“Am căzut în lava încinsă și am luat foc. Unde a fost Dumnezeul meu atunci?”

    

Gheorghe Stoica la AlfaOmegaTV –

by Daniela Delibaș

O zi oarecare de munca s-a transformat pentru Gheorghe  Stoica într-o zi memorabila: a fost ziua în care el a luat foc, la propriu.

Lucra la Oțelăria Electrica din cadrul Combinatului Siderurgic de la Hunedoara. In cuptorul cu nr. 13 se topeau în acea zi 100 de tone de metal vechi. Continue reading ““Am căzut în lava încinsă și am luat foc. Unde a fost Dumnezeul meu atunci?”” →

CÂND CEREM DUPA VOIA LUI…

”Indrazneala , pe care o avem la El, este ca, daca cerem dupa voia Lui, ne asculta.”

1 Ioan 5:14
           .

by Teresa Anne Arries

În româneste de Rodica Botan

                      .
Crestinismul este o farsa! Asa gândeam în turbarea mea. Îndoindu-ma peste leaganul fetitei mele, priveam cum doarme vlaguita- pretioasa mea fetita, Kim,  a carei par stralucea ca aurul la soare si a carei ochi albastri concurau cu albastrul cerului senin. Lacrimi îmi curgeau fara sa le pot opri si eram învaluita de o teama si o teroare pe care numai o mama le poate simti atunci când copilul ei este in pericol.
  .
In primul rând o coplesitoare stare de urgenta în a-mi proteja copilul a venit peste mine, apoi m-a apucat un soi de mânie nepotolita – m-a prins strâns si nu mi-a mai dat drumul… Eram captiva situatiei atât eu cât si Kim…si ma simtean complect neputincioasa. Nu era nici o portita de scapare…
  .
Agitata, m-am dus în sufragerie. Uitându-ma la nota de plata de la vizita de dimineata la spital cu pediatricianul Rubinstain, m-am gândit…atâtea vizite la doctor…si pentru ce?
  .
In timpul ultimei vizite l-am confruntat pe Doctorul Rubinstein si i-am cerut sa-mi spuna adevarul, cu toate ca nu vroiam sa-l aud.
–   Doctore, Kim…o sa moara? Trebuie sa-mi spui,  vreau sa stiu.
–    Nu pot sa-ti raspund la intrebarea asta…spuse Dr. Rubinstein. Are sanse bune daca corpul ei accepta medicamentele si începe sa raspunda la tratament.
  .
 In sala de examinare, m-am uitat la fata dulce a fetitei mele distorsionata de durere. Starea ei mi-a frânt inima.Tinând-o in  brate plingând, m-am intors catre doctor:
–  Daca, daca… asta este tot ce aud de 16 luni încoace. Kim a luat injectiile astea cu regularitate la fiecare doua saptamâni de când s-a nascut. O vezi cum tipa si cum plânge si tot ce îmi poti spune este “daca”!
Intelegând motivul pentru care am vorbit asa, stresul si teama din spatele cuvintelor mele mânioase, doctorul nu s-a ofensat.
–   Celulele ei albe numara mai putin  decât inainte, mi-a zis el cu blândete tinând in mâna raportul de la laborator. Injectiile de globulina gamma au ajutat-o sa supravietuiasca valurile de boala ce au venit peste ea, dar corpul ei nu produce celule albe în cantitate suficienta. Eu nu pot sa produc o minune, mai zise el. Kim, ori o sa înceapa sa produce aceste celule,  ori nu.
  .
Realitatea cruda expusa de doctor m-a paralizat cu groaza. Simtindu-ma sfârsita de oboseala si învinsa, i-am zis:
–   Kim este totdeauna asa de bolnava si într-una are febra. Nu dorm noapti la rând, cu saptamânile, apoi pe când cred ca se face mai bine, începe un ciclu nou de episoade de laînceput. Si acum doctore îmi spui ca nu exista solutie?
–   Trebuie sa accepti realitatea, a replicat el. Nu exista garantii în viata asta. Dumnezeu te-a asezat în pozitia asta. Trebuie sa accepti situatia si sa te comporti cât se poate de bine considerând situatia…
 .
Abia am putut sa vorbesc fara sa las sa se vada cât sunt de mânioasa.
–   Pai, daca Dumnezeu m-a asezat în situatia asta, El ma poate si scoate de aici. Am început sa cred ca Lui îi place sa vada oamenii cum sufera, umiliti si dependenti de El. M-am saturat de asa un Dumnezeu!
