Ziua in care se achita

E ziua-n care, Doamne, se achita,

Salariul cel de fiecare pita –

Si Tie-ti dau din el, ca unui caine,

Un dar regesc: bucata Ta de paine –

Si ca de obicei, Tu vei posti

De tot, si painea o vei da la vii –

Si ca de obicei, n-ai sa ramai

Dator, cu painea mea, un capatai –

Si ca de obicei, imi vei intoarce

Pe luna, paini, cat sa-ncovoaie arce –

Si ca de obicei, Tu vei alege

Cununi de spini, sa am cununi de rege –

E ziua-a care, Doamne, se achita

Salariul cel de fiecare pita –

Cum nu-i de munca pentru toti, nici paine

Destula nu-i, s-ajunga pana maine –

De-aceea, Doamne, inmulteste, inca

Pe cei ce daruiesc ce se mananca –

Si-Ti pun macar o paine, de pomana,

In fiecare omeneasca rana…

13 aprilie 2011

( zi de salariu )

Jianu Liviu-Florian

CURATENIE DE PRIMAVARA

nimeni pe nimeni nu mai ia în seama
si toti ucid spre a se sinucide –
privitul dincolo de nori e-o drama:
Mumele Lumii nu ramân gravide!

suntem saraci – picioru-n fund diurn
e singura dovada ca traim:
Molohul stapâneste – taciturn –
nu stim de ce – mereu ne tot caim…

e zi de curatenie – în lume:
toti amarâtii ne simtim gunoaie –
dar stim ca va veni o ploaie

si stim ca se sisteaza orice glume…
…va fi surpriza pentru cei bogati:
vom fi,-ntre stele, singurii curati!
***

ASTEPTÂND FLORILE

bat florile-n noapte la poarta de Nord –
nu le deschide Cetati Împaratul:
mai e pâna stele – petale-n acord
lumina-vor Copacii si – mistic – Palatul!

atunci când Hristosul a fost rastignit
tâsnit-au si sânge si apa din rane:
sângele – sfera de foc – a cercuit
lumile: vapaie-n furtuni de dojane

iar apa botezului nou – în potop
s-a naruit pâna la noi radacini:
de-aceea se-asteapta ca flacari si strop

Miri vesnici sa fie-n Copaci – nu vecini!
…asteapta – asteapta nuntirea de vis
fermecat ning ciresii – în Paradis!
***

HRISTOS SI MAREA

jelitul pescarusilor din spume
sageti – apoi – spre unde nu se vede –
si toata fierberea din marea fara nume
urmeaza – toate – -o fraza-n care crede

palma-I mângâie vanitati de valuri
dar si atâta beznele barbare:
sa nu mai fie spectatori în staluri
ci doar actori – arzând în foc de sare!

Hristos e pace – Hrist e si razboi
cu tot acest gigantic musuroi –
El e nelinistea de-a fi prea linistit

dar si rasplata celui ce-a trudit…
…nu-I poti fi frate Hristului din mari
decât vapaie-n vai de-ntunecari!
***

NEBUNIA VIETII

suntem – în viata – doar ce vrea Dumnezeu
nu ce ne-nchipuim – pretindem – ori platim:
nu ne-nvataram – si ne este greu
sa-ngenunchem în Templu – sa ne umilim!

mult ne mai doare când – prosti – ne dam de gol!
uitam de nasterea din apa si din foc
uitam prin Duhul Lui sa dam ocol
ca – astfel – orice împarat ne faca loc…!

un pian de rani e sufletul din noi
la cari Satana bate genial
concert turbat – cu-orgolii tot de soi!

…si suntem goi – pierdut-am Sfânt Graal!
…oricât de osteniti – am lua de la-nceput
o viata – -oricare! – chiar de împrumut!
***

Adrian Botez

VERDICT

Cu cat sunt mai aproape de infern
Cu lenea, lacomia si minciuna,
Cu-atat imi par ca sunt si cel mai demn
Sa port, cu fala, lumii-ntregi, cununa!

Pun insasi suferintei mele, pret –
Un sfesnic de argint, sau o icoana –
Cu cat astept mai mult, cu-atat inghet
Ca premiu, Doamne, nu ti-am luat din rana –

Ma prind adanc in panze de paing –
Ma urmaresc capcane vechi, si teste –
In bine, chiar, pacatele ma ning –
In vina-mi, chiar si curatia, lest e –

Nici-un verdict nu mi-e, de-a pururi, dat –
Instanta tutelara e in mine –
Atat de vinovat, imaculat –
Si-atat de rau, in cel mai darnic bine –

12 aprilie 2011

Cu deosebit respect,
Jianu Liviu-Florian

PELERINAJ

„Cel Necuprins face El Însusi creatura
în stare sa-l cuprinda.”
M.-A. Costa de Beauregard

Urcam kilometri de serpentine
spre muntele Meteora,
al doilea loc sfânt dupa Muntele Athos.
Manastirea ridicata pe cea mai înalta stânca,
atât de aproape de Cer, e-nvaluita în ceata,
ca o faptura divina având valul pe fata.
Coborâm trepte,
urcam treptele stâncii alaturate,
amândoua unite din dragoste si necesitate.
Îmi arunc privirea în spate:
roiul de albine, cu voci însufletite,
articuleaza cuvinte de uimire…
Biserica are forma unei cruci.
Calugarii ne-ntâmpina cu gesturi blânde,
cu priviri plate,
de pacatele lumii spalate.
Pasim încet, cu piosenie
si meditam asupra acestei vieti,
o comparam cu zbuciumul vietii noastre,
meditam asupra nevoilor sufletesti ale calugarilor,
nevoi racorite în minunata taina a rugaciunilor
si a cartilor sfinte,
asupra nazuintei de mântuire a sufletelor meditam…
Cu buze tremurânde ating
icoana imaterial aureolata
„Trandafirul vesnic înflorit”,
icoana-aducatoare de noroc celor care
spre ea au venit.
Sarutul, timid ca licarul unei stele,
trece dincolo de icoana, în drumul sau cosmic…
Ne simtim încarcati cu energia divina
si-avem binecuvântarea mult dorita
a Maicii Domnului si a Fiului Ei.

Vavila Popovici

Iertare

Se inecau doi oameni langa mine:
Iisus Hristos, si tatal meu, prea bunul,
Si se rugau de mine,doi, ca unul,
Sa-i scap de-nec, sa le intind o mana –

Si eu, din amandoi, am scos din apa
Pe tata  meu , si bietele lui oase –
In timp ce Hrist imi staruia in pleoapa,
Caci fara ajutor,  se inecase –

Ma iarta, Doamne, ca mi-e mai aproape
De suflet, tata, ingrijind de mine –
Decat Dumnezeirea Ta, pe ape
Facand la Omenirea toata, bine…

11 aprilie 2011, Jianu Liviu-Florian

Vine Pastele…

Vine Pastele, curand, Blandetea Voastra,
Vine Pastele, si nu esti rastignit!
De nu esti in chiar inima noastra,
Pentru care Omenire ai venit?

Vine Pastele, curand, Prea Bunatate,
Vine Pastele, si bunii nu sunt multi!
Pentru ce noi le avem pe toate,
Pe cand, Doamne, Tu ramai intre desculti?

Vine Pastele, curand, Luminatie,
Vine Pastele, Stapan peste frumos!
Pentru ce este atata bogatie
Si atat urat, fara   Hristos?

Vine Pastele, tot vine, Maiestate,
Tu esti rob, si oamenii sunt regi –
Pentru ce noi le avem pe toate,
Tu – doar sufletele noastre, le culegi?

Vine Pastele, curand, Blandetea Voastra,
Vine Pastele, si nu esti rastignit!
De nu esti in chiar inima noastra,
Pentru care omenire ai venit?

Jianu Liviu-Florian

BALADA SI RUGACIUNEA LUI JOAN SALA I FERRER SERRALLONGA

partea corecta câstiga din ce în ce mai rar – aproape
niciodata

nu exista alt iad decât cel
de pe pamânt:
iadul facut de cei
bogati – celor
saraci

trebuie sa se schimbe ceva  – din temelii – în
lume: sa-i trimitem în
iad – pe ucigasii cei bogati – sa-i trimitem în
iad – pe slugoii celor bogati – ucigasi de
saraci

raiul – astfel – se va
aerisi si deplin
lumina

cei saraci sa aiba demnitatea de a
purta arme – contra
bogatiei: bogatul e bogat – pentru ca
a ucis si-a furat
pe toti cei saraci – care sunt
multi – si deci – mult mai
bogati decât bogatii – pe care-i fac
bogati – ei ramânând
saraci

Hristos îi va ierta pe cei
saraci – si-i va
ajuta – sa scape de bogatia
bogatilor – deci si de
bogati: pentru ca Hristos este
lumina luxului orbitor al
saraciei – care a zguduit din temelii
palatele – a daruit Mireasma de Smirna si Înaltat
Trandafir – tuturor sfintelor
colibe

nu poti uita – nici
ierta – pe autorii „en vogue” ai
milioanelor de cadavre umile: cei
ucisi de aroganta
bogatiei

ei s-au mântuit – dar nu mai
învie – cu glas de aprig vazduh sa-si slaveasca
frate Hristosul: si nimeni  – cu adevarat – nu-L stie
pe Hrist – fara de ei – Printii
Saraciei

nu poti ierta nici
uita – sângele
saracilor – care se scurge
nevinovat – în pamânt – si nu mai vrea
niciodata – sa se-ntoarca-n artere de
saraci vii

tradatorii de Hristos trebuie sa moara – la
picioarele saracilor: diavoli
învinsi sunt
bogatii – iar saracii
arhangheli
***

suntem doar oameni  – înfratiti în lumina cu
Hristos: bogatii si
tradatorii – doar
diavoli

sa-i mântuiasca – daca vrea si chiar
trebuie – Dumnezeu: noi
nu putem mântui

noi vom lumina drumul pe care vine
Dreptatea – Mireasa de Taina a Lui
Hristos

noi vom muri – dar
nu vom sti ce-i închisoare: destul
ne-a fost viata – sora mai mare a
oricarei temnite

bogatul e bogat – pentru ca
a ucis si-a furat
pe toti cei saraci – care sunt
multi – si deci – mult mai
bogati decât bogatii – pe care-i fac
bogati – ei ramânând
saraci

nu vom fi rai – noi cei
saraci – cu cei
bogati – dar vom fi
drepti si
neîndurati

toti vom muri – dar bogatii
ticalosi – trebuie sa ne-o ia
cu un pas înainte

asa e drept – si Hristos e
Dreptate

cei bogati au dulai: ucideti
dulaii urii lor lase – smintita întru
soioasa crima
cei bogati au bogatii: nu va atingeti de
ele: sunt spurcate de sângele din
noi – care ne-a
tradat – si-a iesit – fara veste – din noi – pe ei sa-i
întâmpine

dati-le foc
bogatilor: vom începe o lume mai
buna – cu mult mai curata: Saracia
Demna de Foc – Saracia
cu Fruntea Sus – pâna-l simtim pe Hristos
lacrimând pe fruntile noastre uscate: abia atunci
ne vom cai – si-i vom sopti cântecul vinii
noastre – numai Lui

ucideti – ucideti – ucideti nu va
opriti: Dumnezeu
va sti sa aleaga – întru
Împaratia Sa

nu crutati – caci
nu veti fi crutati – de
bogati: pe ei – diavolul i-a trimis – în locul
lui – sa nu crute – moartea  – pretutindeni – s-o
asmute

bogatul e bogat – pentru ca
a ucis si-a furat
pe toti cei saraci – care sunt
multi – si deci – mult mai
bogati decât bogatii – pe care-i fac
bogati – ei ramânând
saraci
***

biserica lingailor – doar pentru bogati are
ochi – odoare  – tragere de inima si drag: doar Hristos
iubeste si iarta
saracii – fratii
Lui: de diavolul cel mai
aprig în trufie – de-al
bogatiei diavol – ei s-au lepadat
si pe care diavol – cu moarte l-au
mustrat

Hristos arata – într-una – spre
Sora Cerului de Foc
Mânastirea: acolo
sunt mormane de
aripi  de lumina – cu care sa
fulgeri spre cer – sa scapi de
bâzâitul exasperant al aripilor
diavolilor bogatiei

vulturii Lui Hristos
sunt cu noi – zboara doar spre
piscuri – în
muntii din inima noastra

nu ne vom umili în fata
bogatilor: decât în fata diavolului sa
te umilesti – sa te – las
lingusesti – mai bine – din leagan
sa te fi strâns de gât
Maica de Lacrimi – si
Dragoste Oarba

numai în fata Lui Hristos vom
veni – ca-n fata singurului
frate – sângele Lui ni l-a împrumutat – când
bogatii ni l-au
varsat

El nu ne va pedepsi pentru
Dreptate – nu ne va prigoni sufletul si
nu ne va ucide – pentru ca am
luminat lumea de
diavol – pentru ca am
nazuit sa facem  – dupa a Lui
porunca: „precum în cer asa si
pre pamânt” – ci ne va conduce si
gazdui – cu drag – în
casa Lui tupilata-n
vazduh – printre flori – pâna ranile
se vor închide

nu acceptam sa ni se scrie cartea: nu vrem sa
ni se scrie ca
„asa ne este scris”:  nu ne vor ucide
oameni – ci ne va lua  – în
grija si mila – din tot chinul pamântului
doar Tatal nostru – carele pre noi
ne-a închipuit – si
necioplit

Tatal ne-a dat Dreptatea Vulturului sa
zboare în cerul inimii
noastre

mai bine te omori – decât sa lasi
ei sa te omoare: n-au drept
n-avem fata de ei
vina

orice torturat e Hristos:  la fel
când – cu ultim geamat – sfârtecat de fiara cumplita-a
umilintei îngrasat-triumfatoare
moare

frate Hristoase – Tu doar ne întelegi – deci
iarta-ne
ajuta-ne
lumineaza-ne cu propria-ne
lumina – scapa-ne de
diavolul bogatiei – si de bogati – si de
tradatori (…de fapt – aici
e una si aceeasi
rugaciune…)

bestia gloatei linge cizmele
bogatilor: va umiliti în fata
lor – deci
uitati de Hristos – Împaratul Demnitatii
în Cer si pe
Pamânt

Hristos se încrunta – si el – în uitare – cu
scârba: sa treaca spre moarte si-uitare – îi lasa pe
reptile slinoase – bogatii si
gloata imund târâtoare – (bogati-lasi-tradatori) – si-i
zugraveste – în vesnicie – Sfinti ai Zidurilor de
Mânastire a Focului – pe saracii care
mor cu arma sufletului
fulgerând între dinti

…”bogatul e bogat – pentru ca
a ucis si-a furat
pe toti cei saraci – care sunt
multi – si deci – mult mai
bogati decât bogatii – pe care-i fac
bogati – ei ramânând
saraci”
*** (Adrian BOTEZ)

Priveste, aprilie

Priveste cum vine aprilie,
Cu nuntile-i inmugurate,
Cu florile – alba omilie,
Tacand despre   albe pacate –

Priveste lumina, in floare
Cum naste, si-n floare isi lasa,
Macar in aprilie, ninsoare
Din lacrima ei de mireasa –

Priveste catuile florii,
Priveste altare albastre,
Cum canta odata cu zorii,
Biserica inimii noastre –

Priveste si miri, si mirese,
Ieri, tineri, si maine, batrani,
Cum blandul aprilie ii tese
Pe cer, cu pamantul pe maini…

Jianu Liviu-Florian

Suspinul ierbii

Sub cerul meu brazdat de curcubeie
Vrajita sunt si-ascult suspinul ierbii
Sperantele-mi renasc, caci sunt femeie…
Spre râu privesc unde se-adapa cerbii
Si port în mine-a fericirii cheie.

