“E 1-0 ! Mândru ca sunt român. De fapt sunt mândru ca sunt primul român din lumea asta care are șansa si privilegiul de a nu vota cu simbolul perfect al hoției, corupției, minciunii, arogantei, anormalului” Continue reading ““E 1-0 ! Mândru că sunt primul român din lumea asta care are șansa si privilegiul de a nu vota cu simbolul perfect al hoției, corupției, minciunii, arogantei, anormalului””
Cristi DUMITRACHE
.
Dragi colegi scriitori si jurnalisti,
Parerile noastre despre ceea ce se întâmpla în România au început sa prinda contur. S-a coagulat un proiect jurnalistic, pe care îl începem acum, cu pasiune si dedicatie. Primul numar al newsletter-ului bilunar „România Noastra”, editat de revista „Pagini Românesti în Noua Zeelanda” a aparut. În acest prim numar si-au exprimat opiniile 14 jurnalisti din România, Noua Zeelanda, Spania, Statele Unite ale Americii, Italia si Franta. Toate aceste opinii pot fi preluate de publicatiile din întreaga lume, cu citarea sursei. De asemenea, toti jurnalistii doritori îsi pot trimite parerile la adresa noastra de email: romanianpages@yahoo.co.nz.
Opiniile noastre vor aparea în câteva medii de informare consacrate: la TVR International, Radio România Actualitati, Romanian Global News, dar si în revistele de diaspora care participa la proiect. Reamintim ca acest proiect nu este o asociatie, ca nu exista nici o cotizatie, este realizat voluntar si respecta dreptul la opinie al fiecarui jurnalist implicat.
Tema de deschidere a fost urmatoarea: „Cum credeti ca poate fi salvata România? Clasa politica româneasca este compromisa total. Rând pe rând, au sfârtecat ciolanul puterii toate partidele politice, s-au mânjit cu mierea tarii toti ursii pofticiosi, au furat, fura si vor continua sa fure cu abnegatie, împreuna cu rudele, prietenii, amicii, toti cei care formeaza aceasta clica, despre care omul de rând, românul caruia i s-a furat tara spune ca sunt «toti o apa si-un pamânt». Ce se poate face, în opinia dvs, pentru a reintra în normalitate? Pe cine ne bazam pentru a scoate România la liman, cine poate salva o tara ce merge în jos?”
Iata în continuare si câteva spicuiri din raspunsurile date în acest prim numar, atasat acestui mesaj:
GRIGORE L CULIAN, editor fondator New York Magazine:
„Cred ca România mai poate fi salvata doar de votarea si aplicarea Legii Lustratiei, care sa nu permita accesul fostilor si actualilor profitori ai regimului comunist la functiile publice. Cât despre clasa politica româneasca, mare lucru nu se mai poate face, fiindca nu mai are cine sa scoata România din groapa în care se afla. Cei care mai puteau face câte ceva au emigrat, iar acordul cu Fondul Monetar International va îngropa definitiv România!”
ION MIHAI, redactor Televiziunea Romana:
„Atâta vreme cât la alegerile din 2008 prezenta la vot a fost de 39%, de ce ne miram de clasa politica? Nu ei sunt de vina, ci noi! Cei care nu au mers la vot acum comenteaza si sunt nemultumiti. Trebuie ca fiecare sa mearga la vot pentru a arata ca îi pasa de ceea ce se întâmpla în tara sa. Fiecare trebuie sa faca un efort de a se informa, de a stabili cine l-ar putea reprezenta si sa ia o decizie: cu cine voteaza! E un efort pe care trebuie sa-l facem o data la patru ani. Dar numai asa vom avea o clasa politica mai buna.”
ADRIAN IRVIN ROZEI, senior editor PRNZ Franta:
„România nu se va «salva» decât daca se va salva întreaga lume occidentala! Suntem toti în aceeasi barca! Daca Europa se va îneca, vom pieri si noi! As zice chiar ca, din anumite puncte de vedere, România are un avantaj: are 3 milioane de expatriati care, nu numai ca trimit bani si sustin economia, dar, cum au facut spaniolii sau portughezii în anii ‘60-’80, impun criterii democratice si un mod de viata modern, pe care l-au învatat în Occident. Nu e simplu, sunt de acord! Dar sper ca vor reusi!”
GABRIELA CALUTIU SONNENBERG, editor PRNZ Spania:
„Ca la curele de slabire: nu pierderea în greutate e problema, ci mentinerea ei dupa aceea. Probabil ca numai în mod punitiv se poate impune respectarea legilor pe termen lung. Dar cine sa impuna asta? Armata? Politia? Nu exista o institutie serioasa de încredere care sa controleze. Trebuie mai mult de una, altfel se revine la statul autoritar cu putere centralizata. Ramân la parerea mea: trebuie copiat un model viabil din afara si, mai presus de toate, sa fie respectat de toata lumea. E o dilema grea. Nu vad iesire. Câta dreptate avea Einstein când zicea ca o problema nu poate fi rezolvata la nivelul de gândire care a generat-o.”
GEORGE PETROVAI, editor PRNZ România:
„Cum politica româneasca postdecembrista face tot mai mult dovada unui cartel al faradelegilor îndreptate împotriva tarii si poporului (jaful sistematic, murdarirea valorilor nationale, deprecierea prestigiului international al României prin punerea ei la cheremul ciocoilor interni si externi), se impune constituirea unei forte nationale cu rol de contrapondere. Iar aceasta forta, actualmente jucata pe degete de oribilii facatori ai politicii romanesti, nu poate sa vina decât din partea societatii civile: organizatii neguvernamentale, presa independenta, cetateanul preocupat de prezentul si viitorul tarii. Doar ea, calauzita fara gres de instinctul general uman al aspiratiei legitime spre libertate, echitate si prosperitate, precum si de instinctul national al afirmarii României pe arena internationala, va izbuti sa taie din înfumurarea potentatilor si va impune schimbarea Constitutiei în sensul normalizarii.”
ANDI RADIU, editor Gazeta Româneasca Italia:
„Goana dupa parvenire, îndepartarea de cultura si o foarte mica constiinta fata de obligatii sunt doar câteva dintre motivele situatiei create. Conceptul de toleranta s-a îndreptat catre coruptie, hotie si manelism, iar pe scara de valori nu mai au întâietate adevaratii intelectuali, sportivii sau artistii de valoare. Dam vina pe un anume balcanism, în loc sa dam vina pe noi însine, pe modul nostru de a gândi si de a reactiona. Noi, cei care locuim în afara tarii ne-am convins ca «balcanismul» nu mai functioneaza odata ce ai iesit dintre granitele României. Ca adevaratele valori sunt recunoscute fara a fi pus pe tapet faptul ca fac parte dintr-o tara sau rasa anume. Tocmai de aceea, afirm cu hotarâre ca politicienii ar trebui îndrumati, daca nu chiar fortati sa aiba o anumita atitudine.”
PUCU ROSU CONSTANTIN, redactor radio, Planet FM, Auckland:
„Ma-ntreaba editorul revistei «Pagini Românesti în Noua Zeelanda» cum poate fi salvata România? Simplu! Un presedinte nu jucator ci arbitru între partidele de la putere si cele din opozitie! Un presedinte (daca se poate) profesor universitar! Bine ar fi sa fie un istoric, bun cunoscator al nazuintelor de veacuri ale Romanului: independenta si neatârnare! Sa fie neînregimentat politic si sa nu aiba simpatii de nici o «
Un prim-ministru tânar, din generatia celor între 30 si 35 de ani, tehnocrat, fara de partid, fara de rude sus-puse, fara sa fie santajabil. Un Parlament cu deputati si senatori alesi Nu dupa sumele de bani depuse la partidul din care fac parte pentru a a ajunge la «ciolan»! Ci alesi de noi, de cetatenii tarii, dupa dovezi certe ca ne vor apara drepturile si vor munci pentru a ne asigura o viata demna si umana. O justitie care sa aplice Constitutia, sa apere Cetateanul, sa pedepseasca Vinovatul, sa nu fie coruptibila si aservita puterii!”
STEFAN DORU DANCUS, director si scriitor Grupul Media Singur:
„Singura sansa a României actuale este schimbarea generatiilor. Învatamântul românesc, lasat de izbeliste de toate guvernele si mai ales, parasit de oamenii capabili pe care-i avea, nu mai este în masura sa asigure o continuitate valorica asa cum pot scolile din strainatate. De aici si imposibilitatea de-a misca amortitele roti ale evolutiei poporului.”
LIVIU ANTONESEI, jurnalist si scriitor Timpul, Adevarul, Liternet:
„Daca as vrea sa fiu foarte exact, as spune ca nu exista solutie de salvare. Însa aceasta atitudine, desi ar fi exacta, ar fi si cea mai usor de adoptat, cea mai comoda, cea mai lesnicioasa. Daca nu exista solutie, stam linistiti, nu avem nimic de facut! Privind, prin urmare, lucrurile cu o oarece atentie, ne dam seama ca, desi nicidecum legata de actuala clasa politica, o solutie s-ar putea întrezari, renasterea societatii civile, care sa puna presiune pe clasa politica, indiferent care factiune a ei ar fi la guvernare.”
***
Dragi colegi jurnalisti, va multumim pentru participarea la acest prim numar si va invitam, în numar cât mai mare, sa dam raspuns la urmatoarea întrebare fundamentala privind România:
Este utila Legea Lustratiei si daca este, de ce abia acum, la 22 de ani de la momentul zero?
Asteptam raspunsurile dumneavoastra, ale tuturor celor interesati sa participe la acest proiect, la adresa de email a revistei „Pagini Românesti în Noua Zeelanda”: romanianpages@yahoo.co.nz.
Cu multumiri si gânduri bune din Auckland
Cristi DUMITRACHE
Editor PRNZ
PAGINI ROMÂNESTI ÎN NOUA ZEELANDA
ROMANIAN PAGES ÎN NEW ZEALAND
Auckland, New Zealand
romanianpages@yahoo.co.nz
paginiromanesti@xtra.co.nz
Florica Nicolescu, specialist în domeniul psihopedagogiei copilului
Articol scris de: Profesor Dr. Ileana Costea (CSU, Northridge, SUA) si
Doina Tetcu, Diplomat în Fizica (Bucuresti, România)
Foto: Doina Tetcu si Ileana Costea
La Râmnicu Vâlcea, pe 7 octombrie 2011, Florica Nicolescu (nascuta Stafiescu), prietena de o viata si colaboratoarea Dr. Florica Bagdasar în domeniul psihologiei copilului cu dizabilitati, împlinieste 101 ani.
Ca si anul trecut, ziua ei de nastere va fi sarbatorita într-un mod specific secolului 21, prin video si internet, pe Skype (La Vâlcea rude apropiate, printre care si nepoata ei, Doina Tetcu, biografa ei principala. De departe, fiul Floricai, Radu Nicolescu, doctor in matematica si profesor universitar de informatica la Auckland, Noua Zeelanda, cu sotia lui, Letitia, si Ileana Costea, din Los Angeles, California, co-autoare a articolului.)
Multi dintre cei care lucreaza în domeniul psihologiei copilului îi poarta admiratie si recunostinta doamnei Florica Nicolescu, desi nu a fost cunoscuta public.
Motivul: doi ani de închisoare fara mandat de arestare, fara judecata, fara condamnare si 10 ani de interzicere de a-si practica profesia.
Doamna Nicolescu si-a sustinut diploma în Litere si Filozofie, cu specializare în psihopedagogie. În 1939 este detasata la Inspectoratul Scolar al Capitalei. În 1940 cunoaste familia Dr. Florica si Dr. Dimitrie Bagdasar, care tocmai se întorsese în tara dupa niste ani de desavârsirea studiilor în America, desi ar fi putut ramâne acolo. Erau apreciati în lumea medicala. Doctorul Bagdasar este cunoscut azi ca fondatorul scolii romanesti de neurochirugie. In 1946 Dr. Florica Bagdasar devine Ministrul Sanatatii dupa moartea sotului ei si înfiinteaza Centrul de Igiena Mintala. In 1941 Dr. Florica Bagdasar publicase în Analele de Psihologie, volumul VIII, Bucuresti, articolul intitulat “Problema scolara a copiilor anormali ca inteligenta si comportament” în care se analizeaza metodele celorlalti mari cercetatori din domeniul educatiei si igienei mintale ale copilului.
“Un examen complet al copilului cu probleme nu se poate face decât în cadrul unei organizatii, o clinica scolara medico-pedagogica.”
Florica Bagdasar îsi cauta colaboratori, persoane cu experienta care sa cunoasca copilul, care sa fi lucrat efectiv în scoala si ii propune o colaborare Floricai Nicolescu care pe atunci avea sapte ani de munca la scoala primara si la gradinita. Colaborarea intre cele doua Florici incepe in mai 1942 si va dura ani de zile. Impreuna cu Alexandrina Demetrescu, profesoara la Scoala de Educatoare “Pia Bratianu”, care vizitase scolile din occident si initiase o experienta la gradinta cu metodele noi (Decroly, Montesori) cele doua Florici aplica teste colective neverbale si, pentru cazurile necesre, Scara metrica a lui Binet-Simon în adaptarea lui Stefanescu-Goanga, împreuna cu specialisti veniti la Bucuresti din Cluj. Ideea Floricai Bagdasar era ca trebuie stimulat interesul copiilor care nu au tragere de inima pentru învatatura, si ca învatatul scrisului si cititului trebuie facut în asa fel ca pentru copil sa fie ca un joc.
Florica Bagdasar si Florica Nicolescu elaboreaza un Abecedar si o Aritmetica bazate pe o intensa documentare, cercetînd abecedarele românesti si straine, vizitand multe clase. Abecedarul era usor de urmarit, intuitiv, scrierea era conforma noii metode de scriere elaborata tot de cele doua autoare – scrierea verticala simplificata, iar Aritmetica folosea “metoda grupata” adica concretizarea numerelor prin desene. Când Abecedarul a ajuns în mâna copilului si a început a fi apreciat de catre învatatori dând rezultate uimitoare la copii, celor de la conducere nu le-a fost pe plac: “Nu corespunde noii ideologii comuniste!”
In 1946 Ministerul Educatiei le atrage atentia autoatrelor ca în Abecedar exista o rugaciune si ca în el apare o poezie despre Mos Craciun (nu Mos Gerila!). Autoarele au scos rugaciunea. Totusi la a treia editare, Abecedarul a fost interzis. In ordinul de interzicere a Abecedarului nu se pomeneste nimic despre Centrul de Igiena Mintala, asa ca Abecedarul continua sa fie utilizat la Centru, unde se desfasoara o activitate deosebit de sustinuta între anii 1948-1951. Centrul se reorganizeaza, angajeaza noi specialisti, fara ca acestora sa li se pretinda sa fie membri de partid, pedagogi care întelegeu ce este debilul mintal si importanta diagnosticului care, stabilit într-o singura sedinta ar constitui o mare eroare. Fiecare copil lua parte la activitate frontal, dar se bucura si de activitate individuala. Dupa multe sedinte, dupa tratament psiho-pedagogic se obtineau surprize placute, unii copii putând fi recuperati. Pedagogii de la Centru nu se ocupau numai de debilii mintali: veneau din capitala si din provincie, copii care ramasesera în urma la scoala, si care erau ajutati sa se încadreze în clasa. Abecedarul era “O carte pentru toti copiii.”
La 8 septembrie 1951 Florica Nicolescu este arestata. La 10 octombrie 1953 este eliberata. La cererea ei de încadrare în învatamânt i se raspunde : “Nu avem posturi pentru dumneavoastra”. Interdictia de a lucra în scoli a durat aproape 10 ani … Abia în martie 1960 este în fine încadrata. Era însa mereu controlata “cum examineaza copiii”. A fost tinuta de comunistii de la putere departe de scoala în anii cei mai buni pentru activitate, între 1951-1960, când avea 40-50 ani. Întrebata ce îsi doreste cel mai mult la cei 101 de ani, Doamna Florica Nicolescu raspunde: “Sa înteleg de ce am fost arestata. De ce dupa ce am fost eliberata mi s-a interzis sa îmi practic profesia pe care o stapâneam atât de bine. ”
Florica Nicolescu ramâne în mintea si sufletul celor care au cunoscut-o ca un deosebit dascal care a stiut sa lucreze cu copiii. Impresionant este faptul ca acei copii de care s-a ocupat, pas cu pas, si pe care i-a învatat sa se poarte cu normalitate în viata de zi cu zi, recunosc ca ea i-a facut „om”.
Cateva marturisiri ale Floricai Nicolescu
“Comunistii nu mi-au taiat capul, dar m-au aruncat in puscarie pentru doi ani fara mandat de arestare si fara judecata si fara condamnare si m-au împiedicat 10 ani sa-mi practic profesia.”
„Activitatea la materialul educativ si munca cu copilul în colaborare cu Dr. Florica Bagdasar dureaza pâna la 6 septembrie 1951 când sunt arestata. Arestarea s-a facut fara ordin de arestare. Eram cu fiul meu, copil mic în brate, când trei barbati au venit dupa mine în casa si m-au luat cu ei. Cei de la puscarie nu au vrut sa ma primeasca. I-am auzit spunând ca nu au ordin de arestare. O noapte si o zi m-au tinut pe o banca într-un hol, ca pe o borfasa prinsa asupra faptului. A doua zi a început ancheta. Nici anchetatorul nu era lamurit asupra motivului arestarii. Am fost dusa într-o celula întunecoasa si friguroasa. Ancheta a durat un an si jumatate. Florica Bagdasar face interventiile necesare, dar nu primeste nici un raspuns. Aproape în fiecare zi eram mutata dintr-o celula în alta. De ce? Eram împinsa, îmbrâncita. Mi se puneau ochelari negri la ochi. Nu-mi permiteau sa stau pe scaun prea mult, nici sa ma asez în pat ziua. Umilinte, insulte au urmat în tot timpul închisorii. La prânz mi se aducea mâncare. Mi-o împingeau cu piciorul prin usa întredeschisa, o scuipau, trageau o înjuratura, limbajul obisnuit. Nu eram lasata sa stau pe pat, eram singura în întuneric si frig; nu aveam sapun, nici prosop. Abia dupa 8 luni mi s-a permis sa primesc un pachet de îmbracaminte de acasa.
Ca Ministru al Sanatatii, Florica Bagdasar a avut o activitate prodigioasa de eradicarea malariei, de ajutorarea celor înfometati în Moldova, a adus multe ajutoare din strainatate … si rezultatul: comunistii au îndepartat-o. Au obligat-o sa demisioneze de la Minister si au acuzat-o de a fi reactionara, vânduta vestului. Comunistii au înlaturat-o tocmai pentru ca nu vroiau astfel de caractere pozitive. In perioada în care lucram cu Florica Bagdasar am fost solicitata sa colaborez cu Aslan, Chisinevschi, Ana Pauker. Nu am raspuns acestor invitatii. Nu mi-am dat seama atunci ca adevaratul motiv era de a ma face sa ma despart de Florica Bagdasar. S-a ales atunci alt mijloc: arestarea mea, dar nu se gasea un motiv pentru arestare, si abia dupa câtva timp s-a scris în documentele mele “omisiune de denunt”. Complet fals. Nu este ceea ce apare în documentul de eliberare.
În ziarul “Scânteia” din 18 ianuarie 1953 apare un articol intitulat “Pentru lichidarea deformarilor antistiintifice în domeniul pedagogiei.” Centrul de Igiena Mintala se desfiinteaza. Se tin sedinte la scoli, se citeste articolul din ziar, dupa care se fac comentarii: „Centrul este condus de tradatori, dusmani ai clasei muncitoare”.
Articolul din Scânteia este reprodus în întregime în toate ziarele de specialitate din capitala si din tara. Articolul este prelucrat si discutat în toate scolile si în spitale. Aceasta campanie furibunda dureaza aproape 10 ani. Dupa aparitia articolului din Scânteia, în închisoare fiind, am fost trecuta la munca de la fermele de lânga Bucuresti: Bragadiru, Domnesti. Acolo a fost mai bine. Eram macar în aer liber. Mai puteam mânca un morcov, o ceapa. De la Domnesti am fost eliberata la 8 octombrie 1953. In biletul de eliberare nu s-a stabilit nici o culpa. Abecedarul nu era o dovada legala. Parintii mei batrâni si bolnavi au fost nevoiti sa arda toate cartile din casa. Se zvonise în sat ca am fost arestata din cauza cartilor”.
Nota: Articolul este bazat pe mateirale publicate de Doina Tetcu si Ileana Costea în revista on line Omnigraphies:
http://www.omnigraphies.com/modules/smartsection/item.php?itemid=708 si in Revista 22 din 21 decembrie 2010 , editie scrisa si online: http://www.revista22.ro/secretul-longevit259355ii-9588.html si http://www.revista22.ro/articol-9589.html si http://www.revista22.ro/articol-9589.html .
Un reportaj despre Florica Nicolescu a fost publicat si de de Petre Badica, în Romania Libera din 26 noiembrie 2010, editie scrisa si online, pe baza materialelor primite de la Doina Tetcu si a interviului luat Doamnei Florica Nicolescu: http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/reportaj/inchisa-de-comunisti-pentru-un-abecedar-capitalist-207388.html
Revista ARMONIA - Saltmin Media 