  .
     Obosita si cu emotiile ca amortite, m-am reîntors acasa. Auzind-o pe Kim miscându-se în patut, m-am apropiat încetisor sa vad ce face. Pâna si în somn, scâncea încet si se vedea ca o doare când misca piciorusele. Injectiile aveau sa o afecteze pentru o vreme. Întorcându-ma în sufragerie m-am asezat pe canapea si m-am facut ghem si mi-am ascuns fata în mâini. Vroiam sa gasesc un loc sau o pozitie sa ma simt în siguranta. Dar gândul din nou mi-a zburat la fetita mea si la durerea ei si m-am umplut iar de amaraciune. M-am apucat sa marsaluiesc prin sufragerie, cu pumnul ridicat în sus scuturându-l a frustrare:
  .
”Unde esti, Dumnezeule? De ce esti asa de rece si de tacut? Doamne, de ce îmi dai în loc de pâine,  pietre. Un Tata bun mi-ar da pâine. M-ai parasit? De ce m-ai parasit? Unde sint promisiunile tale de pace si de confort?”
  .
Dar tacerea din jur a fost singurul raspuns la întrebarile mele. Am simtit ca si cum Dumnezeu îsi batea joc de mine.
  .
Lipsita de viata ca o papusa din zdrente, m-am asezat din nou pe canapea si gândul mi s-a dus la copilaria mea nefericita, la tatal meu, rece si autocratic si la mama mea, o persoana imprevizibila…  Am fost prea multi copii, prea putini bani, prea putina dragoste… Desi am frecventat biserica în cea mai mare parte a vietii mele, Dumnezeu parea ca exista la o distanta uriasa. Ma gândeam la Dumnezeu ca la un  Politai locuind undeva în sferele celeste, gata sa pedepseasca dar niciodata cald si iubitor. Dumnezeu era pentru mine cineva asemanator cu tatal meu pamintesc.
    .
  Tata. Oridecâteori ma gândeam la tata, imi aduceam aminte de onomastica mea când am împlinit 13 ani. Eram asa de fericita ca în sfârsit intru în adolescenta. Multi dintre prietenii si colegii mei au fost invitati – ca îmi sarbatoream si eu ziua de nastere. Dar ziua asta de bucurie s-a schimbat dintr-o data într-o scena oribila. Tata a venit acasa împleticindu-se beat si într-o stare deplorabila. Totdeauna era suparat daca se cheltuiau bani pe orice care nu reprezenta o absoluta necesitate.
 – Esti proasta si urâta, mi-a strigat tata uitându-se cu scârba la mine, iar eu am paralizat de teama si rusine stând nemiscata în mijlocul grupului de preieteni care ma înconjurau.
 – Nimeni n-o sa te iubeasca niciodata, mi-a zis încheindu-si discursul…
   .
     Ca rezultat al acestei întâmplari am devenit o singuratica, fara sa pot gasi ca apartin vreunui grup de oameni.
   .
Trezindu-ma din visarile mele, m-am gândit…dar toate astea s-au schimbat de când Te-am întâlnit pe Tine , Doamne. Tu m-ai acceptat asa cum eram…cu negi cu tot. Am crezut ca am ajuns acasa, în sfârsit,  când Te-am întâlnit, ca îti apartin Tie. –  Acum, acum ma parasesti si Tu?
      M-am scuturat de gândurile mele, m-am dus la bucatarie si am început sa spal vasele de la micul dejun. Apa calda mi-a încalzit placut mâinile reci si mirosul de lamâie al detergentului de vase paru atât de proaspat si placut. Si mintea începu din nou sa ma duca printre amintiri. Mi-am amintit când Kim s-a îmbolnavit prima data…
     La început nu mi-a fost frica. În timp ce vorbeam în sinea mea cu Dumnezeu i-am spus:  “Tu poti sa o vindeci. Nu exista ceva ce Tu nu poti sa faci. Daca copilul meu este bolnav, Tu poti sa o vindeci, nimic mai simplu pentru Tine. Nu-i asa?“
.
     Am luat tigaia de pe aragaz si am început sa o frec cu toata forta. ” –  Ok, Doamne, care-i problema acuma? Stiu ce cred si stiu ca am credinta în Tine. M-am rugat! Biserica întreaga s-a rugat pentru Kim. Batrânii bisericii si-au pus mâinile peste ea. Am studiat Cuvântul Tau, stiu si înteleg promisiunile Tale si am avut rabdare sa astept ca sa-Ti faci lucrarea în timpul Tau, la vremea aleasa de Tine.  Ce mai vrei acuma de la mine? De ce nu imi vindeci copila?“
