ROMÂNIA CURATA

ROMÂNIA CURATA:

S.U.A. – AFARA DIN ROMÂNIA!!! BASESCU – AFARA DIN ROMÂNIA!!! P.D.L. – AFARA DIN ROMÂNIA!!!


prof. dr. Adrian Botez

 

Într-o lume/Terra, condusa de banditi, România îsi joaca, în ultimii 21 de ani, atât de prost, TOATE cartile, încât iata la ce grad de intruziune în treburile ei interne s-a ajuns, în anul de gratie 2011:

 

1-Pe de o parte, teritoriul României este „diktat” si „desenat” la Budapesta – de premierul Ungariei,Viktor Orban, cu complicitatea unui golan, numit Traian Basescu (în aceste zile, Basescu se afla la Budapesta: el nu vorbeste cu românii, despre…România, ci cu dusmanii ei! Da, Basescu este o pramatie ordinara si un tradator paranoic, care are pretentia, în urma acelor alegeri trucato-prestidigitate, din 6 decembrie 2009, sa-i zicem „presedinte”, vorba lui Jaroslav Hašek, despre un gunoier betiv, care-i obliga pe cetatenii Pragai sa-i zica „domnul conte”…).

Din pricina tradarilor, în serie, ale acestui golan prezidential, iata la ce declaratii „mesianico-paranoice” s-a ajuns, din partea statului maghiar si a reprezentantilor sai oficiali, care intra si tropaie, pe pamântul Românei, cu mai multa nonsalanta decât pasesc pe pamântul Ungariei… – si-si permit sa vorbeasca si sa recite versuri, scuipatoare de români, chiar pe teritoriul României, ca la un soi de…”Cântarea Ungariei”!:

Presedintele Parlamentului Ungariei, Kover Laszlo, a declarat, sambata seara, pe 12 martie a.c., la TARGU MURES, unde a primit premiul “Gabor Aron”, din partea CNS, ca statul ungar sprijina dorinta de autonomie, IAR CEEA CE VREA CONSILIUL NATIONAL SECUIESC (CNS) ESTE “LEGAL, CORECT SI MODERN”, ESTE “VIITORUL NATIEI SI PORUNCA LUI DUMNEZEU.Presedintele Parlamentului Ungariei a spus ca DORINTA DE OBTINERE A AUTONOMIEI ESTE INTEMEIATA SI DIN PUNCT DE VEDERE MORAL, “CORESPUNDE VOINTEI CREATORULUI SI VOINTEI OAMENILOR”, iar maghiarii trebuie sa aiba incredere in “succesul politicii nationale”.

AVEM INCREDERE IN FORTA NOASTRA, CEREM DOAR DREPTURILE CARE NI SE CUVIN IN MOD FIRESC, a mai spus Kover, subliniind ca premiul primit nu il considera o recunoastere a meritelor sale, ci o “indicatie pentru viitor”.

Voi face tot ce pot in anii ce vin ca sa nu va insel sperantele”, a incheiat presedintele Parlamentului Ungariei. (sursa: Mediafax)

In cadrul aceleiasi manifestari, presedintele Consiliului National Secuiesc, Izsak Balazs, a declarat ca, asa cum Kover Laszlo, cu ocazia organizarii la Budapesta a sedintei Consiliului National Secuiesc, a declarat: “Fratilor secui, ati ajuns acasa!”, intrucat drapelul Tinutului Secuiesc era arborat pe cladirea Parlamentului budapestan, tot asa, si secuii au inaltat pe cladirea Palatului Culturii din Targu-Mures drapelul Ungariei. Acesta a precizat ca maghiarii din Transilvania considera ca acest drapel (n.n.: cel al <<Tinutului Secuiesc>>!!!) trebuie sa fluture pe cladirile oficiale nu doar la ocazii speciale, ci permanent. “Odata si odata trebuie sa cream conditii legale ca toti maghiarii din Transilvania sa îsi poata folosi simbolurile oriunde si oricand doresc”, a aratat Izsak” (sursa: Agerpres, necenzurat înca).

…Toate acestea, dupa ce sotia ambasadorului ungar, la Bucuresti, Oszkar Fuzes, Bajtayi Erzsebet, a elucubrat, la Târgu Mures, un discurs iredentisto-revizionist delirant, care venea, dupa afirmatiile domniei sale, din partea liderilor politici ai Ungariei – discurs care se sfârseste cu versurile lui Albert Wass, criminal de razboi antisemit si antiromân: “Legyen Erdély újra, ami volt!/ Óvjuk meg a székelyeket/ a románok rémtetteit?l” (“Sa fie Ardealul din nou ce-a fost!/ Sa-i aparam pe secui/ De faptele odioase ale românilorcf. Wass Albert – poezia Eliberarea Ardealului – cf. Ziaristi online, 20 iunie 2011.

Ungurii astia sunt la fel de nebuni si de parsivi (EGAL!), precum George W. Bush, cel care, în fata întregii Terre, la CNN, afirma ca a primit vizita Lui Dumnezeu, de fiecare data când TREBUIA sa invadeze vreun stat oriental, CU PETROL DIN BELSUG… – vizita divina MUSTRATOARE, precum ca “de ce n-a invadat mai degraba”…!!!

…Si care au fost reactiile Ministrului de Externe, Theodor Bakonsky, sau ale presedintelui României (s-au întâlnit doi golani si tradatori, unul sluga, altul, “jupânul”!), la aceste nemernicii si sfidari ale maghiarilor, chiar pe pamânt ROMÂNESC? ZERO BARAT!!!

2-…Pe de alta parte, iata ce intruziune grosolana are ambasadorul „Marelui Licurici”, la Bucuresti, dl Mark Gitenstein (originea sa israelita este incontestabila, cum a fost si aceea a tuturor ambasadorilor americani, în România, dupa 1989):

 

Ambasada SUA este îngrijorata de hotarârea Curtii Constitutionale cu privire la constitutionalitatea propunerilor de modificare a Constitutiei României”, arata ambasadorul Mark Gitenstein, care aprecieaza drept “laudabila” dorinta autoritatilor române de a consolida administrarea justitiei în România ca parte a luptei împotriva coruptiei.

Ambasadorul SUA la Bucuresti afirma, de asemenea, ca amendamentele la Constitutie care ar face posibila punerea sub sechestru si confiscarea bunurilor obtinute în mod ilegal si ar limita imunitatea extinsa de care se bucura în prezent parlamentarii si ministrii, menite sa asigure alinierea la normele occidentale, joaca un rol esential în aceste eforturile României în lupta împotriva coruptiei.

“Decizia Curtii constituie un obstacol în calea acestor eforturi si, în numele ‘drepturilor fundamentale’, rapeste poporului posibilitatea de a decide. Poporul român ar trebui sa poata analiza liber aceste schimbari prin intermediul reprezentantilor alesi”, atrage atentia ambasadorul Mark Gitenstein.

El apreciaza, de asemenea, ca într-o republica democratica, modificarea Constitutiei nu ar trebui sa depinda de capriciile celor care detin temporar majoritatea si, în consecinta, poporul ar trebui sa aiba puterea de a corecta erorile. Ambasadorul Mark Gitenstein da exemplu în acest sens situatia din Statele Unite si arata ca,
pentru a schimba Constitutia si a îndrepta o greseala a Curtii Supreme, în SUA este nevoie de o majoritate calificata a Congresului si a legislaturilor statelor.

“Fara aceasta procedura, nu ar fi fost posibila anularea cunoscutei decizii din cazul Dred Scott, din 1857, care legaliza sclavia în numele protejarii ‘drepturilor’ proprietarilor albi de sclavi si care a avut un rol în declansarea Razboiului Civil. În SUA, nimeni, nici macar însasi Curtea Suprema, care a luat decizia, nu a pus la îndoiala dreptul constitutional al Congresului de a adopta Amendamentele 13 si 14 la Constitutia SUA, care au anulat respectiva hotarâre judecatoreasca”, explica ambasadorul Mark Gitenstein.

El observa, în consecinta, ca, în România, Constitutia acorda Curtii Constitutionale autoritatea exceptionala de a bloca procesul de reformare a Constitutiei. “În SUA, exista o traditie îndelungata a ‘retinerii judecatoresti’, prin care judecatorii Curtii Supreme aleg sa nu îsi exercite întreaga autoritate. Felix Frankfurter, unul dintre cei mai importanti judecatori ai Curtii Supreme, a spus la un moment dat: ‘nu este datoria acestei curti sa emita politici. Ea trebuie sa arate o extrem de atenta consideratie fata de limitarile propriilor sale puteri, ceea ce împiedica aceasta instanta sa-si urmeze propriile idei cu privire la ceea ce este întelept si chibzuit. Aceasta retinere autoimpusa este esenta juramântului judecatoresc’, mai spune ambasadorul SUA la Bucuresti. “Poate ca o astfel de ‘retinere autoimpusa’ ar fi fost potrivita în acest caz”, conchide ambasadorul Mark Gitenstein.

CCR a decis, vineri, ca anumite propuneri trimise de presedintele Traian Basescu încalca limitele revizuirii Constitutiei. Astfel, judecatorii au apreciat ca eliminarea din proiectul de revizuire a Constitutiei a tezei potrivit careia “caracterul licit al dobândirii averii se prezuma” este neconstitutioinala, deoarece are ca efect suprimarea garantiei dreptului la proprietate. De asemenea, CCR a hotarât ca articolul din proiectul de revizuire care elimina actele care privesc politicile fiscale si bugetare ale guvernului de la controlul judecatoresc este neconstitutional, deoarece suprima liberul acces la justitie. Nici eliminarea obligativitatii avizului dat de Legislativ pentru retinerea, arestarea si perchezitionarea unui parlamentar, dar si a unui ministru care este si parlamentar nu este constitutionala, deoarece suprima un drept al persoanei care ocupa o demnitate publica. – cf. realitatea.net

…Mai Gitule, dar de când îti permiti tu sa comentezi CCR-ul si o decizie a CCR?!

 

Daca noi ne-am lua de deciziile Curtii voastre de Justitie, din SUA, în cazuri infinit mai grave (cum au fost cele ale asasinarii membrilor familiei prezidentiale Kennedy…sau în legatura cu Rapoartele voastre falsificate, cu privire la activitatea C.F.R. ( “C.F.R. controleaza guvernul SUA, iar membrii acestuia au infiltrat, de-a lungul timpului, institutiile puterii executive a Statului american: Departamentul de Stat, CIA, Departamentul Justitiei, cele mai înalte functii în Armata. Toti presedintii SUA, de la Roosvelt încoace, împreuna cu directorii CIA, au provenit din rândul membrilor C.F.R.” – cf. Constantin Retezeanu, art. CLUBUL (GRUPUL) BILDERBERG, în revista Manifest, 2010) – …sau privind oribilele afaceri ale FED (Fondul de Rezerva Federala al SUA:

Domnule presedinte, noi avem in aceasta tara una dintre cele mai corupte institutii pe care le-a cunoscut lumea vreodata. Ma refer la Consiliul Rezervei Federale si la bancile Rezervei Federale. Consiliul Rezervei Federale, un consiliu guvernamental, a inselat Guvernul Statelor Unite si pe americani cu destui bani pentru a plati datoria nationala. Pradaciunile si faradelegile Rezervei Federale si ale bancilor Rezervei Federale, care actioneaza împreuna, au costat aceasta tara suficient de multi bani pentru a lichida datoria nationala de cateva ori. Aceasta institutie diabolica a saracit si a ruinat populatia Statelelor Unite;  s-a falimentul intentionat, si, practic, a falimentat Guvernul nostru. Asta s-a datorat defectelor legii sub care opereaza,  prin administrarea defectuoasa a acestei legi de care FED, si prin practici de coruptie cu banii Vulturilor care o controleaza” – striga, în zadar, T. Louis McFadden, fost presedinte al  House Banking Committee în anii ’30, în înregistrarile Congresului, paginile 1295 si 1296, pe 10 iunie 1932 – în Louis T. McFadden’s Speech In the House of Representatives 10 June 1932) – …sau fie si numai despre …apertura gurii Monicai Lewinsky si ce amestec au avut, în “cazul Bob/William Clinton-Monica Lewinsky” – CIA si Mossad-ul…si de ce nu s-a sesizat Curtea voastra cea breaza… – …daca un român ti-ar zice “de astea”, asa-i ca ati tipa, tu si tot neamul tau, ca din gura de sarpe?! “Cum îsi permite România…?!” – …si, da, ai avea perfecta dreptate: n-aveti decât sa va lingeti si sugeti între voi, cât vreti, pâna va sufocati…E TREABA VOASTRA INTERNA!!!

