INFRACTORUL DUMNEZEU


 

De o zi începe, Hrist patimitor,

Viata Ta de simplu, mare infractor,

 

Vinovat de toate câte se întâmpla,

Vinovat ca lumea Ti se zbate-n tâmpla,

 

Vinovat de cruce, ca tamaduiesti

Fara nicio plata – vinovat ca esti,

 

Vinovat ca Fiul Domnului Îti spui,

Ca sa iei asupra-Ti relele oricui,

 

Vinovat de pilde, si de rugaciuni,

Ca-mpotriva legii faci mereu minuni,

 

Vinovat de-un bine, dat celui ce cere,

Sanatate, hrana, mila, înviere –

 

Vinovat chiar fara a avea de stire

De iertare fara margini, si iubire –

 

Vinovat ca înca, n-ai nici pat, nici casa,

Si ca stai cu vamesi, si cu slugi, la masa –

 

Vinovat ca înca, dai învatatura

Împotriva celei ce împarte ura –

 

Demn atunci de lanturi, chinuri, si bataie,

Demn de sângerare-n putrezite paie,

 

 

Demn ca toata lumea, înca, sa Îl spurce,

Si nedemn de toate – sugrumat pe cruce!

 

Astfel, frate draga, de-ai sa patimesti,

Din înalte foarte ratiuni lumesti –

 

Astfel, fara vina, slab întru putere,

De cârpesti o lume, care, totusi, piere –

 

Si recunostinta, chin primesti, si moarte,

Dumnezeu, cu tine, înca, le împarte…

 

 18 aprilie 2011

( saptamâna patimilor, ziua întâi )

din volumul LUMEA DE AUR, de Jianu Liviu-Florian

Poeme dulci amare

Imposibila moarte

Imposibila linia dreapta în spatiu
Sensurile spiralei curbeaza proportii
Nimic nu stagneaza-i doar iluzia mortii,
Ca sa stim suporta ce ne daruie sortii

Un complot al subcuantelor
si-al efectului Timp
a reumple de Viu ce se pierde-n nesatiu
soare-al scurtei durate si lunarul lui nimb
imposibila moartea-n spiralicul spatiu.

Cardinal semnul crucii ( cândva rotitoare)…
Atlantide l-au sters, l-a uitat veacul nins…
Repetarea cunoasterii –i rasaritoare
Pulsatoriul Divin, a Splendorii lucrare,
Prin milenii în Fiinta nu poate fi stins…

Vane-s cele ce uita cu spaime lunare,
Doar surâsul gândirii prin sacre milenii
Primaverile omului prin Împreunare
Îi reda-vor etern Înfruptarea, altoiul de Genii…

Din batrâne religii uscate pe rod
Fiul trece-n Prezent, Verticala Vibrata…
Nevermore-i doar stigma de dupa Exod,
Paradisul e-n om, zeu purtat, Mama- Tata.

Spleen

Captive-n corolarul lor constrâns
În noapte florile se-nchid prudente,
Astfel tu, suflete flamând de Vis
Rabzi ca lumina fiintei inocente
Stiindu-ti, ca visat, cântatul plâns
Pe care dimineata îl învie
Sub fluturi, sub albine, cum adie
Dumnezeirea-n logos, poezie…
Ce-ti spune Gându-n faptul înserarii
Sa afle, neuitând, al învierii
De- sine- iubitorul duh al Starii
Miscarea-n lumi de lumi ce-o sa  mai vie.
Spleen al Splendorii, curcubeu nocturn
Cosmic concentric Marelui Alburn.
Ce-ti spune Gândul Auzit, rotund ?
Roiuri de sfere-n dansul interspatii
Cei ce primesc sa daruie, fecund,
Preaplinul dornic- roditor, barbatii
Samânta noptii-n logos si-o patrund.

Paradigma

Sfideaza calm a imposturii ura
Reci arderi, putrezirea idolatra
Nimic nu zboara-n azvârlita piatra
Nici vazul ce-a tintit cu-a lui masura.

