Cartea lui Octavian Curpas – încarcata de patos si daruire

Exilul te determina sa cauti solutii salvatoare, sa te adaptezi la tara de adoptie, sa te integrezi într-o noua cultura, cu alte obiceiuri, sa deprinzi o noua limba, fara a o uita pe cea cu care te-ai nascut.
Octavian Curpas s-a nascut în luna august, 1972, în Oradea, România. Scriitor, publicist de vocatie, jurnalist, scrie cu suflet si cu daruire pentru diaspora de peste ocean si nu numai. Este redactor la publicatiile „Gândacul de Colorado” si „Phoenix Magazine” din SUA.
Cartea sa Exilul românesc la mijlocul de secol XX – Un alt fel de „pasoptisti” români în Franta, Canada si Statele Unite a aparut la Editura Anthem, Arizona, SUA, 2011, si vine sa prezinte un fragment din lungul drum parcurs de emigrantii români ai anilor ’50 spre tarâmul fagaduintei.
Structurata în XXX de capitole, care la rândul lor contin între 6, 9, 12, 15 etc. povestioare, cartea te determina sa devii partas la un soi de întâmplari cu mult tâlc, din trecut dar si din prezent, relatate de octogenarul român Nea Mitica. Cele 282 de pagini tin cititorul ancorat în lectura unui interviu amplu, unde intervievatul detine controlul atât al întrebarilor, cât si al raspunsurilor. Întâmplarile fiecarui personaj prezentat cu maiestrie devine jurnalul unui destin, unde locul nasterii, familia, traditiile, limba vorbita, dorul sunt amintiri si dureri sufletesti de neuitat.
Nea Mitica – Dumitru Sinu  este un român din zona Sibiului, (un autodidact, spune autorul) care s-a stabilit în America dupa golgota cu sine, pentru a-si îndeplini visul de a deveni american sadea. Personaj puternic si foarte complex, învârtindu-se printre oameni importanti, Dumitru Sinu relateaza despre întâmplari din tinerete, când economia lumii se misca uluitor de repede, iar dorinta de emigrare pentru a trai bunastarea dincolo de granitele tarii devenise foarte puternica în perioada de mai târziu, când mul?i au dorit sa scape de chinul si suferinta zilelor monotone traite într-o societate care nu le oferea mai nimic.
A cunoscut o sumedenie de oameni, de toate felurile. Mi-a povestit de câtiva dintre ei care nu pot fi uitati, chiar daca, de-atunci au trecut multi, multi ani… (De la Panciova la Banovici, via Kovacica – Iugoslavia).
Autorul, foarte bine documentat, descrie locuri, evenimente, întâmplari, obiceiuri, oameni transfugi, atât din zona Sibiului, cât si din zona Clujului, dar mai ales din tarile pe care le-a tranzitat personajul principal în cautarea locului (tarii) unde avea sa se integreze si sa spuna ca se simte: acasa.
Asa s-au petrecut lucrurile – îsi încheie Nea Mitica istorisirea – Greu sau usor, pâna la urma fiecare si-a facut un rost în tara de adoptie (Ursu: „Deschid orice casa de bani!”).
Familia si prietenii din tara sunt ancorati în trecut, un trecut istoric, în care spiritul national amestecat cu dragostea fata de locurile stramosesti devin hrana lor zilnica, uneori chiar sub forma de umor negru. Cititorul traieste permanent sentimentul ca participa alaturi de povestitor la toate evenimentele si la evolutia vremurilor de acum o jumatate de veac, pe care acesta le-a traversat în tumultoasa sa viata.
Ancorat de amintirile unui timp demult trecut, astazi, Dumitru Sinu rasfoieste cu amaraciune câteva file din viata familiei sale (“Familia lui Nea Mitica” ).
De remarcat este prezenta în text a unor evenimente istorice, a unor oameni de cultura ai României care au ales exilul pentru a-si exprima ideile si a-si gasi libertatea, amestecându-se cu românii din diaspora româna de peste tot.
Sansa de a cunoaste atâtea minti luminate, de a se bucura de prezenta unor personalitati culturale de marca si de a-si lua tainul de hrana spirituala dupa bunul plac al sufletului nu surâde oricui, asa ca temerarul octogenar se considera cu-adevarat norocos si din acest punct de vedere („Întoarcerea la Saint Gervais” ).
Astfel descoperim ca unii dintre cei plecati sunt mai patrioti decât cei ramasi acasa. Acestia din urma ignora valorile lasate de strabuni, limba, istoria obiceiurile.
Mari iubitori ai obiceiurilor populare din acest colt de Românie, locuitorii Sebesului de Sus n-au uitat nimic din mostenirea dobândita de-a lungul vremii, de la înaintasii lor. Poate ca si datorita amplasarii geografice si izolarii acestor locuri de la poalele muntelui Suru, perenitatea si conservarea lor au fost atât de evidente, în România primei jumatati a secolului al XX-lea („Sarbatori si traditii populare la Sebesul de Sus” ).
Tema aleasa de autor nu a fost întâmplatoare. Tranzitarea de catre emigranti a mai multor tari, ca Iugoslavia, Franta, Canada si în final America, da senzatia unui zbor nebun, cu pierderea identitatii de sine, dar regasirea ei într-un final. De cele mai multe ori, conditia de emigrant te determina sa cauti solutii salvatoare, sa treci peste toate obstacolele, sa faci eforturi deosebite pentru a depasi sentimentul de înstrainare, de a te adapta noii tari, a te integra într-o noua cultura, cu alte obiceiuri, sa deprinzi o noua limba fara a o uita pe cea cu care te-ai nascut.
Revenirea în tara îi face sa se simta straini si aceasta senzatie persista si doare. Pe de alta parte drama neplecatilor se întinde pâna acolo încât ignora lipsa oricarui sentiment al patriei. Probabil vor trece multi ani pâna vom putea realiza ca de fapt acesta este lucrul este cel mai de pret pentru noi toti. …Erau toti straini, si eu eram strain pentru ei. Nu mai era nici România ce-a fost odata… („Berzei oarbe îi face Dumnezeu cuib!”).
Exilul nu este usor! Ca sa amintim elitele, Cioran, Eliade, Norman Manea sau Herta Müller sunt doar câtiva din cei care au ales exilul fara a renunta sa lupte pentru idealurile lor, si reusind departe de tara. Prin intermediul lor, unii dintre noi am rezistat sa tinem în frâul spiritul patriotic, dragostea fata de cultura si de limba.
Iata ce spune Norman Manea despre exil: „… este o profunda dislocare si deposedare, un soc teribil. În epoca noastra a devenit, însa, prin modernitatea centrifuga si prin globalizare, un fenomen raspândit. Motivatiile nu sunt neaparat politice, economice etnice sau legate de catastrofe naturale. Este în paralel o înstrainare tipica unui Mersault modern”.
Reîntorcându-ma la Octavian Curpas, îmi exprim sentimentul de admiratie alaturi de câteva personalitati care au primit cu entuziasm aparitia cartii Exilul românesc la mijloc de secol XX – Un alt fel de „pasoptisti” români în Franta, Canada si Statele Unite.
Cezarina Adamescu, spune despre cartea lui Octavian Curpas ca lucrarea se constituie, într-un anume fel, într-un ghid al emigrantului, o carte de învatatura, o lucrare de referinta, cu solutii practice pentru împrejurari deosebite, chiar cu retete de succes probate de cei care au reusit sa razbata si sa-si faureasca un nou destin.
Simona M. Botezan, Washington D.C., scrie ca […] este o carte remarcabila. Am avut surpriza sa descopar un autor inteligent, cu un suflet imens si amintirile unui bunic erudit, ale carui aventuri constituie motorul fericirii, un balsam pentru tonus, minte si spirit.
Vavila Popovici, Raleigh, Carolina, SUA, semnaleaza […] o deosebita poveste a unei vieti în exil, zugravita cu maiestrie de autor, printr-un dialog continuu între jurnalistul care stie sa asculte si sa provoace dezvaluiri interesante ale celui cu care sta de vorba, sa le redea cu maiestria scriitorului plin de talent si istetime.
Cartea lui Octavian Curpas, încarcata de patos si daruire, emotioneaza. Aceasta va ramâne în istoria literaturii universale ca un document în care întâlnim un anumit tipar al emigrantului de la mijlocul secolului al XX-lea, cu limba, traditiile, obiceiurile, istoria si cultura tarii din care provine.
Emigrarea, aspiratiile marete si afirmarea într-o lume surprinzatoare – aflata mereu în schimbare – poate fi un exemplu pentru noua generatie.

Violeta CRAIU

 

Întâlnirea de la miezul noptii

Prin fereastra deschisa

banutul de aur lipit de mantaua noptii

lumineaza geografia trupului tau.

Îti mângâi cu privirea chipul, bratele puternice,

degetele lungi – instrumente ale sufletului –

din care curge generos iubirea, îndemânarea…

Ti-acopar trupul cu saruturi,

rugându-te sa ramâi!

Un nimb straniu îti înfasoara chipul,

ochii lacrimeaza, buzele-ti tremura,

schitezi un trist surâs.

Privesti la mine sau privesti neantul?

Tacerea ma-ngheata.

Brutal, pendula din perete

bate ora de la miezul noptii,

când tu trebuie sa pleci.

 

Vavila POPOVICI, Raleigh

Din volumul Poemele iubirii (2011)

CONSILIUL EUROPEI – PRIETEN SAU DUSMAN AL COPILULUI?

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti

Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082

http://www.alianta-familiilor.ro

contact@alianta-familiilor.ro

3 noiembrie 2011

CONSILIUL EUROPEI – PRIETEN SAU DUSMAN AL COPILULUI?

Cu totii suntem de acord ca bunastarea fizica, morala si emotionala a copilului trebuie sa fie obiectivul suprem al fiecarui parinte, familii, si societati. Pentru asta ne trudim majoritatea dintre noi, parinti responsabili, de dimineata pina seara. O facem pentru ca ne iubim copiii, pentru ca am fost si noi crescuti in dragoste de parintii nostri, si pentru ca dorim un viitor fericit copiilor nostri si prin ei societatii in care traim. Bunastarea copiilor nostri, insa, nu depinde numai de noi. Depinde si de factori externi care de cele mai multe ori nu sunt sub controlul nostru. Fie ca e vorba de sistemul de invatamint, statul ori alte foruri similare, acesti agenti cauta sa fasoneze mintea si personalitatea copiilor intr-o directie contrara valorilor parintilor lor si contrara chiar si bunastarii lor proprii. Din aceasta perspectiva aducem astazi in discutie un document pe care noi il socotim periculos la adresa copiilor si care la ora actuala e dezbatut in Comitetul de Ministri al Consiliului Europei.

E vorba de un proiect cvasi-legislativ european privind drepturile copilului. In ultimii ani Consiliul Europei a emis diverse documente desemnate sa aduca la zi “drepturile copilului”. Anul acesta ele au fost comasate intr-un document unic care a fost deja dezbatut in comisiile de expertiza iar la ora actuala e in dezbatare in Comitetul de Ministri al CE. Suntem informati ca documentul urmeaza sa fie votat luna viitoare.

Noi, cei de la AFR, impreuna cu colegii de la alte organizatii profamilie din Europa am studiat cu mare atentie acest document si il gasim daunator pentru copii. Documentul afirma ca la baza sa sta principiul bunastarii copilului, principiu in jurul caruia se cladesc toate normele legale prevazute in el. Opinia noastra insa este ca documentul introduce notiuni in materie de dreptul familiei si al copilului care sunt daunatoare nu doar copiilor ci si societatii in general.

Pe 31 octombrie AFR a inregistat un Memoriu in Comitetul de Ministri al CE in care puncteaza aspectele daunatoare ale documentului si cere sa fie respins.

Mai jos redam versiunea originala in engleza a Memoriului. Punctele lui esentiale sunt urmatoarele:

In primul rând suntem alarmati de faptul ca Articolul 1 al Documentului enunta un drept al copilului la nediscriminare pe baza de “orientare sexuala si identitate de sex.” Cu totul bizar.

Copiii nu sufera de distorsionari sau inversiuni sexuale asa cum unii adulti sufera. Incidenta distorsionarii sexuale la copii este de 1 la 400.000 si poate fi corectata foarta facil prin terapie. Insistenta tarilor occidentale de a introduce aceasta notiune in Document indica o strategie de lunga durata, si anume eventuala revizuire a Conventiei Europene a Drepturilor Omului pentru a include in ea si notiunea de nediscriminare pe baza de “orientare sexuala si identitate de sex.” Daca copiii beneficiaza de un astfel de drept, de ce nu si adultii ori parintii lor? Un articol cu totul bizar e Articolul 25(2) care enunta un drept al copilului de a forma “parteneriate civile” (“registered partnerships”).

In al doilea rând Documentul aduce in prim plan casatoriile unisex si parteneriatele civile, atât intre persoane de acelasi sex cit si de sex opus. Asta nu poate face decât sa submineze familia si casatoria naturala. In memoriul pe care l-am inregistrat am prezentat date sociologice multiple care reflecta ca de cind au fost introduse casatoriile si parteneriate unisex acum 10 ani, casatoria in tarile care le-au legiferat a intrat intr-un declin fara precedent. Tot mai multi tineri devin ambivalenti fata de institutia casatoriei, o evita si o privesc ca pe o institutie arhaica incompatibila societatii post-moderne in care traim.

In al treilea rând Documentul aduce in discutie si concubinajul, o alta forma de convietuire care distruge familia naturala. Si aici am adus date statistice recente din Marea Britanie si SUA care denota impactul devastator care concubinajul il are asupra copiilor. De cind s-au introdus parteneriatele unisex in Olanda, Marea Britanie, si in unele state din SUA, procentajul copiilor nascuti in camine fara tata a ajuns la 31% in Olanda, in Marea Britanie cam la o treime, iar in SUA la 40%. Alarmant.

In al patrulea rând Documentul pune in prim plan procrearea si reproducerea umana asistata. In categoria aceasta intra inseminarea artificiala, surogatul, donatorii de spermatozoizi, si fenomene similare. Am explicat in detaliu de ce aceste forme de reproducere umana sunt daunatoare copiilor si societatii si ar trebui reglementate cu multa strictete. S-au ajuns la situatii in care un donator de spermatozoizi (de fapt ar fi mai bine zis “vinzatorul” de spermatozoizi) ajunge sa faca 150 de copii fara insa a le fi tata in sensul legal al cuvintului ori de a-si exercita responsabilitatile de tata fata de ei. Punctul primordial pe care l-am enunat este ca reproducerea asistata distruge relatia biologica intre copil si mama (in cazul surogatului) si intre copil si tata (in cazul inseminarii artificiale prin donatori). Copiii surogati se dezvolta mai greu si sufera de un complex de inferioritate.

In al cincilea rând Documentul anunta obiectivul de a “pune in echilibru” (adica pe acelasi nivel) drepturile parintilor biologici cu “parintii psihologici.” Notiunea de “parinte psihologic” (“psychological parenting” sau “psychological parenthood”) e putin cunoscuta in Romania, dar tot mai des intilnita in tarile occidentale si America de Nord. Parintele “psihologic” e persoana terta care nu e nici parintele biologic sau adoptiv al unui copil ci persoana cu care traieste mama sau tata in concubinaj (fie parteneri de acelasi sex sau de sex opus) care isi cere “dreptul de parinte” asupra copilului pe motivul ca il ingrijeste si contribuie financiar la cresterea lui. In acest fel, un copil poate avea, in loc de doar doi parinti, trei, patru, sau chiar cinci. Bizar cum ni se pare, aceasta realitate deja exista in diverse tari fiind facilitata de tehnologia reproductiva moderna si de structurile de convietuire paralele familiei naturale. Aici am citat in Memoriul nostru un studiu publicat luna trecuta in SUA exact pe aceasta tema. Citi parinti sunt suficienti pentru un singur copil?

In ultimul rând Memoriul nostru pledeaza in favoarea extinderii drepturilor parentale. Credem ca a venit vremea sa se emita un tratat international care, asa cum afirma drepturile copilului, trebuie sa afirme si drepturile parentale. Statul isi aroga tot mai mult un drept la educatia si cresterea copiilor nostri in detrimentul nostru. Noi credem ca autoritatea statului in aceasta privinta trebuie redusa iar autoritatea parintilor extinsa. Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma dreptul prioritar al parintilor de a-si educa copiii asa cum doresc, iar statului ii acorda un loc secundar. In final, am pledat si cauza educatiei private si la domiciliu (homeschooling) in Romania. Documentul nu mentioneaza dreptul copiilor la educatie privata ori prin homeschooling.

 DECLARATIA DE LA TIMISOARA

Acum doua saptamâni va anuntasem ca impreuna cu Memoriul nostru vom transmite Consiliului Europei si semnaturile date pâna acuma de d-tra Declaratiei de la Timisoara. Am facut-o. Declaratia de la Timisoara este mentionata in documentul nostru impreuna cu principiile crestine ale familiei si casatoriei. Am mentionat ca ne-ati dat aproape 8.000 de semnaturi. Din nefericire am ajuns la doar 7.900. Va rugam deci continuati sa semnati sa trecem peste 8.000 de semnaturi. Cu cit putem inregistra in Consiliul Europei mai multe semnaturi cu atit va fi mai bine. http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php)

RUGAMINTE DE LA STRASBOURG

Ieri am fost contactati de o firma crestina de lobbying din Strasbourg care se profileaza in lobbying in Consiliul Europei in favoarea cauzelor crestine, ale familiei, si ale casatoriei naturale. Ne-au multumit pentru Memoriul pe care l-am inregistrat, dar ne-au rugat sa facem ceva in plus. Cu citeva saptamini in urma un grup de 80 de organizatii profamilie din Rusia au inaintat o rezolutie similara in Consiliul Europei exprimindu-si opozitia, pe baza acelorasi motive ca si noi, fata de Document. (Textul rezolutiei ruse il aflati aici: http://blog.profamilia.ru/wp-content/uploads/2011/10/Resolution-on-CJ-FA-GT3-2010-English-Final.pdf)

Am fost rugati sa facem si noi la fel. Motivul este seriozitatea problemei. Luna viitoare Consiliul de Ministri al Consiliului Europei urmeaza sa voteze Documentul iar colegii din Strasbourg vor inainta fiecarui reprezentant un dosar care va contine pozitiile scrise ale diverselor organizatii profamilie din Europa. Apelam deci la toate organizatiile profamilie si proviata din Romania si Republica Moldova sa adere la Memoriul nostru. Aderarile se pot face si in numele bisericilor sau parohiilor din care faceti parte. Va invitam sa ne comunicati numele organizatiei d-tre si numele persoanei care conduce organizatia pentru a va adauga la lista noastra. Va rugam sa ne contactati la office@alianta-familiilor.com. O data ce incheiem lista, o vom inainta Consiliului Europei.

Nu am intentionat sa publicam Memoriul nostru in intregime, dar având in vedere apelul nostru, trebuie sa o facem. Cautam sa tinem mesajele noastre cât se poate de scurte dar informative. Editia de astazi insa este o exceptie prin lungimea ei si ne cerem scuze.

Committee of Ministers of the Council of Europe

Palais de l’Europe

Avenue de l’Europe

F-67075 Strasbourg Cedex

FRANCE

Re.: DRAFT RECOMMENDATION ON THE RIGHTS AND LEGAL STATUS OF CHILDREN AND PARENTAL RESPONSIBILITIES: A Law and Policy Critique by the Alliance of Romania’s Families

Dear Mr. Chairman:

The Alliance of Romania’s Families (“Alliance”) is a nongovernmental, nonprofit, civic organization which promotes the interests of the natural family, marriage, and the welfare of children, both born and unborn. We represent a constituency of over 650.000 adult Romanian citizens. We monitor legislation and policy, domestically and internationally, and lobby in favor of policies and legislation which benefit the family, children, parents, and marriage. The Alliance espouses the natural family as consisting of the union between a man and a woman, and promotes the view, contained in Article 16(a) of the Universal Declaration of Human Rights, that the natural family is the foundation of society and is entitled to protection by the society and the state.

We respectfully submit this Memorandum. We have examined in great detail the Draft Recommendation on the rights and legal status of children and parental responsibilities (“Draft”), as well as the Explanatory Memorandum appended to it. Both documents concern us. The reasons are discussed below and prompt us to respectfully request the Committee of Ministers of the Council of Europe to reject it. In essence, the Draft seeks to legitimize in the Council of Europe practices and social ideologies which we deem unhealthy and inimical, first and foremost to the best interests of the child, as well as to the family and its legitimate ends.

The Draft identifies “the best interests of the child” as its main foundational principle. (“The best interests of the child are a primary consideration in all matters concerning children and should be a basic concern in particular for holders of parental responsibilities.”) We concur and welcome this. However, the social ideologies to which the Drafts gives life, intentionally or not, are prima facie injurious to the best interests of the child and set themselves against the stated objective of the Draft to promote and protect them.

We respectfully request that our Memorandum be filed among the official papers of the Committee of Ministers and that a copy be tendered to the representative of each member state. We hope they will find it helpful and constructive in upcoming debates on the Draft.

I. Children and Sexual Orientation

Article 1 of the Draft promotes nondiscrimination against children based on “sexual orientation and gender identity.” This norm is not in the best interest of the child and, therefore, we reject it. It is an ideological construct not based in fact. Sexuality is acquired at birth and gender identity is an immutable biological endowment. All human beings are born sexually healthy as heterosexual human beings. Their sexual identity is biologically determined as either male or female, is not subject to change, and it expresses itself naturally. Deviations from these norms are known to occur under the influence of external factors and sexual norms other than heterosexuality may be adopted at various stages in life. However, they are not inherent in human nature and do not manifest themselves in children. We believe that generating in children a sexual interest in persons of the same sex is unhealthy.

We further perceive the insertion of “sexual orientation and gender identity” in the Draft as an attempt to legitimize a new sexual ideology throughout Europe. We also object to the use of the term “gender” in the Draft in the place of “sex,” “gender,” too, being an ideological construct reflective of the new sexual ideology according to which “the innate biological sex of male or female” is not immutable, but a fluid state which society is required to accommodate. To argue that children possess or exhibit the “sexual orientation” or “gender identity” variations of adults is alarming. This norm should, therefore, be eliminated from the Draft.

In proposing the inclusion of “sexual orientation and gender identity” as grounds for nondiscrimination, the Draft is also incompatible with and has the potential of overriding the 1989 Convention on the Rights of the Child (“Convention”) which prohibits discrimination based on only “race, color, sex, language, religion, political or other opinion, national, ethnic or social origin, property, disability, birth or other status.” “Sexual orientation and gender identity” are not among these prohibitive grounds. Nor are, for that matter, “sexual orientation” and “gender identity” mentioned in the European Convention of Human Rights. By including them in the Draft, the Alliance is concerned that the Committee of Ministers is, in fact, paving the way for the future revising of the European Convention to include “sexual orientation and gender identity” as additional characteristics protected by it. The Alliance expresses its opposition to such attempts.

The Alliance’s position that children are born sexually healthy is based, among others, on the work and conclusions of one of the most prominent sociologists and therapists on the subject of human sexuality, professor Michael Bailey, author of the influential The Man Who Would be Queen – the Science of Gender-Bending and Transsexualism (2003). (http://www.narth.com/docs/queen.html) Among his conclusions, we note his finding that “homosexuality may represent a developmental error,” and that children are born inherently normal in their sexuality. According to Professor Bailey, the incidence of abnormality in children’s sexuality is one in 400.000, but can be corrected through early therapy.

