (AUV) s-a specializat in crearea de legi model anti-avort pentru statele americane. Dar au si un plan strategic pentru ele. AUV nu glumeste cand vorbeste despre stoparea avorturilor. Cheia este sa ingreuneze industria avorturilor prin legi si reglementari intrusive. Acest lucru se rezuma la mijloace liberale prin a produce un rezultat conservator. Conditii foarte precise dar greu de indeplinit sunt impuse clinicilor de avort, cum de exemplu a facut statul Virginia anul acesta: noi cerinte pentru siguranta, contabilitate, si intocmirea si tinerea evidentelor si a rapoartelor. Dar asta nu e tot. Va fi nevoie de si mai multe legi care limiteaza avorturile, cum ar fi schimbarea mentalitatii pentru micsorarea cererii de avort.

Intrebarea primordiala pentru miscarea pro-viata este daca a ajuns la un moment crucial in care se poate deja vorbi de o victoria asupra avorturilor. Nu e sigur. Nici cei de la AUV nu sunt. Ei spun celor pro-viata ca inca nu au castigat. New spune ca cultura permisiva americana este un mare impediment in oprirea avorturile. Dar multe limite au fost depasite de catre miscarea pro-viata si multe vieti au fost salvate numai in anul 2011, sa nu mai punem la socoteala si ceilalti ani. Si mai multe lucruri bune for fi castigate prin simplul fapt ca copilasii mici vor fi feriti de cutitele celor care fac avorturi.

Fred Barnes, autorul articolului, este editor executiv la The Weekly Standard. Sursa URL: http://www.weeklystandard.com/articles/hidden-persuaders_604174.html

O PARLAMENTARA PROAVORT

In toiul iernii demografice romane, o parlamentara romana se declara pro-avort si critica pe dna Claudia Boghicevici, Ministrul Muncii, care se declara proviata. E vorba de dna Ravona Plumb (PSD). http://www.culturavietii.ro/2012/02/09/in-clasicul-stil-comunist-rovana-plumb-sare-la-gatul-claudiei-boghicevici-pentru-optiunile-pro-vita-ale-noului-ministru-al-muncii/#.TzWdvIF9lki Scandalizate de acest eveniment, luni, mai multe organizatii pro-vita din Romania au emis un comunicat comun de presa in care condamna atitudinile dnei Ravona Plumb. Dna Plumb va fi pusa in lista neagra a listelor electorale pe care AFR le va recomanda cu prilejul alegerilor parlamentare din anul acesta. Criza demografica a Romaniei impune, mai mult ca oricind, alegerea de parlamentari cu vederi pro-viata.

Comunicat: Rovana Plumb înfiinteaza ministerul Adevarului Publicat de Provita Bucuresti la 13/02/2012

Organizatiile pro-vita din România, care apara viata umana începând de la momentul conceptiei, protesteaza împotriva atacului imund al sefei organizatiei de femei a PSD, eurodeputatul Rovana Plumb, la adresa Claudiei Boghicevici, ministrul Muncii. Rovana Plumb a „pârât-o”, cu o zi înainte de investire, pe Boghicevici premierului Mihai Razvan Ungureanu, pe motiv ca aceasta are optiuni antiavort, lucru considerat de neacceptat. Putem întelege fidelitatea doamnei Plumb fata de o idee împartasita traditional de politicienii de stânga. La fel cum întelegem „contrele” între adversari politici. Inacceptabil este însa atacul mincinos si politicianist, la adresa unei colege femei care îsi promoveaza curajos principiile.