Iluzii, suspendate-n spaima firii
Se prabusesc. Doar fructele iubirii
Restituite-n veac le afla stiinta
Si le îmbie – opere- credinta.

Gemelara Fiinta

Din solzi Splendoarea- diafan salvat-
Ca zbor sa-nfrupte soarele luminii.
Din sine-n Sinea lumii înaltat
Omul devine-n cosmic spicul pâinii.

Constiinta stie, sufletul- pereche
Îngemanat o seamana- culege
Iar din nemoarte Fiinta ne alege.

Eugen EVU

ORACOL DUPA O JUMATATE DE VIATA

Jianu Liviu-Florian

Pe lumea noastra n-or sa fie

Razboaie, crime, lipsuri, nu!

Vom fi chiar noi substanta vie

Ce o sa schimbe tot, acu’ !

 

Asa strigam in gând, in scoala,

Si in oracole, scriam –

Umpleam un viitor, pe –o coala,

Ne ofeream, pe noi, balsam –

 

Si uite, a trecut o viata,

Razboaie, chinuri, lipsuri, ne

Ramân –  si altii le invata,

La un examen, la re – re

 

Pe mâini, n-a mai ramas cerneala

Ce bate azi, la tastatura –

Si a ramas doar opinteala

De a ne umple propria gura –

 

Si vin copii ce nu mai striga

Razboaie, crime, lipsuri, nu!

Doar râd de profi, si de diriga,

Cât inca nu ii iau, cu huuu!

 

Si ce scriam in gând, in scoala,

Si in oracole scriam,

E pentru ei, o coala goala,

La care-am tras, in van, in ham –

 

Ce mâini curate, fara pete,

Avem acum, ca asasini –

Si ce murdari, pe mâini, si ghete,

Eram, când intuiam lumini!

 

Criza, dupa Visarion

 

Jianu Lucian-Florian

 

Conduc. Si sunt in criza, la volan.

Si nici nu stiu ca tot ce se consuma

E criza de acum, si dintr-un an

Ce nu are nici tata, si nici muma –

 

Merg in concediu: Alpi, Taiwan, Hawai –

Si nici nu stiu, dar iarasi sunt in criza –

Tot ce consum, sa am pe lume Rai,

Imi cere pentru viata,  maine, viza –

 

Colind planeta: criza, ce usor

Se ia, ca o holera, sau o gripa  –

Ce se consuma, astazi, , zbor cu zbor,

E maine, lipsa crunta de-o aripa –

 

Conduc. Consum. Conduc. Consum. Conduc.

Ramane-n urma mea, si-a ta, tot drumul

O criza noua, cu parfum caduc,

Eliberandu-si, azi si maine, fumul –

 

Si e frumos acum, cat mai e timp,

Caci maine nu mai este, poate, totul!

Sa ardem, anotimp cu anotimp!

Sa traim clipa! Dupa noi, potopul!

 

Conducem. Criza este la volan.

Si zboara in rachetele stelare.

Migreaza criza-n universul van.

Cu noi, bacilii bolii planetare –

 

Cat consumam ce nu produce, iar,

Prea muribund, si propriul nostru soare,

Cat niciun zeu din cer n-are habar

Ca nasterea, cu moartea e datoare,

 

E prea frumos acum, cat mai e timp?!

Caci maine nu mai este, poate, totul?!

Sa ardem, anotimp cu anotimp?!

Sa traim clipa?!… Dupa noi, potopul?!…

 

C.V. DE CIOBAN AL CERULUI

de Adrian Botez

 

 

LIEDUL METAMORFOZELOR

 

ar fi fost bine sa ploua-ntreaga noapte

sa ma înec în florile de rod:

asa – doar voi privi de pe înaltul pod

cum faclele se sting – discret – în soapte

 

cumplitul lied ma urmareste-n stele

orbesc privind la sarpele uitarii:

de-atâtea-ncolaciri se rup ostroave

oprindu-l pe Ulysse-n gura marii

 

e cântul bolii zborului de flutur

e cântecul semintei prinsa-n brazda:

din fâlfâiri – târâs fara de gazda

 

din moartea zânei – florile se scutur…

…mareea mortii unduie-n coroane:

rasare luna – cap punând la zvoane

***

 

CÂNTÂND ÎN VIE

 

licare si flacare – în ploile noptii

flecareli de trubaduri – îngeri din adoptii!

latra câini în subpamânt – huhuie comori

e un timp ca sa traiesti – zorii-s ca sa mori…

 

nu veniti cu nunti prin munti – calareti de spaima

vi-l stiu tropotul sasiu si a voastra faima:

mai bine scaldati în vin miezul cel de noapte

sa pluteasca-n el – cu lin – stele tot mai coapte

 

si un greierel din vii puna-n struna visul

s-o convinga pe „cumatra” – prima oara-n ere

ca nu-i asudat de munci – ELCRIN – paradisul

 

si ca lenea din lumini da oricui putere!

…tresarii din cântu-mi beat – un butuc cu coarde:

Hrist se ghemuie-mi în palmi – ori piron ma arde?

***

 

ARHANGHELUL DIN STUPCA

lui Ciprian Porumbescu

tragi cu arcusul peste astri – -nduiosat

vioara muntilor vibreaza – -n mii de brazi

de-atâta patima si suferinti de dor

se-aprind si ard biserici – TRICOLOR!

 

vremea-a-nsirat pe struna-i zvârcolita

sufletul românimii-ngenunchiate

Hrist leapada lacrima nezbicita

învie-n sori coroanele-astrucate…

 

arhanghelul din Stupca aiureaza

miezuri de noapte se descânta-amiaza

iar zânele din flori îsi scutur roua

 

si-a cântec se deschide-o lume – Noua!

…e-atâta jefuire – de sfânt si de frumos

încât toti îngerii s-au prins în hora – jos!

***

 

C.V. DE CIOBAN AL CERULUI

 

sunt cioban si urmas de

ciobani – de cei cu ghioaga vârtoasa – iar nu

agricultor – cu pamântul pâna la

buric – cântarindu-i anotimpurile

rasturnarii – darii peste

cap – precum

Arhimede

 

turme – colosi de piatra – port

rastignit în bocetul hartii

lumii de dincolo – pe toti îi port – în armoniile

harfei mele – ascunse în

straita mea – luând între

trei degete si semanând – din ea – pe drum (precum un

copil sarman – care nu se vrea ratacit – ci de zei aflat – si

cu iscusinta de

fulger si pace – mascat) – samânta de bun si strabun – de mos si

stramos:

întunericul cald al

rugaciunilor catre Zalmoxe – si stelele fierbinti ale

revelatiei piscului

 

pe unde trec turmele – se fac

lumini de rani si râuri – si

muscatoare precum Lupii Sacri – discursuri de

cascade: am venit – aici la

voi – sa v-aduc – în fiece zi – Craciunul si

Pastele – samânta

învaluita în nuntile cerului de ne-nduplecata

piatra – si

samânta gretos putrezita – dar

falnic trezita – în

Noua Poarta de

Arbore – Primenita Vesnic

Axa a Lumii

 

…noi – cântaretii de soi – cântaretii de

nor – de vultur – de

soare si luna – de

regina nebuna – vis de

matraguna – pe Rastignirea Viorii ne

plecam – unduind – pletele – precum – pe Crucea din Priveghiul Muntelui – se pleaca si curg (cu urechea tragând

pururi – înspre misterele

Firii-Ngropate – Ascunse) – se pleaca si curg – se pleaca si curg – …curg Sfintele

Apele…Pururi

Înviatele

 

…si – colindând într-un ropot de

Cânt – Drumul

Focului – vestim

princiari: noi nu cersim decât

de la El – vorbele – dar

în mijlocul vorbelor – maseaua timpului se

sfarâma – cu pocnet sec – de

vraja destramata…

 

…si – printre buzele haului beznei – îsi taie

cu fosnet de matase – Cale de Foc (spre limpezirea Sufletului

Lumii – dar si spre

luminarea ori lamurirea popoarelor – oprite – lovite

cu sete – tocmai în

gura de rai) – taisul de oglinda al

Spadei Adevarului: „astazi s-a nascut

Hristos”… – si deci

ne nastem din Sfada si Spada – cumplit

biruitori asupra

Mortii – care nu-si mai afla

Prada

 

…si nimic nu mai este de scris – de

acum – în

letopisetul vechi al

Privirii Extatice…

***

 

CAUTATI SI VETI GASI

Nelu Tripon

Niciodata-n univers nu a fost asa amploare
Fiecare individ se afla in cautare
Un servici, o facultate, trai usor si salar mare,
Tari bogate fara lucru, unde doar sa stai la soare

Prea putini sunt insa-aceia ce au o preocupare
Si in minte, cuget, suflet au altfel de cautare
De-a se impaca degraba, negresit cu Dumnezeu
Si sa simta impacarea si la bine si la greu.

Daca cautarea lumii si problemele lumesti
Sunt nesigure adesea, ne-mplinite fara vesti
Care sa-ti dea bucurie, siguranta-n viitor
Implinirea nazuintei intr-un trai bun si usor

Dumnezeu insa iti spune: ,,Cauta si vei gasi"
Si ma vei gasi indata, daca vei nadajdui
Eu sunt peste tot amice, nu e greu sa ma gasesti
Tot ce vezi imi apartine chiar si astrele ceresti.

Eu ma las gasit de-aceia ce doresc sa ma gaseasca
In mod sincer, cu iubire si cu dragoste frateasca
Nu va fie jena tare, indrazniti, veniti la Mine
Si tot restul vietii voastre se va transforma in bine.

Nu am timp va spune unul, trebuie sa-mi termin casa
Sa am rostul meu pe lume sa am unde-mi pune masa
Sa o mobilez modern, musafiri sa pot primi
Ca nu sunt un om oricare, asta sa pot dovedi

Sa-mi insor baiatul vine altul om ca sa se scuze
Negasind ceva mai bun sa rosteasca deci pe buze
Imi voi marita si fata, vine o mama zicand
Si pe Domnul dupa-aceea il voi regasi oricand

Eu sunt tanar, mai am studii, sa le termin as dori
Daca reusi-voi bine, poate ma voi pocai
Mai un pic pensia vine zice unul mai batran
Si-apoi vad eu pe ce drumuri voi putea ca sa raman

Sa nu ne-nlesam cu totii. Dumnezeu raspunde clar
Nu doreste sa ajunga nimeni in chinul amar
Dar mareata Lui dorinta se va implini doar cand
Vei primi cu drag Cuvantul si-l vei tipari in gand

Cautati intai de toate a Lui sfanta-mparatie
Si neprihanirea Lui, ce-a fost data pe vecie
Si-apoi celelalte lucruri pe deasupra veti primi
Si chiar tot ce va lipseste cu drag va va darui

Cel ce esti legat in lume: De casa, de bogatii
Nu uita c-au fost pe lume multe alte-mparatii
Ce-au devenit scrum, cenusa, nimic bun n-a mai ramas
Ci oftat si grea durere, lacrimi scurse pe obraz.

Cel ce tot amai chemarea, te-ai gandit vreodata bine
Daca timpul ce urmeaza e prielnic pentru tine?
Iti vei marita tu fata? Ve-i casatori baiatul?
Vei absolvi facultate? Pensie iti va da statul?