We additionally cite to the latest study on the fluidity of sexual orientation, of which we are aware, which was published in the November 2011 issue of the British publication Journal of Sex & Marital Therapy. It was effected by two prominent US psychologists on the ability of persons with same-sex attraction or those who live in same-sex relationships to revert to a healthy and fulfilling heterosexual life style. The study focused on 61 subjects whom the authors evaluated over a period of 6 to 7 years. 23% of them were able to successfully revert to their prior sexuality, and 30% successfully embraced and carried out a chaste lifestyle. (http://www.tandf.co.uk/journals/authors/usmtauth.as)

In conclusion, we respectfully request that “sexual orientation and gender identity” be removed from Article 1 of the Draft.

II. Marriage and the Family

The Draft is careful to note that it does not seek to impose on member states structures and living arrangements which parallel the natural family. This is salutary. Nevertheless, the very inclusion of alternate structures in a proposed European wide instrument, binding on all member states, may inevitably have the undesirable and unintended effect of legitimizing them. It may inevitably create a subsidiary “regime” which will demand full equivalence with traditional societal structures which have ensured stability and the orderly succession of human generations for millennia. These parallel structures include same-sex marriage, civil partnerships (both between persons of the same or opposite sex), and cohabitation.

The natural family, constituted on the basis of the union in marriage between a man and a woman, is the foundation of society, as stated in Article 16 of the Universal Declaration of Human Rights: “(1) Men and women of full age, without any limitation due to race, nationality or religion, have the right to marry and to found a family. … (3) The family is the natural and fundamental group unit of society and is entitled to protection by society and the State.” Nothing has changed since 1948 when the Declaration was adopted and the natural family has continued to successfully provide social stability to subsequent generations. Thus, we see no justification for the Council of Europe to change it now.

However, thi is not the first time the Alliance expresses opposition to state sanctioned living arrangements which undermine the natural family. On prior occasions, we have done so both in the Council of Europe and the European Parliament. We first expressed it in a Memorandum filed in the European Agency for Fundamental Rights on September 19, 2008; in a Memorandum filed in the Employment, Social Policy, Health and Consumer Affairs Council of the European Union on May 30, 2009; and in a Memorandum submitted to the Parliamentary Assembly of the Council of Europe on April 7, 2010.

In those memoranda we explained in great detail the rationale for the Alliance’s opposition to same-sex marriage and civil partnerships. Essentially, these parallel structures lack social utility, debase and trivialize the institution of marriage generally, and have been proven injurious to the welfare of children. We rely on the same argumentation again and reemphasize our opposition to same-sex marriage and civil partnerships in the context of the current debate concerning the rights of the child and parental responsibilities in the Council of Europe. We and our constituency reject any attempts to legitimize in the Council of Europe these and other alternate structures which claim to be equal to or the equivalent of the natural family and marriage.

Since the Alliance filed its memoranda in prior years, the European Court of Human Rights explicitly ruled that there is no right to same-sex marriage under the European Convention of Human Rights. See, Schalk and Kopf v. Austria No. 30141/04 (June 24, 2010).

In the last five years the citizens of Romania have also been consistent in opposing the institution of same sex marriage in Romania. In 2006 the Alliance ran a petition drive in support of a constitutional amendment defining marriage in Romania as the union between a man and a woman. In less than 6 months over 650.000 citizens with the right to vote signed the petition. In 2009 the Alliance ran another petition, this time specifically addressed to the Council of Europe, expressing its opposition to attempts to impose same sex marriage in the member states through Council resolutions. Our online campaign gathered in excess of 10.000 signatures in addition to 10.000 signatures gathered manually. The signatures were tendered to the Council of Europe. http://www.petitieonline.ro/petitie/petitie_catre_adunarea_parlamentara_a_consiliului_europei_petition_to_the_parliamentary_assembly_of_the_council_of_europe-p20670044.html) Finally, the Alliance issued a declaration of Christian conscience, known as the Timisoara Declaration, which outlines the fundamental values and institutions its signers wish to promote domestically and internationally. (http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php) To date the Declaration has been signed by nearly 8.000 individuals and the list of signatories continues to grow. On point, the Declaration affirms that “(d) The family based on the marriage between one man and one woman is a fundamental institution of society and is created by God. It is an expression of the natural complementarity between man and woman, of mutual love and respect.” It also emphasizes that “(a) Every child has the right to be born and raised in a family comprised of a man and a woman.”)

Moreover, on October 1, 2011 the new Romanian Civil Code entered into force which expressly prohibits same sex marriage, same sex partnerships, or the recognition of same-sex marriages or partnerships contracted outside of Romania. It also defines marriage as the union between “a man and a woman.” The Civil Code’s prohibition of same sex marriage reflects the rejection by the overwhelming majority of the country’s population of any attempts to institutionalize in their country societal structures which undermine the natural family. Thus, Romania as a whole, not only the Alliance, has spoken rather firmly and without ambiguity on the issue of same sex marriage.

The Republic of Moldova likewise rejects and prohibits same-sex marriage. Article 48 of its Constitution defines marriage as the “union between a man and a woman.” In addition, its citizens have also, on several occasions, initiated petitions against same-sex marriage or its recognition in Moldova and have obtained in excess of 100.000 signatures.

Furthermore, as is well known, Hungary also revised its Constitution in April 2011 declaring marriage as the union of one man and one woman.

Finally, same sex marriage offends the best interests of the child. Recent research undertaken in the Netherlands, as well as in those few states of the United States which have legalized same-sex marriage, reflects worrisome trends. The rate of marriage in both countries is down and the rate of children born out of wedlock is skyrocketing. (We recommend on this subject Naomi Cahn and June Carbone, Red Families v. Blue Families – Legal Polarization and the Creation of Culture (2010), especially pages 206-209) This contrasts sharply with the 1980s when the family on both sides of the Atlantic was more stable and was held in high esteem. Same sex marriage has debased the family institution. Currently, a growing number of voices question not only the viability of the marriage institution in contemporary society but also the rationale for its very existence. Some even suggest it should be abolished. Of the various movements and networks which seek the abolition of marriage and the family we mention BeyondMarriage.com (www.beyondmarriage.com) which in 2006 published “Beyond Same-Sex Marriage: A New Strategic Vision for All Our Families & Relationships.” BeyondMarriage.com has thousands of adherents, among them scholars, sociologists, jurists, academicians, politicians, religious leaders. Unfortunately, in our view the Draft gives legitimacy to this chorus of antifamily and antimarriage voices.

The impact of same-sex marriage on the dissolution of the marriage institution has been noted as early as July 2004 when five Dutch scholars published an open letter cautioning that, while “definite scientific evidence” does not exist, “there are good reasons to believe the decline in Dutch marriage may be connected to the successful public campaign for the opening of marriage to same-sex couples in The Netherlands.” They reported that “ until the late 1980s, marriage was a flourishing institution in The Netherlands. … It seems, however, that legal and social experiments in the 1990s have had an adverse effect on the reputation of man’s most important institution. Over the past fifteen years, the number of marriages has declined substantially, both in absolute and relative terms … This same period also witnessed a spectacular rise in the number of illegitimate births – in 1989 one in ten children were born out of wedlock (11 percent), by 2003 that number had risen to almost one in three (31 percent). … It seems the Dutch increasingly regard marriage as no longer relevant to their own lives or that of their offspring.” (Cited in 150 Congressional Record S7928, July 12, 2004). (http://frwebgate.access.gpo.gov/cgi-bin/getpage.cgi) If in 1992 68% of Dutch men and women stated that “marriage mattered to them,” by 2003 the percentage declined to 45%. Experts attribute this drastic decline to the introduction in The Netherlands in 1997 of registered partnerships, when for the first time in Dutch society cohabitation was given legal recognition and effect. (See, Stanley Kurtz, The Sharp Increase in Non-Marital Birth in the Netherlands, 2006) (http://old.nationalreview.com/kurtz/kurtz200602230800.asp)

One commentator has made the same observation about the decline of marriage in the United States: “Is it mere coincidence that this resurgence in illegitimacy [of children] happened during the first five years in which gay marriage has become … the most prominent marriage issue in America – and the one marriage idea endorsed by the tastemakers of the young in particular?” (Naomi Cahn and June Carbone, Red Families v. Blue Families – Legal Polarization and the Creation of Culture (2010), at 206)

The 2004 congressional hearings in the United States also concluded that same sex marriage has caused a decline of the family in Europe. (“In Europe, many parents have stopped marrying altogether because they no longer view marriage as having anything to do with parenthood or children. The legalization of same-sex marriage has been instrumental in working this change in perspective, leading most to think of marriage as simply the expression of mutual affection between two consenting adults. As a result, couples are marrying later and later after children are born, or simply foregoing marriage altogether. Rates of parental cohabitation have skyrocketed, and the family dissolution has become endemic.”) Id. (http://frwebgate.access.gpo.gov/cgi-bin/getpage.cgi)

Accordingly, we urge rejection of the Draft and reiterate that family structures other than the natural family are not in the best interests of the child and undermine the natural family and marriage.

III. Cohabitation

The Alliance expresses similar concerns about cohabitation, another alternate lifestyle included in the Draft. Cohabitation does not promote the best interests of the child either, and, along with same-sex marriage and civil partnerships, is one of the child’s welfare worst offenders. It has additionally proven inimical to stable family relationships and society.

Countless studies have been released in only the recent past which unanimously conclude that cohabitation is bad for both the cohabiting parents and their children. In April 2010 the UK Institute for Fiscal Studies issued a report titled “Cohabitation, marriage and the child outcomes.” http://www.ifs.org.uk/comms/comm114.pdf It describes the rise in cohabitation in the United Kingdom and the growing number of children born there to cohabiting couples. As of 2008 as many as 30% of all children born in England and Wales were registered to unmarried parents living at the same address. The study was based upon the data obtained by the Millennium Cohort Study, a longitudinal study which sampled almost 19.000 children born in 2000 and showed how their lives evolved through the first five (5) years of life.

The results of the study are alarming. Cohabiting couples are more likely to experience separation before their first child reaches the age of 3, 26% of them dissolving their relationship by that time. In contrast, only 7% of married couples part ways prior to their first child reaching the same age. Additionally, on the average, children born to cohabiting couples weigh less and are more prone to be born premature than children born to married couples. Cohabiting mothers also are less healthy and smoke more in comparison with married mothers. Doubtlessly, this undermines the welfare of the child, both physical and psychological. As the children of cohabiting couples grow, they display inhibited development. On average, children born to married parents display better social and emotional development than children born to cohabiting couples. In time, the discrepancies between their respective level of emotional and social development also become more pronounced. These discrepancies persist for children born to cohabiting couples even after taking into account the disparity in education and income between cohabiting and married couples. Thus, the adverse consequences of cohabitation, found everywhere, sustain the view that cohabitation is not in the best interest of the child and, thus, the Draft should not extend it any legitimacy.

The findings of the UK study confirmed for the UK what a similar study found in the United States. Last year, Rutgers University published a similar study by prominent sociologists David Popenoe and Barbara Dafoe Whitehead, “Should We Live Together? What Young Adults Need to Know about Cohabitation before Marriage,” outlining the same adverse impact cohabitation has on both adults and children. http://www.virginia.edu/marriageproject/pdfs/swlt2.pdf The Rutgers study was published by the University’s National Marriage Project which has periodically, since 1999, published expert materials on the dangers of cohabitation and its adverse impact on children.

Finally, given the pitfalls of cohabitation, we are particularly taken aback by the Draft’s Article 25(2) which evokes the right of a child to enter into a “registered partnership.” Legislating for children, even accidentally, what is unhealthy for them, should not be among the ends of the Draft.

IV. Assisted Reproduction and Procreation

The Draft additionally normalizes current trends in assisted reproduction and human procreation with which we disagree. They, too, undermine the best interests of the child, in particularly grotesque and undignifying ways, and are injurious to society generally. We focus on the following trends.

Surrogate Motherhood

Surrogate motherhood does not serve the best interests of the child, but the whims of adults. Stated differently, it suits the preferences of adults at the expense of children, the society’s most feeble and fragile beings. Here, as with all other medically and technologically assisted forms of reproduction, the best interests of the child are not aligned with the interests of adults, but are in conflict. A child conceived through surrogacy does not know his biological mother, an otherwise fundamental right of children, and it deprives him of the additional right to be raised by his biological parents. The Convention on the Rights of the Child seeks to protect children from the pitfalls of surrogacy by granting them this very right, to know and be raised by their biological parents. Article 7 affirms the right of the child “to know and be cared for by his or her parents.” It can legitimately be inferred that the reference to “parents” in Article 7 means the biological parents of the child. For every child is conceived, regardless of procedure, and directly or indirectly, by a man and a woman. Thus, at birth, every child has a mother and a father. Surrogacy deprives the child of this right, for the child ends up not knowing and not having a relationship with his biological mother, i.e. the woman that conceived him and carried him to term. Surrogacy also extinguishes a child’s additional right, enumerated in the Convention’s Article 9, to “not be separated from his or her parents against their will.” Surrogacy simultaneously separates the child from her natural mother and inhibits a relationship between the child and the mother who conceived her. Children are known to yearn to know their biological parents but surrogacy undermines their ability to do so.

Surrogacy further violates the right of the child to only two parents and no more. Though the Convention does not explicitly state that a child may only have “two parents,” it generally refers, throughout the Convention, to “both parents” of the child. (See Articles 9.3, 9.4, 10.2, and 18.1) The term “both” identifies a numerically limited and precise set of parents and conveys that they can only be of the opposite sex, namely a father and a mother.

Surrogate motherhood is not only bad for children but also bad for society. It exploits women. Plenty of material has been published on this subject. We recommend, for purposes of our Critique, a recently published bestseller on the topic, Scott Carney’s The Red Market: On the Trail of the World’s Organ Brokers, Bone Thieves, Blood Farmers, and Child Traffickers (2011). Pages 135 through 151 describe the plight of poor women in India who surrogate for $5.000 a child. Surrogate farms have proliferated there as demand in the developed world for surrogate mothers has increased.

In 2011 Romania has rejected attempts to legalize surrogate motherhood in Romania. A bill to legalize it was introduced in the spring, only to be killed in a legislative committee, shortly thereafter, for lack of support.

Artificial Insemination

The subject of artificial insemination is also vast. We limit ourselves, however, to explaining why, in our view, it is not in the best interests of children. In recent years, and in tandem with advances in the technology of reproduction, artificial insemination has also undermined the rights of children conferred on them by the Convention on the Rights of the Child. Recent trends also suggest that artificial insemination is geared to satisfy the demand of adults for children, and is calculated to adjust technology to changing lifestyles, not to accommodate the best interests of the children or society generally.

First and foremost, children conceived through artificial insemination are deprived of the right to know their biological fathers, just like children conceived by surrogacy are deprived of their right to know their biological mothers.

Artificial insemination also fosters irresponsible parenting. It is not uncommon for sperm donors, who boastfully refer to themselves as “donorsexuals,” to father tens of children, without, however, discharging, with respect to any of them, any parental obligations as fathers. Undoubtedly, this undermines family life. Children grow up not only not knowing their fathers, but also being raised by single mothers or two cohabiting women without experiencing the beneficial presence of a father figure in their lives. This also amounts to sex discrimination against those women who raise children alone and are solely responsible for the children’s upbringing.

Artificial insemination likewise fosters a new generation of males whom society and courts have completely relieved of parenting obligations and the responsibilities of fatherhood. Procreation through sperm donation rewards them with hefty fees in exchange for the sperm they sell. A mindset of irresponsibility is thus being instilled in young men while women are forced to singularly bear the brunt of parental responsibilities. This cannot be good for society and especially for children. Periodically, the media reports scandalous cases of males who travel internationally and sell sperm to couples or sperm banks for large fees. Some of them boast having fathered as many as 150 children. (“One Sperm Donor, 150 Offspring,” New York Times, September 5, 2011) (http://www.nytimes.com/2011/09/06/health/06donor.html?_r=3&hp=&pagewanted=print) Faced with a growing “baby-making” business, society should focus on responsible fatherhood instead.

The multifaceted impact of reproductive technology and changing lifestyles on children has been the object of an impressive and thorough fresh Report issued in October 2011 by the prestigious Institute for American Values (New York) and titled One Parent or Five? A Global Look at Today’s New International Families (http://www.familyscholars.org/assets/One-Parent-or-Five.pdf) It examines the rise of what sociologists and family scholars have labeled “the new international family.” The “new international family” finds itself caught in the crosshairs of modern reproductive technologies, nanotechnology, lifestyles which parallel the natural family, medical advances, and scientific research vying for preeminence in the effort to push humankind toward new frontiers, the so-called “brave new world.” The report identifies no less than five (5) “types” of families: (1) the one-parent family (single-mother by choice; single father by choice; posthumous conception; and cloning); (2) the two-parent family (married mother and father; same sex marriage; co-parenting; pre-conception arrangements; and same-sex procreation); (3) the three-parent family (polyamory, polygamy, and three-person reproduction); and (4) the four-and five-parent family (children conceived with four or five legal, social, biological, and/or gestational parents).

The impact on children of the varying “family” themes is devastating. The Report’s author, internationally renowned scholar Elizabeth Marquardt, concluded her report with justifiable skepticism about the contemporary trends: “Some of these family forms are too recent, too rare, or until recently too secret to have been studied very much. But some types of families we know a great deal about. At the same time, intriguing new research on the practice of internationally conceived children who will not know or be known by their biological fathers, through anonymous sperm donation – suggests that intention alone hardly guarantees good child outcomes. … most persons conceived through anonymous sperm donation believe it is wrong that they were intentionally denied knowledge of their father’s identity. For them, this intentional denial is precisely the problem.”

In 2010 the Institute for American Values also published a Report on the social handicaps developed by children conceived through sperm donation. Appropriately called “My Daddy’s Name Is Donor – A New Study of Young Adults Conceived Through Sperm Donation.” (http://www.familyscholars.org/assets/Donor_FINAL.pdf), the Report was compiled by a group of prestigious scholars and experts who issued fifteen (15) major conclusions about the impact on children of not knowing their biological fathers. We mention those that are more germane to our discussion.

In contrast to children born in natural, biological families, children born as a result of sperm donation: (1) “experience profound struggles with their origins and identities;” (2) their family relations as “more often characterized by confusion, tension, and loss;” (3) are often unable to establish bonding ties to members of their own families; (4) are “more likely to have experienced divorce or multiple family transitions in their families of origin; (5) are more prone to develop “negative outcomes, such as delinquency, substance abuse, and depression;” (6) share similar developmental problems as those encountered by children raised in same-sex environments where the binary-parent model is absent; and (7) “are far more likely than others to become sperm or egg donors or surrogate themselves.”

Chaos or confusion is not good for children or society. Ill defined principles of conduct, the separation of biology from reproduction, no commonly accepted ethical standards, all add to the confusion surrounding the best interests of the child. One conclusion, however, is certain: reproductive technology has by and large undermined the best interests of the child. The child has become a commodity where one parent or five or more compete to hold on to the child. More compete to be declared parents of the same child. And the list grows. In all of this the child loses out to the vain ambitions of adults who claim to have had a role in the conception and rearing of the child. Where a child loses, that cannot be said to be in her best interest. With so many “parents” the child becomes a disoriented nomad, migrating from household to household, from “parent” to “parent,” biological or legal, from country to country, and from a natural family environment to a family setting consisting of same-sex partners. In this paradigm, the child is the victim and the adults the ones who victimize.

V. Psychological Parenthood

The Draft further extends legitimacy to the novel concept of “social or psychological parenthood.” We oppose it. Psychological parenting ushers in a new parenting paradigm which is not good for children or parents alike. It, too, vitiates the best interests of the child by disrupting his right to a stable, continuous family environment. More egregiously, it severs the biological relationship between children and parents, violating the right of the child, affirmed in the Convention on the Rights of the Child, to know and be raised by her parents. This notion is too radical, too recent, and, therefore, too risky to be included in a potential European-wide legal instrument.

The Draft’s Explanatory Memorandum (Paragraph 18) explains that the Draft’s “provisions on legal parentage … are intended to provide a balance between ‘the biological truth’ reflecting biological and genetic parentage, and ‘social and psychological parenthood’ reflecting the fact with whom the child is living and who is or would be taking care of him or her.” A generation ago, the notion of “psychological parenting” was unheard of, but now an attempt is made to “balance it out” with “biological parenting,” or, in other words, to render them equivalent and equal. This proposition is disconcerting.

The Alliance believes that the Draft should recite what has always been accepted, historically and universally: a presumption of parentage in favor of biological parents as fit parents to raise their own children. Biological parents should be extended the fundamental right to make decisions regarding the care, custody and nurturing of their children, one that could only be displaced by the legitimate state interest to avoid harm to the child. In an action between a fit biological parent and a third party, a presumption of parental autonomy should be acknowledged in favor of the biological parent, and the third party should bear the burden of establishing that custody or visitation of nonbiological children are necessary to avoid harm to them. We believe it is improper to place the right of biological parents to their own children on an equal footing with that of third parties.

Unfortunately, the Draft does just that. Its aim to “balance” biological parenting with psychological parenting lowers the bar for the attainment of the legal status of “parent” in favor of non-biological parents. The long history of family law reflects that circumstances in which biological parents have been found “unfit” have been exceptional and rare. Allowing third parties legal rights to a child can be confusing and damaging to the child. Psychological parenting is particularly damaging to parental rights because it displaces parental rights on grounds other than not being fit to raise the child. It proliferates the rationales for displacing the parental rights of biological or adoptive parents and in many cases would make parenting a matter of wealth and economics, of influence and pressure. This is wrong.

We are mindful, of course, that mutual bonds of affection can form between a child and a surrogate, that such bonds do resemble those of the natural family, and that they can enrich the lives of both the child and the surrogate. However, a psychological parent, once declared as such, would have a permanent legal relationship with the child in displacement of the parental rights of the biological parent. This, of course, subtracts from the legal parent’s right to direct the upbringing of the child. That is why we view it inappropriate for a legislative body or a tribunal to extend “parent” status to a nonbiological child in cases other then where the biological parent is unfit. Giving legal rights to third persons at the expense of the child’s biological parents offends public policy. Legislatures and policy makers cannot improve on the reality that the best person to bring up a child is the natural parent, and the only deviation from this norm should be where the natural parents are unfit parents. Derogations from this time-honored principle should not be lightly acknowledged.

VI. Parental Rights

We strongly believe in parental rights. The Alliance’s Timisoara Declaration affirms that “The rights of parents are fundamental, foremost among them the parents’ right to carry out the civic, moral and religious education of their children as they see fit.”

Unfortunately for the hundreds of millions of the Council of Europe’s parents, the Draft is silent on parental rights and speaks loudly on parental responsibilities. It allocates to the state a fundamental role in determining the responsibilities of parents. This is fundamentally unfair. We believe the state has a limited role in determining parental responsibilities and to the extent only necessary to prevent harm to the child. In recent decades the state has intensified its intrusion into family life and has usurped the right of parents to, within reason, rear their children as they see fit. The Draft, speaking on behalf of states, defines parental obligations and restricts parental rights. Children already benefit from an international convention which outlines their rights, namely the Convention on the Rights of the Child, but parents do not benefit from a similar and much needed international instrument. Consequently, we believe the Draft should address and cure this anomaly. It is fundamentally unfair for states to define parental obligations and then use their coercive power to compel parents to carry them out. Society is a byproduct of human relationships and interactions not a byproduct of a state created blueprint. Parents, not states, know best what is in their children’s best interest.