   .
     N-am primit nici un raspuns. Cu vasele spalate, mi-am sters mâinile ude, tare nemultumita de cele ce gândeam m-am dus inapoi in sufragerie. Daca Dumnezeul în care ma încred este tacut si nu vrea sa-mi raspunda, unde sa ma mai duc?
       .
     Ochii mi-au cazut pe Biblia care era pe masuta de cafea. Un verset din Genesa 22 imi trecu prin minte, uimindu-ma cu realitatea ce mi-o descoperea.  Am deschis repede Biblia sa fiu sigura ca îmi amintesc versetul corect. Era exact asa cum mi l-am amintit. Si versetul spunea:
”Dumnezeu i-a zis…”Ia pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pe care-l iubesti, pe Isaac; du-te în tara Moria, si adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ti-l voi spune.”
       .
     In momentul acela am stiut cu siguranta ca Dumnezeu îmi cerea sa I-o dau Lui pe Kim. Mintea mi-era clara dintr-o data cum nu mai fusese înainte, si am realizat ca am pus-o pe Kim mai presus decât Dumnezeu, dragostea pentru ea mai presus decât dragostea pentru Dumnezeu. Ca i-am cerul Lui Dumnezeu sa îmi faca mie voia si sa nu si-o faca pe a Lui. Voia mea. Nu a Lui Dumnezeu. Nu alegerea Lui de suveran. O oala de pamânt s-a razvratit împotriva facatorului ei si n-a cazut în umilinta la picioarele Lui…
   .
Realizind ca am încercat sa-L manipulez pe Dumnezeu, am înteles ca de fapt m-am straduit sa fac toate lucrurile care terbuiau facute ca El sa trebuiasca – sa fie obligat sa-mi satisfaca cererea. Nici nu mi-am putut închipui ca El ar vrea-o pe Kimmie…
     O Doamne bun Isuse, mi-am zis, cu siguranta ca nu vrei sa mi-o iei pe Kim? Nu poti sa-mi ceri asa ceva?! Nu viata copilasului meu. Ti-ar fi atât de usor s-o vindeci – numai s-o atingi. Oh, Domnul si Dumnezeul meu, nu-mi cere asta…
 .
     In timp ce vorbeam asa în mintea mea, stiam raspunsul chiar în timp ce puneam întrebarile. Stiam ca numai o totala ascultare de Dumnezeu – este raspunsul care Dumnezeu îl astepta de la mine. Asa ca am construit din bucatile inimii mele zdrobite un altar pentru Dumnezeul cel suveran. Si pe acest altar am pus singurul meu copil, iubita mea fetita, cu aceeasi sinceritate si cu tot atâta sacrificiu cu cât Avraam si-a pus copilul pe altar pe muntele Moria.
 .
      Oh! Domnul meu, îmi pun toata nadejdea în Tine. Daca vrei sa-mi iei copilul, ia-l, e al Tau. Nu mai pot sa lupt împotriva Ta. Iarta-ma! Iarta-ma pentru lipsa mea de încredere si pentru neascultare. Nu înteleg de ce îmi ceri fetita mea, dar Te iubesc si am încredere  în Tine. Ajuta-ma cu ce va urma…
 .
O pace absoluta m-a înconjurat. Batalia se sfârsise. Dumnezeu câstigase victoria. Am renuntat la frica si la mânia cu care am trait pentru arâtea luni. Acum puteam sa ma odihnesc în voia perfecta a lui Dumnezeu pentru viata mea.
        .
     Sase saptamâni mai târziu,  eram  din nou cu Kim în cabinetul doctorului Rubinstein. Kim n-a mai fost bolnava în tot acest timp. Statea în sus dezinvolta si radia de sanatate în bratele mele.
 – N-am vazut asa ceva de când sunt, zise doctorul,  cu o surpriza si o nedumerire intiparita pe fata. Celulele albe ale lui Kim sunt absolut normale. Este imposibil sa se poata schimba într-asa scurt timp!
.
     Dar – se schimbasera. Si în inima mea stiam de ce. Asa cum Isaac a fost întors lui Avraam, asa si fetita mea mi-a fost data înapoi. Domnul meu este marele Doctor si Tatal care merita toata încrederea mea. Poate ca era vremea pentru înca un miracol, o alta vindecare, si când o sa ajung acasa am sa-l chem la telefon pe tatal meu pamântesc…

