In ajun de stea rasare

By Tatiana Scurtu-Munteanu

Prin troiene de lumina
Mangaierile razbat
In tacerea diminetii
Unde cerne-ngenunchiat
Cerul stelelor golase
Care-n negura privesc
Si in salbe fulguite
Aripile-si impletesc.

Vantul suna din zabrele
Peste coama de gutui,
Colorand mireasma iernii
Cu un dulce-amarui.
Raiu-si scutura podoaba
Pe batranul sevalet,
Ca o nimfa adormita,
Zace panza de omat.

Bate soarele-n ferestre
Si in turla clopote,
Se-aud zurgalai la sanii,
Caii zboara-n ropote.
Fulgii rataciti colinda
In ajun de stea rasare,
Nu mai e zapada-n ceruri
Si nici file-n calendare.

Am vazut Lumina…

Am vazut Lumina si-am venit Acasa,
Casa mea batrana, razimata-n zare,
Sufletul ei tanar nu e de vanzare,
Am vazut Lumina si colaci pe masa…
 
Si in jurul mesei scaunele mute
Asteptand sa vina iar colindatorii,
Unde e pruncutul care sa-i asculte
Pana se revarsa peste lume zorii?
 
Sfintii din icoane, cei ramasi de-atunci,
De atata vreme au iesit din rama-
Am vazut Lumina si-am venit pe branci
Pana langa tine, colindata Mama…

Nicolae Nicoara Horia

De Craciun, cu tine, mama!

De Craciun
vreau sa fiu cu tine, MAMA
din parul tau nins
sa ma-mbat cu arome de fulgi
ca-ntr-un vis de copil
de taceri amutit
care-ncet se destrama,
vreau sa fiu leganata
de bratu-ti puternic
precum vara faceai,
cand prin flori rataceam
si-adormeam ametita de doruri
in iarba din lunci.

De Craciun
vreau sa  fiu cu tine, MAMA
in satucul din munti
unde cetini de ger amortite
imi canta colindul sublim
si cete de ingeri
cu surle de-argint
si trompete de-alama
coboara-n casuta-ti modesta
si-aduc bucurie
vreau sa-ti mangai privirea
iar zambetul drag
sa-mi deschida ferestre
ce fost-au deunazi cernite
vreau sa-mi scald ravasirea
in ochii tai tandri, adanci.

De Craciun
vreau sa-ti simt mangaierea, MAMA
si din doruri sa facem cununi
impletite cu lacrimi din stele…
aburind de miresme alese
sa gustam cozonacu-amandoua
numarand fulgi de nea
sa ne spunem povesti
iar cand lemnul in soba trosneste
scanteind in amurgu-nghetat
sa imi tii capu-n poala
cum stii doar dumneata
si-n noaptea Craciunului lina
sub bradu-mbracat cu beteala
s-asternem dorinte si vise
sa ne cernem in suflet lumina
si sa fim mai curati si mai buni
in speranta iubirii promise.

De Craciun, vreau sa fiu cu tine, MAMA!

Georgeta Resteman

Scrie pana ti se vede…

Scrie pana ti se vede
Imi spunea sarmana Mama,
Fericit e cel ce-i crede
Adevarul din naframa…

Pe tablita cea de piatra,
De durere si de Dor,
Cu taciunii stinsi pe vatra
Eu scriam la umbra lor…

Scrie pana ti se vede,
Ea si-acuma imi tot spune,
Tine-i, Doamne, pururi verde
Sfanta preaintelepciune!

Vorba ei de duh e plina,
O  ascult si-o inteleg-
Scrie pana e lumina,
Pana soarele-i intreg…

Nicolae Nicoara Horia

Ramai, romane, totusi, bun…

Primiti urarea mea umila:
Atat de multe sa primiti,
Incat sa dati un dram de mila,
Si celor mult napastuiti!
 
S-aveti atata sanatate,
Si-atat belsug, in ce munciti,
Incat sa dati, farame, poate,
Si celor mult nedaruiti!
 
Belsug in toate, si putere,
Sa impliniti vis dupa vis!
Si poate-un fir de mangaiere,
Si celor care n-au invins!
 
Primiti urarea mea umila:
E greu sa ai un om, aproape –
E greu sa dai  farami de mila –
Mai greu decat sa mergi pe ape!
 
Si totusi, daca facem Raiul
Cu semeni, nu doar pentru sine –
Imbelsugat va va fi traiul
Cat timp mai impartiti un  bine –
 
Iertati aceasta rugaciune:
s-a vrut urare de Ajun,
De Anul Nou, se poate spune…
Ramai, romane, totusi, bun…
 
 Jianu Liviu-Florian

Ajun de Craciun

Linistea noptii de iarna si gerul de-afara
Cupole ’nalbite si turle cu turturi de gheata
Ceruri din care sublime colinde coboara
Spre inimi s-aduca lumina ascunsa in ceata.

Focuri arzande, jaratec pe vetre-mpietrite
Surasuri de prunci fericiti langa bradu-nstelat
Bucate alese si vin in pocale-aurite
Si lutul din mine ce curge de vers fermecat

Toate vestesc bucuria ca-i seara de-Ajun
Si sufletul lin se topeste-n fuioare de nea
Alunga tristetea si-n dulce decor de Craciun
Isi cerne speranta de bine sub lacrimi de stea.

Buchete de raze spre lume-n sclipiri de poveste
Cu cete de ingeri ce canta in coruri colindul
Si pruncul Isus ce se naste in aburi de iesle
Vestind inspre lume ca vine degraba Craciunul!

Georgeta Resteman

LA CINA CUVANTULUI…

Sunt cel din urma invitat la cina
Sa ma in-frupt din lacrima  ramasa,
Toti  musafirii au plecat Acasa,
Doar umbra lor mai staruie-n lumina…

Nu e tarziu si e deschisa usa,
Nu-i tarziu atunci cand stii ce vrei,
I-am lasat zilei treburile ei
Si focului sa-si mantuie cenusa…

Eu am venit cu bucurii ne-scrise
La cina asta, stiu ca e saraca,
Aici nu-i nici un prieten si ce-i daca,
Ei isi pe-trec prin parti mai interzise…

Sunt cel din urma invitat la cina,
Nu-i cea de taina, gazda mea aleasa
Devreme sa ma duc ea nu ma lasa
Pana mai sunt bucate in lumina…

Nicoara Nicolae Horia

Si frumusetea doare…

Privita prea de-aproape deseori
Nu am stiut ca frumusetea doare,
Mai mult decat lumina orbitoare
A soarelui iesit de dupa nori…

Din ea mi-a mai ramas de-atunci,
Ecoul doar, precum in scoica Marea,
Ca rochia ta alba inserarea
Se-aude-acum lovindu-se de stanci…
………………………………………………….
Tot mai putin e timpul ce-a ramas,
Tot mai destul e-acela care vine,
Orb de-o sa fiu, tu vino langa mine
Si vindeca-mi tacerile din glas…

Si totusi, fericit asa cum sunt,
Da-mi voie sa iti caut unduirea
In care mi-am uitat mereu privirea
Flamanda ca samanta de pamant…

Nicolae Nicoara Horia

Doruri sub zapada

Totul e alb si copacii golasi
neaua pe ramuri astern
Seve-nghetate de viscol
isi dorm mugurasii in somnul etern.

Plapuma alba si rece
pe campuri rasfira miresme de pur
Sub ea, crampeie de viata in cercuri
sclipiri radiaza in jur.

Zapezi batucite de sanii
lucesc in raze pale de luna
Iar caii albastri din vise,
herghelii de sperante in taina aduna.

Lacrimi de cer pironite-n priviri
pe strazi amortite de ger
In suflete calde se-nfig iatagane
si suliti de gheata vin din eter.

Iar focuri ce ard neclintite
in inimi pastreaza nestinsa Iubirea
Pravalite in jaruri toride
zapada topesc, limpezind omenirea

In pure zvacniri fulguite
si doruri lasate la porti ferecate
Se sting nebune porniri,
rautati si sminteli ce sucomba-nnecate.

Colinde se ’nalta spre Ceruri,
in case deodata lumina patrunde
Ingerasii se-arata la geamuri
bunatate-aducand pe eterice unde

Si dorul de viata renaste,
bucuria invinge in sufletul bun
Cu pace si dragoste, linisti sub brad
si nadejde-n Ajun de Craciun.

Georgeta Resteman

O altfel de iarna

Flori de gheata pe geamuri
si lacrimi de stele pe cer
naprasnicul ger cu turturi la stresini
destine durute pierdute-n eter
suflete-aproape-mpietrite
sporadice gemete surde
si focuri mocnind, amortite
in inimi de linisti flamande
ierni ravasite de viscol
tristeti stand la cozi de iubire
sperante-atarnate-n temutul oracol
pribege cete de fulgi izvodind fericire
 
Imagini tacute dormind sub zapezi
ce-ascund atatea nespuse dureri
dezgolite de vanturi, trecute amiezi
isi scutura clipe in crunte taceri…
 
Inunda-te-n alb suflete-al meu
lasa-ti tristetea si lupii alunga
credinta-ntareste-ti, deschis fii mereu
cu fulgii danseaza-n lumina fecunda
te roaga in taina, spre Ceruri zambeste
imbraca-ti in pace iubirea flamanda
si fii linistit, Dumnezeu te iubeste!

Georgeta Resteman

Cuvint si dar de primire pe lume

O casa simpla de la sat
Pe langa ieslea cu trifoi,
E un adevarat palat!
Din iesle, ai venit la noi!

Si invelit in cer curat,
Nu s-au gasit pe lume crini
Imparatesti, sa-ti fie pat!
Din cerul gol, ne-ai dat lumini!

N-au fost  averi, sa nu-Ti fi dat,
Un Print frumos intunecit –
Un Univers perfectionat!
Tu ne-ai dat trupul rastignit!

De-atunci, cati printi ne tot colinda
Ca sa traim o viata intru
Betia noastra in oglinda!
Tu ne-ai dat Raiul dinauntru!

Cate capcane nu ne-mbie
Drogate simturi, ce nu-nvata –
Tu, daruiesti in vesnicie,
Dreptate, Adevar, si Viata!

Si ultimul fiind, pe lume,
Rob tuturor, si rob luminii –
Ne e dovada, al Tau nume,
Ca ultimii, iubind, sunt primii!

Tie, Poetule Luminii,
Si Domnul Vietii, ce ne-o scrie,
Painea si sarea Romanimii,
Primeste-ne-o, in vesnicie!

Jianu Liviu-Florian

Vine Craciunul!

Coboara din ceruri o liniste-adanca
Iar seara-si asterne albastrele-i umbre
Pe dealuri plesuve si colturi de stanca
Zapezi inrosite de ganduri fecunde

Stapane pe ierburi uscate de vant
Ce-acopera triste privelisti, durute
Cu vise sublime curgand spre pamant
Si-n inimi cu pace, sperante pierdute.

Privesc inspre munte, ma rog in tacere
Nelinistea-i simt in duminica terna
Cu iernile lungi ratacite-n durere
Ravneste lumina-n tristetea-i eterna.

Curand va-mbraca haina alba de nea
Si tristul decor va preface-n luciri
In cant de colinde si-n licar de stea
Tristeti convertite-n sublime iubiri.

Vine Craciunul, sperante-mpleteste
In cetini de brad stralucind sub beteala
Din Ceruri de Sus o lumina luceste
Trezind omenirea din trist-amorteala.

Cu coruri de ingeri si ganduri curate
Cu mese-ncarcate si daruri sub brad
Cu suflete-aproape uita-vom de toate
Minunea cereasca primi-vom cu drag.

Georgeta Resteman

Ninge-ma!

By Carmen Marin 

Ninge-mi pe frunte, frumoasa zapada,
Ninge-mi, pe umarul meu.
Acopera-ma craiasa, cu dorul de gheata,
Si da-mi bucuria sarutului tau.

Ninge-mi pe suflet, cu solzii de platina,
Hai ninge-mi si ochii ce dor,
Zambeste-mi tu, doamna si nu fi sfioasa,
Da-mi bucuria trupului tau.