Dar lasati-ne, pentru Dumnezeu, sa ne rezolvam “noi înde noi”, “trebile”, ca nici macar Sublima Poarta Otomana (si asta însemna AUTORITATE VERITABILA, bre!) nu se baga în aceste “trebi interne” ale valahilor, pâna sa nu “defecteze” Dumitru al lui Cantemir si Brâncoveanu Constantin, si sa vina domniile fanariote…!!!

…Deci, nici tu, ambasadorule de “Mare Licurici”, nu te baga si nu te tot baza, mereu, pe “cozile noastre de topor”, ca ai sa vezi ca se rup, si tot cu “fierul” nostru ai sa ai de-a face, musiu – si numai bine nu ti-o pica la stomac!! – …nu te tot “sprijoni” pe caiafa aia de Basescu…pentru ca e, si el, un biet muritor, cu creierii deja murati, pâna la …mucozitate!!! – si lasa CCR-ul sa-si exprime vointa! Ai sau nu dreptate, în ceea ce gândesti despre CCR – n-ai dreptul (ca ambasador într-o tara europeana si libera!) sa faci altceva decât sa bârfesti pe la colturi, iar nu sa dai comunicate oficiale, pe toate posturile TV! Obraznicia asta a ta, daca ai fi în Grecia, te-ar cam “frige la fund”, te asigur, Gitule! Tu ai capatat (prin tradatorii si lingaii nostri!) certitudinea, însa, ca ai nimerit, prin Basescu, un “sat fara câini”, si-ti place grozav s-o faci pe “stapânul/vataful Terrei”, si “te plimbi, grozav de fudul, fara bat” – sau chiar sub chip de ober-macelar…asa cum le-au placut “pionierilor” vostri criminali, în preeriile cu indieni fara aparare…!

Ei, nu fi asa de sigur ca românii nu pot deveni, dintr-odata, deci surprinzator, pentru un “calculatorist” ca tine… – ”greci”!!! (“surprinzator”, pentru ca suntem un popor atipic, care, adica, nu intra în tiparele voastre freudian-behavioriste, de comportament!)

 

…Pe 24 martie 2004, România devenea membru cu drepturi depline al Aliantei Nord Atlantice (NATO). Ca urmare, de atunci si pâna-n zilele noastre, România si-a trimis fiii, ca mercenari (…jalnice iude, cumparate de americani pe “30 de arginti” – 30 de dolari pe zi!), pe fronturile petrolistilor americani, unde jalnicii români (…dotati cu echipamente de razboi de pe timpul lui Pazvante Chiorul!) au murit…”din abundenta”, în razboaie care n-au fost, nu sunt, nu vor fi ale noastre, nicicând!!!

Care a fost motivul invocat, de TOATE partidele românesti guvernante si, implicit, tradatoare (într-o epoca sau alta, dupa 1989)?! “Pericolul rusesc!” Care “pericol rusesc”, mai ales dupa ce, în decembrie 1991, evreul si spionul CIA, Boris Eltân, a proclamat, oficial, “decesul “ URSS – dezmembrarea “Imperiului Sovietic” ?! – …si aducerea rusilor într-un asa hal de foame si umilinta, încât au început sa manifesteze, pe strazile Moscovei si Sankt Petersburgului, proslavindu-i pe Lenin si pe Stalin si propunând, nici mai mult, nici mai putin, precum ca cei doi criminali bolsevici trebuie…URCATI ÎN CALENDAR, CA SFINTI! Oarecum explicabil, pentru ca gloria bolsevica „mondiala”, sub cei doi tirani cosmaresti, desi barbara, a fost una reala si magulitoare, pentru un popor sarac, de când se stie el… – …dar aceste accente „isteroide si de masa” sunt un simptom foarte periculos, pentru „pacea lumii” – ca si „Republica Sovietica Bavareza”, din 1919, care i-a exasperat pe germani în asa hal, încât n-au sesizat pericolul „azvârlirii” în cealalta extrema…si nemtii au sfârsit prin a-l alege, PERFECT DEMOCRATIC!!! – …în 30 ianuarie 1933, pe Hitler, drept Cancelar al Germaniei…

Iata cât de mari pericole ascunde „democratia” masonica, aplicata NU pentru „binele poporului”, ci pentru dezbinarea si distrugerea tuturor popoarelor Terrei!!!

…Si Rusia a fost determinata sa aleaga un lider KGB, Vladimir Putin – …nationalist el, în felul lui…dar care, în ultima vreme, se întelege îngrijorator de bine, cu SUA, adica, cu cei care l-au impus, în Rusia, pentru a mai potoli avântul „sfintitoro-bolsevic” al rusilor (tot atât de nauciti de aceste jocuri mondiale murdare ale iudeo-masoneriei, cât si românii…!).

…Dar, când s-a pus problema energiei, în iarna lui 2009, s-a vazut clar ca pericolul nu venea dinspre Rusia lui Putin, ci dinspre agentul-golan si lacheu-lingau-sef, al Marelui Licurici/SUA, în România – Mascariciul Hahaila, Traian Basescu: ober-lingau fiind, pentru „Marele Licurici” – a uitat sa joace, pentru români, macar de forma, rolul de „presedinte al României”, si a jignit atât de prosteste Rusia si pe liderul ei, încât, de atunci, platim gazele de trei ori mai scump decât Polonia sau Ucraina, spre pilda…Iar „Marele Licurici” nici vorba sa compenseze pierderile economice fantastice ale României, din pricina relatiilor încordate cu Rusia, produse de Prostul nostru, cel vesnic „aburit”! În definitiv, S.U.A., conglomerat de negustori, are dreptate: de ce sa platesti oalele sparte de un tâmpit si betiv, oricât de bun si profitabil lingau va fi fiind el: bine ca ele-S.U.A., au dat de un popor de „rabdatori” si de fraieri, care îl mentin pe omul lor, ORICE TICALOSII SI ORISICE CRIME AR FACE ACEL TÂMPIT, PE POST DE „PRESEDINTE OTEVISTO-MANELIST!!!

…Noi suntem ferm convinsi ca România este terenul unor experimente, cinice si criminale, din partea „celei mai mari si exemplare democratii de pe Terra” – SUA.

Când SUA au obtinut, în mod perfect servilo-absurd, de la Primul Tradator al Romniei, Ion Iliescu, în 2002, legea imunitatii cetatenilor americani, în fata legilor României si ale C.P.I.-Haga (Acordul bilateral de imunitate, semnat de România în 2002, când înca nu era membra a UE, prevede ca orice cetatean American, aflat pe teritoriul românesc, nu poate fi extradat Curtii Penale Internationale, indiferent de gravitatea faptei comise” – cf. EuroAvocatura.ro, 10 mai 2008) – si când au verificat cât de bine ne tinem noi de “linia” acestui “legamânt” violent antinational/antiromânesc (stergându-ne la…”pardon” cu noile juraminte/legaminte, cele catre Europa Occidentala/U.E., care vor fi depuse, în 2007, la Strasbourg!) – …atunci, din 2004, când puscasul marin Christopher VanGoethem l-a ucis pe românul Teo Peter, iar oficialitatile sereiste de la Bucuresti l-au fost trecut granita, pe la Jimbolia, cu…scuze românesti, pentru “deranjul” de-a-l trimite americanilor lui ticalosi, care i-au dat un soi de “mustrare verbala”… – …ei bine, din acel moment, S.U.A. si-au dat seama ca, pe teritoriul geo-politic al României, s-au creat conditiile optime de ocupatie-invazie DEFINITIVA.

România devine, astfel, nici macar al 51-lea stat al SUA, ci COLONIA CEA MAI BUNA/ADAPTATA, PENTRU A FI CALCATA ÎN PICIOARE, ÎN JOCUL POLITICO-MONDIALISTO-PRADUITOR AL S.U.A.!!!

România a devenit “buna” nu doar pentru înfiintarea de baze militare SUA – prima fiind cea din Dobrogea, de la Mihail Kogalniceanu (în 2003, re-functionalizata începând cu 2007!), unde au fost “anchetati”, în avioane SUA, patrioti arabi, numiti, cu parsivenie evreiasca specifica – “teroristi”! – …dar vor mai urma si altele, curând, dupa nevoile, crescânde, de invazie neo-hunica ale SUA!) – ci si pentru a deveni, oficial, “prostii Europei”: dupa ce Polonia si Cehia AU REFUZAT, CATEGORIC, AMPLASAREA SCUTULUI ANTIRACHETA AMERICAN, SUA “ a pus degetul”, în 2011, pe Basescu si pe România, înfeudata neconditionat, de acest golan ordinar, “Marelui Licurici”.

Ca urmare a anuntului presedintelui Traian Basescu, ca scutul antiracheta american va fi amplasat în localitatea Deveselu, din judetul Olt, analistul Bogdan Chireac a declarat ca România devine o tinta pentru eventuale miscari teroriste (…). <<Scutul nu a fost bine primit într-o serie de state din estul Europei. România, care initial nu era inclusa din motive tehnice sub acest scut, a intrat direct ca parte componenta a acestuia, în urma negocierilor si dupa refuzul Poloniei si Cehiei. Relatia dintre România si SUA se afla la cel mai ridicat nivel>>” – afirma analistul politic Bogdan Chireac, în Adevarul.ro, din 3 mai 2011. Si românii se bucura, precum handicapatii mental, când li se pune în mâna…ceva, fie si… o grenada cu “cuiul” scos! “Românii vor avea locuri de munca!”(…si femei violate “cu nadejde”, ca negresele de pe plantatiile sudiste, în stil neo-colonialist!)…

… Da, românii vor fi sclavi, la straini, PE PROPRIUL LOR PAMÂNT! – devenit, prin tradari prezidentiale, “mosia Vatafilor Prostilor Planetei”… “Din momentul în care va fi semnat acest acord, va fi întarita orice pozitie a României în domeniul securitatii si în interiorul Aliantei Nord-Atlantice“, a declarat “analistul” lu’ Peste, Iulian Chifu. Dar, boule balan, CINE NAIBA AMENINTA “SECURITATEA ROMÂNIEI”, MAI GRAV DECÂT ÎNSESI SUA SI LACHEUL LOR DIPSOMAN, TRAIAN BASESCU?!

Si s-o mai luam si prin alta parte: la câti stapâni a intrat sluga România, dupa 1989?! Ca, pe 1 ianuarie 2007 – România intra/adera la U.E., cu obligatii clare (cel putin despre plata a 1% din PIB, catre U.E., stim sigur si oficial…cât despre celelalte angajamente ANTINATIONALE/ANTIROMÂNESTI si tradari, aflam, zi dupa zi, în mod neoficial, dar…perfect verificabil, prin faptele „de a doua zi”!!!).