Article 20 of the Draft references “rights” but, contradictorily, only in the context of the right to exercise “parental responsibilities” but not parental rights. Likewise, Article 29(1) incoherently repeats that parents have “an equal right and duty to exercise [parental] responsibilities.” But neither Article enumerates specific “rights” which Europe’s parents are acknowledged to have. We believe, for instance, that Europe’s parents should have the right to educate their children as they see fit and to provide to them the moral and religious upbringing they deem appropriate for them. This right includes the right to homeschool children as well as the right to private education. These notions, dear to many Europeans, are not mentioned in the Draft. Romania has a growing homeschooling movement and its right to homeschool should be acknowledged. In the absence of choice and the monopoly which the state has on education, children’s education could more appropriately be characterized as indoctrination not education or learning. Here, we echo Article 26(3) of the Universal Declaration of Human Rights which grants to parents, not states, autonomy in the education of their children. (“Parents have a prior right to choose the kind of education that shall be given to their children.”) Thus, the Declaration allocates to states an assistive and enabling, not leading, role in the education of our children.

Unfortunately, we witness with concern opposite trends in some countries of the Council of Europe. Sweden has adopted a new education code last year which specifically disallows homeschooling except in the “most compelling circumstances.” Swedish authorities have arrested parents who sought to homeschool their children. Germany has done the same, resulting, rather awkwardly, in arrested German homeschoolers being granted asylum in the United States. Similarly, in recent years the Spanish government has used its monopoly on education to indoctrinate, not educate, children, compelling hundreds of Spanish parents to sue the Spanish Government in the European Court of Human Rights.

Inevitably, state imposed education will often conflict with the moral and religious education parents choose to provide to their children. In this regard, the Draft is ineptly constructed to address such rival moral visions. Parents are responsible for bringing new people in the world and for ensuring their intellectual and moral growth. The state in intrinsically unable to do this. We propose, therefore, that allocating rights to children only but not to their parents, or rights to children but only responsibilities to their parents, is an anachronism which undermines the best interests of the child. As a general rule, we urge, as intimated before, that parental rights with respect to their children should override state authority except in the most exceptional circumstances.

VII. CONCLUSION

In the Alliance’s view, the Council of Europe has ceased being a family-friendly environment. We believe this needs to change. The natural family has been pushed to the brink of collapse. These are times when the Council of Europe should devise policies which reinforce the natural family, marriage and the rights of parents to parent their children. Parents should be allowed freedom to parent and states should not interfere with it. The younger generation should be educated and encouraged to marry and maintain stable and faithful marital relationships, not to embrace alternate lifestyles or pursue alternate living relationships. We view the contrary notions espoused in the Draft as destructive of family, marriage and the parent-child relationship. As part of our call on the Council of Europe to focus on devising family and marriage friendly policies, we think it should take a realistic and critical view of the impact of modern reproductive technologies on the human family in ways it has not done before. Detached from morals and ethics, such technologies spell trouble for the human family. Until now left largely unregulated, we believe it is time for Europe to focus on a common approach to regulate reproductive technologies. Artificial insemination, surrogacy, sperm donation and designer children, combined with changing lifestyles can only contribute to the further erosion of the welfare of children. The adverse consequences will only worsen. The power to avert the consequences resides with us as citizens of the Council of Europe. We close hoping that our voice will be heard and our concerns addressed.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

http://www.alianta-familiilor.ro

ZOOFILII ISI CER DREPTURILE

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082

www.alianta-familiilor.ro

contact@alianta-familiilor.ro

 

27 octombrie 2011


ZOOFILII ISI CER DREPTURILE

Inca nu am scris despre zoofilie. (Pentru cei care nu stiu, putini presupunem, zoofilul este  persoana care intretine relatii sexuale cu animale. Zoofilia mai este cunoscuta si ca “bestialitate” si e pedepsita de lege) O facem astazi dând recent peste un material publicat in publicatia londoneza Telegraph despre o miscare in ascensiune a zoofililor americani si britanici pentru dobândirea de “drepturi”, inclusiv dezincriminalizarea bestialitatii si legiferarea casatoriilor intre fiinte umane si animale.  

 Socati? Asa am fost si noi când am dat peste notiunea asta bizara acum câtiva ani. Auzim tot mai des despre “interspecies marriage” adica “casatoria intre specii.” De unde notiunea asta? Este un produs al evolutionismului si al darwinismului contemporan, si el in continua schimbare. Premisa e simpla.

Omul, afirma evolutionistii, este un animal asa cum este un câine. Se diferentiaza de animale doar pentru ca e numit putin diferit, “animalul uman” (“human animal”). Animalul uman se afla in vârful piramidei animalelor, fiind un produs evolutiv al acestora. De ce atunci sa nu se permita si casatorii intre animale, in speta intre animalele de rind si “animalul uman”, adica omul? Restrictionarea casatoriei doar la specia homo sapiens, spun ei, este discriminatorie. Logic si inevitabil, adauga ei, casatoria intre specii e justificata.  

 In primavara lui 2004 The Futurist a publicat provocatorul articol “The Transformation of Marriage” (“Transformarea casatoriei”) (il aflati aici: http://www.wfs.org/excerptma04.htm) Afirma, cu totul bizar, ca “the concept of marriage as a socially and spiritually sanctioned partnership need not be restricted to humans alone if the partners to the arrangement are bound by a clear sense of loving and lifelong commitment”. (“conceptul de casatorie ca parteneriat social si spiritual sanctionat social nu trebuie restrictionat doar la fiintele umane atita timp cit partenerii sunt legati de un sens clar al dragostei reciproce si a unei responsabilititati pe viata”). Autorul articolului este Stephen Bertman, profesor emerit de limbi si literatura la Universitatea din Windsor, Canada.  

  Dupa cum vedeti, revolutia sexuala nu inceteaza sa uimeasca. E intr-o gestatie permanenta. Gesteaza idei, ideologii si manifestari noi. Tot ce era acceptat acum citeva decade privind normele de conduita sexuala si in general sexualitatea umana, astazi e depasit. Si tot ce e la moda astazi va fi depasit miine. Si asa mai departe. Pina cind?

Intunecimea Libertatii Sexuale  

  Asupra zoofiliei redam articolul alaturat publicat pe 5 octombrie in The Telegraph si intitulat “Intunecimea libertatii sexuale: zoofilii americani adopta limbajul egalitatii.” Textul in engleza, intitulat, “The dark side of sexual freedom: American ‘zoofiles’ take on the language of euality” poate fi citit aici: http://blogs.telegraph.co.uk/news/timstanley/100108943/the-gay-rights-movement-has-emboldened-americas-bestiality-advocates/  


Florida  

 Sambata trecuta [Nota AFR: Octombrie 1, 2011] statul Florida in sfarsit a interzis sexul cu animale. E greu de crezut ca a luat asa mult timp, dar chestia asta nu a fost ceva scandalos pina acuma. Mai multe cazuri publicate recent in tabloidele locale i-au convins pe legiuitorii statului ca ceva trebuie facut. Un barbat de 54 de ani a fost arestat in iunie dupa ce nepotul lui l-a prins in dormitor incercind sa faca sex cu bulldogul familiei. In 2009, un barbat din Panhandle [NotaAFR: partea de nord a Floridei] a asfixiat o capra incercind sa faca sex cu ea. (in timpul procesului lui protestatarii purtasera tricouri cu inscriptia ‘baaa inseamna Nu”) si in 2005 un barbat orb singuratic a fost gasit in flagrant delict cu cainele lui.  

 Fiecare societate isi are pervertii ei tragici. Ceea ce insa face diferita generatia prezenta de bestiali este sofisticatia lor politica si culturala. Au adoptat limbajul “drepturilor” si incearca sa se identifice cu alte minoritati sexuale. Michelle Bachmann [Nota AFR: candidata crestina la presedintia SUA care se opune drepturilor “minoritatilor sexuale’] trebuie sa fie foarte fericita. Asta intr-o oarecare masura valideaza prezicerea miscarii conservatoare crestine americane ca toata campania pentru drepturi egale a homosexualilor a deschis accidental usa unor cereri mult mai stranii si bizare.  

 Sex cu un delfin  

 Efortul de a normaliza bestialitatea este uimitoare pentru ca e plina de candoare. Activistul pentru sexul cu animale Malcolm Brenner (care deasemenea e, in mod previzibil, Wiccan) [Nota AFR: Wiccan e o secta religioasa americana care promoveaza renasterea paganismului, o secta cu aderenti mai ales in rindul studentilor universitari], isi republica memoriile pe care le-a scris despre o afacere sexuala de noua luni pe care a avut-o cu un dolfin intr-un parc de agrement. Brenner intreaba: “Ce e repulsiv despre o relatie in care ambii parteneri simt si exprima dragoste unul pentru altul? Stiu ce zic, pentru ca dupa ce am facut dragoste, dolfinul si-a pus botul pe umarul meu, m-a imbratisat cu aripile ei si ne-am privit in ochii vreme de cam un minut.”  

La fel ca si ceilalti bestiali, Brenner adopta ca un istet limbajul persecutiei minoritatilor pentru a-si justifica “relatia.” Il pune pe cititor in defensiva, fortindu-l sa-si justifice propriul prejudiciu. Un alt activist, Cody Beck, isi compara atractia fata de caini si cai cu un adolescent homosexual care isi afirma homosexualitatea pe fata. Adapostind un simtamint de atractie sexuala fata de un caine, spune el, “e cum a fost sa fii homosexual in anii 1950. Simti ca trebuie sa te ascunzi, si ca daca te afirmi in public, oamenii se vor uita la tine chioris.” Beck spune ca el si reteaua de zoofili la care apartine, asa numitii “zoos,” sunt extensia logica a miscarii pentru drepturi sexuale. Activistii pentru drepturile homosexualilor insa au opinii diferite. Beck a descoperit ca cererile lui de sprijin din partea homosexualilor au ramas fara raspuns. Spune el, “Unii homosexuali resping comparatia cu bestialii pentru ca simt ca contribuie la argumentul pantei alunecoase si le strica propriile eforturi.” Dar, adauga el, panta alunecoasa e cu doua taisuri: daca permiti persecutia zoofililor, cine vor urma dupa aceea? Homosexualii?”  

 Bine inteles, exista o mare diferenta intre casatoriile homosexuale si zoofilie. Dar ceea ce logica perversa a lui Beck ilustreaza e cum miscarea pentru drepturile homosexuale a dus societatea americana la punctul de a considera cel putin legalizarea poligamiei si a bestialitatii. Considerati, de exemplu, articolul autoarei feministe Victoria Bekiempis in The Guardian. E un sumar inteligent al argumentelor pentru si impotriva bestialitatii. Ca atare, tonul lui e uimitor. Nici o data nu scrie Bekiemps ceea ce oricare persoana sanatoasa la minte ar zice, adica “Barbatii care isi violeaza cainii ar trebui snopiti in bataie.” Dar, in timp ce Bekiempis nu e de acord cu zoofilii, le da credibilitate doar scriind despre ei.  

Intr-un sens, insa, trebuie sa scrie. Oricine in America care se considera o “victima” trebuie sa primeasca o sansa de a-si prezenta problame si a beneficia de o audienta plina de simpatie la conventia democratilor. [Nota AFR: tot la 4 ani in preajma alegerilor prezidentiale din SUA democratii, la fel ca republicanii, isi tin conventia nationala. In cadrul conventiilor mai toate grupurile, fara importanta cit de deocheate sunt, primesc un timp alocat sa-si prezinte platforma] Dar problema mai spinoasa este ca miscarea pentru drepturile homosexualilor a tulburat apele privind normele sexuale reducind fiecare dezbatere privind moralitatea la una privind consimtamintul reciproc. Dupa cum spune Bekiempis, “Oamenilor trebuie sa li se ingaduie sa-si satisfaca chiar si cele mai bizare si salbatice curiozitati fara teama de repercursiuni, atita timp cit sexul si numarul de persoane implicate in actul sexual ii satisfac pe participantii care isi dau consimtamiltul reciproc intr-un loc privat.” Dar daca “consimtamintul” este singurul nostru barometru pentru a legifera, lucrurile devin complicate.  

 Consimtamint?  

 Asa cum zoofilii americani afirma, animalele pot sa-si dea consimtamintul – intr-o oarecare masura. Comunitatea zoofililor evita cu strictete relatiile sexuale cu animale care pot sa moara in urma actului sexual (gainile de exemplu), si central in directivele lor este ca ei nici o data nu initiaza actul sexual. Franc vorbind, stabilirea parametrilor consimtamintului intre fiintele umane adulte poate fi la fel de problematic. Exista multi baieti de 15 ani (cu un an sub limita de varsta a consimtamintului in Marea Britanie) care sunt maturi sexual. Asta nu inseamna ca sunt maturi din punct de vedere emotional, dar exista si o multime de barbati care nici la 30 de ani nu sunt maturi emotional, si cu toate astea societatea le incurajaza comportamentul imatur. In plus, asta e dovedita de alcoolism, abuzul emotional, abuzul drogurilor, etc., care toate dovedesc ca milioane de adulti isi dau consimtamintul sa faca mai orice le trece prin cap. Englezii necasatoriti, de exemplu, rar fac sex fara sa fie beti (in timp ce englezii casatoriti rar fac sex).  

 In articolul ei, Bekiempis promoveaza argumente bine intemeiate de ce animalele nu pot sa-si dea consimtamintul sa intretina relatii sexuale cu fiintele umane in masura in care fiintele umane o fac, dar discutia ei in ea insasi privind subiectul bestialitatii reflecta modul in care normalizarea sexului in afara casatoriei heterosexuale a complicat ordinea sociala americana pina acuma simpla. Crestinii conservatori americani afirma ca notiunea de consimtamint nu constituie o norma satisfacatoare pentru a distinge intre ce e moral sau imoral: e preferabil, spun ei, sa ne fixam atentia asupra idealului traditional de casatorie Iudeo-Crestin, si sa discutam restul nu sub forma unor echivalente ale casatoriei ci al tolerantei. Fie ca au dreptate sau nu, un act sexual care e atit de departe de standardele civilizatiei occidentale incit rezulta in asfixierea unei capre nu poate fi discutat. In opinia autorului, ar trebui sa duca direct la scaunul electric.  

SEMNATI DECLARATIA DE LA TIMISOARA  

 Va multumim pentru cele aproape 400 de semnaturi date pentru Declaratia de la Timisoara dupa lansarea, saptamina trecuta, a ultimului apel. Ne-ati ajutat sa trecem peste cele 7.500 de semnaturi propuse. Abnegatia acestui finis puternic ne-a impresionat. Indraznim sa facem inca un apel, de data asta justificat din doua motive. Am trecut de 7.800 de semnaturi si credem ca putem ajunge usor la peste 8.000. In al doilea rind, saptamina viitoare vom finaliza si inregistra in Consiliul Europei un memoriu privind drepturile parentale si dreptul copiilor la o familie traditionala. Declaratia de la Timisoara afirma aceste principii fundamentale. Vom include in memoriul nostru si semnaturile d-tre. Daca e posibil am dori sa inaintam chiar cu mult peste 8.000 de semnaturi. Deci, va rugam inca o data continuati sa semnati, si va multumim. Cu cit avem mai multe semnaturi, cu atit va fi mai bine si vom fi luati mai mult in serios.  

 Cum se semneaza Declaratia? 

 Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php si semnati Declaratia. Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura dvs. nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”)  

 Important: Declaratia accepta doar o singura semnatura de adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceeasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”    

 Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim. Va rugam deasemenea sa postati declarati peste tot unde avoti posibilitatea.  

 LUCA VOLONTE APRECIAT IN SUEDIA

Luca Volonte, delegatul Italiei in Consiliul Europei, crestin si tata a doi copii, este un veritabil campion al valorilor crestine in structurile europene. Prieten apropiat al AFR, d-l Volonte a participat la conferinta anuala AFR de la Timisoara in martie 2010 cind s-a lansat si Declaratia de la Timisoara. Recent, colegii de la Scandinavian Human Rights Committee din Suedia, i-au decernat un premiu bine meritat, The Scandinavian Human Dignity Award. Felicitam si noi pe aceasta cale pe dl Volonte si am dori ca si Romania sa fie reprezentata in forurile europene de barbati si femei distinse care sa promoveze valorile crestine si nu sa le fie rusine de ele. In linkul alaturat puteti vedea fotografii de la evenimentul de decernare: www.scandinavianhumandignityaward.org.  


PENTRU ROMANII DIN CANADA

Activistii canadieni care urmaresc legalizarea eutanaziei si a sinuciderii asistate in Canada au lansat recent actiuni judecatoresti cu acest scop. Comunitatea crestina canadiana a lansat o petitie online care cere guvernului canadian sa respinga legalizarea lor. Rezidentii romani din Canada sunt rugati sa semneze petitia, pe care o gasiti aici: http://www.euthanasiaprevention.on.ca/signonline.htm  

România, printre primele 10 Tari care vor disparea 

 Ne-a atras atentia urmatorul articol publicat ieri in Adevarul. Frecvent atragem si noi atentia in materialele noastre asupra dezastrului demografic cu care se confrunta Romania fara ca liderii tarii sa-l discute sau sa-l confrunte. Cauza lui majora este avortul. In 60 de ani am avortat 22 de milioane de copii nenascuti. Nu e deci de mirare ca ONU prezice disparitia Romaniei in doar citeva generatii. Redam in intregime scurtul dar cutremuratorul articol din Adevarul. Va rugam dati mai departe la cit mai multi sa cunoasca si ei despre acuta criza demografica cu care ne confruntam. http://www.adevarul.ro/life/viata/web-ONU-_Romania-printre_primele_tari_care_vor_disparea_de_pe_fata_Pamantului_0_578942539.html

Daca nu va creste rata natalitatii, România va fi printre primele 10 Tari care vor disparea, se arata într-un calendar al disparitiei omenirii realizat de cercetatorii ONU. Cercetatorii au stabilit data aproximativa a mortii ultimei femei din fiecare tara, pe baza ratei actuale de natalitate. Acest lucru semnaleaza sfârsitul ciclului de reproducere a populatiei. Primele 10 tari care vor disparea sunt Macao, Hong Kong, Bosnia, Rusia, Malta, Slovacia, Singapore, România, Ungaria si Macedonia, potrivit clasamentului. Ultimele tari care vor disparea sunt Statele Unite, insulele Virgine, Santa Lucia, Tunisia, Franta, Coreea de Sud, Azerbaidjan, Australia, insulele Antile si Norvegia. Tarile din Africa, Orientul Mijlociu, cu exceptia Iranului, Asia Centrala si Caucaz vor „supravietui”. Afganistanul, Pakistanul, India, Mongolia, Indonezia, Filipinele si majoritatea tarilor din America Latina, cu exceptia Braziliei si Chile sunt tarile care nu vor disparea.  

 DIN REPUBLICA MOLDOVA

 Colegii din Republica Moldova ne-au trimis urmatorul anunt.  

  Cum am anuntat mai devreme in perioada 24-29 Octombrie organizatia noastra l-a invitat in Moldova pe Dr. Paul Cameron, pentru a pune in discutie legea [Nota AFR: propusa] antidiscriminare. Vizita lui a starnit reactii dure in randul homosexualilor. Va atasez linkul de pe situl nostru unde puteti urmari zilnic toate evenimentele legate de activitatea lui P. Cameron in Moldova. http://salvareafamiliilor.com/2011/10/vizita-dr-paul-cameron-in-republica-moldova/ Aici veti gasi poze, linkuri la video, etc. De data asta homosexualii au fost foarte agresivi. Chiar azi au facut un protest sub feresterele cladirii unde am organizat o masa rotunda cu Paul Cameron si reprezentanti ai institutiilor de stat si societatii civile. Gasiti video in linkul de mai sus.  

  VRETI SA FITI INFORMATI?

 Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro

 FACETI-NE CUNOSCUTI! 

 Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.  

  ANUNTURI 

 Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.  

  Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro

În vizita la biserica Agape din Phoenix, Arizona

Duminica  din 23 octombrie 2011 am participat alaturi de alti prieteni, pentru prima data, la serviciile Bisericii Agapé: http://www.agapearizona.com/agape/ (pastor Petrica Lascau). O biserica aparuta recent în constelatia bisericilor evanghelice din Phoenix, AZ. Ma pregatisem mai de mult, în sensul ca citisem cu atentie asa numita „platforma program” a noii biserici, prezentata pe blogul PASI SPRE LUMINA:   http://lascaupetru.wordpress.com/

Am remarcat câteva aspecte privind „Viziunea noastra”, deci a Bisericii Agapé:

Biserica Agapé doreste sa creeze un climat prietenos tinerei generatii care trebuie sa-si gaseasca locul si rolul în biserica; sa dezvolte un nou sistem de conducere inspirat din Noul Testament care sa elimine toate elementele mostenite din modelul comunist împrumutat din biserica originara din RO; un nou mod de închinare în care focusul sa fie pe participarea întregii biserici, eliminând modelul „vino si vezi” care transforma biserica în artisti si spectatori; dezvoltarea unei atitudini de slujire care sa elimine mentalitatea de consumator al participantului, atitudine care sa produca slujitori ai Împaratiei.

Într-adevar, câteva obiective inedite, dupa unii chiar oarecum îndraznete, dar în acelasi timp interesante – si de ce nu si captivante -, în sensul întelegerii necesitatii unei schimbari în anumite conceptii din comunitatile noastre…

Documentat cu aceste considerente, am pasit oarecum sfios, dar si dornic de a percepe cel putin într-o oarecare masura, atmosfera. Surpriza a fost neasteptata! Un optimism relevant pe fundalul unei atmosfere calde, de degajare a bucuriei, de încredere si ospitalitate, care instantaneu amintea de Faptele Apostolilor, cap. 2: „Toti împreuna erau nelipsiti de la Templu; ei laudau pe Dumnezeu si erau placuti înaintea întregului norod. Si Domnul adauga în fiecare zi la numarul lor pe cei ce erau mântuiti.” Zâmbetul afisat pe fetele celor de acolo (peste 150), trada involuntar dar cu certitudine, expresia unei trairi launtrice, a bucuriei, a încrederii si dragostei, caracteristice adevaratilor închinatori!

Acum, a doua zi, reflectând la cele vazute si traite la Agapé, îmi amintesc de o scurta relatare, dar plina de învataminte, a fratelui nostru R. Wurmbrand: „Dragostea lui Dumnezeu a fost turnata în inimile noastre.” (Romani 5:5)

Odata, pe când Isus mergea pe strazile Nazaretului, ­glasuieste o poveste musulmana – multimea îl acoperi cu ocari. El îsi continua linistit drumul, rugându-se cu voce tare pentru cei ce-l batjocoreau. Cineva îl întreba cum putea fi atât de senin. Iar El raspunse: ,,Am dat singurul lucru pe care-l aveam în punga mea – seninatatea!”.

Spargi o sticla plina cu lapte. Nici o picatura de otet nu va curge din ea, pentru ca nu continuse otet. Cum pot cuvinte de ura si de razbunare sa curga din inima unui crestin? Crestinul nu are de ales între mai multe posibilitati. El nu împlineste porunca dragostei pentru ca Hristos i-a poruncit astfel. Daca ar vrea sa urasca, n-ar sti cum s-o faca, deoarece Dumnezeu i-a înnoit inima. El are numai dragoste.