Claudia Boghicevici si-a facut cunoscuta optiunea pentru viata înaintea desemnarii sale ca ministru al Muncii, prin proiectul „Pre?uie?te via?a!”, ini?iat în calitate de deputat de Arad. „Pretuieste viata” este un semnal de alarma privind un fenomen de o gravitate exceptionala în societatea româneasca, avortul, si îsi propune salvarea cât mai multor vieti prin sprijinirea si informarea femeilor si furnizarea de alternative pozitive la avort. Chiar daca nu corespunde întru totul punctului de vedere al organizatiilor pro-vita, apreciem „Pretuieste viata” pentru ca este una din extrem de putinele initiative pornite de la un politician român care încearca sa valorizeze deopotriva femeia si copilul sau nenascut, în loc sa-i antagonizeze, asa cum se procedeaza în România de la legalizarea avortului, în 1958 – sub acelasi regim comunist reclamat de Rovana Plumb.

Ca avortul este o problema majora în România, stau marturie cifrele înfricosatoare ale statisticilor. Nu credeam ca se mai îndoieste cineva de aceasta realitate – cel putin, pâna sa aflam afirmatiile halucinante ale Rovanei Plumb, care acuza ca adversara sa politica ar urmari, prin intermediul unor viitoare masuri guvernamentale, îngradirea avortului si deci revenirea la o stare de „primitivism în domeniul tratarii femeii”, specific epocii comuniste. Pe cât de stranie este o astfel de acuza din partea unei reprezentante de frunte a urmasului ideologic al Partidului Comunist Român, pe atât este de îndepartata de realitate.

Prin perpetuarea aceluiasi neadevar flagrant, ca avortul ar fi un „drept”, un lucru bun pentru femeie si necesar pentru societate, Rovana Plumb distorsioneaza pâna la absurd realitatea dureroasa a traumei avortului si se face exponentul aceleiasi ideologii inumane, a bunului plac al celui mai puternic, a arbitrariului si a ierarhizarii fiintelor umane în functie de presupusa lor utilitate pentru ceilalalti, careia i-au cazut victima 22 de milioane de copii, jumatate în epoca dictaturii comuniste (dupa 1958) si jumatate în „democratia” post-decembrista. Sustinând neconditionat avortul si contracarând, doar din pura ambitie politica, programele precum „Pretuieste viata”, Rovana Plumb împinge femeia, pe care afirma ca o pretuieste, spre o trauma fizica si psihica majora.

Salutam, de principiu, optiunea pentru viata a deputatului si ministrului Claudia Boghicevici si ne exprimam dorinta si speranta de a colabora, în beneficiul real al femeii, al copilului si al unei societati care simte tot mai acut criza demografica si morala. Totodata solicitam d-nei Rovana Plumb sa comunice societatii civile opiniile si propunerile realiste ale PSD si ale organizatiei de femei a PSD privind masurile necesare pentru depasirea crizei demografice evidentiate de Recensamântul populatiei din 2011. Semnatari: Asociatia Pro Vita pentru Nascuti si Nenascuti – Bucuresti – www.provitabucuresti.ro; Asociatia Provita Media (Bucuresti) – www.provita.ro Asociatia Caritas Bucuresti – www.caritasbucuresti.org; Alianta Familiilor din România – www.alianta-familiilor.ro; Asociatia Darul Vietii (Timisoara) – www.darulvietii.ro

CLINICA DE CONSILIERE AVORT

Dupa cum probabil va amintiti, in noiembrie AFR si bisericile romane din South Florida au organizat o duminica de post si rugaciune impotriva avortului la romani. Participantii la eveniment au decis deschiderea in Romania a unei noi clinici de consiliere a tinerelor insarcinate. S-a demarat stringerea de fonduri dar mai avem nevoie de inca aproape jumatate din fondurile necesare pentru deschiderea clinicii. Rugam pe romanii din diaspora, in mod special pe cei din America de Nord, sa contribuie. Donatiile dtre vor fi toate tax deductible. Cei care doriti sa va implicati sau sa donati, sunteti rugati sa contactati prin email pe dl Petre Costea (AFR) la costealaw@yahoo.com.