În râul tainelor îmi scald privirea
Spalând tristeti în albastrimea-i lina
Din toporasi firavi culeg iubirea
În ochi cu lacrimi calde de lumina
Straina mi-e de-a pururi ratacirea!

Suspina iarba când îmi simte pasii
Si firele se frâng sub bobi de roua
Ma mângâie în treacat fluturasii
Pe-aripi pictati cu praf de luna noua
Când cânta-n coruri sfinte îngerasii.

Suspinul ierbii-l mai aud în mine
Când valurile noptii de matase
Astern iluzii…iar în zari senine
Stelele-si fauresc din vise case
Si gândul meu e-atât de plin de tine.

Georgeta Resteman

IMNUL IUBIRII

Se auzea iubirea cum patrunde prin scoarta copacilor
ca o vulpe care intra în mare
sapându-si cu labele vizuina
cel care cosea marea de tarmuri auzea o cântare divina

sufletul meu mergea prin orase
ca sa ude semintele amintirilor
si atunci l-am vazut pe paznicul pustiului
cum iubea o institutie

fericiti cei care-si lasa lumea lor
si intra în corola unui crin ca si cum s-ar pierde-n paduri
ei stau ca niste soimi pe mainile albe
ale unei femei ce intra mândra în iad.

Stefan Dumitrescu

Poetul…

Ma simt în Vazul tuturor
Ca Prometeu legat de stânca,
De tac acum  obositor
Cuvântul glasuieste înca,

Dar n-o sa-i auziti plângând
Din versul lui nicio farâma
Si vulturul tot mai flamând
Sa-i ciuguleasca din tarâna…

Odata, prea satul si el,
Se va întoarce în uitare,
Ma stiu ca prada într-un fel,
În altul-binecuvântare.

Ca o durere vindecata
De sunt în ochii tuturor,
Ei, nu m-am întrebat vreodata,
De vad sau nu, e treaba lor…

Nicoara Nicolae Horia

Nu merit!

Ca sa va pot cânta
ca Dumnezeu
– o, nu m-as mai opri –

ar trebui sa fiu
cântecul Lui.
Nu merit.

Si v-as vorbi
– o, câte as avea de spus –

despre cum e
când cânta
Dumnezeu,
daca mi-ar da
cuvinte dintre
ale Lui.
N-as merita.

Deja e mult
peste cât merit,
ca-mi cânta
si-mi vorbeste,
ca-L aud…

Al. Spataru

Marturisire

Ce ani frumosi, cand ma rugam, odata,
Hristoase, Tie, pentru Lumea Toata –
 
Ce ani amari, cand Te mai rog, sa-mi fie,
Pe Lumea Toata, bine, intai mie …
 
Cand am ajuns la ani fara  putere,
Tot ce-as fi dat la toti, intreaga miere
 
A vietii – cat mai am in mine crez –
Te rog doar pentru mine s-o pastrez…
 
 N-am slugi. Si in afara de puterea
Cu care –mi iau, din lumea toata, mierea –
 
Nu stiu ce singur iau, si ce imi dai:
E Iadul fiecarei zi, un Rai.
 
Si ar putea, pe lume, sa imi fie
Stapani si Dumnezei, o grozavie –
 
Si poate de aceea eu, neghiob,
Te-aleg ca Rege: fiindca  imi esti rob.
 
Ce ani frumosi, cand ma rugam, odata,
Hristoase, Tie, pentru Lumea Toata –
 
Ce ani amari, cand Te mai rog, sa-mi fie,
Pe Lumea Toata, bine, intai mie …
 
Jianu Liviu-Florian