.

(Preluat prin har din PE GÂNDURI)

De atitudinea ta față de Biblie depinde totul!

   .

Unde e Biblia ta?

E citită  și  iubită – 

sau o disprețuiești?

.

  1. Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul. – ISUS, Fiul lui Dumnezeu
  2. Hrana spirituală sănătoasă ne vine din Biblie. – George Danciu
  3. Mie mi-a trebuit o viată ca să mă conving că în afară de Biblie, nu e nici un adevăr.  – Petre Țuțea
  4. Taina existenței umane nu stă în a trăi, ci în a ști pentru ce trăiești. Dintre toate cărțile lumii, Biblia dă cel mai bun răspuns pentru cine vrea să afle rostul vieții. – Nicolae Iorga
  5. Sau te va tine Biblia departe de păcat, sau păcatul te va tine departe de Biblie. –  Jim Smith
  6. Biblia, e o carte pentru orice vreme. De aceea trebuie citită și trăită astăzi. – Duțu Sacramento Continue reading “De atitudinea ta față de Biblie depinde totul!” →

Aprinde o lumânare pentru mine

APRINDE O LUMÂNARE PENTRU MINE

                                          .

   .

aprinde o lumânare pentru mine

omule: sunt un suflet pierdut – si

la lumina ei voi ajunge acolo unde

nu stiu

 

aprinde o lumânare pentru mine: nu-mi esti

frate – dar poti fi – oricând

mai neputincios decât orice frate al

meu

 

aprinde o lumânare pentru

mine: la lumina ei – vei putea vedea cât de

departe – în rau – se poate ajunge

 

Adrian Botez

 

31 Octombrie, 1517 – Ziua de nastere a Reformei protestante!

        529 de ani de la nasterea                       reformatorului

                        si

    495 de ani de la începutul                         reformei  – 

.

   Doua aniversari marcante în miscarea crestina protestanta   

.

În ziua de 10 noiembrie 2012 se împlinesc 529 de ani de la nasterea celui care este considerat parintele miscarii protestante. Martin Luther s-a nascut la data de 10 noiembrie1483, în mica localitate Eisleben, din partea de rasarit a Germaniei.

La vârsta de 18 ani a intrat la Universitatea din Erfurt. Dupa cum el însusi marturisea, într-o zi studiind în biblioteca universitatii, a facut o descoperire senzationala în contextul religios al vremurilor evului mediu,  o descoperire care ulterior i-a marcat destinul: o Biblie în limba latina. O astfel de carte nu mai vazuse pâna atunci. Nu stia nici macar de existenta ei. În acel moment avea pentru prima oara în mâna Cuvântul lui Dumnezeu. Plin de teama si uimire a început sa o citeasca, de fiecare data exclamând: „O, daca mi-ar da Dumnezeu o carte ca aceasta!”

Mai târziu, între anii 1512-1516, fiind de-acum calugar, a fost trimis la Roma cu probleme ale  ordinului calugaresc. A fost socat de coruptia si luxul Bisericii Române, dându-si seama  nevoia de reforma.

Citind “Epistola lui Pavel catre Romani“  si-a construit o teologie care mai târziu avea sa constituie baza reformei care a zguduit din temelii Biserica romano-catolica. Trei principii de baza constituiau principalele elemente în sistemul lui teologic: SOLA FIDE sau îndreptatirea prin credinta, SOLA SCRIPTURA sau ideea ca Scriptura este singura autoritate pentru pacatosii care cauta mântuirea, si SOLA GRATIA, adica numai harul ca baza a îndreptatirii. Prin urmare, Luther a redefinit conceptul biblic al mântuirii, ajungând la convingerea ca numai credinta în Christos poate îndreptati pe cineva în fata lui Dumnezeu.

Scânteia care a aprins flacara REFORMEI s-a constituit în afisarea a 95 de teze pe usa Bisericii din Wittenberg, teze prin care Luther contesta faptul ca Papa ar fi autoritatea suprema în domeniul  credintei si al moralei. Iata de ce data de 31 octombrie 1517 este considerata ziua de nastere a REFORMEI PROTESTANTE.

În urma publicarii a trei brosuri prin care Luther s-a adresat poporului german (Discursul catre nobilimea germana, Robia babiloniana si Despre libertatea crestinului), Papa Leon al X-lea emite  în 1520 bula „Exsurge Domine”(act oficial emis de Papa) care a condus la ex-comunicarea lui Luther. În urma refuzului de a-si retracta tezele, este adus în fata unui tribunal si judecat de slujitorii papali. Este nevoit sa se retraga din viata publica, locuind în castelul de la Wartburg pâna în anul 1522. În timpul cât a stat izolat, ferit de oponentii sai, Luther a tradus în germana Noul Testament, dupa originalul grecesc, ceva mai târziu traducând si Vechiul Testament din ebraica. În anul 1535 a reusit sa tipareasca întreaga Scriptur? în limba germana, punând astfel bazele limbii literare germane.

Luther a murit în anul 1546, lasând miscarea care avea sa-i poarte numele, sub conducerea lui Melanchthon. Reforma a purtat în ea lumina necesara trezirii spirituale din veacurile care au precedat-o, întorcând privirea spre simplitatea crestinismului primar, asa cum îl gasim în Cuvânt. A avut darul sa readuca în crestinism vigoarea bisericii primare pierduta într-un mileniu de negura.

Influenta reformei a fost binefacatoare din mai multe puncte de vedere, ca de pilda cel teologic, cel educational  si  economic. Guvernele Europei, cu precadere cele din tarile anglo-saxone, au devenit tot mai tolerante si mai putin opresive, iar în Statele Unite, însusi nasterea natiunii americane este perceputa ca un experiment curajos al unui popor crestin si reformat.

La începutul secolului 19, vizitând America, istoricul si politicianul francez Alexis de Tocqueville, impresionat fiind,  facea remarca: „Nu am înteles maretia acestei tari, pâna când nu am vizitat bisericile lor care ard cu focul dreptatii si neprihanirii Evangheliei”.

În concluzie se poate spune ca viata religioass reformata a adus prosperitatea materiala si morala, unei lumi aflata într-o acuta nevoie de lumina spirituala.

Radu Oprea – Peoria, Arizona,
htt://www.agapearizona.com  

Rugați-vă pentru crestinii arestați din Iran!

Creștinii din Iran sunt arestați în masă!

În Iran au fost raportate aresturi masive ale creștinilor protestanți, inclusiv a foștilor musulmani. În toată țara, femei și bărbați sunt închiși pentru credința lor.

Firouz Khandjani, consilier al mișcării bisericilor din Iran a declarat: „Cunoaștem că cel puțin 100, dar posibil că până la 400 de creștini au fost reținuți în mai puțin de 10 zile. Este clar că creștinii protestanți au devenit inamicul numărul unu al statului. Avem nevoie urgentă de rugăciuni.” Continue reading “Rugați-vă pentru crestinii arestați din Iran!” →

Oda ocupatei

       .

   de Jianu Liviu-Florian

 

 

.

Prin iarna lumii, crunta si cerbice,

Haladuim – popice si arsice –

Cu cât mai vânturat ne este traiul,

Cu-atât, în groapa lumii, zidim Raiul –

 

Nici nu se stie cine nu ne musca –

Cei singuri – liberi – sau cei multi – din cusca –

Nici nu se stie cine ne sugruma –

Calaii noi, sau cei de-aceeasi muma –

 

Nici nu se stie care mai e scopul –

Sa tot ridici, sau sa dobori – tot topul –

Nici nu se stie care mai e tinta –

Noi suntem carti – progresul este chinta –

 

Si altii vin, si altii, mereu pleaca,

In tragi-comedia geto-daca,

In Iudo-Iubeiada cea crestina,

Intotdeauna altii sunt de vina –

 

E bine ca e toamna, deocamdata –

Avem de munca, si avem de plata –

E bine ca avem o ocupatie –

Ca suntem ocupati – si avem ratie –

 

12 octombrie 2012

( zi de salariu )

Seminar despre putere (1)

“Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este  puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede (…) deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă…” 

        Epistola către Romani, 1.16-17

  1. Începem să murim când nu mai avem puterea de a opta. – Octavian Paler
  2. Când sunt bine alese, cuvintele au o putere atât de mare în ele, încât o descriere îți trezește adesea imagini mai însuflețite decât însăși vederea lucrului zugrăvit. – Joseph Addison
  3. Să avem convingerea că dreptatea face puterea și cu această credință să îndrăznim să ne facem datoria până la capăt, așa cum o înțelegem. – Abraham Lincoln Continue reading “Seminar despre putere (1)” →

Al optulea vaccin anti-intoleranță

“DESCULȚI” – Hickory, NC 2012

E toamnă… Acum nu doar se numără bobocii, dar se fac și cure de vaccinări cu scop profilactic sau terapeutic. Depinde doar de care tip. Nu de alta, dar există mai multe tipuri de intoleranțe. Adresa de față e legată de cea spirituală.

Pentru a o înțelege  cît mai facil, nu strică o mică incursiune în cea medicală. Nu de alta, dar principiile acesteia din urmă se aplică la mai toate intoleranțele: începînd cu cea politică, și sfîrșind cu cea religioasă/ultrareligioasă. La evanghelicii mioritici, unii au denumit-o (aproximativ) Portocalele mecanice și hiperpocăiții.