MARSURI PENTRU VIATA

Va rugam sa participati cu miile la marsurile pentru viata care sunt in pregatire in diferite orase ale Romaniei. Pregatiti-va din timp si consemnati in calendar: Martie 24, 2012 la ora 10 va incepe un Mars Pentru Viata in diferite orase din Romania. Anul trecut au avut loc marsuri pentru viata in Bucuresti, Timisoara, Satu Mare si Falticeni. Haideti sa dublam numarul oraselor in care vor avea lor marsuri pentru viata anul acesta. Cei interesati sunt rugati sa contacteze prompt pe Gerda Chisarau (Timisoara) la darulvietii@yahoo.com si pe Bogdan Stanciu (Pro Vita Bucuresti) bogdan@cobaltblue.ro

IARNA DEMOGRAFICA A ROMANIEI

Inca socati de rezultatele recensamintului 2011, articole noi continua sa fie scrise privind iarna demografica a Romaniei. Ne-a atras atentia unul publicat ieri de Romanian Global News, si preluat din portalul dlui Dan Tanasa: in Covasna sunt doua sate romanesti cu doar cite 20-25 de oameni in care insa nu se mai preda limba romana la scoala. http://tanasadan.blogspot.com/2012/02/marturii-despre-ultimii-romani-din-aita.html

CONSILIUL EUROPEI PROTEJAZA DREPTUL LA VIATA

Pe 25 ianuarie Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei a adoptat o Rezolutie (Rezolutia 1859) care protejaza dreptul fiintei umane la viata. In Paragraful 5 denunta in mod explicit eutanasia. (“Euthanasia, in the sense of the intentional killing by act or omission of a dependent human being for his or her alleged benefit, must always be prohibited”) Textul integral al Rezolutiei, disponibil noua doar in engleza, se afla aici: http://assembly.coe.int/Main.asp?link=/Documents/AdoptedText/ta12/ERES1859.htm, iar stenograma dezbaterilor, aici: http://assembly.coe.int/Main.asp?link=/Documents/Records/2012/E/1201251530E.htm

ANUNT – PREGATIRE PROFESIONALA PENTRU TINERE

Buna ziua, Va atasez o prezentare a unui proiect foarte util pentru tinerele interesate de o profesie in domeniul hotelier. Vor fi 3 seminarii (teorie si practica), un weekend in scoala de turism si industrie hoteliera organizatoare a seminarului in Viena si la final 4 dintre participante vor fi selectionate pentru o bursa fie in Austria fie Spania de doi ani (in prezentarea atasata sunt specializarile propuse). Eu zic ca e o sansa extraordinara pentru multe fete de liceu asa ca daca stiti fete de clasa a XI-a si XII-a care ar putea fi interesate va rog sa ma anuntati. Contactati pe Ana Maria Miklos la anamaria_miklos@yahoo.com

ANUNT: RETEAUA MEDICALA.RO

In atentia domnului director Bogdan Mateciuc, Stimate domnule director, Portalul de sanatate ReteauaMedicala.ro a fost lansat in octombrie 2011 si, in scurt timp, a ajuns la un numar mediu de vizitatori unici de 700/ zi. In data de 03 februarie 2012 am lansat sectiunea Grupuri de Suport, disponibila pe prima pagina a site-ului www.reteauamedicala.ro. Dorim sa fim aproape de vizitatorii nostri si prin promovarea actiunilor intreprinse de asociatiile si fundatiile non-profit din Romania (ce ofera suport copiilor, batranilor, bolnavilor sau care militeaza pentru un stil de viata sanatos intr-un mediu sanatos si curat). Prima asociatie inscrisa pe pagina Grupuri de Suport este asociatia Ana si copiii. Pentru vizualizarea paginii, va rugam sa accesati link-ul de mai jos: http://www.reteauamedicala.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=1904:asociatia-ana-si-copiii&catid=24:grupuri-de-suport&Itemid=432 Cu stima, Elena Popa (elena.popa@reteauamedicala.ro)

ZIUA INTERNATIONALA A COPIILOR CU CANCER

15 Februarie e Ziua Internationala a Copiilor cu Cancer. Haideti sa ii pretuim si sa ii imbratisam cu dragoste si afectiune. Sunt copiii nostri!

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro