Avea vreo 24 de ani când s-a căsătorit cu Atena Ionescu, fiica preotului Constantin Ionescu de la biserica Cuibul cu Barză din Bucureşti. Au avut în scurt timp trei copii: pe Paul, băiatul cel mare, apoi două fete, Eugenia şi Ileana.

După ce a terminat teologia, Teodor Popescu a fost numit în anul 1912 preot la biserica Cărămidarii de Jos din Bucureşti, în cartierul Grant, cu concursul socrului său. Nu după mult timp a murit socrul lui, iar Teodor Popescu a fost mutat în locul lui Constantin Ionescu la biserica Sfântul Ştefan, Cuibul cu Barză de pe strada Ştirbei Vodă.

Ca preot, se bucura de un nume bun, foarte bun chiar. Prin viaţa morală pe care se străduia să o ducă şi prin activitatea pe care o desfăşura, era cunoscut ca un om temător de Dumnezeu, cu preocupări şi gânduri serioase, te atrăgea cu blândeţea lui firească şi cu atenţia…

Fiind recent în Italia, un român mă numea un gladiator al credinței, un termen simbolic având în vedere prezența mea la Roma. Afirmația aceasta a fost făcută în contextul unei conversații despre diversele acțiuni în care am fost implicat de-a lungul anilor, inclusiv pentru familia tradițională la referendum, demersurile împotriva parteneriatului civil, poziția mea în sprijinul Laurei Bretan, Familia Bodnariu și alte implicări similare.

Indiferența, această toleranță distructivă a răului. 

Oamenii sunt în pericol de a ceda exceselor lor, întreaga lume este înrădăcinată în păcat, însă în adâncul liniștit al inimii noastre, Dumnezeu ne cheamă pe fiecare dintre noi să ne dăruim Lui în întregime.  Și de câte ori nu Îl ignorăm? Îi ignorăm chemarea dulce.

Această sărbătoare ne învăluie pe toți și ne arată că orice sfârșit poartă în sine un început

de ȘTEFANIA BRÂNDUȘĂ

Președintele Academiei Române, acad. Ioan-Aurel Pop, a explicat, într-un scurt mesaj pentru Trinitas TV,  de ce este importantă pentru creștini Învierea Domnului, dar și de ce această mare sărbătoare are o semnificație aparte pentru români.  „Este cea mai importantă sărbătoare a creștinătății, când se primenește firea, adică existența, din toate punctele de vedere”, a spus acad.Ioan-Aurel Pop, amintind că românii pregătesc pentru Învierea Domnului nu doar hrană materială, ci și spirituală.

Este mărturisirea adevărului ce ne-a făcut liberi și a luminii ce nu a fost cuprinsă de întuneric

de Andrei Nicolae

Judecătoarea Dana Gârbovan, președinta Uniunii Naționale a Judecătorilor din România, a afirmat în prima zi de Paști, că nu trebuie să-i uităm pe cei care în vremea dictaturii comuniste au fost închiși și torturați în închisori iar memoriile lor stau mărturie despre sărbătorirea învierii lui Iisus ca despre un moment al învierii lor.

Pe pagina sa de socializare, judecătoarea Gârbovan a postat un comentariu despre aceste orori cere nu trebuie lăsate în uitare.

Actorul pentru Iisus ne fusese ”trimis”.

Menirea filmului a fost de a dărui acestei lumi zbuciumate a zilelor noastre un strop de credință. Cine nu poate primi Învierea în sufletul său, nu poate accepta nici creștinismul

de  LUCIANA POP

Cea mai apreciată dintre adaptările biblice, „Iisus din Nazareth”, drama regizată de italianul Franco Zeffirelli, a împlinit 40 de ani. Patru decenii în care un film de referință a schimbat și a marcat destine, apropiindu-i pe mulți de Dumnezeu și de Sfanta Evanghelie.  Este ceea ce și-a dorit încă de la început cineastul italian care, în cartea „Il mio Gesu”, ( „Iisus. Povestea unei capodopere”) apărută în același an cu prima difuzare a filmului, 1977, descrie odiseea realizării unei producții impresionante.

Fă-ţi griji pentru conştiinţa ta, nu pentru reputaţia ta. Conştiinţa este ceea ce eşti tu, reputaţia este ceea ce gândesc ceilalţi despre tine. Iar ceea ce gândesc ceilalţi  despre tine, este problema lor.

Inspirația de a scrie acest comentariu mi-a venit acum câteva zile, în timp ce citeam o carte extraordinară, cu un subiect fascinant: God in the Rainforest: A Tale of Martyrdom and Redemption in Amazonian Ecuador („Dumnezeu în pădure: O poveste despre martiraj și iertare în Amazonia Ecuadoriană”). Destul de lungă și detaliată în evenimente, cartea a fost publicată anul acesta de Oxford University Press și mi-a luat câteva săptămâni să o citesc. Vă ofer o recenzie:

https://www.kouya.net/?p=9698

Evenimentele descrise în carte încep în anii 1950 și se încheie în primul deceniu al noului mileniu.