Imunologia clinică continuă să fie alături de alte ramuri medicale intervenționale, unul dintre vîrfurile de lance ale cercetării medicale. Sunt unii dintre noi, cei drept cam puțini (și asta-i fericirea!) care sunt alergici la apa potabilă, ba chiar și la aer! Alții, din ce în ce mai frecvent, la praful de casă. Copii pînă la o vîrstă nu suportă (digestiv) căpșunii, zmeura, laptele sau alte alimente de uz comun. În cele mai multe cazuri se încearcă o desensibilizare cu proteine atenuate conținute în respectivii alergeni. Continue reading “Al optulea vaccin anti-intoleranță” →

DUBLA LANSARE DE CARTE ÎN IASI. (19 OCT. 2012, ORA 16.00)

Dragi poeti „antologati” si iubitori ai scrisului,

Va invit cu bucurie la evenimentul deosebit ce va avea loc în data de 19 octombrie , orele 16.00, 2012:

 

1.Lansarea antologiei „Arta sfâsiata”( 73 de poeti contemporani),

Editura ARHIP ART, Sibiu, 2011.

coordonator Valentina Becart.

Prezinta:

dna Cella Negoiescu ( poet si pictor remarcabil)

dl George Arhip ( editorul atâtor antologiii…)

 

2. Lansarea volumului de poezie-eseu „Obsesia desertului” (din jurnalul unei zile),

autor Valentina Becart

Prezinta:

scriitorul Emilian Marcu ( membru U.S.R)

Prof. Mihai Pastragus ( vicepresedintele Ligii scriitorilor, filiala Iasi)

L o c a t i a:

Casa de Cultura a Municipiului Iasi „ Mihai Ursachi”

B-dul Carol I, Parcul Copou.

( director – Nichita Danilov)

 

Va astept cu drag!

Timpul se rostogoleste într-o singura directie: spre „neîntoarcere”…

Nu pierdeti aceste momente frumoase!

 

Valentina Becart

Îmi vine sa plâng de ciuda

ÎMI VINE SA PLÂNG DE CIUDA

îmi vine sa plâng de ciuda – când
citesc despre poetii-soldati – despre
filosofii-eroi – precum
Socrate
Xenofon Eschil Tucidide Pindar…
au fost odata ca
niciodata – poeti-soldati
poeti-de-cetate-aparatori – iar nu
pirati – nu
scursori – tradatori – umplând pietele lumii de
cotcodaceli si de
gainat în culori – si de alte
duhori

îmi vine sa plâng de ciuda – când
toti sfintii lumii îmi recita din jertfele
lor – când observ ca fereastra s-a acoperit de
luminat nor: Hristos sta de vorba cu
frati înarmati – sabii-cuvinte si
priviri-de-vultur – fulgere sinaite
crunte si sfinte – se înfasor pe brate – de la gât
în sus – si dau
onor

îmi vine sa plâng de ciuda – amintindu-mi de
parinti – sfinti – de
rude si veacuri din care înca se scurge-nfocata
agheasma – dar eu – cu gura-nsetata – degeaba
ma-ntind sa ling stropi de lumina si
apriga viata senin?: la senin si la foc – cu
gura mea nu ajung deloc – eu
biet lepros al putrefactei
istorii – zemuiesc de duhori – rup stinghii de
ata – în
poiata unor vremuri de
sarcastica piata

Adrian Botez

 

Dr. Ileana Vesa – “calugarita penticostala”

Marius Cruceru

Le-am cunoscut pe Ileana si pe Monika în urma cu ceva ani. Asteptau pe holul Universitatii din Oradea timide sa intre la interviu. Eram în comisie. Dupa ce le-am intervievat separat, le-am întrebat pe amîndoua, pentru ca se asteptau una pe cealalta:

– Vreau sa va întreb ceva personal si oarecum ciudat… pentru ca am vazut destule în acesti ani si modul în care au început unele studente facultatea si apoi felul în care au finalizat studiile… vreau sa va întreb daca modul în care purtati baticul deriva din convingerile voastre personale sau este o impunere din partea bisericii, a familiei…

– Este convingerea noastra, asa consideram ca dam respect parintilor si fratilor si ne pastram frumusetea pentru sot…

– Dar veti rezista?

– Da!

– Vreau sa vad daca asa veti termina studiile … Va voi urmari!