 

Radu Oprea

Phoenix, Arizona

 

Ultima toamna…

                        Valentina BECART

(o pagina de viata…)

 

Mai erau doar doua zile pâna la evenimentul pe care-l asteptam cu nerabdare, eveniment care a reusit sa-mi tulbure linistea peste asteptari. Porunceam gândurilor sa se întoarca linistite în matca cu ape limpezi pâna nu demult… Încercam sa pacalesc timpul ce ma pândea cu ochi nemilos… îndeletnicindu-ma cu lucruri mai „lumesti”. Dupa ce am rascolit toata casa – stergând cu îndârjire fiecare „fir de praf” – si dupa ce am asezat fiecare lucru în coltisorul lui, mi-am pregatit o lista minutioasa si am plecat la piata. Stiam prea bine ca sunt simple amagiri, tertipuri fara fond… sperând ca astfel voi reusi sa alung gândul insistent ce ma urmarea ca o umbra rautacioasa.

Revenind în camera unde îmi petreceam majoritatea timpului, scriind si rasfoind tot felul de carti, am realizat într-o fulgerare de secunda ca motivul real care a adunat în mine atâta tensiune, zbucium si chiar revolta… era cu totul altul.

De ce a trebuit sa plece?” Si doar m-a avertizat ca „ea” a vândut totul la Bucuresti si s-a mutat mai spre nord… cât mai aproape de „el”—

Sa stii, draga mea, ca nu vom mai putea comunica atât de des cum am facut-o de un an încoace.” Chiar te rog, ca saptamâna care vine sa nu suni… sa astepti telefonul meu. Va veni la mine pentru câteva zile si nu vreau s-o dezamagesc, tinând cont de entuziasmul si înflacararea cu care si-a anuntat sosirea. O veste ce m-a lasat fara grai. Neasteptata. Imaginatia a început sa-mi lucreze febril. Deja îl vedeam arzând de nerabdare… nerabdarea de a-i mângâia umerii catifelati si rotunzi, mijlocul subtire, sânii frematând de atâta asteptare… Si „ea” – abandonându-se pâna la uitare în bratele celui îndragit. Si doar m-a „avertizat” si mi-a lasat suficient timp pentru a lua o hotarâre: „Vrem cu adevarat sa fim împreuna?”. M-am smuls repede din mijlocul acestor imagini dureroase.

Ai curajul si marturiseste, ca aceasta femeie ti-a sucit mintile!” Nu încerca sa te eschivezi.

Ce sa marturisesc!” A fost mai convingatoare si mai hotarâta decât tine. Este o femeie inteligenta, frumoasa si plina de farmec. Nu pot sa neg starea de frenezie, de încântare ce ma învaluie asemenea unei muzici atunci când sunt în preajma ei.

Taci!” Nu mai suporta nici un cuvânt în plus. Am trântit receptorul lasându-ma prada furiei.

Ce tupeu!” îmi repetam sugrumata de revolta. Sa-mi povesteasca cu atâta nonsalanta despre „ea”… Ce ofensa! Am fost doar la un pas de a-mi marturisi sentimentele cele mai profunde, mai adevarate. N-am reusit… în schimb, simteam cum ma mistui lent la flacara cruda a neputintei. Vedeam limpede, cum tot ce cladisem în noptile de nesomn, se destrama asemenea unei pânze de paianjen batuta de vânt. Mi-am înfipt unghiile în palme, plina de mânie si de dezgust fata de gelozia – ce-mi strecura în inima, picatura cu picatura , din veninu-i daunator – venin care îmi dadea o stare aproape halucinogena. Umblam furioasa prin camera si zâmbeam amar. Nu puteam sa ma ascund la infinit sub o masca de sticla… M-am privit în oglinda mica, asezata într-un suport metalic, pe care o tineam adesea pe pervazul ferestrei. Eram palida, aveam cearcane în jurul ochilor si câteva cute usor adâncite în coltul gurii. Am ridicat ochi si copacul din fata geamului m-a întâmpinat cu aceeasi tacere solemna cu care m-a obisnuit în fiecare dimineata – devenind „confidentul” meu cel mai de pret si mai statornic…

Lipsit de podoaba verde, acum în prag de iarna, parea mai trist, mai abatut… Printre ramurile dezgolite sufla un vânt rece, iar cei câtiva fulgi rataciti se topeau dupa câteva minute.

Oare de ce nu m-am hotarât?” Sa mai existe speranta sau totul s-a ruinat… si tot repetând am simtit cum ceva nedefinit se pravaleste peste mine…

Nu mi-a placut niciodata iarna. Poate doar în momentele când, copil fiind, stateam cu spatele lipita de soba fierbinte, soba în care trosneau lemnele despicate de tata. Si mâncarea gatita la plita de mama avea ceva special, ceva ce nu puteam sa-mi explic… Momentele acestea unice si ireversibile s-au întiparit adânc în constiinta mea si, aveam sa le descopar adevarata valoare  mult mai târziu, când nu mai avea cine sa aduca bratul cu lemne si sa-l aseze în fata sobei.

Mi-am amintit de dupa-amiaza aceea de toamna calda si blânda, când m-am întors de acasa cu sacose cu struguri, cu mere si zarzavaturi sanatoase crescute în gradina casei parintesti.

Drumul de la gara pâna în fata usii apartamentului în care locuiam mi s-a parut nesfârsit. Dupa ce am descuiat usa am abandonat sacosele pe hol, lânga cuierul cu haine, si din câtiva pasi am fost lânga telefon.

Alo!”. Buna ziua. Am ajuns acum câteva minute. În vocea mea se simtea emotia, nerabdarea comunicarii.

Buna ziua, draga mea!”. Ma bucur sa te aud. Simt în vocea ta ceva nedefinit… ceva care ma încânta si-mi rascoleste sufletul.

Si eu care m-am straduit sa fiu cât mai „neutra”! Da… Voiam sa-ti citesc poemul pe care l-am scris stând pe bancuta de lemn din fata casei. Ti-am povestit, nu de multa vreme, de bolta cu vita-de-vie ce se întinde de lânga gard pâna sus pe acoperis. Toamna, când se coc strugurii si frunzele capata nuante atât de variate, îmi place sa-mi las sufletul leganat de nostalgie, si, mai ales, îmbatat de parfumul strugurilor ce asteapta mâini dornice la cules. Aceasta atmosfera de basm m-a inspirat. Vrei sa-ti citesc ce-am notat?

Da!”. Te ascult cu atentie si nerabdare.

M-am întâlnit cu toamna // într-o seara // în poarta casei de la tara //

purta pe umeri o trena lunga // de frunze ruginii”….……..

Alo!”. Mai esti prin apropiere? Sper ca n-ai avut cruzimea sa ma lasi sa vorbesc singura. Si am facut-o cu atâta patos…

Sunt aici!” si m-am lasat purtat de fiecare cuvânt… prin toamna colorata a gândurilor tale. O toamna atât de minunata ca nu am putut sa-mi opresc lacrima ascunsa de atâta vreme… Mi se pare, ca ti-am marturisit, cât de mult iubesc toamna cu încarcatura ei de taine, de bogatii, de chemari în bratele-i melancolice… Nici un alt anotimp nu reuseste sa smulga sufletului atâtea nuante ale sensibilitatii, asa cum reuseste toamna cu nemarginita-i metamorfoza, cu întregul ei alai gatit de sarbatoarea culesului. Ti-ai imaginat vreodata – în ce tacere solemna – se învaluie padurea când simte pasii delicati ai toamnei apropiindu-se?

Renuntarea la podoaba verde se face cu o regala resemnare…

Ma simt legat de toamna, ca si cum, doar pentru mine asterne covoare de frunze, de flori, de…

Ascultam cu respiratia taiata acele gânduri izvorâte din adâncul trairilor ce se lasau greu „marturisite” si, dintr-o data, am avut revelatia faptului… ca amândoi suntem jumatatile unui

întreg ce-a „rodit” la sânul aceleasi toamne generoase, un adevarat izvor de iubire…

Scuza-ma!”

M-am lasat furat de miracolul pe care îl astept în fiecare an cu nerabdare, dar si cu o anumita tresarire de suflet…”Sa fi banuit în acel moment ca aceasta era ultima….”

M-au trezit din visare crengile desfrunzite, care erau izbite de vânt – cu înversunare – de geamul lânga care ramasesem cu privirile pierdute în departare. Am aprins lumina si, dupa ce m-am strecurat sub patura aflata pe canapea, am mai lasat o vreme gândurile sa rataceasca în voie printre amintiri.

Ce se va întâmpla cu toate?” Primavara promisa… Livada înflorita unde ne-am fi lasat inimile sa vorbeasca într-un limbaj al renasterii, al contopirii…

Si totusi, mâine va avea loc marele eveniment: lansarea celor doua volume de poezie semnate de mine.” Si numai gândindu-ma, simteam cum ma sugruma emotia, cum încep sa-mi tremure mâinile si picioarele. Era prima lansare si nu stiam cum sa procedez, spaima era mai puternica decât mine.

Fie ce-o fi!” Mi-a spus ca pot suna la „ea” fara nici o problema. I-a povestit despre mine, despre scrierile mele si despre prietenia sincera, deosebita care s-a legat pâna la urma între noi. M-am îndreptat spre telefon cu gândul încapatânat ca nu e totul pierdut. Nu puteam sa ma opresc la jumatatea drumului.* …

Dupa ce am fumat o tigara am revenit lânga telefon si am sunat.

Alo!”. Buna ziua. Va rog, daca nu deranjez, as vrea sa vorbesc cu B…, ma numesc A.

Da!” îl voi anunta îndata… La telefon era o voce feminina, suava ce se dorea a fi amabila, dar iritarea facea ca unele note sa fie usor mai stridente decât altele.

Am încercat sa fiu cât mai scurta si mai distanta asa cum se straduia si el… A ramas sa discutam dimineata câteva aspecte privind lansarea si spiciul ce avea nevoie de unele îmbunatatiri. Ce mai era de spus?

Am reflectat mult la „noua situatie” care mi-a smuls parca aripile si linistea. Somnul îmi pierise în ultima vreme. Ma chinuiam zadarnic sa asez gena peste geana. Cuvintele lui mi se strecurau în suflet ca un ecou dureros: „Crezi ca stii ce vrei cu adevarat?” Nu! Nu trebuia sa ma gândesc la un „cer pe care nu voi reusi sa-l ating niciodata cu mâna” daca doream sa mai gasesc blândetea diminetilor de alta data… Cine stie?!

Am adormit târziu. Visul m-a aruncat, undeva, pe o strada întunecoasa ce ducea spre o fundatura sumbra. În urma mea auzeam zgomotele ritmice a unui baston ce pipaia… Am întors capul si am zarit chipul fantomatic al unui orb ce cauta o iesire… M-am trezit înspaimântata ratacind cu privirea prin odaia în care – lumina difuza a veiozei se rasfrângea cu blândete asupra lucrurilor din jur.

Înauntru fiintei mele se cuibarise teama ———-

Dimineata, m-am trezit ceva mai devreme, si înca buimaca dupa cosmarul ce m-a bântuit, am deschis fereastra pentru a ma înviora putin. Ce feerie! Copacul era împodobit cu o broderie alba de fulgi stralucitori. Ningea ca într-un vis. Fulgii se roteau într-un dans alb, fascinant, apoi se asterneau tacuti pe stratul ce depasea 15-20 cm.

Se anunta o zi minunata!” mi-am spus în gând… am inspirat adânc albul pur al fulgilor de nea si, dintr-o data mi s-a parut cum totul se lumineaza în jur. Am privit ceasul. Era trecut de ora 9.00.

Da!” pot suna… pentru a pune la punct unele aspecte legate de lansare.

Alo!”. Buna dimineata. Fiti draguta, am stabilit ieri cu B. sa revin cu un telefon… Sunteti buna sa-l anuntati?

Regret, stimata duduie!” nu pot sa-l anunt deoarece… B. a decedat asta noapte în somn…

Un raspuns scurt, rece si plin de dusmanie. Am paralizat în primul moment si nu am putut asimila informatia cruda pe care o primeam… Am refacut numarul.

Alo!”. Ma scuzati! poate am format din greseala în alta parte…

N-ai gresit, draga!”. Acesta este adevarul…

Nu se poate!” si am început sa plâng în hohote, repetând continuu „nu se poate”, „nu este adevarat”… e o farsa! Si plânsul devenea din ce în ce mai dureros, mai strident, mai isteric…

Linisteste-te, duduie!”. Putina cumpatare nu ti-ar dauna. Te rog, vorbeste cu pastorul. Si tonul vocii „ei” a devenit brusc agresiv, veninos… Abia când am auzit vocea blânda, duhovniceasca a pastorului care încerca sa ma tempereze – si sa ma faca sa înteleg ca totul este efemer pe acest pamânt si ca B. a fost „chemat la dreapta Creatorului” – abia atunci am realizat „marea pierdere”, definitiva si fara loc pentru speranta… Simteam cum fortele raului ma pândeau – asteptând momentul sa puna stapânire pe sufletul meu fragil – ce devenise vulnerabil si neconsolat. O zi a înfrângerii!*

O zi în care toate muzicile au trebuit sa taca. Doar furtuna putea sa se dezlantuie linistita sub ploaia de lacrimi si întrebari. Sfârsitul nu va oferi niciodata, cea mai gingasa îmbratisare. Dimpotriva. Îti va flutura prin fata ochilor un drapel zdrentuit pe care vei distinge – într-o lumina crepusculara – semnele învinsului.

Si, gândindu-ma la acest adevar nemilos, am simtit cum o „iarna” se cuibareste în mine, cum fiecare particica a corpului începe sa-mi înghete… culminând cu sufletul ce nu putea sa accepte… Dupa câteva minute de la primirea neasteptatei vesti… îmi clantaneau dintii în gura, fiind nevoita sa ma ghemuiesc sub plapuma pentru a scapa de acel „delirum” —

Plângeam cu lacrimi amare si muscam din perna, repetându-mi ca este o gluma stupida, o nedreptate pentru care voi cere socoteala…

Am adormit cu dorinta sa nu ma mai trezesc decât, într-o dupa-amiaza blânda de toamna, stând la povesti cu B. pe bancuta din fata casei parintesti. Doar mi-a promis… ca o sa vina sa culegem struguri si, mai apoi, seara sa ne gaseasca admirând împreuna – amurgul încarcat de taine….

 

 

A.F.R. si Declaratia de la Timisoara

             ALIANTA FAMILIILOR                                          DIN ROMANIA

         Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector                                6,  Bucuresti

                Tel. 0745.783.125

                           Fax 0318.153.082

                        http://www.alianta-familiilor.ro

                    contact@alianta-familiilor.ro

                          20 octombrie 2011

 

DECLARATIA DE LA TIMISOARA – Va rugam semnati!

(update final 2011)

http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php

Buna dimineata! Ne apropiem de finalul maratonului timisorean si dorim sa-l incheiem cu un finis puternic. De la ultimul apel facut la sfarsitul lui iulie am ajuns la peste 7.400 de semnaturi. Apelam la un finis puternic sa trecem cu cât mai multe semnaturi peste cele 7.500 de semnaturi propuse. Apelul de astazi este apelul final, dar nu oportunitatea finala de a semna Declaratia de la Timisoara. Declaratia va ramâne disponibila sa fie semnata si in continuare.

Va rugam deci semnati Declaratia. Dati-o la cât mai multi prieteni, cunostinte si membri de familie sa o semneze. Va multumim inca o data foarte mult pentru ca ati stat linga noi cu multa rabdare si ne-ati ajutat sa incheiem cu bine campania de semnaturi. Va uram tututuror numai bine si multa sanatate. Dumnezeu sa va rasplateasca toata osteneala.

CONSILIUL EUROPEI

Semnaturile date de d-tra insa nu vor ramâne doar pe hârtie sau online. Ele vor fi folosite pentru a promova vocea voastra a tuturor peste tot unde vom avea ocazia sa pledam valorile familiei si valorile crestine. In doar câteva saptamâni vom inainta semnaturile Consiliului Europei cu prilejul unei rezolutii care e dezbatuta la ora actuala acolo, privind drepturile copilului. Rezolutia intentioneaza sa actualizeze “drepturile copilului” in tarile membre in Consiliul Europei.

Am studiat cu mare atentie textul rezolutiei propuse si este foarte periculoasa pentru copii si parinti. Printre altele interzice “discriminarea” impotriva copiilor pe baza de “orientare sexuala,” o notiune cu totul bizara pentru minori. Promoveaza de asemenea notiuni bizare privind familia moderna si procrearea, inclusiv casatoriile unisex, inseminarea artificiala, mama surogat, deconecteaza relatiile biologice ca baza a dreptului la parinte in favoarea dreptului la parinte bazat pe relatiile intre adulti si copiii pe care ii ingrijesc, si notiuni asemanatoare. Drepturile parentale sunt ignorate iar dreptul la educatia privata, cum ar fi homeschooling, nu este mentionat.

In caz ca va fi adoptata, Rezolutia va fi folosita pentru lansarea unui nou tratat european al drepturilor copilului. In consecinta, având in vedere importanta acestui document si pericolele care il prezinta pentru valori, AFR pregateste un memoriu de interventie in care va explica motivele pentru care noi si fiecare dintre d-tra ne opunem rezolutiei propuse. Rezolutia a fost dezbatuta saptamâna trecuta si va fi reluata in dezbateri la inceputul lui noiembrie in Comitetul de Ministri al Consiliului Europei. Impreuna cu Memoriul pe care-l pregatim, vom inregistra si Declaratia de la Timisoara impreuna cu semnaturile d-tra. De accea este imperios ca de acuma pâna atunci sa obtinem cât mai multe semnaturi. Inca o data, va rugam semnati si va multumim.

Peste 80 de organizatii profamilie si pro viata din Rusia au inainat Consiliului Europei rezolutia alaturata in care isi exprima si ele opozitia fata de Rezolutia privind drepturile copilului. Textul rezolutiei ruse il aflati aici: http://blog.profamilia.ru/wp-content/uploads/2011/10/Resolution-on-CJ-FA-GT3-2010-English-Final.pdf

AMBASADORUL STELIAN STOIAN

Dl- Stelian Stoian este ambasadorul României in Consiliul Europei. Saptamâna trecuta l-am sezizat asupra aspectelor periculoase ale Rezolutiei privind Drepturile Copilului rugându-l sa voteze impotriva ei. Ne-a raspuns amabil multumindu-ne pentru sesizarile facute. Multumim pe aceasta cale d-lui Ambasador si nadajduim ca votul final pe care Romania il va da se va conforma valorilor crestine si traditionale ale poporului român.

CUM SE SEMNEAZA DECLARATIA?

Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php si semnati Declaratia.

Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura dvs. nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”)

Important: Declaratia accepta doar o singura semnatura de adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceeasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”

Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.

CUM CRESTEM SEMNATURILE IMPREUNA?

Cum putem creste impreuna numarul de semnaturi? Nu implica mare lucru sau investitie de timp. Doar citeva actiuni simple care iau doar citeva minute. In consecinta:

1. Cei care inca nu ati semnat Declaratia sunteti invitati inca o data sa o semnati.

2. Trimiteti linkul Declaratiei sau mesajul acesta la toate persoanele din baza dvs. de adrese electronice pentru a fi semnata. Daca deja ati facut-o va rugam sa o faceti inca o data, sau chiar periodic, eventual saptaminal, pentru citeva luni.

3. Postati Declaratia si linkul ei pe siturile dvs. electronice, biserici, parohii, grupuri de discutii, etc.

4. Promovati-o in scoli, la clasele de stiinte sociale sau religie.

5. Cei care sunteti inscrisi pe situri de socializare (facebook, hi5, netlog…) sunteti rugati sa postati periodic informatii despre Declaratia de la Timisoara si linkul, cu indemnul de a fi semnata.

6. Parinti – aveti copii care sunt ei inscrisi pe diferite situri electronice. Mergeti la ei, cand sunt la calculator, si cereti-le sa dea un mesaj in retea solicitand semnarea Declaratiei – sau scrieti-l dvs. si trimiteti-l de pe contul lor.

TEXTUL DECLARATIEI DE LA TIMISOARA

Redactata de Alianta Familiilor din Romania cu prilejul conferintei anuale AFR tinuta la Centrul Areopagus din Timisoara pe 20 martie 2010 si deschisa publicului spre semnare

Preambul

Societatea umana a trecut, in epoca moderna, prin schimbari majore in plan politic, social, cultural si economic. Aceste transformari, care au cunoscut un ritm accelerat in secolul XX si care continua in secolul XXI, au condus societatea umana spre mai bine. Viata comunitatilor si a indivizilor a fost in general imbunatatita. Au fost eliminate, in multe parti ale lumii, nedreptati si inechitati profunde, prin asigurarea unor drepturi fundamentale si prin salturi calitative ale vietii.

In acelasi timp insa, acest context a adus cu sine coagularea unor curente care submineaza valori fundamentale ale societatii umane. Secularismul agresiv, tendinte radicale de redefinire a familiei, marginalizarea valorilor moral-crestine sunt o realitate manifesta. Societatea romaneasca nu a ramas izolata de aceste evolutii. Iesita dintr-o lunga perioada totalitara, Romania si locuitorii sai inca lupta pentru re-gasirea de sine, pentru redescoperirea acelor valori comune, care fac parte din tesatura sa intima. Din aceasta identitate comuna face parte, la loc de frunte, credinta crestina, impartasita de un procent covarsitor dintre cetatenii Romaniei, intretesuta in ethosul nostru national si care influenteaza manifestarile sociale, culturale si politice ale romanilor, fiind reperul la care ne raportam ca la un standard comun, atemporal si absolut.

Totusi, in contextul transformarilor social-politice ale secolului XXI, s-a creat potentialul pentru un conflict incipient intre valorile moralei crestine si “noile valori” seculare, in esenta anti-crestine, promovate la nivel international, in special in cadrul Uniunii Europene. Putem constata ca acest conflict este deja manifest in unele state membre ale UE. Asistam, in ultima vreme, la tot mai multe cazuri in care crestinii sunt adusi in fata Justitiei ca invinuiti datorita credintei lor, suferind o forma de pedeapsa pentru ca valorile lor crestine exprimate incalca noi legi sau noi “drepturi ale omului”, in marea lor majoritate iluzorii, contrare ratiunii si binelui autentic al omului. Aceasta evolutie nefericita creeaza o presiune asupra crestinilor, pentru a-si cenzura sau chiar abandona credinta si valorile, pentru a nu se face pasibili de incalcarea unor norme ale statului sau vietii publice. Nu putini crestini vad in aceasta situatie o intoarcere la perioadele istorice in care crestinii erau prigoniti pentru credinta lor.

Avand in vedere cele de mai sus, subsemnatii, crestini care urmam invatatura Sfintei Scripturi, a Sfintilor Apostoli ai Domnului si Mantuitorului Iisus Hristos si a celor ce le-au urmat lor si care ne-au invatat calea lasand deoparte disputele teologice, marturisim valorile crestine comune insuflate de Sfantul Duh si afirmam cu tarie cele ce urmeaza:

a. Iisus Hristos este acelasi, ieri si azi si in veci (Evrei 13:8). Credinta crestina pe care o marturisim este deasupra transformarilor sociale vremelnice ori a spiritului unei epoci sau al alteia.

b. Aceasta credinta ne determina viata si actiunile de zi cu zi, in tot locul si in tot ceasul. Ea nu poate fi tinuta ascunsa; nu putem fi crestini numai acasa sau doar la biserica.

c. Potrivit Sfintei Scripturi, intelegem sa ne facem datoria de cetateni si sa dam Cezarului – conducerii legitime a Statului – ceea ce se cuvine si sa ne supunem autoritatilor si legilor, in masura in care acestea nu contravin constiintei si valorilor noastre crestine.

d. Familia intemeiata pe casatoria intre un barbat si o femeie este o institutie fundamentala a societatii, creata de Dumnezeu si expresie a complementaritatii naturale dintre barbat si femeie, a dragostei si respectului reciproce.

e. In calitate de parinti crestini, avem fata de copiii nostri datoria sa ii crestem si sa-i educam in spiritul ascultarii de Dumnezeu. Suntem ingrijorati de manifestarile imorale, permise sau chiar promovate in numele drepturilor omului si al unei tolerante fara discernamant.

f. Drepturile parintilor sunt drepturi fundamentale, intre ele primordial fiind dreptul de a dispune de educatia civica, morala si religioasa a copiilor lor.

g. Fiecare copil are dreptul sa fie nascut si crescut intr-o familie care se constituie dintr-un barbat si o femeie.

h. Dreptul la viata, incepand cu momentul conceperii si pana la moartea naturala, este un drept fundamental al tuturor fiintelor umane.

i. Libertatea religioasa si libertatea de constiinta sunt drepturi fundamentale si istorice.

j. Demnitatea umana este intrinseca fiecarei fiinte umane, creata dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si este deasupra oricarei autoritati lumesti.

k. In participarea noastra la viata cetatii si viata politica, sprijinim si conlucram cu acei factori care adera la valorile in care credem. Oricare ales sau reprezentant trebuie sa ii reprezinte pe cei ce-l voteaza si sa afirme valorile lor.

In incheiere, chemam Statul Roman si reprezentantii sai sa respecte si sa reflecte, in formularea legilor si politicilor publice, valorile si traditiile sociale si culturale, de inspiratie crestina, ale poporului roman, pentru a nu se ajunge la conflicte – de constiinta sau manifeste – intre cetatean si autoritatea din care izvorasc aceste legi.

Semnati: http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php

Rugaminte: Va rugam postati si publicati peste tot apelul nostru pentru semnarea Declaratiei de la Timisoara, inclusiv linkul petitiei.

CONSTIINTA CRESTINA IN ACTIUNE IN ALTE TARI: pentru romanii din California

Avem stiri nefavorabile din California. In agust va informasem ca in iulie California a adoptat o lege care impune predarea in scolile ei publice a unui curs despre homosexualitate, in speta, “contributia” homosexualilor la civilizatia mondiala. Crestinii californieni au vazut acest curs ca o cursa deghizata sa indoctrineze adolescentii si copiii in homosexualitate. Suntem de acord. Au lansat un referend de abrogare a legii si pina pe 7 octombrie au trebuit sa obtina si sa inregistreze la autoritati peste 500.000 de semnaturi valabile pentru ca initiativa sa fie supusa unui referend in toamna acestui an. Detalii despre acest proiect pot fi aflate aici: http://www.pacificjustice.org/news/%E2%80%9Cgay-history%E2%80%9D-law-halted-referendum-drive

Din nefericire campania de luat semnaturi a esuat, crestinii californieni nereusind de data aceasta sa ia numarul necesar de semnaturi. Mai aveau nevoie de doar citeva mii de semnaturi pentru a trece baremul impus de lege. Asta este o lectie importanta pentru toti crestinii – tot ce incepem trebuie sa ducem pina la capat. Detalii despre campania crestinilor californieni pot fi aflate aici: http://stopsb48.com/get-involved/sign-the-petition/

PENTRU ROMANII DIN HOUSTON

Houston, al patrulea oras ca marime din America, are ca primar o femeie lesbiana. Pare ireal considerind ca Houstonul este unul dintre cele mai crestine metropole occidentale. Colegii din Houston ne informaza ca in prima marti din noiembrie au loc alegeri pentru primar in Houston si ca primarul actual, Annise Parker, recandideaza. Au pregatit materialul video urmator care detaliaza actiunile intreprinse de ea pentru promovarea drepturilor homosexualilor. O vedeti aici impreuna cu partenera ei (sarutindu-se) si declaratiile facute. http://uspastorcouncil.org/FaithVotes.html Rugam pe toti romanii din Houston sa se prezinte la vot si sa voteze impotriva ei. Influenta crestinilor in viata publica trebuie simtita.

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic http://www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

http://www.alianta-familiilor.ro

 

DIVORTUL EREDITAR – COPIII DIVORTATILOR

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti

Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082

http://www.alianta-familiilor.ro

contact@alianta-familiilor.ro

13 octombrie 2011

A trecut mai bine de un an de când nu am mai dedicat o editie speciala divortului. Revenim astazi, fiind determinati sa o facem de aparitia in vara a unui bestseller, The Divorce Generation (“Generatia Divortului”), a lui Susan Gregory Thomas, fosta jurnalista la US News & World Report. Carti despre divort si efectul lui asupra copiilor apar des. Neobisnuit despre aceasta carte insa este autoarea si perspectiva din care scrie. Susan a fost ea insasi victima divortului parintilor ei cind era mica iar cind s-a casatorit a jurat ca nu va divorta nici o data. Si totusi a facut-o. Cartea ei e vocea copiilor celor divortati dar care la rindul lor au divortat si ei. Este o carte despre parintii victimizati in copilarie de divortul parintilor lor si care la rindul lor isi victimizeaza proprii copii tot prin divort. E vorba de divortul in lant, divortul ereditar cum il numesc sociologii, divortul care trece de la o generatie la alta la fel ca o boala ereditara. Despre aceasta categorie sociala scrie Thomas in Generatia Divortului, o generatie a divortului ereditar.

In mare parte, cartea descrie experientele de care a avut parte autoarea ca victima a divortului, apoi intemeierea unei familii proprii, copiii proveniti din casatorie, divortul pe care nu si l-a putut imagina nici o data, si impactul lui asupra propriilor ei copii. Cum de a ajuns Thomas, o victima a divortului, sa-si victimizeze proprii copii printr-un divort al ei?

Thomas apartine Generatiei X, asa fiind numita de sociologi generatia nascuta intre 1965 si 1980 a carei parinti au divortat. Una din intrebarile inevitabile pentru cei nascuti in acea perioada e “cind au divortat parintii tai?”` Toti isi amintesc de parca ar fi fost ieri data exacta si circumstantele precise când parintii le-au spus “divortam.” Iar efectul a fost acelasi pentru toti – devastant. Thomas este imaginea perfecta a consecintelor divortulului asupra Generatiei X. Tatal ei plecase de acasa cu secretara, lasindu-si in urma sotia, pe Susan si pe fratele ei. Asta a fost in 1981 cind ea avea doar 12 ani. In urmatorii ani, fara un tata in casa, Susan a luat-o razna si s-a aventurat in tot felul de stiluri de viata alternative in Philadelphia unde isi traise anii adolescentei. S-a apucat de fumat, apoi de droguri, a fost exmatriculata din scoala, a fost chiar si internata intr-un spital de boli mintale vreme de aproape un an. Fratele ei nu s-a lasat nici el mai prejos luând-o si el razna.

Nomazi

Susan si fratele ei insa nu erau exceptia cartierului in care locuiau. Erau regula. O multime de copii de virsta lor traiau doar cu un singur parinte, fie mama sau tata, si se comportau la fel. Formau grupuri sa-si tina companie unii altora si se deplasau in grupuri pentru ca le lipsea confidenta de sine. Se incurajau unii pe altii la lucruri rele si isi aminteau unii altora despre ziua cind parintii le-au spus ca divorteaza si sentimentele care le simtisera cind au primit vestea. O zi care nu puteau s-o uite. Susan si copiii din cartierul ei erau mereu pe duca. O saptamina cu mama, una cu tata. O vacanta aici, alta la sute sau chiar mii de kilometri departare. Psihologic trebuiau sa se ajusteze si sa se reajusteze mereu. Sa se obisnuiasca cu tati sau mame noi, frati si surori noi, obiceiuri si reguli de familie noi, rudenii noi, prieteni noi. Constant formau sau se dezlipeau de ceea ce sociologii numesc “blended families”, adica familii amestecate. Traiau, spune Susan, o viata de “nomazi”. Un baiat pe care Susan il cunoscuse in cartierul ei a fost pus de parintii lui sa locuiasca, singur, intr-un apartament la mijlocul distantei dintre parintii lui divortati. Parintii veneau sa-l viziteze, nu invers, cind doreau ei sau cind le era lor convenient. Nu a rezistat mult. A devenit betiv, a falimentat moral, nu a ajuns sa se casatoreasca si a murit, invins de betie, fara sa ajunga varsta de 30 de ani.

Casatoria

La o vârsta mai târzie Susan s-a casatorit si ea. In cei 16 ani de casnicie a avut copii, insistând ca nu va divorta nici o data. Pe vremea aceea statistica divortului in America incepuse sa de-a semne incurajatoare. Dupa ce si-a atins apogeul in jurul anului 1980, rata divortului in America a inceput sa scada lent. In 1990, 77% dintre casatoritii americani trecusera cu succes de primii 10 ani de casnicie – un palmares namaintâlnit in America de zeci de ani. Statisticile astea o incurajau pe Susan si-i dadeau confidenta ca nimic nu s-ar fi putut intimpla in familia ei sa o faca sa divorteze si sa-si treaca copiii prin aceasi tortura a divortului prin care a trecut ea. Perspectiva ei insa inca apartinea anilor 60 când jumatate din femeile americane inca afirmau ca divortul nu se poate justifica sub nici o forma, oricât de rau ar merge lucrurile intre soti. Pina in 1980, insa, optica s-a schimbat radical, doar 20% dintre ele mai impartasind opinia asta.

Primul semn dupa casatorie care i-a amintit lui Susan cât de traumatizata a fost de divortul parintilor ei s-a ivit la 32 de ani când a nascut primul copil, o fetita. Dintr-o data a intrat intr-o depresie, fetita neaducându-i bucurie ci reamintindu-i de trauma suferita dupa divortul parintilor ei. Dupa câteva sesiuni de terapie doctorul i-a pronuntat sentinta. “Tu,” a spus el, “esti un orfan de razboi.” Al razboiul dintre parinti. Un orfan cu ambii parinti inca in viata. Un orfan al sufletului. Crescând fara ambii parinti in familie, spune Susan, ne face sa investim tot ce avem in copiii proprii, dorind sa le oferim, cu orice pret, un camin stabil si linistit. Curios, insa, relatiile cu propriile mame se deterioreaza. Mamele care provin din familii divortate nu-si privesc propriile mame ca modele de crescut copiii, ci ca pe niste femei falimentare. Ce ai de invatat de la ele, intreaba Susan?

Divortul

Cum a ajuns Susan sa divorteze? Invatase si ea de la altii ca o casatorie are mai multe sanse de reusita daca viitorii soti traiesc laolalta inainte de a-si spune reciproc “Da!” Dupa acest model a trait si ea cu viitorul ei sot opt ani inainte de casatorie. Nu au ascultat de parintii lui, amândoi crestini, care i-au sfatuit sa nu traiasca impreuna inainte de casatorie. Pentru o vreme lucrurile au mers bine. Amândoi câstigau bine. Susan devenise un jurnalist proeminent la o publicatie foarte importanta americana. Viitorii soti erau “cei mai buni prieteni” si se conformasera din plin noilor doctrine ale casatoriei in voga atunci care priveau normele traditionale ale casniciei ca “invechite”. Cei doi devenisera “parteneri” de viata, asa cum fusesera invatati pe bancile universitatii la cursurile moderne de sociologie si antropologie. Erau “egali”, lipsiti de “prejudecati” si viata era minutata. Viitorul sot era “perfect” si facea pe lânga casa si in bucatarie mai multa treaba decât generatia de barbati de dinaintea lui. Susan era fericita. Avea un “partener” de viata perfect.

Ceva insa a intervenit – adulterul, un virus cu care nici familia nici casatoria “moderna” nu se pot obisnui. Cum de au ajuns aici? Susan pune punctul pe “i”. Barbatii moderni sunt crescuti si invatati ca dragostea in relatii e secundara relatiilor sexuale. De aceea sunt in cautare de satisfactie sexuala iar infidelitatea si adulterul sunt consecinta acestei cautari. Infidelitatea si respingerea monogamiei devin cauzele tot mai des citate pentru divort. In timp, sotul Susanei si-a pierdut interesul pentru ea si a cautat sa-si satisfaca viata intima in alta parte. La rândul ei Susan si-a abandonat instinctele casnice, lasând pe altii sa spele rufele sau vasele, ori sa faca cumparaturi. Vreme de doi ani nu au mai dormit in aceasi camera, si au incetat sa mai vorbeasca. Comunicau doar când copiii erau la masa, si doar de dragul lor, nu de dragul unuia fata de altul. Asa, durerea prin care Susan a trecut când parintii ei au divortat a dat-o mai departe celor doi copii carora le-a dat viata. Asemenea unei boli ereditare.

Concluzia lui Susan e zdrobitoare. In cuvintele proprii “I have yet to meet the divorced mother or father who feels like a good parent, who professes to being happy with how their children are now being raised. Many of us have ended up inflicting pain on our children, which we did everything to avoid.” (“Inca nu am intilnit o mama sau un tata divortat care sa se simta ca fiind un parinte bun, sau sa spuna ca sunt multumiti de cresterea copiilor lor. Multi dintre noi am ajuns sa cauzam durere in copiii nostri, un lucru care ne-am spus ca nu-l vom face nici o data.”)

AFR Va Recomanda: Pe 9 iulie Wall Street Journal a publicat un capitol din cartea lui Thomas pe care-l puteti citi aici: http://click.icptrack.com/icp/relay.php?r=19727470&msgid=1675393&act=F9ZM&c=585695&destination=http%3A%2F%2Fonline.wsj.com%2Farticle_email%2FSB10001424052702303544604576430341393583056-lMyQjAxMTAxMDEwNDExNDQyWj.html

Iar aici va recomandam un studiu publicat in mai 2004 de fundatia americana The Heritage Foundation si intitulat The Impact of Marriage and Divorce on Children (“Impactul Casatoriei si a Divortului asupra Copiilor) http://click.icptrack.com/icp/relay.php?r=19727470&msgid=1675393&act=F9ZM&c=585695&destination=http%3A%2F%2Fwww.heritage.org%2Fresearch%2Ftestimony%2Fthe-impact-of-marriage-and-divorce-on-children

Divortialitateaun fenomen demografic cu implicatii majore in viata societatii

Tot pe tema divortului va recomandam si blogul urmator postat de dna Niculina Ciuperca, psiholog, membru AFR Bucuresti. Blogul poate fi citit in intregime aici: http://click.icptrack.com/icp/relay.php?r=19727470&msgid=1675393&act=F9ZM&c=585695&destination=http%3A%2F%2Fciupercaniculina.blogspot.com%2F2008%2F11%2Fdivortialitatea-un-fenomen-demografic.html iar mai jos redam o versiune abreviata.

In calitate de consilier si psihoterapeut de familie, aceasta tema mi s-a parut de o importanta majora. Si asta pentru faptul ca tot mai des vin cupluri la consiliere afirmand ca sunt la un pas de divort. Fie ca este un act unilateral sau bilateral, in ambele cazuri se produce un sindrom traumatic, care, in functie de robustetea psihica a persoanelor implicate, poate avea efecte majore. Divortul este o despartire de trecut, un fel de declaratie de razboi la adresa propriei memorii, este un moment de pierdere pentru fiecare din persoanele implicate.

Incepand cu secolul al XIX–lea s-a constatat o sporire a ratei de divortialitate, mai cu seama dupa cel de-al doilea razboi mondial, continuind sa creasca pana in zilele noastre. Astfel in S.U.A., la 1000 de casatorii numarul de divorturi era in 1890 de 55,6 , in 1910 de 87,4, in 1930 de 173,9, in 1950 de 231,7, in 1959 de 259. Daca in 1960 la 1.500.000 de casatorii s-a ajuns la 350.000 de divorturi, din 1998 , jumatate din casatoriile din SUA ajungeau la divort. Numarul divorturilor a crescut considerabil si in Franta, Anglia, ca si in toate tarile Europei. In Romania, rata divortialitatii era de 1,8% inainte de 1960 , in 1960 de 2%, in 1965 de 1,1% si dupa 1975 peste 1,5%, rata care cu mici fluctuatii s-a mentinut aceiasi. In explicarea acestor procente trebuie sa se tina cont de faptul ca romanii sunt implicati in migratie definitiva si pendulatorie ce duce la micsorarea numarului casatoriilor si in consecinta a divorturilor, apoi sa se faca o analiza a structurii populatiei din punct de vedere demografic.

Desi divortul are implicatii psihosociale semnificative, mai ales atunci cand exista copii, in ultimii ani exista o facilitate a divortului la nivelul intregii planete (mai ales in occident) motivele ajungerii la divort fiind multiple: de la cauze « obiective » (adulter, boala psihica, inchisoare pe viata, etc ), din vina unuia dintre soti («nu se ocupa de gospodarie», «lipseste mult de acasa», «nu aduce bani», etc), din vina ambilor soti (nu se mai inteleg ), culminand cu asa-numitul divort «fara vina», in care nu trebuie dovedita nici o vina de catre nici o parte.

Divortul «fara vina» adoptat in SUA incepand cu 1970 desi este obiectul multor dispute este sustinut de sociologi si psihologi sociali care argumenteaza ca liberalizarea divortului prin neculpabilizarea nici unuia dintre soti este un castig social si individual – uman datorita faptului ca scurteaza durata procesului, economisindu-se astfel timp si bani si se elimina stresul celor doua parti care nu mai sunt nevoite sa-si dovedeasca reciproc vinovatia. Dezavantajele acestui tip de divort constau in faptul ca femeile pierd practic economic, deoarece sunt dezavantajate ca posibilitati materiale (centrarea pe viata casnica, in loc de cea profesionala, inegalitati la salarizare, sanse mai mici la angajare dupa divort).

Cauzele generale ale divorturilor

Din materialele studiate si din sedintele de consiliere familiala, am ajuns la concluzia ca se ajunge la divort din urmatoarele cauze (le-am numit generale, pentru ca fiecare cuplu in parte poate avea si motivatii specifice, care tin numai de personalitatea lor, de nevoile lor, etc.):

* Pe cat ar parea de paradoxal, viata a dovedit ca in situatia in care cineva se casatoreste din dragoste, fara alte interese, convietuirea nu poate continua cand aceasta a disparut. Sistemul marital fundamentat pe nevoi expresive conduce la o mai mare libertate de dizolvare a cuplurilor decat cele bazate pe nevoi instrumentale (economico – productive, instruirea si profesionalizarea copiilor, etc). Schimbarile macro-sociale au dus la crearea independentei individului fata de familie, socializarea si educatia sunt asigurate acum de institutii publice, ca de altfel si sanatatea, iar functia de suport emotional si afectivitate este preluata de grupuri de similaritate, prieteni, colegi, cele necesare traiului nu se mai produc in gospodarie.

* Emanciparea economica a femeii constitue o cauza majora a ridicarii ratei divortialitatii. Femeile angajate in munca au venituri care le ofera mai mare independenta si drept urmare nu mai suporta orice de la sotii lor, iar atunci cand casnicia lor «nu mai merge», ea este cea care intenteaza divortul. Industrializarea, modernizarea si urbanizarea a oferit ambilor parteneri posibilitati de a cunoste si alti indivizi si a stabili legaturi de afectiune, iar in tarile avansate a rezolvat si problema locuintei, care era un impediment in divortialitate.

* Democratizarea si liberalizarea vietii sociale de ansamblu au dus la cresterea divortialitatii pentru ca in aceasta faza a avut loc scaderea influentei bisericii si a religiei, «indulcirea legislatiei», normele si obiceiurile traditionale nu mai preseaza ca alta data.

* Mecanismul contaminarii: cuplurile divortate fiind un exemplu pentru ceilalti prin faptul ca si-au rezolvat dificultatile maritale prin despartire legala. Modelul suferintei intr-o casnicie nefericita este inlocuit cu cel de incepere a unei noi vieti dupa dizolvarea mariajului. In zilele noastre s-a schimbat mentalitatea despre divort, care nu mai este vazut ca un esec ci ca o solutie la o situatie critica.

* Marirea considerabila a sperantei de viata face ca partenerii sa se intrebe daca merita sa mai duca multi ani povara unei casnicii cu probleme.

Factori explicativi specifici ai divortalitatii

Variabile de ordin premarital: Scolaritatea: cand scolaritatea sotilor este egala decreste disolutia maritala. In cazul femeilor exista o legatura nonliniara intre scolaritate si divort: femeile cu studii superioare divorteaza in mai mare masura decat celelalte, dar si cele care nu au reusit sa termine un anumit nivel scolar au o posibilitate mare de divort. Statutul socio-economic ( in particular venitul ) si rata divortialitatii sunt invers proportionale. G. Becker (1991) explica acest lucru prin faptul ca cei din clasele de mijloc si superioare se casatoresc mai tarziu, cand isi fac o cariera. Satutul social al parintilor si mediul de provenienta influenteaza chiar daca cei doi au instructie egala, distanta dintre medii sociale de provenienta producand instabilitate maritala. Varsta de casatorie: cu cat este mai mica, cu atat posibilitatea de divort este mai mare. Rasa si etnia: exista tendinta ca mariajele interetnice sa fie mai putin stabile. Religia: divortul in cadrul celor care frecventeaza aceste servicii, este diminuat.

Efectul variabilelor de investitie. S-a constatat ca locuinta, bunurile, copiii si investitiile de ordin psihologic au influenta supra ratei divorturilor. Investitiile psihologice (atasament, sentimente, grija fata de ceilalti membri ai familiei) au mecanisme si efecte asemenatoare investitiilor economice. Pe cei care sunt anagajati mai mult intelectual si emotional ii costa mai mult despartirea, de aceea atunci cand se percep neintelegeri grave si o eventuala ruptura, cuplurile nu se angajeaza psihic in prea mare masura. Atitudinea fata de divort: cei cu atitudine negativa vor divorta mai greu. Atitudinea fata de divort este corelata cu religia si socializarea: de exemplu la americani rata divortialitatii este mai scazuta la catolici decat la protestanti. Factorii pietii (fortei de munca si maritale) sunt reflectate in statutul socio -economic al sotilor. Daca sotia este angajata in munca apar determinatii multiple: independenta data de castig, schimbarea rolurilor traditionale in familie, orele de munca ale sotiei pot afecta nivelul de satisfactie al sotului. In ceea ce priveste statul socio-economic al sotului, studiile efectuate au relevat ca nu nivelul absolut al statutului afecteaza divortul, cat schimbarile lui rapide. Sunt predispuse la divort cuplurile in care sotul este somer sau castiga mai putin, castigurile mai mari ale acestuia consolidand familia. Integrarea sociala: vizeaza rezidenta, gradul de implicare in retelele de parentalitate (rude), de prieteni si colegi, in comunitate in general. Asupra indivizilor puternic integrati social se exercita presiuni sociale si morale in favoarea familiei integrate, franandu-se astfel divortialitatea.