Ori, poate, aceste „amanunte” chiar nu mai au nicio importanta, pentru ca familiile ROTHSCHILD („patroana” finantelor europene) si familiile „vampirizatoare” de averi americane, ROCKEFELLER („Într-un interviu, regizorul Aaron Russo povesteste cum a verificat marturisirile socante ale lui Nick Rockefeller care i-a spus personal ca scopul ultim al elitei mondiale este de a se ajunge la o populatie controlata prin microcipuri si ca razboiul împotriva terorismului e o înscenare. Rockefeller a prezis cu unsprezece luni înainte ?evenimentul? din 11 septembrie care a declansat invadarea Irakului si Afganistanului. De asemenea, Rockefeller i-a spus lui Russo ca familia sa a fondat si finantat miscarile feministe cu scopul de a distruge familiile si ca reducerea numarului populatiei si implantul de microcipuri sunt scopuri fundamentale ale elitei mondiale (…)Scopul final este sa fie toti implantati cu cipuri, sa controlam întreaga societate, iar bancherii si elita sa controleze lumea (…)Rockefeller chiar l-a asigurat pe Russo ca daca ar intra în elita, cipul sau ar fi marcat special astfel încât sa se evite controlul nedorit de catre autoritati ” – cf. yogaesoteric, din ianuarie 2008) sau/si VANDERBILT si MORGAN sunt…acelasi lucru, „aceeasi Marie, cu alta palarie” : „Raportul dintre ei [ n.n.: membrii familiilor americano-evreiesti Morgan si Vanderbilt] si Hitler fusese acelasi ca si raportul dintre Lenin si împaratul Germaniei care-l trimisese în Rusia în tren blindat sa faca revolutia; toti acestia ascultasera ordinele unor superiori” – cf. Ion Coja, Noua Arhiva Româneasca, 11 august 2007De care „Sublima Poarta” mai apartine România, azi – hai?! Sa ne decidem, daca tot acceptam sa fim sclavi – AI CUI SA FIM?! Parca slugaream SUA/NATO…apoi, am „dat-o pe coarda europeana”, cu Biblia deciziilor U.E. – …atunci, ce s-a-ntâmplat, de fapt?! : ori U.E., ori S.U.A.!

Sau, cumva, U.E. SI CU SUA = ACELASI LUCRU – …adica, s-a instaurat (globalist, cum altfel?)„BANDITISMUL TRANSATLANTIC”, fara nicio sensibilitate europeana, sau cu vreun… „blazon” european, al „Vechii Lumi?!

ROTSCHILD SI CU ROCKEFELLER – ACEIASI HOTI SI CRIMINALI MONDIALI?! – …si, deci, Basescu si-a aflat „gasca”, cu o precizie milimetrica?!

Se pare ca aceasta este explicatia sfidarii noastre, de catre „banditul si tradatorul prezidential” („bandit” si „tradator”, în relatie cu poporul român, pe care-l uraste de moarte si care-i este perfect strain!!!) – acesta este singurul adevar, în relatiile, criminale si tradatoare, egal paguboase pentru noi/românii, dintre Basescu si SUA/NATO/Bancherii Transatlantici, respectiv dintre Basescu si bancherii UE.
…Orice “revolutieumano-istorica (numai Revolutia cea de pe Golgota a fost/este Revolutie Spirituala si, deci, în favoarea evolutiei întru Duh Luminos/Revelatoriu de Dumnezeu Cel Viu, a lumii terestre!) s-a dovedit a fi, cel putin în ultimii 400 de ani, o CONSPIRATIE ÎMPOTRIVA POPOARELOR, pentru aneantizarea/masacrarea popoarelor Terrei (…cei ce vor fi pastrati în viata, vor deveni sclavii unui “pumn” de “beneficiari”, de regula selectati din rândul “poporului ales”) – si, deci, si cu speranta ca va fi atins si distrus acel Arhetip Sacru, al NEAMULUI (ca entitate divina!). Si aceste conspiratii, botezate “revolutii”, au învins popoarele, cu “asupra de masura”, prin …tradarea popoarelor, din partea intelectualilor/”carturarilor” (vorba lui Julien Benda – cf. Tradarea intelectualilor, Paris, 1927) – “carturari” în care popoarele fac, mereu si de nelecuit, prostia de a se încrede (nu-i vorba, sunt si buni “guristi”, respectivii – de la Cromwell, la Danton, Robespierre si Marat – si pâna la Marx, Engels, Lenin, Stalin, Hitler, Gorbaciov, Eltân, J.F. Kennedy, Clinton, Obama…pentru ca NAZISMUL, LIBERALISMUL, SOCIALISM-COMUNISMUL etc. NU SUNT DECÂT “COPIII”, CA “VARIANTE GENETICO-FAMILIALE”, ALE FRANC-MASONERIEI, victorioase, prin “revolutii burgheze”, împotriva popoarelor, începând cu secolul al XVII-lea si culminând cu Revolutia Franceza, ETNOCIDICA si ATEE, din 1789!) : “În 1795, socialistul Gracchus Babeuf explica bazele teoretice ale necesitatii masacrarii populatiei: el arata ca Robespierre si consiliul lui gasisera ca “depopularea era o necesitate, caci ei calculasera ca Franta nu are resurse suficiente pentru populatia ei si … erau prea multe mâini pentru treaba strict necesara care trebuia facuta.” Victoria socialismului reclama depopularea, scrie Babeuf (pp. 424-425). Astazi aflam de la conducatorii “democratiei de tip occidental” si de la savanti ca Jacques Coustau acelasi lucru: ca globul e suprapopulat si trebuie eliminati dintre cei vii cel putin 80 %; Cousteau zice 90 %. În ultima vreme am început sa ne îndoim de veracitatea conducatorilor natiunilor si ai diverselor organizatii neguvernamentale când se aduna în conferinte în care discuta problemele mediului înconjurator. E clar ca ei doresc sa dezlantuie masacre identice cu cele descrise mai sus si din aceleasi rationamente” – cf. Ion Coja, Noua Arhiva Româneasca, 11 august 2007. Care continua: “În Franta, victoria “libertatii, egalitatii si fraternitatii” a fost imediat urmata de eliminarea religiei. Preotii care supravietuisera au fost obligati sa jure ca nu exista alt Dumnezeu decât libertatea si egalitatea. A fost instaurata zeita Ratiunea (a carei statuie o vedem astazi la New York botezata “statuia libertatii”), bisericile au fost jefuite de capodoperele cu care le împodobisera generatii de creatori si de care se bucurase întreg poporul timp de generatii, altarele au fost pângarite si cultul Ratiunii si Virtutii a fost proclamat public de nimeni altul decât acolitul lui Marat, marchizul de Sade, acel mare umanitarist de la numele caruia deriva adjectivul “sadic”. La cultul ratiunii si-a adus contributia si Anacharsis Klootz (n.n.: evreu), care s-a declarat “dusmanul personal al lui Iisus Hristos” si a îmbogatit ideologia “marii” revolutii franceze, cu internationalismul” – iata radacinile moderne (cele antice sunt în Imperiul Roman, iar nu, cum pretend evreii, în Regatul Egiptean!) ale globalismului/mondialismului, din veacul al XXI-lea – si scopurile lui mârsave si criminale (cum crimnali se dovedesc a fi, pe zi ce trece, tot mai clar si alarmant, de 2000 de ani încoace, cei ce-L urasc pe Hristos-Iubirea…dar anestezia spirituala si-a facut, din pacate, efectul, si nu stim când se va trezi, de sub anestezic, “pacientul terestru”, Omenirea – vinovata de neatentie, egoismo-plezirism, frivolitate si iresponsabilitate sinucigasa!) : GLOBALIZAREA ATEE , GENOCIDUL TERESTRU-GLOBALIST si CORCIREA FARA NICIO LIMITA (pentru desfiintarea sacralitatii Neamurilor!). Toate acestea vor duce omenirea spre cea mai grava criza – ONTOLOGICA, DE IDENTITATE si MORAL-SPIRITUALA, din întreaga ei istorie terestra. Daca nu va fi atenta, civilizatia umano-terestra poate sa dispara, TOTAL, în urmatorii 50 de ani – CEL MULT!!!

…Si dl Ion Coja nu minte deloc, despre milionul de evrei, care invadeaza România, peste orice lege!!!

Dupa venirea la Cotroceni a lui Basescu am luat legatura, indirect, prin colonelul Diomid Perciun, cu un consilier al presedintelui informat asupra subiectului. Mi-a transmis prin Diomid Perciun ca în final va fi sa fie un milion de evrei care se vor stabili în România si Republica Moldova… Ca o compensatie, se va face unirea cu Basarabia… Acesta a fost raspunsul!Un raspuns aproape oficial (…).Nu se pregateste, el este în plina desfasurare. Si nu este exod, este invazie, facuta pe sest, ca sa folosesc o expresie de argou din idis! O invazie care se produce dupa o stratagema inedita, înca neexperimentata în istorie! Mergi la Frumusani sau lânga Urziceni, poate si-n alta parte, unde s-au construit deja orasele întregi, veritabile ghettouri de lux pentru evreii mai speciali, sa traiasca izolati de populatia autohtona. Asta pe lânga miile de locuinte, apartamente si vile, cumparate de evrei pe cont propriu, în Bucuresti si orasele mai mari. Este evident ca au o strategie anume, nu vin deodata toti cei o mie de mii de evrei. Mizeaza pe iuteala lor de picior si pe neatentia spectatorilor, a noastra! (…)Scopul urmarit nu este numai dezamorsarea situatiei din Israel sau chiar abandonarea Israelului si plasarea israelienilor în tarile de origine. Scopul este mutarea Israelului în România! Nu la anul si nici peste zece ani. Deocamdata la anul si în urmatorii 10-15 ani se vor îngriji ca numarul evreilor si ponderea lor în viata economica din România sa fie tot mai mare, iar numarul românilor si ponderea lor în viata social-economica sa fie tot mai mica. Nici nu le trebuie o schimbare de nume a ?arii! Nu forma conteaza, nu ambalajul, ci continutul, iar continutul va fi tot mai evreiesc pâna ce se va atinge masa critica, daca pot spune asa. Masa critica necesara pentru a declara si consfinti caracterul evreiesc al statului numit în acte România. În realitate, caracterul românesc al acestui stat va deveni o amintire. Desigur, asa vad eu lucrurile, la nivelul meu de informatii si de întelegere a lumii în care traiesc. Acesta este scenariul pe care îl consider ca se afla în derulare. Acestea sunt intentiile unui adversar care are toate atuurile materiale în mâna, mai putin atuurile spirituale. Si în niciun caz sustinerea la care spera orice om cu mintea întreaga Stiu bine ca acest scenariu, pus de mine pe seama intentiilor evreiesti, va suscita proteste, ale unui Dorel Dorian sau Liviu Ornea, ale unui Andrei Cornea sau Gabriel Andreescu ori Andrei Oisteanu. Stiu si ca voi fi înjurat de tot felul de nerozi sau ticalosi. Dar îi rog pe oamenii cu capul pe umeri sa se gândeasca la doua aspecte: au plecat din România în Israel 350.000 de evrei, iar de întors nu se întorc mai putini, cum ar fi de asteptat, ci mai multi. Al doilea aspect: sunt oferte în Occident, în America, prin care evreii de acolo, nu cei din Israel, sunt încurajati sa se stabileasca în România, iar Comunitatea le ofera tot sprijinul pentru instalare: circa 300.000 de dolari de caciula. Informatia mi-a parvenit din mediul evreiesc canadian. Asadar, venirea în masa a evreilor în România nu se limiteaza la a fi o solutie salvatoare pentru evreii din Israel, tot mai amenintati de presiunea araba, musulmana! Ci, conform dictonului românesc, potrivit caruia pe cine nu-l lasi sa moara, nu te va lasa sa traiesti, marii statregi sionisti ai evreimii se apuca iar de vechiul lor vis: Israelul pe pamânt românesc. Cine nu pricepe si nu simte ca tot ce ni s-a întâmplat dupa 1990 converge spre un sens numai din perspectiva acestui scenariu, este sau imbecil, sau este platit sa serveasca realizarea acestui proiect netrebnic (…)Sa nu uit, situatia care ni se pregateste este agravata de faptul ca acest milion de evrei înseamna circa opt sute de mii de alegatori, care vor vota foarte disciplinat, grupat. Ei vor putea sa basculeze rezultatul alegerilor din România si sa impuna guvernul pe care îl vor dori. Vom intra sub un jug strain, alogen, israelit, cum nu am mai fost nici sub ocupatia sovietica sau fanariota!” – cf. reteaualiterara.ning.com, din 26 aprilie 2011.