Au trecut anii. Au trecut amîndoua prin multe batjocuri. Li s-a strigat “pocaitele, calugaritele, baticoasele”. Au fost umilite de-a lungul anilor de studii de unii profesori, de colegi, dar … cel mai trist, chiar de unele dintre colegele de confesiune evanghelica, chiar de coreligioare si chiar de alte studente din mediul penticostal. Bîrfite, invidiate, au învatat în asa fel încît la finalul anilor de studii li s-a recunoscut fara putinta de tagada superioritatea intelectuala si harnicia.

Au mers mai departe la master si au ramas în cadrul Universitatii Emanuel (universitate baptista) doua fete din mediul penticostal, Monika în administratie, Ileana, asistenta

Astazi Ileana si-a sustinut teza de doctorat, o teza excelenta, cu titlul Neomedievismul postmodern, coordonata de prof. dr. Stefan Borbely, în cadrul Universitatii Babes-Bolyai din Cluj.

 

  .

A fost una dintre cele mai fascinante sustineri de teza doctorala la care am participat pîna acum.

Sigura pe ea, limpede, fara tremur în voce, rod al experientei didactice acumulate, Ileana s-a comportat ca o adevarata profesionista a conferintelor stiintifice. Ne-a purtat prin lumea jocurilor video, filmelor, prin Umberto Eco, Dan Brown, Robin Hood…

Prezentarea în Prezi realizata cu ajutorul lui Miriam Achim a fost, si spun asta fara ezitare, a fost probabil cea mai frumoasa prezentare de acest tip pe care am vazut-o pîna acum. M-am bucurat sa îi vad tatal fericit si surorile si fratii, toti cu emotii mai mari decît doctoranda.

Teza a primit calificativul Foarte Bine. Felicitari si … la mai mare. Astazi a fost una dintre acele zile în care m-am bucurat ca Dumnezeu m-a obligat sa devin profesor. Sînt atît de mîndru ca Dumnezeu le-a dat trecere înaintea Lui si înaintea oamenilor acestor fete! Iata ca nu exista nicio legatura între modul în care ne legam baticul si capacitatea intelectuala. M-am bucurat pentru modestia, fermitatea, consecventa si modul în care Ileana a ales sa îsi respecte ethos-ul de provenienta.

Sper sa organizam o prezentare si la Oradea cît de curînd sa va puteti convinge de calitatea tezei si de frumusetea prezentarii. Pe cînd Ileana îsi va reveni sper sa putem organiza iar una dintre coffe-ring-te avînd-o pe dînsa ca invitata.

PS. Uneori ma întreb …. care sînt totusi valorile pe care le îndosariaza în mintea lor baietii din generatiile care ne urmeaza?

Precizare: ce se afla între ghilimele în titlu este una dintre poreclele (trist lucru) care sînt aruncate dupa colturi de mintile înguste si de gurile largi.

 

Preluat (prin har) de pe blogul  Marius Cruceru

Modestia, fermitatea, consecvența – modul în care Ileana a ales să își respecte ethos-ul de proveniență

Dr. Ileana Vesa – “Călugărița penticostală”

  Marius Cruceru 

Le-am cunoscut pe Ileana și pe Monika în urmă cu ceva ani. Așteptau pe holul Universității din Oradea timide să intre la interviu. Eram în comisie. După ce le-am intervievat separat, le-am întrebat pe amîndouă, pentru că se așteptau una pe cealaltă:

– Vreau să vă întreb ceva personal și oarecum ciudat… pentru că am văzut destule în acești ani și modul în care au început unele studente facultatea și apoi felul în care au finalizat studiile… vreau să vă întreb dacă modul în care purtați baticul derivă din convingerile voastre personale sau este o impunere din partea bisericii, a familiei… Continue reading “Modestia, fermitatea, consecvența – modul în care Ileana a ales să își respecte ethos-ul de proveniență” →