Consecinte ale divortialitatii

Consecintele negative pot fi atat la nivelor celor doi parteneri, cat si asupra copiilor. La nivelul celor doi parteneri, acestea depind de mai multi factori: daca exista sau nu copii, de investitiile facute in casnicie, de cine si din ce motiv a fost intentat divortul, de valoarea partenerilor pe piata erotica si maritala, de densitatea retelei de rude si de prietenii celor doi soti. De obicei prin divort copii raman la mama, costurile materiale fiind mai mari pentru aceasta, in timp ce costurile psihologice fiind mai mari pentru tata (cei care au un simt moral ridicat). Femeile ramase singure cu copiii dupa divort decad economic. Mama se simte mai totdeauna incarcata de responsabilitati, pentru ca rolul sau prescris social este sa fie prima persoana care sa dea socoteala de educatia si buna purtare a copiilor. Interesant este ca in acelasi registru al mentalitatii colective, tatal pare a nu avea prea multe responsabilitati, atata vreme cat se admite ca pensia alimentara (atata cata este in raport cu salariul minim ) este suficienta pentru a-l suplini in responsabilitate. Am constatat cu durere comportamentul standard al parintilor: mama se sacrifica, tatal o tuleste spre urmatoarea halta a vietii sale. Mama nu are de ales, tatal alege mai totdeauna libertatea.

Consecintele asupra copilului: Cele mai importante consecinte s-ar putea sintetiza in tendinta de stigmatizare a copilului cu parinti divortati (mai mare in societatile traditionale); efecte psihologice in legatura cu identificarea de rol de sex si formarea unor atitudini fata de familie si munca; fenomenul de supraprotectie materna la baiatul ramas cu mama. Investigand efectele divortului asupra copilului s-a ajuns la urmatoarele concluzii: In cazul in care dupa divort copilul continua sistematic si pozitiv sa interactioneze cu celalalt parinte nu exista diferente pentru profilul psihocomportamental al copilului cu un parinte si cel din familia biparentala. Stima de sine a copilului este afectata mai mult (negativ) la familiile cu conflicte decat la cele comportamentale. Ca familia monoparentala sa functioneze bine, intre parintii divortati nu mai trebuie sa existe conflicte. Comportamentul social (antisocial) al copilului si performantele sale scolare nu sunt afectate radical de lipsa unui parinte, in particular a tatalui. Facand insa comparatie intre copii biparentali si monoparentali se observa ca ultimii au performante scolare mai slabe, in cazul lor existand si cazuri mai multe de devianta.

Factori ce favorizeza stabilitatea cuplului: Diferenta de varsta dintre soti in limite normale – 4 ani. Perioada de cunostinta dinainte de casatorie, minim 2 ani. Prezenta copiilor si un ajutor adecvat din partea statului ar duce la ameliorarea a doua probleme sociale: prabusirea natalitatii si cresterea divortialitatii. Interactiunea din cadrul cuplului, reprezinta un factor cheie al stabilitatii familiei. Abilitatea relationala permite sotilor sa gestioneze conflictele, fara a afecta stabilitatea familiei.

Urmatorii factori predispun la instabilitatea cuplului: Venituri mai mari obtinute de sotie, in comparatie cu sotul. Modelul familiei de origine -conflictual sau protector. Relatiile sexuale premaritale pot genera mai usor insatisfactie sexuala. Relatii tensionate cu familiile de origine. Primii doi ani de casatorie constituie o perioada de risc daca abilitatile relationale nu sunt consolidate. Recasatoririle au o probabilitate redusa de supravietuire. Standardul economic redus. Gelozia. Adulterul. Consumul exagerat de alcool. Distributia inechitabila a responsabilitatilor in gospodarie.

Niculina Ciuperca, psiholog consilier Familie -Cuplu

 

APARITIE EDITORIALA DESPRE DIVORT

 

Editura si libraria Sofia din Bucuresti ne informeaza despre aparitia unei carti despre divort in limba romana: Divortul – Cum il prevenim – cum il depasim, o carte din Colectia Psihoterapia Ortodoxa, si ne transmite urmatorul anunt. Aflându-ne în Anul Omagial al Sfântului Botez si Sfintei Cununii, continuam seria lansarilor cu o carte care trateaza un subiect despre care putini dintre noi îsi doresc sa vorbeasca si sa-l alature tainei sfintei cununii, ajuns, din pacate, deja obisnuit în societatea moderna: divortul. Cartea pe care v-o aducem în atentie cuprinde marturii ale unor persoane care au trecut prin experienta traumatizanta a divortului. Acestea, desi marcate mai mult sau mai putin de slabiciuni omenesti si subiectivisme, au însa în comun nazuinta sincera spre o în­­t­e­legere si traire ortodoxa a acestei experiente si a urmarilor ei. În cea de-a doua parte a ei, cartea reuneste pareri si sfaturi ale unor preoti si psihologi ortodocsi cu o bogata experienta în domeniu. Materialele incluse în aceasta lucrare au fost selectate în asa fel încât sa acopere un spectru cât mai larg de situatii, probleme si perspective, oferind solutii concrete la diversele probleme particulare de care se lovesc cei care se confrunta, sub o forma sau alta, cu tragedia divortului. Lansarea cartii a avut loc pe 6 octombrie, cu care prilej a vorbit parintele Tudor Ciocan, preot slujitor si duhovnic la capela Spitalului de Ortopedie “Foisorul de foc”, d-na dr. Livia Caciuloiu, consilier psihologic si psihoterapeut, specializat în consilierea adultilor, adolescentilor si familiilor cu diverse probleme. Adresa librariei Sophia este str. Bibescu Voda, nr. 19 (lânga Facultatea de Teologie Ortodoxa).Cartea poate fi comandata la pr.librariasophia.ro@gmail.com.

BAZA DE DATE PRIVIND CONSILIEREA DE FAMILIE

De mai mult timp AFR alcatuieste o baza de date a specialistilor in consilierea de familie si casatorie. Am fost motivati sa o facem de ocazionalele mesaje pe care le primim din partea d-tra dorind sa va conectam cu consilieri si specialisti crestini in probleme de familie. Va rugam deci pe toti care doriti sa fiti inclusi in aceasta baza de date sa ne contactati contact@alianta-familiilor.ro si sa ne dati datele de contact.

Rugaminte: Recent am primit o nota din partea unei cititoare care cauta un consilier ortodox in probleme de familie (divort) la Timisoara. Cine cunoaste un astfel de consilier, va rugm sa ne scrieti.

60.000 DE ROMANI MORTI IN CEHIA

Recent a fost comemorata in Cehia moartea celor peste 60.000 de romani care si-au jertfit viata in razboiul pentru eliberarea Cehoslovaciei de sub ocupatia nazista. http://click.icptrack.com/icp/relay.php?r=19727470&msgid=1675393&act=F9ZM&c=585695&destination=http%3A%2F%2Fwww.rgnpress.ro%2Fcategorii%2Freportaj%2F3429-memorialul-curajului-romanesc-in-cehia.html

Ce are acest eveniment de a face cu noi? Am scris de citeva ori pina acuma despre implicarea Ambasadei Cehiei de la Bucuresti in marsul homosexual de la Bucuresti din 2010 cit si sprijinul pe care Institutul Cultural Ceh il acorda miscarii homosexuale din Romania. Este un lucru murdar la care nu ne asteptam de la prietenii nostrii cehi. AFR a facut un demers de protest pe linga Ambasada Cehiei de la Bucuresti si pe linga Ministerul de Externe al Cehiei. Raspunsul oficial al autoritatilor cehe a for iresponsabil si l-am publicat acum un an. Ne amintim din nou astazi de acesti zeci de mii de tineri romani care au murit pentru eliberarea Cehiei. In contrast, nu stim de nici un soldat ceh care sa-si fi jertfit viata pentru Romania. Protestam din nou implicarea oficialilor cehi in promovarea antivalorilor in Romania si inca asteptam scuzele de rigoare.

DECLARATIA DE LA TIMISOARA

Din motive tehnice Declaratia de la Timisoara nu a fost disponibila sa fie semnata de duminica incoace. O data ce rezolvam malfunctionarea o relansam, nadajduim saptamina viotoare. Am ajuns la 7.400 de semnaturi dar dorim neaparat sa ajungem la cel putin 7.500. Va multumim.

O NOUA MISCARE PROVALORI IN ROMANIA?

In ultimele saptamani am luat nota de o initiativa pornita de la firul ierbii, intitulata Noua Republica, ce propune o noua modalitate de a face politica in Romania. Miscarea este initiata de domnul Mihail Neamtu, un intelectual tanar neconectat la actuala clasa politica, care spera sa devina un partid politic care sa le ofere romanilor „altceva” decat ce au vazut in ultimii 20 de ani. Desi nu este afiliata politic, AFR se implica in politica nationala si unionala in dorinta de influentare a actului legislativ dupa principii pro-valori. La fiecare campanie electorala, AFR emite Ghidul Alegatorului cu recomandari de vot pentru candidatii care au o pozitie (relativ) pro-valori. In acest sens, vom urmari activitatea Noii Republici, sperand ca vom regasi in programul si principiile acesteia valorile familiei si vietii. Am depistat mai multe articole in presa romana despre Noua Republica, dintre care vi-l recomandam pe acesta din Romania Libera: http://click.icptrack.com/icp/relay.php?r=19727470&msgid=1675393&act=F9ZM&c=585695&destination=http%3A%2F%2Fwww.romanialibera.ro%2Fopinii%2Fcomentarii%2Fnoua-republica-un-vis-implinit-240192.html Intelegem ca d-l Neamtu detine vederi pro-valori crestine si traditionale. Le dorim succes.

NOUL COD CIVIL

Pe 1 octombie a intrat in vigoare Noul Cod Civil al Romaniei. S-a lucrat mult la el in primavara lui 2009. AFR a facut atunci mult lobbying pentru inserarea in Noul Cod Civil a unor articole esentiale pentru protejarea casatoriei si a familie. Multumim parlamentarilor care ne-au acordat atentia cuvenita si au inserat in Noul Cod Civil articolele pe care le-am desemnat cât si modificarile pe care le-am propus la textul noului cod. La vremea potrivita vom scrie mai detaliat depre acest subiect.

Ca urmare a demersurilor noastre casatoria barbat-femeie e inscrisa in termeni clari in Noul Cod Civil, casatoriile intre persoane de acelasi sex sunt intersize, cele facute in strainatate nu sunt recunoscute in Romania, parteneriatele civile nu sunt recunoscute nici ele, adoptiile copiilor de cupluri homosexuale (romane sau straine) nu sunt ingaduie, experimentele ne-etice asupra fiitei umane sunt interzise, si alte prevederi similare care protejaza familia si casatoria. In pledoariile noastre ne-am bazat mult pe d-tra, cei care ne scrieti si cei care ati dat cele 650.000 de semnaturi in 2006 in sprijinul unui amendament constitutional de protejare a casatoriei in Romania. Nu, nu ne oprim aici. Mergem inainte cu si mai multa vigilenta pentru protejarea tezaurului nostru national – familia romana si casatoria crestina.

 

SIMPOZION DESPRE FAMILIE LA CLUJ

Va recomandam tuturor sa participati la simpozionul international “Familia ?i binele comun” care se va tine la Cluj pe 14 si 15 octombrie 2011 incepind de la ora 9. Locul de desfasurare este: Universitatea Babe?-Bolyai, Cluj – Aula Magna. La simpozion vor participa conferentiari prestigiosi din Romania, Italia, Ungaria, Franta, Austria. Printre ei vor fi si personalitati proeminente ale cultelor religioase din Romania, iar conferinta in sine se incadreaza in evenimentul “Casatoria si Botezul 2011” lansat de Biserica Ortodoxa Romana si a evenimentului “Familia 2011” lansat de Biserica Romana-Catolica din Romania. Cei interesati in mai multe detalii sunt rugati sa o contecteze pe d-na Oana Gotia la gotia@istitutogp2.it.

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic http://www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

http://www.alianta-familiilor.ro

MEDIA SOCIALA CENZUREAZA CRESTINII

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro

contact@alianta-familiilor.ro”>contact@alianta-familiilor.ro

                                               6 octombrie 2011

 

STUDIU:   MEDIA SOCIALA CENZUREAZA CRESTINII


Cuvintul “cenzura” ne stirneste simtaminte neplacute. Ne aminteste multora dintre noi de regimul comunist sub care multi am trait. De anii totalitari caracterizati de absenta libertatilor, in special a libertatii cuvintului si de exprimare. Decembrie 1989 a schimbat totul in Romania si in timp cenzura a fost abolita. In mare parte. Cenzura continua sa se manifeste sporadic, uneori mai subtil ori mai viguros. In anii comunismului ne obisnuisem cu autocenzura, evitind sa ne exprimam opiniile in public, sau chiar in confidenta, de teama autoritatilor.

Istoria insa se repeta. Uneori in modalitati stranii. Cenzura oficiala a fost abolita, dar suntem confruntati cu o cenzura de tip nou, una care se manifesta tot in spatiul public, dar care e la fel de detestabila. E vorba de cenzura impusa de media sociala grupurilor care nu se conformeaza vederilor corecte din punct de vedere politic generate si promovate de gigantii care domina spatiul virtual, adica media sociala. Fie ca e vorba de Facebook, Google,  Apple, MySpace, Twitter sau retele de media sociala similare, cenzura practicata de aceste platforme este un fenomen tot mai des intilnit si iritant. Iar grupurile care mereu pierd in acest joc al cenzurii sunt crestinii, in special cei care promoveaza in spatiul virtual o viziune Biblica a societatii, a normelor de conduita sociala si a institutiilor sociale bazate pe traditia si valorile crestine. Un studiu pe aceasta tema tocmai a fost emis de organizatia americana National Religious Broadcasters (“NRB”) pe 15 septembrie. Infiintata in 1944, NRB promoveaza libertatea exprimarii religioase in spatiul public. Textul in engleza al studiului il aflati aici si are 43 de pagini: http://content.nrb.org/Webdocs/Legal/True%20liberty-in-a-New-Media-Age9-15-11.pdf

Studiul NRB se concentreaza in special asupra cenzurii impuse crestinilor de catre Apple, iTunesApp, Facebook, My Space, Google, Twitter, si alte platforme ale mediei sociale americane. Concluzia studiului este ca ideile crestine si religioase in general sunt in pericol constant de a fi cenzurate de catre acesti giganti ai mediei sociale. Cenzura se manifesta la patru nivele: (1) unele dintre aceste organizatii interzic publicarea materialelor cu continut crestin, iar altele au adoptat standarde de publicare care inevitabil duc la cenzura; (2) cu exceptia lui Twitter, toate celelalte platforme de media sociala aplica standarde de publicare care submineaza perimetrii libertatii de exprimare si a cuvintului stabiliti de Constitutia si Tribunalul Suprem al SUA; (3) noile companii de medie sociala cedeaza presiunilor grupurilor anticrestine si, dupa cum veti vedea mai jos, sunt dedicate suprimarii ideilor crestine; (4) daca legiuitorii nu intervin sa reglementeze media sociala, libertatea cuvintului si de exprimare vor continua sa sufere.

Reglementarea mediei sociale insa este o tematica dificila, deoarece garantiile constitutionale a libertatii cuvintului nu se aplica mediei sociale care este de natura privata.

Exemple de cenzura

Dintre multele exemple de cenzurare a crestinilor mentionate in studiul NRB redam urmatoarele.

*          De mai multe ori Apple a eliminat applicatii crestine care afirmau pozitiile Bibliei privind imoralitatea sexuala. De fiecare data Apple a recunoscut in mod specific ca acesta a fost motivul pentru eliminarea aplicatiilor crestine. Un incident s-a petrecut in toamna anului trecut cind Apple a blocat Declaratia Manhattan (The Manhattan Declaration), o Declaratie a consiintei crestine lansata de crestinii americani in toamna anului 2009. (Declaratia de la Timisoara, emisa de AFR in august 2010 este de aceasi natura). Al doilea incident s-a petrecut in martie anul acesta cind Apple a blocat aplicatia lui Exodus International, o organizatie crestina care asista persoanele care doresc sa abandoneze relatiile sexuale cu persoane de acelasi sex. Iar un alt incident s-a produs tot anul acesta in iulie cind Apple a dezactivat aplicatia lui Christian Values Network, o organizatie crestina americana care contribuie financiar la diverse proiecte caritabile, printre care si unele pe care homosexualii le-au etichetat ca fiind “antihomosexuale.”

*          La rindul lui, Google a refuzat de mai multe ori sa accepte reclame pro-viata, fiind dati in judecata din acest motiv de catre Christian Institute, organizatia avocatilor crestini din Marea Britanie. In SUA a blocat situri electronice crestine care promoveaza vederile biblice privind sexualitatea. In China a blocat situri electronice crestine. In Brazilia a blocat apelul unui pastor evanghelic catre cetateni sa nu voteze candidati cu pozitii pro-avort sau pro-homosexualitate. In martie 2011 Google a adoptat reguli noi care interzic publicarea  reclamelor organizatiilor care “discrimineaza” pe baza de orientare sociala. In plus, in ultimii ani a blocat accesul la siturile electronice ale unor organizatii cetatenesti care promoveaza casatoria barbat-femeie. Un exemplu de acest fel s-a produs recent in Massachusetts. Un alt tip de cenzura practicat de Google este discriminarea in tarifele impuse pentru reclame. Spre deosebire de alte grupuri, bisericle, grupurile pro-viata sau organizatiile care critica homosexualitatea nu beneficiaza de reduceri de tarife. In China, Google s-a dovedit a fi un pilon de incredere al cenzurii oficiale comuniste chineze. De necrezut, in cadrul unor audieri recente in congresul american, Google si-a aparat practicile de cenzura afirmind ca “Google respinge valorile Iudeo-Crestine.” Google deasemenea respinge reclamele pro-viata care afirma ca “avortul este omucidere.”

*          Nici Facebook nu se lasa mai prejos. Facebook a facut un parteneriat cu activisti homosexuali pentru blocarea afisarii de materiale cu continut “anti-homosexual.” Facebook promoveaza homosexualitatea si afisaza programe speciale de autoconstientizare  in homosexualitate. Facebook desemenea restrictioneaza mesajele anti-avort. La fel, MySpace interzice publicarea de materiale “homofobe.” Facebook are 500 de milioane de clienti rezultind intr-o interconectie de comunicatii mai mare decit cea mai mare companie telefonica din lume.

*          Impreuna, platformele de medie sociala interzic afisarea materialelor care ar putea fi interpretate ca “hate speech” (adica “incitare la ura”), ori “ofensive sau inflamatorii.” In aceasta categorie intra in primul rind  materialele crestine care dezaproba manifestarile pacatoase. Este de remarcat, insa, ca de-a lungul anilor Tribunalul Suprem SUA a mentinut o pozitie consistenta,  invalidind legile care restring libertatea cuvintului din aceste motive. 

*          Apple si Comcast deasemenea cenzureaza materiale pe care le evalueaza ca fiind “incorecte” sau nu in intregime “adevarate.” In ambele cazuri Apple si Comcast se erijaza in arbitri unici care determina in mod unilateral ce constituie un material “incorrect” sau nu in intregime “adevarat.” Un exemplu incredibil este blocarea de catre Comcast a accesului publicului la versiunea engleza a Bibliei online, cunoscuta King James Bible.

*          Singura exceptie notabila de la aceste norme este Twitter. Twitter a adoptat standarde de afisare identice cu cele stabilite de Tribunalul Suprem SUA privind libertatea de exprimare.

Crestinii si NRB insa nu sunt singurii care atrag atentia asupra cenzurii impuse de media sociala. Chiar si bine-cunoscuta organizatia seculara si anticrestina americana American Civil Liberties Union a emis un raport similar in care exprima ingrijorari similare in Octombrie 2010 (“Network Neutrality 101 – Why the Government Must Act to Preserve the Free and Open Internet.”) http://www.aclu.org/free-speech-technology-and-liberty/network-neutrality-101-why-government-must-act-preserve-free-and- New York Times a facut la fel acum citeva luni.

Cine e in spatele acestor campanii de cenzura?

In majoritatea cazurilor homosexualii si miscarile pro-homosexuale. Apple a dezactivat aplicatia lui Manhattan Declaration dupa ce organizatia pro-homosexuala Change.org a strins 7.000 de semnaturi impotriva Declaratiei. Apple a facut la fel dupa ce aceasi organizatie a strins online peste 150.000 de semnaturi impotriva lui Exodus International. Petitiile sunt insotite de amentati din partea grupurilor pro-homosexuale ca vor boicota Apple ori alte platforme de medie sociala daca nu restring mesajele cu continut crestin din aplicatiile lor. La zi, Apple are peste 425.000 de aplicatii, din care pina acuma a blocat doar doua – ambele crestine. Un exemplu similar s-a petrecut in California unde reteaua de hoteluri Hyatt a fost boicotata de homosexuali pentru ca proprietarul companiei a sprijinit financiar referendul constitutional californian din 2008 care a interzis casatoriile homosexuale in California. Asta a costat pe Hyatt 7 milioane de dolari. Exemple de genul acesta sunt foarte multe, iar pe unele dintre ele le mentionam periodic in Buletinul Informativ AFR care apare Martia. Ultimul exemplu de acest fel este PayPal. Din fericire PayPal nu a cedat presiunii homosexualilor.

Intoleranta fata de crestini

Pe de alta parte exista exemple multiple de intoleranta fata de crestini promovata in media sociala. Media sociala afisaza materiale anti-crestine fara sa le cenzureze. De exemplu, in 2005 Harper’s Magazine, una din cele mai prestigioase publicatii americane, a publicat un atac fara precedent impotriva crestinilor in care ii compara cu Hitler. Iar in 2010 un comentator politic american s-a referit la populatia mexicana a Americii ca fiind niste drogati, prostituati si traficanti in persoane si sclavi. Fara a i se reprosa nimic.

A MURIT STEVE JOBS

Tocmai cind ne pregateam sa lansam editia de astazi am aflat ca Steve Jobs, fostul sef al lui Apple, a murit la 56 de ani de cancer pancreatic. http://news.yahoo.com/steve-jobs-dies–apple-chief-created-personal-computer–ipad–ipod–iphone.html El a decis, sub presiune, acum un an, eliminarea aplicatiei Declaratiei de la Manhattan. Petitia a zeci de mii de crestini pentru reactivarea aplicatiei l-a lasat rece. Dumnezeu sa aibe mila de el. 

SEMNATI DECLARATIA DE LA TIMISOARA!

http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php   

Iata ca, asa cum tocmai ati citit, celor care nu agreeaza cu valorile crestine nu le este rusine sa o spuna pe fata. Sa initieze si sa semneze petitii si apoi sa le foloseasca pentru a-si promova interesele si obiectivele. Dar noi? Haideti sa facem si noi la fel. Haideti sa dam cit mai multe semnaturi pentru Declaratia de la Timisoara. Cu ajutorul d-tra am ajuns la 7.350 de semnaturi, dar dupa cum stiti, tinta este de 7.500. Mai avem doar putin, dar trebuie sa terminam lucrarea de care ne-am apucat. Va rugam deci continuati sa semnati si sa dati mai departe Declaratia la cit mai multi sa o semneze. Ce ne impiedeca sa ajumgem la chiar 10.000 de semnaturi? Stim ca se poate.   

Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul si semnati Declaratia. http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php  Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura d-tra nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”)    

Declaratia accepta doar o singura semnatura pe adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”  

Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.

Rugaminte: Va rugam postati si publicati acest apel peste tot. Va multumim.

BUCURIA UNEI FAMILII

Material este  tradus si adaptat de dl Bogdan Mateciuc, Director Executive AFR, dupa materialul original a lui Ron Fraserhttp://www.alianta-familiilor.ro/bucurie.html

Nepotul meu cel mai mare, David, a facut 21 de ani în aceeasi luna când eu am facut 70. Am pasit peste aceste praguri la distanta de câteva saptamâni unul de altul, lucru care m-a facut sa ma gândesc la bucuria de-a avea o familie. Îmi amintesc când îi ascultam bataile inimii cu putin timp înainte de nastere. Eu eram la telefon în Australia, iar sotia mea era în emisfera cealalta, în California, tinând receptorul la capatul stetoscopului care asculta bataile inimii bebelusului prin burta mamei. Am stat la telefon pâna am auzit primul lui plânset la nastere. M-a costat ceva bani convorbirea aceea telefonica, dar a meritat si cel din urma banut.

Acum baiatul are aproape 2 metri si e în ultimul an la colegiu. Au urmat alti sapte nepoti din casatoriile celor trei copii ai mei. A fost o încântare sa îi vad crescând catre vârsta la care pot lua decizii conforme cu voia lui Dumnezeu. Unul dintre lucrurile pe care le-am apreciat în viata alaturi de sotia mea a fost învatatura crestina despre casatorie si familie. Aceasta ne-a permis sa avem o baza solida pentru o casnicie frumoasa si pentru cresterea copiilor nostri în lumina credintei. Acum ne bucuram sa vedem ca si copiii nostri îi învata pe ai lor aceleasi lucruri. 

Daca ar fi sa ma laud cu copiii mei si cu nepotii mei, m-as lauda ca Dumnezeu ne-a deschis mintea mie si sotiei mele ca sa vedem natura, motivele si rostul casatoriei si al relatiilor de familie. Daca nu am fi primit acea binecuvântare, cine stie în ce situatie s-ar fi gasit astazi familia noastra! Din motive de El stiute, Dumnezeu ne-a aratat adevarul Lui iar noi ne-am straduit, cu caderi si ridicari, cu încercari si izbânzi, cu persecutii ocazionale si îndreptari necesare, sa traim potrivit cu învatatura lui timp de aproape jumatate de secol. În tot acest timp, pot spune, bucuria familiei le-a depasit pe toate celelalte pe care le-am avut în viata.

Privind lucrurile în perspectiva, bucuria este cu atât mai mare cu cât, privind la începuturi, aveam mici sanse sa reusesc în acest domeniu. Bunicul din partea tatalui a fost omorât de tovarasii lui de lucru pentru ca a refuzat sa participe la o greva, când tatal meu avea 13 ani. Era în vremea marii crize economice dintre cele doua razboaie. Tata a trebuit sa abandoneze scoala la acea vârsta pentru a merge sa munceasca într-o fabrica de lactate în Sydney, pentru a-si întretine sora si mama pentru ca ramasesera saraci lipiti pamântului, daca nu punem la socoteala casa. În anul în care m-am nascut eu, tata a plecat la razboi în Pacific, luptând în spatele unei mitraliere într-una dintre cele mai aprige lupte împotriva japonezilor, batalia de la Kokoda Trail din Noua Guinee. Din fericire, s-a întors teafar si s-a putut reangaja la patronul anterior. Cinci ani mai târziu însa a fost omorât într-un accident de masina, când un sofer beat de camion a intrat în caruta cu care el distribuia lapte. Aveam 10 ani atunci. 

Mama, de doua ori vaduva, a ramas cu mine si cu cele doua surori ale mele sa ne creasca. Primul ei sot murise de peritonita când ea era însarcinata cu primul copil. Dupa pierderea celui de-al doilea sot, a devenit instabila emotional. A continuat însa sa ni-l prezinte pe tata ca pe un erou. Nu s-a mai recasatorit. Avusese o relatie de iubire adevarata cu sotul ei. La procesul soferului cel beat, când curtea stabilea despagubirile pentru mama pentru moartea sotului ei, avocatul nostru a contestat ceea ce el considera ca e o suma prea mica pentru educatia si cresterea mea. Avocatul apararii a obiectat la orice încercare de crestere a valorii despagubirii.

Judecatorul a fost de acord cu avocatul apararii, spunând ca având în vedere situatia socio-economica a lui tata si viitorul pe care l-ar fi oferit copiilor lui daca ar fi trait, suma era potrivita. ?i-a completat opinia cu afirmatia „La urma urmei, ce poate sa iasa din fiul unui laptar?”

Nivelul despagubirii a fost cel minim. Însa acele cuvinte ale judecatorului, pe care mi le-a redat mama, au intrat adânc în mintea mea de copil. De atunci încoace, am fost hotarât sa arat lumii ce poate sa faca „fiul unui laptar”. Dumnezeu vorbeste despre o înviere a mortilor, când toti cei ce au trait odata vor reveni la o viata asa cum a vrut Dumnezeu de la început (Apocalipsa 20:12). Probabil ca ma voi întâlni cu acel judecator australian si îi voi spune despre Dumnezeu meu care m-a învatat despre casatorie si familie. Despre cum sa ai o casnicie buna si cum sa formezi o a doua generatie pentru a o forma pe a treia, despre cum poti sa le descatusezi incredibilul potential uman pentru a avea succes în viata. I-as spune despre Dumnezeul care îi da fiecarui om nascut din femeie – fie el muncitor, fiul de laptar sau judecator la Curtea Suprema – ocazia de a se folosi de incredibilul potential uman si de a trai o viata cu Dumnezeu.

SIMPOZION DESPRE FAMILIE LA CLUJ

Va recomandam tuturor sa participati la simpozionul international “7” care se va tine la Cluj pe 14 si 15 octombrie 2011 incepind de la ora 9. Locul de desfasurare este: Universitatea Babes-Bolyai, Cluj – Aula Magna. La simpozion vor participa conferentiari prestigiosi din Romania, Italia, Ungaria, Franta, Austria. Printre ei vor fi si personalitati proeminente ale cultelor religioase din Romania, iar conferinta in sine se incadreaza in evenimentul “Casatoria si Botezul 2011” lansat de Biserica Ortodoxa Romana si a evenimentului “Familia 2011” lansat de Biserica Romana-Catolica din Romania. Cei interesati in mai multe detalii sunt rugati sa o contecteze pe d-na OanaGotia la gotia@istitutogp2.it.   

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim. 

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro

Richard Wurmbrand

O SCURTA BIOGRAFIE A TATALUI MEU (1909-2001)

Michael Wurmbrand

Richard Wurmbrand a trait 91 de ani si este autorul a 18 carti crestine de mare succes mondial, traduse in peste 70 de limbi, care descriu viata sa si 14 ani in inchisorile comuniste.

A fost fiul cel mai mic din cei patru copii ai unei familii de evrei din Bucuresti, Romania. Intre anii 1913-1919, familia sa a locuit in Istambul, Turcia. Tatal, de profesie dentist, a decedat in 1919, in urma unei epidemii de gripa. Vaduva saraca s-a intors cu cei patru fii la Bucuresti.

Richard, care devenise un tanar intelectual deosebit de dotat, cunoscator a patru limbi, a avut o tinerete furtunoasa, fiind activ politic ca extremist de stanga, si lucrand ca si agent de bursa. In acea perioada a cunoscut-o si s-a casatorit cu Sabina in 1936. In acelasi an, tanarul cuplu de evrei, a plecat intr-o vacanta prin muntii Romaniei. In acel timp l-a cunoscut pe un tamplar german, in zona Brasovului, care le-a pus in mana o Biblie.

Acest om i-a implorat pe cei doi tineri intelectuali evrei, cu inalta educatie, sa citesca macar una din evanghelii, care nu era altceva decat o scurta biografie a celei mai imporante personalitati ale poporului evreu, Isus Hristos. Sabina si Richard, care s-au intalnit ulterior si cu alti crestini evrei, s-au convertit si au fost botezati. Ei au inceput sa frecventeze Misiunea Anglicana pentru evrei din Bucuresti, Romania. Mai tarziu, dupa incheierea unor studii, Richard, un orator carismatic, a fost ordinat intai ca si anglican, apoi, dupa cel de-al doilea razboi mondial, a fost reordinat ca si pastor luteran. Unicul fiu al celor doi, Michael, s-a nascut in 1939.

Datorita faptului ca Romania a declarat razboi Angliei si celorlalte puteri occidentale, la incepeutul celui de-al doilea razboi mondial, pastorul englez anglican a trebuit sa paraseasca Romania. Rev. Richard Wurmbrand si sotia sa Sabina, plini de curaj si fara nici un resentiment, au continuat sa desfasoare o activitate misionara crestina ilegala, fara sa se gandeasca la bunurile pe care le aveau sau la familie. Au inceput sa scoata numerosi copii evrei din ghetto-uri, au predicat zilnic in nenumarate adaposturi si au ajuns sa fie arestati de mai multe ori pentru activitate religioasa interzisa intr-un stat aflat in stare de razboi. Cel putin o data, daca nu de mai multe ori, au fost gata sa fie condamnati la moarte de catre tribunalul militar, care nu avea nici un pic de rabdare sau intelegere pentru doi evrei deveniti crestini, impreuna cu alti evrei, si care desfasurau activitati religioase interzise, in timp ce Romania se afla in razboi.

Familia Wurmbrand, iubita si respecata de multe personalitati romane ortodoxe, a reusit sa fuga prin intermediul unui domn Lungulescu, editorul sef al celui mai raspandit ziar roman, Universul. Parintii Sabinei, doua surori si un frate au pierit in lagarele naziste.

Isaac Feinstein, un misionar crestin evreu deosebit de eficient printre evreii romani, si cel care a jucat un rol important in convertirea sotilor Wurmbrand, a fost si el ucis de catre legionarii nazisti romani.

Viata cuplului in acea perioada este descrisa in cartea lui Richard Wurmbrand numita Hristos pe ulita evreiasca. In scurta perioada cuprinsa intre sfarsitul celui de-al doilea razboi si tranzitia Romaniei spre comunism (1945-1947), Richard Wurmbrand a tiparit si organizat distribuirea ilegala a unui numar de un milion de evanghelii in limba rusa soldatilor rusi care ocupau Romania. A fost pastorul unei biserici compuse din 1000 de evrei convertiti la crestinism.

In februarie 1948, desi aflat sub protectia diplomatica a suedezilor, Richard Wurmbrand a fost rapit de pe strada de catre guvernul comunist si a disparut in reteaua de inchisori comuniste. In vederea unei judecati formale, el a fost intemnitat sub un nume secret, timp de trei ani, singur intr-o celula. Acolo, a fost torturat si ulterior condamnat la 25 de ani de inchisoare ca inamic al statului comunist. Procesul formal n-a avut loc niciodata, datorita faptului ca el a rezistat torturilor. El a petrecut 14 ani in temnitele comuniste, in doua etape: 1948-1956 si 1959-1964. Sotia sa, Sabina, a fost arestata si trimisa la munca silnica intre anii 1950-1953. Richard a reusit sa convinga cativa ofiteri securisti sa devina crestini.

In 1956, unul dintre acestia, domnul Sandu Franco, a obtinut in mod clandestin eliberarea sa din temnita, convingand unul din capii distrati ai Securitatii sa-si puna semnatura pe ordinul de eliberare. In 1964, crestinii luterani norvegieni impreuna cu crestinii evrei britanici au platit suma de 10.000 $ pentru rascumpararea sa si a familiei sale din Romania comunista. Doi dintre fratii sai, dar si Iser Harel, un fost cap al serviciilor secrete din Israel, au avut o substantiala contributie in eliberarea sotilor Wurmbrand. Cartile sale, Torturat pentru Hristos si Cu Dumnezeu in subteran, descriu unele din detaliile de mai sus. Evenimentele care i-au adus recunoastere mondiala in lumea occidentala n-au fost culese si publicate in nici o carte si, de aceea, sunt prezentate aici. Ele releva minunata imbinare a credintei sale cu curajul si perspicacitatea sa cu care a fost inzestrat.

Familia Wurmbrand a sosit in decembrie 1965 in Oslo, Norvegia, si, fiindca nu intelegeau norvegiana, au vizitat, in prima lor duminica, Biserica Luterana Americana. Impresionati de libertatea de inchinaciune la care au asistat, au plans tot timpul cat a tinut serviciul din biserica. Rev. Myrus Knutson, pastorul bisericii, profund impresionat de aceasta familie de refugiati, si-a deschis usa casei sale pentru a-i adaposti. In acelasi timp, acest pastor a verificat, prin ambasada SUA, veridicitatea relatarilor incredibile ale familiei Wurmbrand. “Demni de toata increderea!” a venit raspunsul. Ca urmare, Rev. Wurmbrand a fost invitat sa vorbeasca in fata membrilor bazei NATO adunati in cea mai mare capela din Oslo.

Pentru ca se puteau pune intrebari, capelanul, colonel Cassius Sturdy, l-a intrebat pe Pastorul Wurmbrand de ce occidentul nu ar trebui sa incerce sa coexiste impreuna cu comunismul.

Wurmbrand, intotdeauna dramatic in actiunile sale, s-a dat repede jos de pe podium, i-a smucit colonelului portofelul din buzunar si a zis: “Ti-am luat banii, banii tai sunt in buzunarul meu. Hai acum sa coexistam pasnic!” Apoi, a continuat, spunand:

N-ar fi o problema pentru comunism sa coexiste, acum, dupa ce a ocupat jumatate de glob. Adevarul este ca, dupa cum nu exista leac impotriva cancerului, nu exista nici o solutie impotriva comunismului. Si tot asa, dupa cum nu ne putem multumi cu ideia ca trebuie sa ne resemnam in fata cancerului, n-ar trebui sa ne resemnam si cu ideia ca acest comunism n-are leac.

Colonelul Sturdy s-a ridicat imediat in picioare si a zis:

Domnilor, Wurmbrand este omul care ne trebuie! Hai sa-l trimitem in America ca sa le sterpeleasca portofelele tuturor simpatizantilor de stanga si sa le deschida ochii.

S-a trecut de indata la colectarea unor fonduri si s-a stabilit un itinerariu pentru ca, peste o luna, Rev. Wurmbrand sa tina discursuri, in special in estul Statelor Unite.

Ajuns la New York, a constatat ca audienta era compusa din pacate numai din cativa militari adunati intr-o micuta capela. Dezamagit, Wurmbrand si-a programat biletul de plecare inapoi in Europa, considerand toata actiunea lipsita de orice succes. Inainte de a pleca insa, a fost invitat la Philadelphia, unde urma sa-si viziteze unicul prieten american pe care-l cunostea, un pastor evreu crestin. Acesta nu l-a incurajat de loc, in ceea ce privea ramanerea definitiva in SUA, considerandu-l mult prea in varsta si prea slabit pentru a fi in stare sa pastoreasca o biserica.

Nu vei fi in stare sa-ti castigi existenta”, au fost ultimele cuvinte ale prietenului sau. Richard l-a rugat sa-l plimbe putin prin centrul din Philadelphia si “s-a intamplat” ca tocmai atunci sa aiba loc acolo cea mai mare demonstratie impotriva razboiului din Vietnam, eveniment la care urma sa vorbeasca un pastor presbiterian, un partizan al miscarii de stanga. Oprindu-se sa asculte, din curiozitate, Wurmbrand, indignat de ceea ce se spunea s-a repezit in fata, a pus mana pe microfon si, de la inaltimea staturii lui de aproape doi metrii , a urlat cat il tineau puterile:

N-ai nici o idee ce inseamna comunismul! Uita-te la mine, eu sunt doctor in comunism. Ca pastor crestin, locul tau ar trebui sa fie alaturi de victimele comunismului si nu alaturi de calaii care-i tortureaza.

Cum poti fi doctor in comunism?” i s-a replicat sarcastic.

Uite diploma mea,” a raspuns Wurmbrand, si, desfacandu-si pana la brau camasa, le-a aratat tuturor cicatricele adanci de pe torace. Multimea a vuit uimita. A venit politia. L-au dat jos si l-au rugat politicos sa-si incheie camasa la loc.

Incidentul, desi petrecut foarte repede, a fost suficient pentru ca niste fotografi priceputi sa poata poza intamplarea dramatica si sa-l roage sa le dea niste interviuri.

A doua zi, toate ziarele importante din SUA aveau pe prima pagina imaginea pastorului care cu pieptul gol acoperit de cicatrice. A urmat o serie de interviuri si solicitari de discursuri. Wurmbrand si-a amanat plecarea si si-a mai prelungit sederea cu inca aproape doua luni in SUA. Din cauza solicitarilor, a urmat inca o prelungire de alte trei luni, timp in care a facut turnee si a tinut peste tot discursuri si conferinte.

Marturia sa din mai 1966, inaintea Subcomitetului de Securitate Interna a Senatului SUA, a devenit publicatia cea mai bine vanduta a Guvernului SUA pentru urmatorii trei ani. In noiembrie 1966, Richard, Sabina si Michael, care intre timp s-au stabilit in SUA, au inceput infiintarea misiunilor crestine pentru tarile comuniste. In 1990, misiunea a fost denumita Vocea Martirilor Inc., cu sediul in Bartlesville, O|., director general actual Tom White, o organizatie mondiala care are ca tinta ajutorarea crestinilor persecutati de catre regimurile comuniste si evanghelizarea simpatizantilor de stanga. O atentie deosebita este acordata, acum cand regimurile comuniste au cazut, tarilor musulmane. Misiunea are filiale in peste 35 de tari din lumea libera. Rev. Wurmbrand a calatorit in toata lumea si a dat numeroase intervieuri spectaculoase televizate. De exemplu, el a lasat-o pe Madeleine O’Hare, o ateista notorie, fara grai, atunci cand a intrebat-o, intr-un intervieu televizat in direct, daca cunoaste adresa vreunei societati de caritate ateiste, in timp ce lumea este plina de tot felul de societati caritabile religioase. Activitatea misiunii “Vocea Martirilor,” cat si discursurile reverendului Wurmbrand, au atras atentia lumii intregi asupra sortii triste si uitate a fratilor crestini de pe tot pamantul.

Mesajul lui Wurmbrand a fost intotdeauna: “Urati sistemul rau, dar iubiti pe cei ce persecuta si cautati sa-i convertiti la crestinism.” O credinta profunda, o minte ascutita si agerimea sa il prezinta pe Wurmbrand ca pe o persoana deosebit de placuta si calda. Principiul sau a fost: “Ajuta pe oricine si daruieste oricui iti cere.” Conducatori crestini din lumea intreaga au scris carti si au depus marturie despre el, numindu-l “martirul viu” si “Pavel al cortinei de fier.” Cateva din predicile sale au fost publicate in cartile “Predicile izolarii solitudinii” sau “Atingand inaltimile.”

Pana si dupa varsta de 85 de ani a continuat sa calatoreasca si sa tina discursuri. Dar in ultimii cinci ani a fost retinut la pat, datorita comotiilor numeroase si neuropatiilor de la picioare contractate in timpul inchisorilor, unde era nevoit sa stea mai mult in picioare si sa sufere de foame. A decedat in Torrance, CA, pe data de 17 februarie 2001, din pricina unei insuficiente respiratorii. Sotia sa, Sabina a decedat pe data de 11 august 2000. A ramas in urma fiul lor, Michael.

Sursa: Amintiri cu sfinti

Nota: Din alte surse, precum si din marturia aceluiasi Mihai Wurmbrand, se pare ca Richard Wurmbrand vorbea fluent 14 limbi.

MULTUMESC CA M-ATI INTIMIDAT CU EVANGHELIA

Marturii din Scrisori

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti

Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082

http://www.alianta-familiilor.rocontact@alianta-familiilor.ro

Ocazional la AFR primim, in confidenta, corespondenta din partea unor tineri romani din Romania sau Moldova, unii dintre ei plecati in tarile Scandinave, Marea Britanie sau Olanda, in care ne comunica lucruri diverse legate de viata lor, printre care si unele intime.

Ne scriu pentru ca au nevoie de ajutor. Le multumim pentru increderea pe care o au in noi si in dorinta sincera pe care o avem sa-i ajutam in masura in care putem. Ii incurajam sa continue sa ne scrie. Una din problemele cu care unii dintre ei se confrunta e atractia catre persoane de aceleasi sex. Citim cu atentie si ingrijorare mesajele sincere ale acestor tineri care doresc sa scape de aceasta anomalie.

 Unii ne scriu ca au biruit, altii ca au falimentat, dar ca nu se lasa. Mesajele lor ne provoaca la o si mai multa seriozitate pentru valori si soarta tinerei generatii. Majoritatea acestor tineri sunt dusi in eroare de propaganda la care sunt expusi in media ori in cercurile de prieteni pe care le au. Unii sunt impinsi de curiozitate si apoi regreta.

 Istoria acestor tineri nu este unica. Este un fenomen raspindit in societatile occidentale, si incepe sa fie simtit chiar si in biserici. Crestinii americani au lansat cu câteva decade in urma conferinte si cursuri speciale pentru tinerii care doresc sa-si elimine simtamintele pentru persoane de acelasi sex. Astfel de tineri traiesc si in Romania si in comunitatile române din strainatate. Poate unii dintre ei ne sunt vecini, copii, locuiesc in acelasi bloc cu noi, pe aceasi strada, ori stam langa ei in Biserica Duminica. Indraznim sa spunem ca poate unii dintre ei sunt chiar preoti ori pastori. Toti suntem tinta ispitelor si a lucrarii celui rau. Avem insa datoria sa ne preocupe situatia unor astfel de tineri. Sa ii ajutam sa iasa si sa scape. Ostracizarea lor nu este o solutie si nici nu trebuie luati in râs ori batjocoriti. Dar nici aprobarea modului lor de viata nu e. Trebuie ajutati sa iasa din capcana in care au cazut. Asta cere efort, rabdare si perseverenta.

 Privind acest subiect am dat peste marturia alaturata a unui pastor din Texas. Familia lui insa nu l-a abandonat, nici sotia nu a divortat de el. Dimpotriva, toti s-au strâns in jurul lui si l-au sprijinit ani de zile sa isi revina la identitatea data lui de Dumnezeu. Astazi e sot si tata fericit. Motivul, spune el, este ca atunci când traia in pacat, cei din jurul lui nu l-au aplaudat ci l-au “ofensat cu Evanghelia.” Astazi multumeste tuturor pentra ca fost “ofensat.

 Marturia lui a fost tradusa si prelucrata de Bogdan Mateciuc, Director Executiv AFR. A fost publicata pe 29 august in publicatia americana Baptist Press cu titlul “Thanks for offending me with the Gospel.” In engleza poate fi citit aici: http://www.bpnews.net/BPFirstPerson.asp?ID=36014

MULTUMESC CA M-ATI INTIMIDAT CU EVANGHELIA

 Traducere si adaptare de Bogdan Mateciuc dupa Mike Goeke

 Problema

 În calitate de persoana implicata în misionarismul crestin, am observat o anumita tendinta în crestere în ultimii ani. Se pare ca noi, ca crestini, individual, si ca Biserica, colectiv, suntem foarte preocupati sa ne diminuam exprimarea exterioara a credintei noastre, de teama sa nu îi incomodam pe altii. Uneori, cei ce vorbesc în sprijinul credintei îsi dilueaza cumva credinta si mesajul pentru a fi siguri ca nimeni nu se simte ofensat. Oamenii ignora unele comportamente gresite ale prietenilor lor ca sa nu îi jigneasca. Se cauta acele relatii si medii sociale în care se evita posibilele situatii conflictuale, pentru ca nimeni sa nu se simta incomod.