Adevarul e ca-n toate esti nesigur si o stii
Dar esti incurcat in asta si este greu ca sa vii
Sa faci pasul cat mai este: Har, mila si indurare
Dumnezeu cheama poporul, il cheama pe fiecare

Cauta-l acum pe Domnul intre vii unde-s ai Sai
Nu in lume intre morti, intre oamenii cei rai
Caci veni-va in curand zi de groaza. Oamenii
Cauta-vor in zadar moartea si n-o vor gasi

Astazi deci pana ai harul cauta-l pe Dumnezeu
Preda-te Lui si cu lacrimi spune-i tot trecutul tau
Si astfel vei intelege si chiar vei marturisi
Caci Isus a spus odata: ,,Cautati si veti gasi".
Amin

 

Cea mai buna cale

Jianu Liviu-Florian

 

Iar iese flasnetarul pe ecrane,

Si pune vorbe ce se bat in cap,

Si scoate papagali, ca si icoane,

In logoreea-i ce o ia la trap –

 

Ies sanatosi, pe-o pensie ca boala,

Ascultatori de care nu-i nevoie,

In cai troieni, barbarii ies din scoala

Straina, sa mai spulbere o Troie –

 

Ecrane mari arata procopseala,

Ochi mici nu vad din ce sa mai achite

O intretinere, si tot cer alandala,

Servicii, cu salarii in chibrite –

 

Nu se ajunge nici macar nimicul,

Nu se ajunge Raiul, la toti “sfintii”,

Copiii cata-n pleava lumii spicul,

Pe care l-au pierdut, demult, parintii –

 

Pe banda iese cruce dupa cruce,

Vorbeste-n miez de samburi, flasnetarul,

Si de pe umaru-i cu nimburi, ne conduce

Pe cea mai buna cale, papagalul …

 

17 iunie 2011

 

Ce lung e, Doamne…

Jianu Liviu-Florian

 

 

Ce lung e, Doamne, drumul catre seara…

Sa te inhami la carul de secunde,

Sa mergi spre nicaieri, si spre niciunde,

Ducând in el desarta ta povara…

 

Ce lung e, Doamne, drumul catre mâine …

In noapte, sa ai umbra ta tovaras,

Pamântului, pe ziua, sa-i faci, iarasi,

Aceeasi umbra, care cere pâine…

 

Ce lung e, Doamne, drumul catre Tine…

In  Universul care se-nvârteste,

Sa urci spre Steaua Vietii, ca un peste,

Prin râul sângelui ce ti se zbate-n vine…

 

22 iunie 2011


Miroase-a flori de tei…

de Georgeta Resteman

 


Miroase-a flori de tei, a Eminescu…
Pe-alei te-mbie adieri de vers
Fântâni de lacrimi, timpul ce n-a sters
Nici chipul si nici stihul ilustrului maestru.

Doar plopii fara sot si-un mal de lac
Cu nuferi albi în armonii divine
O lebada, sublime sclipiri diamantine
Si flacara arzânda a florilor de mac,

O Veronica… mândra floare-albastra
Purtându-ti sufletu-n iubiri maiastre
Priviri ascunse-n taina tacerilor sihastre
Fiori de dor în trupu-mpietrit de la fereastra…
………………………………………………
Mi-atât de dor de el… de vesnicia
Cuvântului ce l-a-ntrupat Luceafar
Doar ploi de flori de tei acum l-acopar’
Maria Ta, ce vie ti-e vesnic poezia!

Georgeta Resteman
Limassol, Cyprus
15.06.2011

 

SCENARIU SUMBRU

de Vavila Popovici

 

[pullquote]Caci daca din cele moarte nu se nasc cele vii si daca cele vii mor mereu, ce mijloc este de a nu se pomeni totul într-o zi cufundat în moarte? (Socrate)[/pullquote]

 

 

 


Nici nu-ti trece prin gând

ca poate veni o zi, când

ne va fi smulsa frumusetea,

luxurianta acestei lumi, nu-i asa?

Lumini si umbre pot grabit alterna,

culorile se pot pierde,

soarele tremurând, lacrimând,

se poate stinge

si pamântul va putea fi învaluit de-ntuneric…

Dupa stralucirea lui, zadarnic vom plânge!

Nu-i asa ca nu poti crede?

Nu-i asa ca nu asculti alarma timida

din zilele noastre si nu poti crede în disparitia

panopliei verde a pamântului?

Ca peste toate, se poate instala

mirosul de ceara si de lut al sfârsitului?

Timpul ranit ne va fi tradat,

ziua se va fi micsorat…

Semnele demult s-au aratat!

Ghetarii topiti, valurile mareice,

inundatii, cutremure, tornade,

drumurile gresite ale pasarilor migratoare,

nivelul vibratilor crescut,

comportamentul ciudat al oamenilor

stapâniti de demoni,

arborii nehranindu-si toate ramurile…

Maretia vietii poate pieri,

pe planeta se poate instala tacerea.

Nu-i asa ca nu poti crede?

Putinii oameni lucizi

dar cu memoria stirbita,

vor încerca sa imita timid

putinul pe care si-l vor aminti

straduindu-se sa-l aseze în alt timp…

Nu-i asa ca nu poti crede?

Va fi mirosind a vânt, a frig

si a iarna vesnica!?

De toate vom fi vinovati,

de nepasare, de toti idolii inventati,

de Legile lui Dumnezeu uitate!

Ce-i vom spune Lui, când ne va fi întrebat

cum am îngrijit sufletele noastre,

pamântul din iubire dat?

Iisus plângea!” Iisus va plânge!

 

Din volumul „Singuratatea clipelor târzii” ed. 2008

Miroase-a flori de tei de Eminescu…

de Nicolae Nicoara

 

15 iunie…

As vrea sa va vorbesc acum, ca un om liber, despre Eminescu, despre cel de azi si despre cel de atunci, despre cel jertfit pe altarele Limbii Române.

15 iunie 1889!

„Iar timpul creste-n urma mea. Ma-ntunec…”

„Nu credeam sa-nvat

a muri vreodata!…”

15 iunie 2011!

Miroase-a flori de tei de Eminescu, în ziua în care pleoapele Poetului, grele de lumina, cadeau înfrigurate peste ne-marginile marii din Ultimul sau Dor!

…Intrarea în Europa, cu sau fara Eminescu?!

Vai, voua, celor ce gânditi integrarea noastra în Poezia lumii fara-de-Numele Lui!

Noi nu ne putem de-barasa de vocalele si consoanele fiintei sale!

Da, e adevarat, nu trebuie sa fim pa-tetici, dar când se pun pe talerele balantei asemenea idei…europene, din când în când aducerea aminte de el e necesara, asa cum e necesara aducerea aminte de Aerul pe care îl respiram!

Om a fost si el, ca noi, cu trupul mistuit de patimi, Dumnezeul geniului „sorbindu-l din popor” pe cel „ne-stiind sa moara vreodata!”

 

Ce aer, Doamne, îmi lumina gândul,

Dorul de El e-atâta de fierbinte!

Nu e târziu pâna mai sunt miresme,

De flori, de adevar si de cuvinte…

 

Da, EMINESCU n-a stiut sa moara,

El, Cel de Sus si cel de jos- Mihai!