Si spunem, aici, ca nu este, în afirmatiile dlui Ion Coja, nicio “mistificare antisemita” (cum ar urla un Andrei Oisteanu sau un Andrei Cornea etc.), pentru ca, din zona Urziceni, sunt/ne vin informatii “pe surse”, mereu, care-l confirma pe dl Ion Coja…!!!

…Asa ca, ia sa tragem noi linia, peste spinarile acestor ticalosi, unii cu fumuri de invadatori si de colonizatori ai „preeriei” românesti (?!) – altii, „cozi de topor”, de la noi, din batatura…:

IA MAI DUCETI-VA DRACULUI, TOTI CÂTI CREDETI CA NE PUTETI VINDE TARA SI SUFLETELE, „LA KILOGRAM”!

S.U.A. – AFARA DIN ROMÂNIA!!!: nu suntem nici indieni sioux, nici zulusi, nici macar panamezi!

Luati-va „catrafusele” voastre paduchioase, bazele si „scuturile” voastre militare si, de asemenea, luati-va de la noi (si duceti-i unde a dus surdul roata si mutul iapa) ambasadorii-„caporali” si/sau „diriginti de clasa de handicapati” – …daca n-ati fost în stare sa va educati altfel de slujbasi ai politicii voastre externe! Lasati-ne în pace, sa fim Thraci (CURATI, la suflet si Duh…de aceea, noi nici nu suntem printre sustinatorii spurcarii a ceea ce a mai ramas nespurcat, în România, prin…AUTOSTRAZI, drumuri mai „late”, care, ca si pe „drumurile romane”, ale anticilor hoti europeni, ne erau/ne vor fi furate, mai repede, agoniselile de milenii!)…Da, Thraci – asta însemnând ca suntem si…PRIMII EUROPENI!!!

Nu ne comandati voi, cazarmageste, cum sa (ne) judecam (tocmai voi, „civilizatilor” si „democratilor”, care ATI PASTRAT PEDEAPSA CU MOARTEA, de tip nazist, prin gazare, sau prin prajire pe scaunul electric, sau prin medievala…”strenguire” etc.!) …cum sa respiram, cum sa ne stergem (sau nu) la nas, cum sa mestecam („ciunga”!), cum sa ne tinem picioarele (pe Sfânta Masa a Pâinii Vietii, evident!)… – iar voi, în vremea cât noi facem exercitii de „supunere…prieteneasca” (?!) – …ne furati, rânjind scârbos, curat „americaneste”, panglicarilor si mârlanilor ce sunteti (dintr-o atât de scurta istorie…mica-mica-mica…cât…”rotula” de furnica!!!), si ne masacrati Pamântul cu Bogatiile, Istoria cu Marturiile Vechimii si Gloriei Eroice si cu Sfintii Martiri, Traditia cu Dumnezeu-Hristos…! Noi, românii, suntem Thraci – adica, cel mai vechi Neam din lume, de pe planeta Terra! Iar voi, mucosilor aroganti „pe daiboj”, deocamdata, nici nu v-ati nascut, daca e pe-asa: ia comparati voi Declaratia de independenta din 1776, cu vechimea civilizatiei thracice, de sute de mii de ani!

 

Iata ce scria despre SUA, celebrul romancier, eseist si filozof francez, Henry de Montherlant (1896-1975), nu foarte demult, în Haosul si moartea: “O singura <<natiune>> a reusit sa micsoreze inteligenta, moralitatea si calitatea omului pe aproape întreaga suprafata a Pamântului – iar aceasta nu s-a mai vazut de la Facerea Lumii. ACUZ S.U.A. DE COMITERE CONSTANTA DE CRIME ÎMPOTRIVA UMANITATII”.

 

GOLANULE SI TRADATORULE DE BASESCU – AFARA DIN ROMÂNIA!

Nu-i tara lui tac-tu, nici a mamicutei tale, asa ca n-o vei “mânari” tu România, în niciun fel…nici administrative-teritorial, nici la voturi, ca nu mai suntem, demult, prostii tai, “multimea/turma”, în care sa-ti bagi…”scula”, ca sa “faca baie” de “multime”…bleaga – …bleaga estescula” ta – si a fostmultimea” noastra!! Nu suntem vitele de grajd, pe care sa le pierzi ori sa le câstigi la “popa prostu’ ”, cu Udroaica ta, si nici sa le negociezi, în miez de noapte, “economic” (adica, bagându-ti piciorul în sufletul nostru si-n agoniseala si-n necazurile si nevoile noastre!), cu toti banditii planetei Terra, înrobind (prin împrumuturi calculate de diavol) România-Mocsa/Pamântul nostru Sfânt – evreilor de la toate bancile Zarafilor Lumii…si, în niciun caz, nu ne vei alunga din Gradina data noua, spre Paza Sfânta, de Maica Domnului si de Hristos-Mântuitorul Lumii – CI NOI TE ALUNGAM PE TINE, DIN PAMÂNTUL NOSTRU SFÂNT – SI NU ORICUM, CI TE ALUNGAM CU: “ANATHEMA SIT”!!!

MAMELUCILOR DE PEDELISTI (dar nu numai! – ca fiare hraparete, venetici infractionali au TOATE PARTIDELE POLITICE DIN ROMÂNIA!), care nu blestiti un sunet în fata bulibasei de la Cotroceni (pentru VOI, bulibasa… – ca noi am avut si vesnic le vom pastra, drept Calauze prin Lume si Viata! – Duhurile de Sfinti Voievozi! – …iar Martirii ne conduc, în Duh Viu si-n Fiinta Vie, si azi!!!) – … dar, cum va deschide omul usa ori postul TV, îndata guitati si râgâiti, la comanda, potop de minciuni sfidatoare “din rât”! – …si va umbla si va freamata mâinile, furnicând, peste tot, sa mai aflati ceva de furat, prin casa NOASTRA…sa mai dibuiti ceva de spurcat! – HOOO!!! – GATA, “A-NTARCAT BALAIA”!!! AFARA DIN ROMÂNIA, NEISPRAVITILOR, SCHILOZI DE SUFLET SI CONSTIINTA – VAMPIRILOR SI VÂRCOLACILOR !!!

LASATI SA NI SE NASCA PRUNCII PE PAMÂNT SFÂNT SI CURAT, IAR NU SPURCAT SI ÎMBALORAT DE COPITELE SI DE GHEARELE VOASTRE, DE VITE NESIMTITE SI DE FIARE PUSE PE PRADUIALA, ÎN DISPERARE!!!

Românii n-au nevoie sa “primeasca” România lor (asa cum zice Antena 3), de la NIMENI!!! ROMÂNII TREBUIE SA ÎNVETE SA SI-O IA ÎNAPOI, CU TOATA FORTA SI RESPONSABILITATEA – acum, caci le este furata, de sub nas, atât de veneticii straini, cât si de veneticii…veniti “DINLAUNTRU” (precum ciocoiul Dinu Paturica/Basescu) la Masa Pradarii de Românie!!!

…Uitati-va cum, vazând lipsa de reactie a românilor, fata de maghiari – se ridica si tiganii (ma uit la unul Aurel Pascu, cumnat cu “liderul tandaleric” al Partidei Romilor, dl Nicolae Paun, care a “accesat” fonduri pentru …sine, iar nu pentru amarâtii si “brownienii”, disper(s)atii rromi/tigani, de prin toate coltisoarele si…firidele României!), sa ceara…”regionalizare”, ca sa ciordeasca, “barosanii” lor, din “clanuri”…”la nivel (mai) înalt” – LA NIVEL REGIONAL!!! …

Numai românii nu au dreptul sa-si spuna cuvântul (PRIN REFERENDUM NATIONAL ROMÂNESC, ORGANIZAT OFICIALO-GUVERNAMENTAL!!!) – nici nu sunt chemati, nici nu-s întrebati ori luati luati în seama, când e vorba de SOARTA LOR si a Gliei lor Stramosesti, Multimilenare, THRACICE!!! De parca tocmai EI, Românii, cei COVÂRSITOR majoritari, cele cca 20 de milioane, ar fi minoritari, pe undeva, prin…Patagonia!!!

GATA, PADUCHILOR, CU…”SARBATOAREA” VOASTRA!!!

ROMÂNIA E TARA NOASTRA, A LOCUITORILOR EI MUNCITORI SI CINSTITI SI CREDINCIOSI/LOIALI – ATÂT PRIN TESTAMENTUL/”LEGATUL” LASAT NOUA DE CATRE STRAMOSII NOSTRI EROICI SI MARTIRI – DAR, MAI CU SEAMA, PRIN SI PENTRU VIITORUL COPIILOR SI NEPOTILOR NOSTRI, CEI CARE TREBUIE SA SE NASCA ÎNTR-UN VAZDUH LIBER SI PUR – …SPURCAT, DEOCAMDATA, DE RASUFLAREA VOASTRA OTRAVITA… – O, DEGENERATILOR, SIFILITICILOR VENETICI!!!

JOS LABELE DE PE ROMÂNIA, PARAZITILOR SI LEPRELOR VENETICE!

Vorba lui Stefan al V-alea Musatin, din Apus de soare (capcauni si diavoli ce sunteti, ati interzis, în scoala, copiilor nostri, pâna si amintirea lui Stefan cel Sfânt si a “apostolului” sau româno-artistic, din veacul trecut – Barbu Stefanescu Delavrancea! – …ati scos piesa din manuale, ca, cica, era… “ceausista”!, da, avocatul si Artistul Barbu Delavrancea era marxist, tot asa cum era si nazist…dupa cum va bate voua vântul dementei paranoice, prin dovleac!!! – …ce sa va fac, daca Ceausescu avea, în general, specialisti foarte buni, în învatamânt, care faceau manuale judicioase, în esenta lor de Duh, manuale care ne-au luminat bine si pe destui, generatii în sir…de era respectata si invidiata Scoala Românesca, pâna si de cele mai snoaba popoare vest-europene!!! – …apoi, ca piesa e si “nationalista”; pai, javrelor si cotarlelor fara capatâi, trasni-v-ar sa va trasneasca: asa si TREBUIE sa fie o opera artistica – NATIONALISTA!, daca vrea Creatorul-Artistul sa foloseasca pruncii nostri cu ceva, de pe urma parintilor si mosilor lor…dar voi predicati Bezna si Uitarea/Amnezia Tâmpirii… – pentru ca “a fi nationalist” înseamna, tocmai, ca ramâi cu bun-simt si sfânta masura/echilibru de cuget, cu amintirea sfaturilor celor 7 ani de-acasa si ca nu îndraznesti sa urinezi peste icoane/troite (precum odrasla…Placintei!), peste sfinti, peste amintirile Neamului Arhetipal si ale Misiunii de Neam!) : “Moldova/[ROMÂNIA] n-a fost a stramosilor mei, N-A FOST A MEA SI NU E A VOASTRA, CI A URMASILOR VOSTRI SI A URMASILOR URMASILOR VOSTRI, ÎN VEACUL VECILOR…

 

…Si “Marele Licurici”, si Basescu, si toti politicienii partinici, nu sunt decât niste venetici nerusinati – care ne-au potopit, precum omizile, pe pomii cei buni de rod! “Din Boian la Vatra-Dornii/Au umplut omida cornii, /Si strainul te tot paste/De nu te mai poti cunoaste (…)Vai de biet Român saracul!/Îndarat tot da ca racul (…)//Cine-au îndragit strainii, /Mânca-i-ar inima câinii, /Mânca-i-ar casa pustia, /Si neamul nemernicia!” – …blestema si prorocea, cu lacrimi de obida în gât, Aminul nostru Cel Vizionar si Sfânt!!!