 În ultima vreme m-am întâlnit cu situatii in care conflictul de idei parea iminent, dar nici una dintre parti nu a vrut sa faca pasul de deschidere. Asta m-a facut sa ma gândesc la credinta mea. În ce masura cred în Hristos? Daca cred, de ce îmi este teama sa le vorbesc deschis altora despre credinta în El? Daca îmi pasa de aproapele meu, nu ar trebui sa risc incomodarea lor atunci când e vorba de mântuirea lor?

 Eram „Ofensat”

 Adevarul e ca Evanghelia lui Hristos si Adevarul lui Dumnezeu sunt prin natura lor intimidante. Sunt asemenea unei sabii care desparte, aduce la suprafata si patrunde pâna în cele mai ascunse locuri. Ne conduce la Dumnezeu, la adevar, la vindecare, la împlinire si la libertate. Gândindu-ma la asta, mi-am amintit de o perioada din viata mea în care ma simteam foarte ofensat de prietenii si familia mea. Îmi parasisem sotia pentru a-mi construi o viata definita de atractia mea fata de acelasi sex. Voiam ca prietenii si familia sa accepte ce fac, sa ma încurajeze si sa nu puna la îndoiala comportamentele mele. M-am simtit incomodat de crestinismul lor si, pentru o vreme, m-am îndepartat de cei ce ma iubeau si de Biserica.

 Astazi însa, dupa 13 ani, as vrea sa le multumesc din inima sotiei mele, parintilor si familiei, precum si prietenilor carora le-a pasat de mine suficient de mult ca sa ma ofenseze. Ma cutremur când ma gândesc la implicatiile din viata mea daca cei din jurul meu ar fi acceptat minciuna ca a iubi pe cineva înseamna a-l încuraja în pacatele lui. Atunci când mi-am parasit sotia, ea mi-a spus direct ca stie ca Dumnezeu ma poate scapa din caderea aceea si ca nu va intenta divort. Si-a aparat interesele dar în acelasi timp a continuat sa ma iubeasca si sa ma ajute sa-mi revin.

 Parintii mei (si alti membri ai familiei) mi-au spus ca ce fac eu e gresit. Au cumparat carti si alte materiale si au încercat sa ma convinga sa merg la un psiholog. De asemenea, ma sunau frecvent ca sa vada ce fac, îmi trimiteau bani când aveam nevoie, veneau la ziua mea de nastere si îmi plateau avionul ca sa vin acasa de sarbatori. Veneau cu avionul în orasul meu si ma invitau la cina ca sa poata sta de vorba cu mine si sa ma convinga sa abandonez drumul pe care apucasem. De asemenea, îmi trimiteau carti postale si scrisori de dragoste si confirmare a prieteniei noastre.

 M-am simtit incomodat de fiecare dintre ei. Fiecare m-a enervat. Erau pentru mine niste bigoti, încuiati, ignoranti si plini de ura. Daca chiar m-ar fi iubit, le-am spus eu, ar fi trebuit sa ma accepte si sa ma sustina în stilul de viata pe care mi-l alesesem. Le-am ignorat telefoanele si i-am privit cu scepticism. Am facut tot ce am putut ca sa rup legaturile cu cei ce ma ofensau. Ei însa nu au renuntat. Nu mi-am cântat în struna, dar nici nu au renuntat la mine.

O Viata Noua

 La un moment dat am luat o carte de la tatal meu. Nu am vrut-o, o consideram „propaganda extremista de dreapta” – dar am luat-o ca sa-l fac sa taca. Eram decis sa trag o linie si sa rup orice legatura cu sotia mea, cu familia si cu prietenii. Însa Dumnezeu nu dormea. Cartea de la tatal meu nu ma condamna, dar îmi arata ca iubirea sentimentala si siropoasa a lui Dumnezeu, pe care mi-o însusisem eu ca credinta, era o minciuna. Îmi arata dragostea puternica a unui Mântuitor înviat si ma invita sa raspund acelei iubiri. Oamenii ofensatori din viata mea erau acolo, cu dragoste si rabdare ca întotdeauna, fara a-mi arunca în fata pacatele mele, ci asteptând sa paseasca împreuna cu mine pe drumul de eliberare.

 Astazi casnicia mea este refacuta si consolidata. Am trei copii minunati si îmi conduc viata dupa Cuvântul lui Dumnezeu. Relatiile mele de familie s-au vindecat si sunt mai apropiat acum de prietenii mei decât am fost vreodata. Atunci când îi ascult pe cei ce se framânta cum sa nu îi intimideze pe altii cu mesajul lor, când îi vad cum îsi schimba întregul sistem de referinta al credintei lor pentru a-i face pe altii sa se simta bine, când îi vad ca îngaduie comportamente gresite doar ca sa evite conflicte, ma întreb unde as fi fost eu astazi daca Stephanie ar fi înaintat divort asa cum voiam eu sa faca. Ma întreb unde as fi fost acum daca parintii si prietenii mei ar fi fost alaturi de mine când voiam sa divortez de ea, si daca m-ar fi sustinut în noua mea identitate. Ma întreb unde as fi fost daca crestinii din jurul meu ar fi fost „amabili” cu mine si m-ar fi batut aprobator pe umar. Ma cutremur la gândul acesta. Stiu ca i-ar fi durut cumplit sa ma piarda, dar m-au iubit suficient de mult ca sa-si asume acest risc.

 Va multumesc, prieteni, ca m-ati intimidat, indispus si ofensat. Atunci, adevarul pe care mi l-ati înfatisat era „o mireasma a mortii” pentru mine (2 Corinteni 2:15), dar astazi este „o mireasma a vietii spre viata”.

PROGRAM AFR

 Cu ani in urma AFR a demarat proiectul “Speranta si vindecare pentru homosexuali.” http://www.homosexualitate.ro. A fost initiat si continua sa fie promovat de dl Bogdan Mateciuc. Cei interesati, sunt invitati se viziteze acest program la http://www.homosexualitate.ro Este, credem noi, cea mai ampla baza de documentare asupra homosexualitatii in limba romana, a cauzelor si posibilitatilor de tratare a acesteia.

CURRICULUMUL CAMINULUI

 Saptamana trecuta am recomandat un material romanilor din Spania privind implicarea practica a parintilor in elevarea standardelor scolare si morale ale copiilor lor. Era in spaniola. http://www.forofamilia.org/2011/09/15/familia-y-centros-educativos-i-%E2%80%9Cel-curriculum-del-hogar%E2%80%9D/ Materialul avea de a face cu inceperea noului an scolar pentru micutii din Spania. Cautasem atunci un voluntar sa traduca materialul in romana sa vi-l dam si dvs., deorece l-am gasit foarte util si potrivit si pentru familiilr noastre. Am fost impresionati si placut surprinsi cand chiar joia trecuta am primit materialul deja tradus de la Parintele Leonard din Madrid. Nu avem cuvinte suficiente sa-i multumim.

Familia si centrele educationale (I) „Curriculumul caminului”

 Începe noul an scolar. Este un fapt indiscutibil. Vara s-a terminat, iar copiii nostri reiau drumul zilnic spre cel de-al doilea camin: scoala. Cu ceva timp în urma am descoperit o publicatie interesanta, a lui Sam Redding, despre relatia familie-scoala pe care vreau sa o împartasesc în acest blog. În ea se ofera modele sau „retete” foarte valide pentru ca odraslele noastre, în sfera scolara, sa aiba succes uman, social si scolar. Ghidul a fost distribuit de UNESCO si autorul sau este Sam Redding, director executiv la Institutul de Dezvoltare Academica si editor la School Community Journal. A fost tradusa în spaniola de Dr. Raquel-Amaya Martinez Gonzalez, profesor universitar titular în departamentul de Stiinte ale educatiei din cadrul Universitatii din Oviedo. Propunerile lui se inspira din diferite cercetari realizate în principal în tari economic avansate si ofera o serie de principii care, aplicate cu simplitate si sensibilitate, au un caracter universal. Dupa cum recunoaste Herbert Walber în prezentarea publicatiei. Este o brosura scurta, vreo 27 de pagini, si se împarte în zece capitole. Astazi ofer o sinteza a primului si o îndrazneata sugestie la sfârsitul postarii.

Curriculumul caminului

 În primul capitol se analizeaza acele sabloane educative din viata familiei în camin care ajuta copiii sa aiba succes la scoala. Astfel, exista trei domenii de actiune în care se pot dezvolta o serie de conduite, modele sau retete care, combinate, ofera o buna referint de „program în camin” care sa genereze un „climat de familie”.

 Prima din aceste sfere descrie relatile parint-copii care ajuta în activitatle solare: (a) conversatile zilnice despre fapte cotidiene; (b) gesturile de afectune; (c) comentariile în familie despre cart, siri de ziar, reviste, programe de televiziune; (d) vizitele în familie la biblioteci, muzee, gradini zoologice, locuri istorice, activitat culturale; (e) si stimularea folosirii de cuvinte noi pentru îmbogatirea vocabularului.

 Un alt domeniu de actiune sunt rutinele vietii familiale: (a)stabilirea unui timp determinat pentru studiu; (b) rutine zilnice care includ timp pentru masa, somn, joaca, munca, studiu si lectura; (c) existenta unui loc linistit pentru studiu si lectura; (d) si interesul familiei în hobbiuri, jocuri si activitati cu valoare educativa.

 În sfârsit, se analizeaza asteptarile familiei si acele teme care trebuie pastrate sub control: (a) priorizarea muncii scolare si a lecturii fata de televiziune si activitati de timp liber; (b) sa se aiba asteptari de punctualitate; (c) asteptarile parintilor de a-si vedea copiii facând lucrurile cât mai bine pot; (d) preocuparea pentru folosirea corecta si potrivita a limbajului; (e) controlul parintlor asupra grupului de prieteni al copiilor; (f) controlul s analiza programelor de televiziune împreuna cu copiii; (g) si cunoaserea din partea parintilor a progreselor copiilor în scoala si în cresterea lor personala.

 Ceea ce au demonstrat acesti cercetatori în domeniul educatiei este ca exista o relatie între acei copii care ajung pregatiti la centrul scolar (atitudini, obiceiuri si abilitati) si profitarea maxima a muncii profesorilor în aula si randamentul în propriul context scolar. În plus, se descopera ca, daca elevul are aceasta baza, eficienta profesorului creste semnificativ.

 Autoevaluare

 Acum, si fara nici o intentie de a produce o panorama dezolanta a fiecaruia din caminele noastre, propun o revizuire practica si efectiva. Îndraznesc sa iti cer sa recitesti indicatiile pe care le ofera Sam Redding. În continuare, din fiecare domeniu, selecteaza un singur aspect, cel care consideri ca se practica cel mai putin în „curriculumul” caminului tau. În continuare, în urmatoarea saptamâna încearca sa le pui în practica. Nu te da batut, educatia copiilor este asemeni unei constructii de puzzle cu piese infinite. Astfel, într-o forma calma, cu rabdare neobosita si reasezând din când în când acele piese care au iesit de la locul lor, îi ajutam pe copiii nostri sa îsi construiasca o personalitate solida.

ANUNT – CONFERINTA BUCURESTI

 D-na Niculina Ciuperca, psiholog (AFR Bucuresti), ne anunta ca pe 1 octombrie organizeaza un grup de lucru cu tinerii doritori sa-si salveze casatoria si sa evite divortul. Evenimentul se intituleaza “Cum sa facem fata provocarilor in cuplu”? Se va vorbi despre: conflictele dintr-o casnicie – ce anume le provoaca si cum pot fi prevenite; suferintele din copilarie si conflictele conjugale; obstacole in calea solutionarii conflictelor; despre importanta atingerilor (contacte umane) pozitive si modul cum influenteaza acestea stima de sine; despre importanta comunicarii in cuplu – obstacole in calea ascultarii la femei si barbati. Vom invata: cum sa prevenim escaladarea conflictelor prin cunoasterea obstacolelor care stau in calea solutionarii lor; tehnici de reglare a climatului conjugal in situatii conflictuale; sa construim “harta conflictelor” pentru o mai buna intelegere a aparitiei si prevenirii acestora; cum sa ne antrenam mintea pentru a reusi sa interpretam corect mesajele partenerului. Perioada: 1 octombrie orele 9-13. Taxa de participare: 60 ron/persoana. Locatie: Bucuresti, Str. Ceahlaul 22 etaj 2, ap. 5 (Crangasi). Trainer: Niculina Ciuperca, psiholog-consilier autonom familie-cuplu acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania. Pentru inscrieri : e-mail ciuperca_niculina@yahoo.com. Telefon 0724878966

SIMPOZION DESPRE FAMILIE LA CLUJ

 Va recomandam tuturor sa participati la simpozionul international “Familia si binele comun” care se va tine la Cluj pe 14 si 15 octombrie 2011 incepind de la ora 9. Locul de desfasurare este: Universitatea Babes-Bolyai, Cluj – Aula Magna. La simpozion vor participa conferentiari prestigiosi din Romania, Italia, Ungaria, Franta, Austria. Printre ei vor fi si personalitati proeminente ale cultelor religioase din Romania, iar conferinta in sine se incadreaza in evenimentul “Casatoria si Botezul 2011” lansat de Biserica Ortodoxa Romana si a evenimentului “Familia 2011” lansat de Biserica Romana-Catolica din Romania. Cei interesati in mai multe detalii sunt rugati sa o contecteze pe d-na Oana Gotia la gotia@istitutogp2.it.

SEMNATI DECLARATIA DE LA TIMISOARA!

 http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php

 Cu ajutorul dvs. am trecut de 7.300 de semnaturi, dar dupa cum stiti, tinta este de 7.500. Mai avem doar putin, dar trebuie sa terminam lucrarea de care ne-am apucat. Va rugam deci continuati sa semnati si sa dati mai departe Declaratia la cat mai multi sa o semneze. Ce ne impiedeca sa ajungem la chiar 10.000 de semnaturi? Stim ca se poate.

Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul si semnati Declaratia. http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasand pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura dvs. nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasand pe linkul de mai jos.”)

Declaratia accepta doar o singura semnatura pe adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”

Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.

Rugaminte: Va rugam postati si publicati acest apel peste tot. Va multumim.

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atat la nivel national cat si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptamanal AFR. Cum? Inregistrandu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic http://www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor dvs. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

http://www.alianta-familiilor.ro

Orasul Stamford

Vavila Popovici

Statul Connecticut se învecineaza cu Long Island Sound la sud, la vest cu statul New York, la nord cu Massachusetts, iar la est cu Rhode Island. Capitala statului este Hartford. Cuprinde si alte multe orase, printre care si orasul Stamford. Râul Connecticut curge prin centrul statului, revarsându-se în Long Island Sound, gura Connecticutului în Oceanul Atlantic. Aria orasului face parte din New York Metropolitan. La începuturile sale a purtat si alte denumiri. Începând cu secolul XIX, rezidentii din New York si-au construit case de vara aici, si mai apoi s-au mutat în Stamford, ajungând cu trenul în Manhattan.

Emblema orasului are si o panglica cu inscriptia „Stamford – Conneticut” – 1641. A fost declarat oras în 1893, iar anul 1916 a fost anul recunoasterii societatii istorice a Stamford – ului, aici dezvoltându-se industria usoara, mecanica si chimica.

Între anii 1960 si 1970 s-au construit multe centre comerciale, sedii administrative, precum si multe cladiri înalte. Orasul a continuat si continua sa se dezvolte. Suprafata lui este de aproximativ 135 kilometri patrati, formata din pamânt si apa (aproximativ 29%).

Oceanul Atlantic patrunde cu blândete în pamân­tul Stamford – ului, geometrizând locuri placute pentru plaja si înot. Cladirile au arhitectura moderna, variata; în centru si în imediata vecinatate nordica sunt numeroase cladiri înalte cu apartamente si garsoniere, iar în partile de sud si vest, precum si cele de lânga ocean, sunt construite locuinte pentru oamenii cu câstiguri mai mici. Constructiile centrale sunt foarte scumpe.

Plajele sunt atractive, oferind posibilitatea scaldatului în soare si în apa oceanului; ofera de ase­menea picnicuri terestre, plimbari cu barci cu motor, iahturi. Locurile de plaja au în preajma si mici paduri (wild life sanctuary), locuri interesante de unde poti privi la nesfârsit pasarile care plutesc la marginea apei.

Orasul cu aproximativ o suta treizeci de mii de suflete, are muzee, teatre si cinematografe, orchestra simfonica si opera; de asemenea – biserici numeroase. De altfel, în toata America sunt multe culte si religii, ceea ce determina o viata spirituala dezvoltata si libera. Toleranta, respectul stau la baza comportamentului oamenilor fata de diversitatea bisericilor si a modului în care se manifesta actul credintei.

Majoritatea credinciosilor acestei tari sunt crestini: 60% sunt protestanti, 20% catolici, apoi mozaism si ortodoxism. Un mare grup religios îl reprezinta protestantii si acestia sunt diversificati în mai multe categorii.

Deoarece protestantii sunt împartiti în multe denominatiuni, cea mai mare biserica de sine statatoare este cea catolica (circa 25%). Credinta ortodoxa este identificata ca „Eastern Orthodox” (Ortodoxia rasariteana), în America fiind numai 0,3%; sunt înglobati nu numai românii, ci si rusii, grecii, sârbii, bulgarii, ucrainenii, cipriotii etc.

Majoritatea americanilor sunt în adevaratul sens al cuvântului cre­dinciosi, sunt prac­ticanti activi, care se duc regulat la biserica si sunt implicati în acti­vitati religioase în comunitatile lor. Mai sunt desigur si intelec­tuali, chiar profe­sori universitari tineri, jurnalisti de la mari ziare si canale media, artisti, actori etc., bântuiti de câteva decenii de ateism si dispret pentru cei ce practica credinta. Dar acestia nu sunt multi si cred ca Dumnezeu le va arata în curând Calea.

Una dintre cele mai înalte cladiri din Stamford este un Business Center care gazduieste birouri ale diverselor companii. Este cladirea cea mai importanta a complexului One Landmark Square, are 22 de etaje si o înaltime de 90 de metri. A fost construita între anii 1970-1973. În interior are un mall, sali de cinema, sali de masaj etc.

În weekendul zilelor de vara, adica numai sâmbata si duminica, în centrul orasului se organizeaza un târg al artelor, în care meseriasii vând diferite obiecte artizanale. Uneori, în zilele de sâmbata seara, într-un parc, vine câte o trupa muzicala si sustine un concert sub cerul luminat de lumina felinarelor si a stelelor. În jur sunt banci si oamenii se aseaza, asculta câteva melodii si pleaca; vin altii; unii ramân uitati pe banci, fascinati de ritmul muzicii moderne. Alteori vin mici orchestre care executa piese din muzica clasica.

Orasul are farmecul sau, pot spune ca are un aer european. Sunt strazi care seamana cu cele vazute în orasele mai mici ale Germaniei, au o oarecare intimitate care te face sa te simti bine. În centrul orasului circulatia masinilor este interzisa. Pe principala strada – Atlantic Street – se afla statuia a lui Abraham Lincoln, presedinte de seama care a condus armatele Nordului împotriva Suditilor secesionisti si a promulgat Proclamatia de emancipare, abolind sclavia. Este vazut ca o personificare a valorilor de onestitate si integritate, de respect pentru drepturile individuale si minoritare, a libertatilor umane în general. Împuscat în 1865 de catre un spion sudist, a fost victima fanatismului si a urii, aidoma lui Kennedy. Cuvintele asasinului ar fi fost acelea rostite si de Brutus la înjunghierea lui Cezar „Sic semper tyrannis!” (Aceasta întotdeauna tiranilor!). Pe chipul marelui presedinte poti citi hotarârea de a zamisli un viitor linistit acestei tari.

Populatia aici în Stamford se compune din albi, majoritatea de origine italiana, negri, indieni, asiatici, cei veniti din insulele Oceanului Pacific, spanioli si altii. Americanii, în general, sunt de origine europeana, latino-americana sau asiatica, printre ei, oameni de valoare autentica.

Am întâlnit multi polonezi, magazine poloneze. De curând au venit si multi mexicani. Cei care au imigrat aici, în majoritate si-au dat sârguinta pentru afirmare, muncind de multe ori peste puteri; unii nu s-au adaptat si îsi duc zilele de azi pe mâine, în acelasi mod în care traiau, probabil, si în tara din care au venit. Ca peste tot: oameni harnici, mai putin harnici si lenesi. Procentajul însa este important!

Îmi vin în minte versurile pe care le-am scris cu câtiva ani în urma: „Suntem precum iarba,/ Suntem precum florile, / Plapânde, marunte si multe,/ Împodobind pamântul./ Un vânt nou bate,/ Duce semintele atât de departe… / Ne risipim, ne amestecam,/ Ne schimbam în ce nu am fost/ si nu ne mai întrebam/ Ce-am fi putut fi, daca… / Manipulati vesnic/ De un destin,/ Sub acelasi soare,/ Pe acelasi pamânt,/ Suntem precum iarba,/ Suntem precum florile… “

Am întâl­nit oameni in­teresanti, dar daca esti atent, peste tot poti întâlni oameni interesanti, nu numai aici. Întotdeauna avem de vazut si de descoperit câte ceva nou în jurul nostru. Totul prezinta un interes care nu trebuie sa ne scape. Important este sa privim în jur cu atentie, cu multa întelegere si dragoste.

Dimineata, aici în Stamford, poti privi ivirea soarelui printre cladiri, razele lui venind încarcate cu o energie însumata, adaugându-li-se cea a apei Oceanului Atlantic. Doar câteva zeci de minute, dupa care începe sa se auda rumoarea orasului.

Seara poti privi luminile orasului, cerul încarcat cu stele si poti simti nevoia sa saruti cerul care te surprinde de fiecare data si te farmeca…

(Vavila Popovici – Raleigh)

MARTEA NEAGRA

Vavila Popovici

O pasare de foc, oarba,

spinteca vazduhul si Turnul cu o suta etaje.

Este ora opt si patruzeci si cinci de minute.

Flacara rosie devine cianotica,

ciuperca neagra se umfla;

unii vad chipul Satanei, imaginea se repeta…

Mii de hârtii ca niste pasari mici, albe, nevinovate,

cu aripi întinse zboara din turn

si cad pe pamânt…

Oamenii fug, unii se transforma în scrum,

altii delireaza sub darâmaturi.

Moartea cade neagra,
serpuind pe zidurile care se darâma

ca niste castele de nisip…

Ochiul galben al soarelui priveste neputincios

pamântul acoperit cu aripi sumbre,

aripi ce nu se mai zbat…

Linistea diminetii fuge pulverizata

de zecile de mii de fragmente de geamuri

prin care au trecut odinioara

atâtea priviri, atâtea gânduri, atâtea vise…

Pe strazi, în biserici, lumea se roaga…

Alb, negru, rosu.

Lacrimi, durere, sânge. Vise ucise.

Înnebunit, soarele pleaca.

Amurgul cade peste sângele colorat în mov,

câinii scormonesc printre ruine…

Întunericul devine din ce în ce mai negru.

Luna apare curioasa, glaciala, distanta.

Legile urii au învins pentru o clipa.

Sufletele ucigasilor împreuna cu ale victimelor

se-nalta spre cer pentru judecata.

Cu ce-am gresit? se-ntreaba sufletele curate,

Noi am muncit, am cladit, am iubit… Dar voi?”

Manhattan, 11 septembrie 2001