…S.U.A. “se suie ca scroafa în copac”, tratându-ne ca pe niste mamifere antropoide sau chiar ca pe niste specii inferioare (moluste, sa zicem!), pentru ca si-a proptit la Bucuresti veneticii si “cozile de topor” – asa ca, vorba altui nationaliast româno-ardelean, George Cosbuc (prindeti-i urma si lingeti-o… – …pentru unii ca voi, JAVRELOR APATRIDE, pâna si urma Gospodarilor Neamului Românesc, a Martirilor si a Marilor nostre Duhuri – trebuie sa fie SFÂNTA!!) – vorba graita catre si pentru toti cei care nu respecta România ca pe-o BISERICA A LUI DUMNEZEU – “În laturi, venetici!/Pamântul nostru-i scump si sfânt, /Ca el ni-e leagan si mormânt;/Cu sânge cald l-am aparat, /Si câte ape l-au udat/Sunt numai lacrimi ce-am varsat -/Noi vrem pamânt!//N-avem puteri si chip de-acum/Sa mai traim cersind mereu, /Ca prea ne schingiuiesc cum vreu/Stapâni luati din drum!/Sa nu dea Dumnezeu cel sfânt, /Sa vrem noi sânge, nu pamânt!/Când nu vom mai putea rabda, /Când foamea ne va rascula, /Hristosi sa fiti, nu veti scapa/Nici în mormânt!

AMIN, AMIN, Atot-Înduratorule DUMNEZEU-LUMINA LUMII !!!

 

EUGÉNE IONESCO, ÎNTRE OROAREA DE A TRAI SI OROAREA DE A MURI

de Andrei OISTEANU

 

 

Cum comemoram un scriitor clasic?

Slefuindu-i lespedea de pe mormânt? Lacrimând patetic la poalele monumentului?

[pullquote]

Cum comemoram un scriitor clasic? Slefuindu-i lespedea de pe mormânt? Lacrimând patetic la poalele monumentului? (Re)citând nostalgic câteva clisee uzate si abuzate? Sau încercând sa aflam mai multe despre viata si opera lui, despre sperantele si nefericirile lui, despre eventualele lui traume si despre modul cum a stiut sa le depaseasca?

[/pullquote]

(Re)citând nostalgic câteva clisee uzate si abuzate? Sau încercând sa aflam mai multe despre viata si opera lui, despre sperantele si nefericirile lui, despre eventualele lui traume si despre modul cum a stiut sa le depaseasca?

 

Într-un text programatic din 2003, intitulat Mai e nevoie de biografii?, Mircea Cartarescu – intrigat de sablonizarea si falsificarea biografiilor scriitorilor români – scria urmatoarele: „Biografia autorilor era plicticoasa si greu de suportat în istoriile literare clasice nu numai datorita acumularii seci de date, ci si sentimentului ca ti se vinde o butaforie, sentiment pe care l-am avut de-atâtea ori ca student ascultând cursuri despre olimpianismul lui Odobescu (fara sa se sufle o vorba despre sinuciderea lui din dragoste si despre morfinomania sa)”.

Se împlinesc o suta de ani de când, la 13/26 noiembrie 1909, s-a nascut la Slatina Eugen Ionescu. Cu acest prilej, public un fragment dintr-o carte în curs de aparitie la editura Polirom, intitulata Narcotice la români. Istorie, religie si literatura.

 

Ionesco diagnosticat de Cioran

Lui Cioran i-a placut sa-i diagnosticheze si sa-i doftoriceasca pe altii. „Ca orice bolnav care se respecta – observa inspirat Marta Patreu –, [Cioran] a început sa faca pe doctorul. Nu numai cu sine, ci si cu altii”. În ceea ce-l priveste pe Eugène Ionesco, diagnosticul dat de Cioran este de domeniul psihiatriei: „În fond [Eugen] e foarte nefericit, vesnic pândit de crize depresive, de accese insuportabile de apatie”, îi scria Cioran prietenului Arsavir Acterian la 13 martie 1979. O criza severa de depresie psihica a traversat Eugène Ionesco în primavara anului 1967, când a plecat în Elvetia pentru tratament. Ca sa-si depaseasca depresia, dramaturgul bea alcool, care evident îi accentua criza. Nu putea iesi din acest cerc vicios si cauta alinare, telefonându-i lui Cioran la Paris. Paradoxal, proverbialul propovaduitor al sinuciderii a devenit psihiatrul care îl alina pe depresiv.

Ceea ce-si noteaza Cioran în Caiete în aprilie 1967 pare incredibil: „E[ugen] îmi telefoneaza din Lucerna, unde ar trebui sa faca o cura într-o clinica. E ora 10 dimineata si îmi spune ca nu mai rezista; ca nu poate iesi din crizele de depresie si ma întreaba cum fac ca sa traiesc. Îi raspund ca exact aceeasi întrebare mi-o pun si eu, si ca ma admir ca pot sa continui. Eu însa nu beau, si i-am spus lui E[ugen] ca alcoolul e diabolic, ca atâta vreme cât o sa bea nu va putea iesi din infern […]. E[ugen] telefoneaza taman la miezul noptii de la Zürich. Plânge, suspina, miorlaie aproape, îmi spune c-a baut în cursul serii o sticla de whisky, ca e în pragul sinuciderii, ca-i e frica […]. Îl implor sa nu mai bea, sa plece din Elvetia si sa se interneze într-o clinica la Paris, ca sa poata fi vizitat. […] I-am spus ca trebuie neaparat sa se abtina de la alcool; îmi spune ca nu poate; c-a încercat si stie ca-i e cu neputinta. […] I-am spus ca daca nu renunta macar o saptamâna-doua la alcool, e pierdut. Astazi i-am spus: nu bea, daca simti ca ai pofta sa bei, ia o carte de rugaciuni, spune o rugaciune. Îmi spune ca nu mai poate sa se roage, ca a încercat mai de mult, dar ca acum îi e cu neputinta. Si începe iarasi sa se plânga si sa protesteze: Nu mai sunt jucat în Germania etc. […]. E[ugen] îmi telefoneaza de doua ori pe zi de la Zürich. Dimineata îmi promite ca nu bea, seara e beat si-mi vorbeste despre sinucidere. Iar eu, care am facut apologia sinuciderii, încerc sa-l împiedic s-o faca”.

Principalul motiv al deprimarii dramaturgului era impresia ca nu mai este jucat si ca celebritatea lui apune. Impresia lui Eugène Ionesco era falsa, având în vedere faptul ca în acei ani piesele lui erau foarte jucate în toate teatrele din Europa (din 1964 chiar si în România comunista). Dar, cum stim, perceptia unui fenomen poate sa fie complet diferita de fenomenul însusi. „Gloria lui morbida, absurda, nefasta, – scrie Cioran – nu a facut decât sa-i agraveze starea si problemele. O glorie ce are chipul blestemului.”

Diagnosticul lui Cioran este de nivelul unui autentic psihiatru. Celebritatea are asupra lui Eugène Ionesco efectul unui drog periculos, care produce dependenta. Este un soi de „elixir al diavolului”. Când doza acestui narcotic scade, dramaturgul îl înlocuieste cu un alt narcotic, alcoolul, care este însa si mai periculos. “«Celebritatea» – noteaza Cioran în Caiete – este o otrava pentru el, un drog ce i-a adus [lui Ionesco] doar neajunsuri, din care nu se-alege cu nici o bucurie adevarata: o tortura, o pedeapsa, o veritabila agonie, de care însa nu s-ar putea lipsi. […] Alcoolul si celebritatea sunt lucrari ale diavolului. Sa nu cazi în patima celui dintâi, sa n-o cauti pe cea de-a doua. Doua primejdii care nu ma pândesc, chiar daca în tinerete am trecut foarte aproape de prima”.

 

Uitarea de sine

De regula, se stie despre alcoolofilia lui Eugène Ionesco. În dimineata de 2 iulie 1966, de pilda, Cioran se întorcea „beat crita” dupa un pantagruelic chef nocturn cu Ionesco: „Este incredibil cât poate E[ugen] sa manânce si sa bea”, îsi noteaza Cioran în jurnal. Putem oare sa dam totala crezare notatiilor de jurnal semnate de Cioran? Sunt notatii cvasi-caricaturale în ceea ce-l priveste pe Ionesco. Stim ca Emil Cioran era excesiv în scris si ca ar fi putut sa exagereze si în cazul depresiei dramaturgului. „A gândi înseamna a exagera”, îsi nota el în jurnal în 1963. „Exagerez, fara îndoiala”, îi scria Cioran lui Arsavir Acterian într-o epistola din 1974.

Ar trebui deci sa coroboram informatiile provenite de la Cioran cu altele. Ar fi unele semnale din tineretea bucuresteana a lui Eugen Ionescu. Mihail Sebastian, de pilda, îsi nota în jurnal, în februarie 1941, ca într-o dimineata Ionescu (atunci în vârsta de 31 de ani) s-a îmbatat repede, dupa câteva cocktail-uri”. Foarte agitat psihic si „ametit de bautura”, Ionescu s-a confesat prietenului Sebastian ca mama sa „a ramas evreica pâna la moarte, când el – Eugen – cu mâna lui, a botezat-o”. Ionescu s-a destainuit „ca si cum l-ar fi apasat [o taina], ca si cum s-ar fi înabusit”, noteaza Sebastian în jurnal. Trebuie sa tinem cont de conjunctura momentului. Scena se producea la circa doua saptamâni dupa rebeliunea legionara si pogromul de la Bucuresti (21-23 ianuarie 1941), când cripto-evreitatea lui Eugen Ionescu era într-adevar în masura sa produca angoase. Informatia nu este complet relevanta, dar este un simptom ca, atunci când trecea printr-o tulburare psihica, Eugen Ionescu încerca sa se echilibreze bând alcool.

 

Informatiile provenite din jurnalul lui Cioran din anii ‘60 pot fi coroborate cu cele provenite de la Eugène Ionesco însusi, din aceeasi perioada. Sa luam un text confesiv, „Présent passé, passé présent”, scris de Ionesco chiar în anul 1967. Dramaturgul se plânge ba ca a ajuns „la capatul succeselor”, ba ca îl doare cumplit capul dupa ce s-a îmbatat, ba ca – la nici 58 de ani – îsi pierde complet memoria din cauza bauturii: „Când beau prea mult, nu-mi mai amintesc ce s-a întâmplat, ce am spus, ce mi s-a spus, ce am facut. Mi se povesteste a doua zi. Nici o amintire, doar o pata neagra”. Este declaratia unui om caruia îi este groaza de uitarea de sine „ca de moarte”: „Mi-e frica de uitare ca de moarte. Ma uit pe mine. Ma pierd pe mine. Ma înstrainez de mine”. Într-un cunoscut studiu (Mythology of Memory and Forgetting, 1963), Mircea Eliade a comentat mitologia si simbolistica „uitarii”, a „betiei” si a „pierderii de sine”.

 

Fericit nu eram decât beat”

Concludent este si un alt text confesiv al dramaturgului, Journal en miettes, publicat la sfârsitul anului 1967. Din pacate, intrarile în jurnal nu sunt datate. Volumul este compus din pagini de confesiune tinute de scriitor în anii ‘60, pâna în vara anului 1967. Jurnalul cuprinde deci si episodul internarii în clinica de la Zürich, din aprilie 1967. Era probabil vorba despre celebra Clinica psihiatrca a Universtatii din Zürich, unde a lucrat dr. C.G. Jung la începutul secolului. „Betia nu rezolva nimic, dar nici psihologia elvetiana”, conchide pesimist Ionesco.

Problema „celebritatii” („parte placuta, parte insuportabila”), ca motiv al depresiei dramaturgului (“nu mai sunt jucat”), transpare si în acest caz: „Administratorul Comediei Franceze m-a chemat chiar adineaori la telefon spunându-mi ca îl intereseaza ultima mea piesa. Ce putin îmi trebuie ca sa ma reechilibrez în dezechilibru”. Totusi problema gloriei personale apare în jurnalul tinut de Eugène Ionesco într-o forma mai putin obsesiva decât o prezinta Emil Cioran. Autorul Rinocerilor nu risca sa devina “marioneta propriei vanitati”, cum prevazuse cu trei decenii înainte Pompiliu Constantinescu („Eugen Ionescu – sau marioneta propriei vanitati”, 1934). Poate doar „un clown singuratic si trist”, cum l-a descris cu drag Michael Finkenthal: „Iubitul nostru clown, Ionesco”.

Aevaratul motiv al depresiei lui Eugène Ionesco este, simplu spus si cu propriile sale cuvinte, „frica de moarte”. El supravietuieste dilematic, „sfâsiat între oroarea de a trai si oroarea de a muri”. Paradoxal, frica de moarte poate sa dea nastere gândurilor suicidare. Este vorba de o spaima terorizanta în fata misterului mortii si o povara strivitoare de a trai în bezna emanata de „Soarele negru al melancoliei”, în celebra formulare a lui Gérard de Nerval, citata în jurnal chiar de dramaturg. „Am fost chinuit, sunt si acum, deopotriva de frica de moarte, groaza de vid, si de dorinta fierbinte, nestapânita, presanta de a trai”, noteaza Eugène Ionesco. Melancolia lui Ionesco se confunda cu nefericirea de-a se simti “pierdut în lumea asta sortita mortii”. Printre altele, alcoolul este considerat un remediu împotriva melancoliei si a spaimei patologice. Iata câteva “farâme” din jurnalul intim al dramaturgului, în care “uitarea de sine” este provocata de pierderea memoriei, provocata la rândul ei de betia alcoolica: „N-am stiut sa uit de mine. Ca sa uit de mine, ar fi trebuit sa uit nu numai de propria mea moarte, ci sa uit totodata ca cei pe care îi iubim mor si ca lumea are un sfârsit. Ideea de sfârsit ma înspaimânta si ma scoate din minti. Cu-adevarat fericit n-am fost decât când eram beat. Din pacate, alcoolul ucide memoria, si n-am pastrat din euforiile mele decât niste amintiri încetosate”. Sau: „Fericit nu eram decât beat. Din pacate, a doua zi uitam aproape tot, nu mai aveam habar din ce fusese facut acel soi de fericire.”. Sau: „Frica asta cumplita, panica asta. La caderea noptii, navaleste peste mine. Doresc singuratatea, nu o pot suporta […] Bautura îmi lipseste. Un pahar e deajuns ca frica sa dispara.” Scris într-o clinica de psihiatrie din Elvetia, ultimul pasaj pare sa fi iesit din mantaua melancolicului Bacovia: “Singur, singur singur… / I-auzi cum mai ploua. / Vreme de betie / Ce melancolie !” (poezia Rar, 1906).

Imaginând un pseudo-jurnal post-mortem tinut, chipurile, de Eugène Ionesco însusi, eseistul Adrian Mihalache îl face pe dramaturg sa-si remenoreze spaima de moarte si remediile care o “anesteziau”: „Mie, alcoolul si tutunul mi-au anesteziat, macar pe moment, angoasa în fata mortii”.

Injectii sa dea la cap spaimei”

Este greu de crezut ca Eugène Ionesco, având probleme depresive si trecând prin câteva clinici de profil, nu a fost tratat cu preparate farmaceutice psihoactive. În aprilie 1964, Emil Cioran îsi nota în jurnal faptul ca prietenul sau “X” (foarte probabil Eugène Ionesco) era în “degringolada”, plângându-i-se ca un doctor psihiatru “i-a recomandat stupefiante ce-i dau o stare de euforie, urmata de crize de depresie”. Cioran i-a replicat ca stupefiantele (“fericire cumparata”) „nu fac doua parale” si ca un psihiatru „nu va reusi niciodata” sa-l vindece. Este clar ca Cioran ura visceral azilurile psihiatrice si pe doctorii „jalnici” care bântuiau pe culoarele lor. Nu si Eugène Ionesco. Internarea într-un astfel de stabiliment era pentru el placuta abandonare într-un spatiu în care se simtea complet scutit de responsabilitate. „Mi-ar place sa traiesc toata viata într-o clinica, – îsi noteaza dramaturgul – într-o camera luminoasa, curata, de clinica. Din moment ce tot suntem în închisoare mi-ar place macar sa mi-o aleg pe asta.” Elogiul adus parintelui pshiatriei este si el simptomatic. Pentru Eugène Ionesco, Sigmund Freud a fost un „alt mare evreu”, un „mare rabin, din cea mai pura traditie a rabinilor”, un „doctor de suflete” care “a vrut sa exorcizeze ura”.

Dar despre ce fel de “stupefiante” putea fi vorba în cazul lui Ionesco? Ce remedii psihoactive i-au fost recomandate? Unele date transpar chiar din “jurnalul oniric” pe care l-a tinut dramaturgul. Iata un vis din acea epoca (mijlocul anilor ’60), când Eugène Ionesco era internat într-o clinica psihiatrica si se plângea ca îi lipseste alcoolul cu care ar putea sa-si atenueze traumele provocate de spaime. În vis, Eugène Ionesco ajunge la un birt în care cere “ceva de baut”. „Nu pot sa va dau de baut – spune cârciumarul din vis – decât daca îmi prezentati certificatul dumneavoastra de sanatate mintala. […] Se pare ca sunteti nebun, vi s-au facut injectii, sunteti drogat.” „Injectiile acelea mi le-a facut un doctor, ca sa dea la cap spaimei”, explica Eugène Ionesco în vis. Dar nu reuseste sa-l convinga pe cârciumarul din vis, asa ca pleaca la un alt birt, unde comanda acelasi lucru: bautura. „Astept zadarnic, astept si visul se sfârseste în asteptarea asta.” Dimineata, dramaturgul îi povesteste visul rezumat mai sus psihiatrului din clinica în care era internat (probabil doctorului care i-a prescris “drogurile”). Este profund nemultumit de explicatia simplist freudiana data de psihiatru si ajunge la concluzia ca visele lui sunt de fapt reflectari foarte directe, nesublimate, ale realitatii. În aceste conditii, este rezonabil sa banuim ca lui Eugène Ionesco i-au fost într-adevar prescrise injectii cu medicamente psihotrope, menite – cum spune chiar el – „sa dea la cap spaimei”.

Nevoia de euforizante”

Undeva, în „Jurnal în farâme”, tinut pâna în anul 1967, Ionesco noteaza urmatoarele în privinta modului cum îsi percepe propriul corp: „Am avut întotdeauna o proasta cenestezie: nu mi-e bine în pielea mea. De unde si nevoia de euforizante sau de bautura…”. Ne putem întreba din nou despre ce “euforizante”, “medicatii”, “injectii” si “droguri” ar putea fi vorba. Eugène Ionesco a fost discret în aceasta privinta.

Exista totusi în jurnal un pasaj care îl tradeaza pe dramaturg. El noteaza acolo despre stari de “euforie”, dar nu ca urmare a ciclotimiei, ci provocate de „alte medicatii” care îl „descarca de toxine [psihice]”. Iata pasajul in extenso: „Când si când, [simt] o oarecare euforie. Datorata cui? Singuratatii, regimului alimentar strict si altor medicatii care fac ca organismul meu sa se descarce de toxine? Faptului ca ma descarc de toxine scriindu-le, adica azvârlindu-le afara din mine? Sa fie pur si simplu isidonul pe care-l iau de vreo zece zile si al carui efect trebuie ca începe sa se simta? Cu toate astea, noaptea trecuta, ieri seara si pâna azi dimineata, eram prabusit, în plina disperare. Se pare ca vântul rau de la Zürich provoaca astfel de deprimari; pesemne ca exista si vânturi euforice. Nu filozofia ne vindeca sau ne îmbolnaveste. Suntem la cheremul vânturilor”.

De fapt, nu exista un medicament numit Isidon. Eugène Ionesco (sau cel care i-a transcris jurnalul) a notat incorect numele remediului. Este vorba probabil despre Insidon – un produs al industriei farmaceutice germane, un antidepresiv menit sa vindece bolile „insidioase” (de aici numele medicamentului), care apar fara simptome, din categoria Generalized Anxiety Disorder (GAD), cum este melancolia. Un alt nume comercial al acestui preparat anxiolitic este Opipramol. I s-a dat si acest nume pentru ca este un opioid. În termeni farmaceutici, opioid nu este un medicament care contine opium sau care provine din el (cu alte cuvinte, nu este nici un opiat, nici un opiaceu), ci este un narcotic sintetic al carui efect seamana cu cel al unui opiat.

 

Picto-psiho-terapie

Dupa cum am vazut, starea lui Eugène Ionesco nu s-a îmbunatatit nici peste 12 ani, la sfârsitul anilor ‘70. Eugen este „foarte nefericit” – îi scria Emil Cioran lui Arsavir Acterian în 1979 –, fiind „vesnic pândit de crize depresive”. La batrânete, în perioada 1980-1988, Eugène Ionesco a fost invitat de doi colectionari de arta elvetieni, Franz Larese si Jürg Janett, sa îsi petreaca verile la St. Gallen, un orasel la est de Zürich. Acolo, într-un atelier pus la dispozitia sa, Ionesco participa la sedinte de picto-psihiatrie, dupa cum declara cei doi colectionari. Era vorba de sedinte de picto-psiho-terapie neinstitutionalizate, cum mi-a precizat Ion Vianu, care l-a vizitat în acei ani pe dramaturg la St. Gallen si l-a vazut pictând în atelier. Aceasta metoda de diagnosticare si tratament psihiatric a avut succes în epoca, mai ales în Elvetia, tara lui C.G. Jung.

În patrimoniul fundatei din St. Gallen, Larese und Janett Stiftung, au ramas câteva zeci de lucrari de arta (litografii si guase) realizate de Eugène Ionesco. În 2003 acestea au fost donate, unele la Muzeul de Arta din Basel, iar altele la New Europe College din Bucuresti. Aceste surprinzatoare tablouri, realizate de Eugène Ionesco în anii ’80, pot fi vizionate la sediul NEC, din strada Plantelor, nr. 21. Îi multumesc lui Andrei Plesu, rectorul NEC, pentru ca mi-a oferit aceste informatii.

——————————————————————–

Nota:

Ddin lipsa de spatiu s-a renuntat la notele bibliografice.

Andrei OISTEANU

http://www.revista22.ro

Bucuresti

 

DOI FRATI…ÎMPARATI!

de prof. dr. Adrian BOTEZ

 


…A fost odata ca niciodata…Au fost doi frati-ÎMPARATI AI DUHULUI, pe care-i nascuse zbaterea apelor si luncilor Siretului si Trotusului…Unul era Alb, altul era Negru. Unul era „înalt, blond, frumos, si zâmbetul lui era peste putinta de descris (de statuie? de femeie? de copil trezit dintr-un vis cu animale cuvântatoare?)” – Dan Botta – cf. Mircea Eliade, Fragment pentru Dan Botta, text aparut în “Prodromos“, nr.7, iulie 1967, p. 19-21 – celalalt era Duhul “Întunecatului April”… – Emil Botta.

…Asa ar putea începe o poveste, care sa le si placa, cine stie, adjudenilor, vrâncenilor, românilor. Dar noi nu vrem “sa placa”, ci “sa se tina minte”!

…Deci, în mod poate prozaic (noi zicem : MINUNAT!) – Dumnezeu Cel Mare si Bun a vrut ca, în aceeasi casa, din aceeasi localitate, Adjud – sa se nasca doua Duhuri de Înalta Lumina ale Neamului Românesc: fratii DAN si EMIL BOTTA.

S-au nascut într-o familie de medic – tatal fiind Theodor Botta – si al unei misterioase femei-directoare de orfelinat – Aglae – al carei tata, Francesco Maria Franceschi (stabilit în Moldova în 1872, tehnician la Fabrica de zahar, din Sascut!) – era corsican de origine. Adica, din patria unei Mari Furtuni Planetare: Împaratul Napoleon I Bonaparte (cel care, din nascare, s-a numit, destul de vaticinar, desi se tragea din nobilimea marunta : Napoleon BUONAPARTE – “partea cea BUNA!). Din câte stim azi, totusi, Francesco Maria Franceschi era din familia/clanul lui Filippo Antonio Pasquale di Paoli – DUSMAN al lui Napoleon…Cine stie daca bejenia familiei Franceschi nu a început chiar de pe acele vremi…?!

…Dar sa ne întoarcem pe malurile Siretului nostru…

DAN BOTTA este fratele cel mare. Se naste, însa, într-o zodie a discretiei ucigase de renume – dovada ca, azi, putini români stiu ca Emil Botta a avut un frate. Un frate nascut pe 26 septembrie 1907, în Adjud, mort pe 13 ianuarie 1958, la Bucuresti…Doar 51 de ani de epifanie… – “îsi începe studiile liceale la Liceul Unirea din Focsani, continuându-le la Colegiul Sf. Sava din Bucuresti. Urmeaza, apoi, studii universitare clasice (limba latina si limba greaca) la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti, fiind dublu licentiat în Educatie Fizica si Sport. Publica în diverse reviste: Rampa, Gândirea, Vremea, La Nation Roumaine etc. Participa la conferintele grupului Criterion si este cooptat în comitetul de redactie al revistei, apoi va face parte, sub conducerea sociologului Dimitrie Gusti, din comitetul de directie al Enciclopediei României, proiectul debutând în 1938”…Apoi, dispare din ochii oamenilor preagrabiti, pe când cadeau zapezile cataclismice, cosmice, ale anului 1958…” în urma unui atac de cord”, cum îl expediaza frivol si abandoneaza misterului cosmic, ziarele vremii, pe Pontiful Frumusetii, Incantatiei si Fervorii:

(…)Straluceste în orgia
Viorie de pe mare
Luna palida, în zare,
Luna din Infern, sotia
Sufletelor în pierzare.

Tipa-n volburi largi lastunii,
Umbra creste ca o floare,
Ca o floare-ametitoare,
Apa, -n gemetele lunii,
Jos pe stînca alba, moare.

De departe suna cornul,
Cornul serii, cornul marii,
Cornul surd al întristarii,
Cornul marii, cornul serii,
Cornul jelei si-al pierzarii!

(Cornul marii, cornul serii)

… Cât de repede îi expediem noi, înafara planetei Terra, pe cei care “nu mai sunt”. “Unde sunt cei care nu mai sunt?” – întreba, îndurerat, Nichifor Crainic, despre toata generatia tânara interbelica…”Sunt, TOTI, în vesela si iresponsabila uitare a românilor!” – ar trebui ecoul sa raspunda. Pentru ca nu este drept ca sa fie dat uitarii, numai pentru ca a avut adânci si sincere crezuri si întelegeri legionare – sa fie aproape complet dat uitarii un atât de sever si iluminat Poet, un eseist eremit, întelept precum Sfântul Buonaventura, cel vindecat de Sfântul Francisc – …si un Înger Traducator, din greaca zeilor Sofocle (Oedip Rege) si Euripide (Troienele), din franceza vagantului regal, François Villon (Balade si alte poeme), sau din engleza magului Shakespeare (Regele Ioan, Richard al III-lea)… – din americana onirica a lui Edgar Allan Poe si din germana diamantina a lui Goethe sau din portugheza conchistadorica a lui Ferreira de Castro… – …un mare si harnic savant tracolog (în anul 1944, Dan Botta începe lucrul la un laborios studiu filologic asupra genezei limbii române ca sinteza thraco-romana-bizantina, care dureaza 14 ani si însumeaza 1200 de pagini.) – ba chiar sanscritolog! – în fine, ARHEUL ARTISTULUI ROMÂN, pentru ca Dan Botta a înteles ca Scrisul este o Religie, ca nu trebuie sa-ti masori opera cu…camioanele (de maculatura, fireste!), ci ca orice scrie Artistul Arhetipal, de fapt sculpteaza pe Stânca Eternitatii, din Paradisul Lui Dumnezeu.

…Mai mistic: Dan Botta (ca si fratele sau, Emil, fireste!) este DESCENDENT DE VOIEVOZI SI MAGI AI CETATII DACICE A MARAMURESULUI: “(…)descendentul unei vechi familii nobiliare ardelene, stramosii sai Martin si Mihail Botha fiind recunoscuti, la 1579, drept voievozi ai Cetatii si Tinutului Chioarului, din Maramures” – cf. Horia Brad, Dan Botta. 50 de ani de la moarte. Nobilitate neamului sau dupa tata a fost confirmata de Christofor Bathory (în 1579), înrudita fiind familia sa cu episcopul Ioan Bob, co-autor la Supplex Libellus Valachorum!!!

Dan Botta este, alaturi de Eminescu, N. Densusianu si Blaga, printre extrem de putinii români care au înteles, cu clarviziune, ca Neamul Românilor, ROMÂNII, ca expresie de Duh! – nu alcatuiesc, în existenta lor de sute de mii de ani, ca stramosi ai Europei si ai Lumii întregi – o…”cultura minora”, cum s-a înselat un alt român major, contemporan cu Dan Botta – rasinareanul Emil Cioran: “Credea (alaturi de alti câtiva, printre care ma numaram) ca daca o cultura îsi reveleaza constient esentele – într-o creatie poetica, în filozofie, într-o opera spirituala – devine prin însusi acest fapt o CULTURA MAJORA; chiar daca, datorita limbii în care au fost exprimate, valorile ei literare nu se pot bucura de o circulatie universala” – cf. Mircea Eliade, idem.

Si, tot din marturia extrem de pretioasa a lui Mircea Eliade, aflam ca Dan Botta era VÂNATOR DE ARHEI : “De aici, pasiunea lui Dan Botta pentru esente. De aici, de asemenea, convingerea lui ca numai “clasicismul” (orice tip de clasicism, nu numai cel greco-latin) poate constitui sursa exemplara de inspiratie. Pentru ca, spunea Botta, familiarizându-te cu valorile clasice, îti revelezi esentele si înveti sa le descoperi acolo unde nu le vedeai mai înainte. (Numai un “clasicist”, credea Dan Botta, putea identifica marile creatii ale poeziei populare. Ceilalti cercetatori ramâneau la nivelul filologiei, folklorului sau istoriei literare)”.

Si, iata dezvaluirea eliadesca, despre Dan Botta, pe care l-a înteles cum nimeni nu l-a înteles si l-a vazut înconjurat de Lumina Taborica a Fixarii Arheilor, într-un Nou Paradis, cel mai sever si mai straluminat Paradis – cel al ARTEI:

Nu stiu daca în afara de <<Eulalii>>, Dan Botta a mai publicat un alt volum de poezii (n.n.: da, au mai fost, Maestre Eliade – …dar publicate postum, de parca, în timpul vietii ar fi fost lepros: ciclurile Rune, Epigrame, Cununa Ariadnei si Poem în curs – 1968) . Pâna în 1942, când l-am vazut ultima data, nu publicase. Îmi spunea ca nu vrea sa publice mai mult de patru volume: unul de poeme (<<Eulalii>>), unul de eseuri (<<Limite>>), o drama (<<Alkestis>>) si un dialog platonicean (pe care nu stiu daca l-a publicat) (“…dialogul platonicean” nu poate fi decât Charmion sau despre muzica, publicat în <<Gândirea>>, octombrie 1934 / mai 1935, apoi în volum, 1941 – n. red. Rost). Desi admira pe Proust si iubea pe Stendhal, suspecta romanul ca gen literar. I se parea inutil si necuviincios sa scrii, bunaoara, ca cineva, personaj literar, a taiat o bucata de brânza si a mâncat-o cu pâine. Chiar daca ar fi încercat, Dan Botta n-ar fi putut scrie niciodata o asemenea fraza. Nu credea în realitatea literara a obiectelor si actiunilor de toate zilele.

În fond, pentru el, reale – si deci susceptibile de a interesa un artist – nu erau decât arhetipurile, imaginile exemplare, modelele ideale. De aceea, asa-zisul clasicism al lui Dan Botta, cu toata eruditia greco-latina pe care o implica, nu era rezultatul unei “învataturi” – ci, înainte de toate, un mod de a fi în lume.

Pentru Dan Botta, lumea devenea reala când începea sa-si reveleze structurile ei profunde; adica, atunci când ochiul mintii începe sa desprinda, înapoia aparentelor, imaginile eterne, figurile mitice. Patrundeai misterul unei nopti de vara când izbuteai sa ti-o revelezi ca în aceste versuri din Cantilena: “Pe vânturi ascult/ Orficul tumult,/ Când si-ardica struna/ Fata verde, Una,/ Duce-i-as cununa…

Cosmosul întreg îsi dezvaluia atunci întelesurile lui adânci. Nu era vorba de o simpla cunoastere a fenomenelor cosmice – caci vântul, luna erau doar cifrul unor mituri si drame stravechi, care faceau deja parte din istoria spirituala a omului. Mai precis: a omului balcanic, întelegând prin acest termen etnic-geografic toata Europa rasariteana, din Marea Egee pâna în Muntii Tatra. Dan Botta avea mare slabiciune pentru acest teritoriu în care se înfruntasera de-a lungul secolelor egeeni: grecii, thracii, ilirii si romanii. Era într-un anumit fel o geografie sacra, pentru ca pe plaiurile si muntii acestia oamenii întâlnisera pe Apollo si Dionysos, pe Orfeu si Zamolxis. Timpul încremenise, acolo – si odata cu el, peisajul. Lumea aceasta, care asteapta vrajita de mii de ani, era si lumea poetului” – Mircea Eliade, idem.

…Cu putin înainte de despartirea de Eliade si, nu mult, si de lume, l-a luat deoparte pe Magul Eliade si i-a soptit: „<<… Dar mai lin, dorule, lin,/ Ca p-aici îi loc strein…>>.

Si iata dovada alduirii ca initiat zalmoxian, ÎMPARAT AL DUHULUI! – a lui Dan Botta, de catre Magul Mircea Eliade: “<<Loc strein>>, relua el dupa câteva clipe, loc de verdeata si de odihna…>>. August 1942. Era printre cei care întelesesera” – cf. Mircea Eliade, idem, Chicago, 1960.

***

…Fratele Negru…Ei, Fratele negru, EMIL BOTTA, a avut parte de recunoastere publica generoasa, fie si numai prin faptul ca a dat numele celui mai vechi liceu din Adjud…! Dar Fratele cel Negru a avut parte de o dezvoltare sociala incomparabil mai larga decât Fratele cel Alb, DAN BOTTA: dincolo de Poetul Întunecatului April, nimeni nu-l poate uita, daca l-a vazut, pe ACTORUL Emil Botta, cu o voce care parca venea de la Mumele si Vâlvele Pamântului. Rolurile Ion Nebunul, din Napasta lui Caragiale – precum si Regele Ondinilor, din Ondine, de Jean Giroudoux – nu pot fi nici imitate, nici repetate! Niciodata, de nimeni altul: doar sa…”înconjori”, reverentios, pe lânga Imperiul Dramatic-Interpretativ al lui Emil Botta…!

…Se naste, cum am zis, în aceeasi familie de medic si de urmasa a corsicanilor vendettei, ca si Dan – …se naste, pe 15 septembrie 1911, la Adjud – si prinde ceva mai multa viata decât Dan: pleaca “pe partea cealalta”, în 24 iulie 1977, începutul calatoriei mistice fiind la…Bucuresti!

… Visând, de mic copil, sa devina actor – fuge de acasa, la vârsta de 15 ani.În 1929 se înscrie la Conservatorul de arta dramatica din Bucuresti, pe care îl va absolvi în 1932. Dupa ce joaca pe scenele mai multor teatre bucurestene si din provincie, devine actor al Nationalului bucurestean. Interpreteaza rolul unor personaje majore, din dramaturgia lui Shakespeare, Goethe, Cehov, Caragiale.

Apoi, lumea cinematografica, din epoca asa-numit “comunista”, îi va oferi destul de multe sanse expresive, pentru a-si valorifica talentul si maniera de interpretare unica (Se aprind facliile(1939), Viata nu iarta, 1958, Eruptia, 1958, Când primavara e fierbinte, 1961, S-a furat o bomba (regia Ion Popescu Gopo), 1961, Pasi spre luna( tot în regia lui Gopo), Padurea spânzuratilor (regia Liviu Ciulei), 1964, Rascoala, 1965, De-as fi… Harap alb, 1965, Sah la rege, 1965, Dacii, 1966, Faust XX, 1966, Subteranul, 1967, Columna, 1968, Mastodontul, Reconstituirea (regia Lucian Pintilie),1969, Premiera, 1976.

Voce lirica unica, pusa, mereu, sub semnul tragicului, dar si al mastilor unui actor cu teatrul în sânge.

…Ca poet, a debutat, cu poemul Strofa ultima, în revista lui Tudor Arghezi,”Bilete de papagal”.

Poetul a facut parte din grupul intitulat „Corabia cu ratati”, din care s-au desprins si filozoful Emil Cioran sau dramaturgul Eugen Ionescu. A fost poetul preferat (fiind mai putin orfic decât Dan – si mai mult ludic, dar, în niciun caz, nu pâna la…Minulescu!) al generatiei Criterion: pentru versurile sale, Emil Cioran-Apostatul cu Teancuri de Masti, Nicolae Steinhardt Cel Naiv si Blând… – aveau un adevarat cult.

…Este autorul unei poezii negre, existentialiste, dar, totul, prins într-o hora carnavalesca, de Sabat Negru…a jocului de cuvinte (uneori profund, alteori facil! – dar, totdeauna, impresionant, rostit întru gravitate!) – cu personaje dintr-o mitologie proprie a mortii, în consonanta cu filosofia Trairismului interbelic. E un poet al mastilor, eul lyric se devoaleaza prin toate aceste personaje, rezultând o comedie a mortii si a neputintei.

…Orice actor de geniu (si EMIL BOTTA a fost!), care traieste în mijlocul harmalaiei teatrale, este extrem de SINGUR! De aceea, credem ca Fratele cel Negru se autodefineste ireprosabil, dincolo de mistica Nordului, dincolo de metafizica Blestemului catre Simion Dascalul si catre Bureti… – prin CUC, pasarea singuratatii, dar si a reversibilitatii metanoice – …dar si “ondina” fascinanta si pururi misterioasa, a Mareelor Codrului, “stima” care atrage (daca ar putea, LUMEA ÎNTREAGA!), catre Misteriile Funebre si Regenerator-Soteriologice ale Codrului si ale lui Isis-Cybelle.

Dinspre “sleirea” si “frigul” tenebrelor infernale – spre “FOCUL” SI “VÂNTUL-FURTUNA” ORFICA A REVELATIEI, prin LOGOSCuvânt-cu-Cuvânt si “fluieratul” Noului Orfeu, deci ORÂNDUITUL SINE, ÎNTRU NOUL PARADIS, PRIN REVELATIA STIHIILOR ARTEI-CA-LOGOS…dinspre SÂNGELE BLESTEMAT-BINECUVÂNTAT AL GRAALULUI/Ulciorul cu Cucuta” – spre “…stele fumegânde si FOCURI CRESCÂNDE…”!):

am înlemnit
la vederea
cucului,
un cuc de pripas
la casele noastre.
ce mai cuc sarac
i-am vazut si fata
slabita, sleita.
eu jonglerii,
eu cu clovnerii
încerc sa-l încânt
cu vânt cucu vânt.
sa-l distrez cu nimic
pe Fluiera Vânt
Frig în ochi îi arunc
din ulcioare de cucuta
îi dau sa bea,
ulcioare de foc îi întind
pe pat cu cuie îl culc,
fac din cuc fachir,
lopeti de pamânt
arunc peste el
si stele fumegânde
si focuri crescânde …
eu cu
clovnerii,
eu cu jonglerii
” (Fachir)

…”FAQR” înseamna, în araba, si “sfânt”, si “sarac cu punga si bogat cu Duhul” – adica, ÎNTELEPT! ÎMPARAT AL DUHULUI…!!!

…Românul, de etnie evreiasca, Andrei Oisteanu – face un studiu despre…ne-întelepciunea lui Emil Botta (cf. Andrei Oisteanu, în rev. Arta Sport: EMIL BOTTA  SI “LECTIA DE OPIUM” – 14 mai 2008), dar tonul articolului (care-l vizeaza si pe un alt legionar, pe genialul Ion Barbu/Dan Barbilian) este atât de insinuanto-insidios, întru demolarea zeilor valahi, încât, pur si simplu, nu ne intereseaza: si Edgar Allan Poe era dipsoman si narcoman, dar, prin asta (ca si Baudelaire, Rimbaud, Verlaine, Gérard de Nerval, Tristan Corbière, Jules Laforgue, Francis Joseph Thompson, Émile Verhaeren, Oscar Wilde, Fernando Pessoa etc. etc..…deci, o întreaga generatie, aceea a simbolistilor “romantico-postromantici”!), si-a dovedit, mai curând, dispozitia martirica fata de Arta, decât vointa de autodegradare prin viciu!

Este, fireste, si cazul lui EMIL BOTTA!

…Nu-l putem parasi, pe Emil Botta, în mâinile lui Oisteanu – deci, ne vom resorbi, taumaturgic si soteriologic, în Dorul lui fara Satiu, pentru a fi si ramâne, noi si tot Neamul Nostru Românesc, alaturi si “trairind” întru Magii nostri adjudeni:

De un dor fara satiu-s învins
si nu stiu ce sete ma arde.
Parca mereu din adînc,
un ochi rapitor de
Himera
ar vrea sa ma prade.
Si pururi n-am pace,
nici al stelei vrajit du-te-vino în spatii,
izvoare sub luna, ori dornica ciuta,
nimic nu ma stinge, nimic nu ma alina
si parca-as visa o planeta pierduta.
E atîta nepace în
sufletul meu,
batut de alean si de umbre cuprins…
Un dor fara satiu m-a-nvins,
si nu stiu ce sete ma arde mereu
…”

…Speram ca aceasta “sete meree”, de necuprins, sa nu se stinga, niciodata, pentru noi, “Vechea Garda” (dar cu Credinta în Dumnezeu si în Viitorul Neamului Românesc!) – si, mai ales, tragem nadejdea sa-i “învinga” si “pururi n-aiba pace” si “nimic nu-i stinga, nimic nu-i aline”, pe aceasta “planeta de TESTARE A DUHULUI UMANO-DIVIN”, care este Terra… – decât Nestinsul si Nealinatul DOR DE ABSOLUT! – pe cât mai multi dintre cei ce vin, dupa noi, sa…”schimbe Garda”!!!

A fost odata ca niciodata…Au fost doi frati-ÎMPARATI AI DUHULUI… – …si, cine stie, poate vor mai fi!

 

 

CONFERINTA LA TEATRUL NATIONAL:ANDREI OISTEANU – NARCOTICE IN CULTURA ROMANA

Duminica 28 noiembrie 2010, de la ora 11.00, la Sala ATELIER, in cadrul programului, CONFERINTELE TEATRULUI NATIONAL, domnul Andrei Oisteanu prezinta conferinta  cu tema „Narcotice in cultura romana. Istorie, religie si literatura”.

Tema conferintei este inspirata de recenta aparitie editoriala «Narcotice in cultura romana. Istorie, religie si literatura », nominalizata pentru premiul: Cartea anului 2010. Demers plin de curaj, care va modifica probabil configuratia catorva capitole din istoria literaturii romane, aceasta inedita si incitanta aparitie editoriala ne ofera un studiu deopotriva de antropologie culturala si de istorie a mentalitatilor.

„Initial, am cercetat marturii istorice, etnologice si istorico-religioase referitoare la utilizarea in scopuri magico-rituale a plantelor psihotrope in spatiul carpato-dunarean din Antichitate pana in epoca premoderna […] In ultimii ani, am extins cercetarea asupra modului in care, in epoca moderna si contemporana, s-au raportat la diferite narcotice si halucinogene unii scriitori, artisti si intelectuali romani – de la romancieri ale caror personaje isi administreaza substante stupefiante, pana la scriitori care isi analizeaza propriile experiente narcotice; de la poeti care si-au administrat narcotice pentru hranirea imaginatiei si fortarea creativitatii, pana la cei care le-au utilizat in cautarea «paradisurilor artificiale»; de la cercetatori care au studiat folosirea remediilor psihotrope in Orient, pana la scriitori care s-au sinucis folosind opiacee; de la savanti care au experimentat efectele substantelor psihedelice, pana la istorici ai religiilor care au studiat utilizarea plantelor psihotrope in cadrul manifestarilor religioase si magico-rituale…”. (Andrei Oisteanu)

Despre Andrei Oisteanu:

Andrei Oisteanu este cercetator la Institutul de Istorie a Religiilor (Academia Romana) si conferentiar la Centrul de Studii Ebraice (Facultatea de Litere, Universitatea din Bucuresti). Este presedintele Asociatiei Romane de Istorie a Religiilor.

Carti publicate in ultimii ani: Ordine si Haos. Mit si magie in cultura traditionala romaneasca, Polirom, 2004; Imaginea evreului in cultura romana. Studiu de imagologie in context est-central european, Humanitas, 2001 (editia a doua: 2004; cartea a primit 5 premii); A képzeletbeli zsidó, editia in limba maghiara a cartii, Kriterion, 2005; Religie, politica si mit. Texte despre Mircea Eliade si I.P. Culianu, Polirom, 2007; Il diluvio, il drago e il labirinto. Studi di magia e mitologia europea comparata, Edizioni Fiorini, Verona, 2008; Inventing the Jew: Antisemitic Stereotypes in Romanian and Other Central-East European Cultures, Foreword by Moshe Idel, University of Nebraska Press, Lincoln & London, 2009; Konstruktionen des Judenbildes: Rumänische und Ostmitteleuropäishe Stereotypen des Antisemitismus, Frank und Timme Verlag, Berlin, 2010.

Despre carte:

«Narcotice in cultura romana. Istorie, religie si literatura», Ed. Polirom, 2010; nominalizata la premiul Cartea anului 2010. Spicuim din sumar: Fumigatii de cannabis si alte plante halucinogene. De la Herodot la Strabon • „Prajitura mortilor”. Narcotice pentru lumea de dincolo • Dimitrie Cantemir: „Suc de mac si alte stupefiante” • Boale si leacuri de’amor • Al. Odobescu: Supradoza de morfina • Mateiu Caragiale: Opium si cannabis la Curtea-Veche • Ion Barbu : Eterul cotidian si cocaina saptamanala • Emil Botta: “Lectia de opium” • Eliade in India: Opium si cannabis • Experimentele savantilor: Betia mescalinica • Emil Cioran: „Calmante sa-mi domolesc indignarea” • Eugène Ionesco: “Injectii sa dea la cap spaimei” • Culianu: Manipularea viselor prin stupefiante • Mircea Cartarescu in zodia macului • Bucurenci, Vakulovski & Co.: “Existentialism narcotic.”

Radio Romania Cultural