Se-aude Duhul lui cum trece iara

Pe sub teii cu miros de rai…

 

Acum e înger si-i atât de-aproape-

El este viu cu trupul lui de vina,

Nu-i scrijelati lumina de sub pleoape,

Lasati-l, dar, în pacea lui deplina…

 

Câte mirese înca mai aduna

Numele-i ramas de-a pururi- Mire

Si Oda, cea în metru antic, suna

Cum clopotul în cer de manastire…

 

Ce Aer, Doamne, îmi lumina gândul,

În vara din aducerile-aminte,

Nu e târziu pâna mai sunt miresme

De tei, de adevar si de cuvinte…

 

Vernisaj

„si de n-ar exista toate astea, eu tot te-as iubi”

Azi Dumnezeu mi-a dat rabdarea fântânilor cu apa-nalta
În care soarele de-amiaza secatuit privirea-si scalda
Si pribegia prin cuvinte, vlastare ale nemuririi,
Ce marturie îmi statura în sfânta taina a iubirii.
Cu picaturi de iasomie sarate ca nisipu-n mare
Destelenit-am ne-ntelesul acordurilor de chitare.

Azi cuferele se umplura cu gândul anilor-lumina,
La umbra stelelor pamântul tacea pe muzica divina.
Când teii parasiti de floare îsi lasa bratele sa cada,
Îmi împletesc nemarginirea cu puntile dintr-o arcada,
Iar curcubeul, o ghirlanda legata-n zâmbet printre nori,
Separa ploile pictate din ochii dulcelor culori.

Tatiana Scurtu-Munteanu

 

 

DIN SUFERINTA

 

de Adrian Botez

 

 

DIN SUFERINTA


din suferinta se forjeaza soartea

când chip de Om ia omul – plânge Gaia!

din trasnet se dezlantuie-n nori ploaia:

semintele se-nmoaie – si dau Cartea!

 

din rastignire naste Mântuirea

din sfâsieri de sân se schimba firea:

umpleti mansarda lumii – crud – cu geamat

si genii vor plodi-n al marii freamat!

 

nu râdeti de monahii-n rugaciune:

doar ei stiu taina lumii – si-o dureaza!

scotând din oase oarba spurcaciune

 

veti capata – din nou – trupul de raza!

…lepadati ceas – lepadati gând si vrere:

învatati de la pomi – din flori – putere!

***

 

ÎN CONTRA NEGUSTORILOR BURTOSI


cei bogati trebuie împuscati – „ca

niste câini turbati” (zice unul dintre cei

prabusiti pe brazdele

Galaxiei ) – atunci când se-apuca sa-ti

vânda – pe parale – vântul si

gândul – când îti vând – cu târâita – apa si

pamânt – si munte si râu si – cât de curând

pungi cu aer – ca sa nu horcai prea tare – sa-i

deranjezi – din digestia

lor grea – pe mahari – eventual sa încerci sa

respiri – …de parca ei le-ar fi facut – pe

toate astea – muntii si apele si aerul si

cerul – iar Dumnezeu – nenorocitul de

Dumnezeu – a ajuns un cersetor zdrentaros – pe la

portile îmbuibatilor astora – care vând cer si

pamânt – pe

marafeti – si-si alunga Creatorul – sa haladuie în

boscheti

 

toti negustorii burtosi sunt niste

banditi cu soclu – de care n-are cum sa-ti fie

mila – când te gândesti cum au scos ei

lumea lui Dumnezeu – la

solduri: doi bani

muntele de-acolo – aici noi – bortosii

suntem vulturii hoitari – râul asta – sa

zicem – un pol – ca – altfel

crapati de sete – si voi – saracanilor

amarastenilor – vreti si

soarele – sa va soriti – dupa ce ati iesit din

împutitura aia de fabrica de oase a

Selenarei Mame – în care fabrica

sobolanii nobili (nobili pentru ca-s straini de

Pamânt – si-s

banditi mai mari decât se

poate suporta si imagina) – v-au înghesuit – ca

pe sardelele – scamoase de

atâta macerare – ca

sa lopatati – înspre ei – din oasele

varare – transfigurare-n minune! – mormane de

aur – rece si

orb – pentru ei – ca un

vin tare

 

…”fie – un leu de

fiecare sorire a voastra – la

soarele meu – eu ma îndur de voi – treaca

de la mine – ca de la Dumnezeu!” – tuna si

ocaraste – nevoie mare – smecherul

cu aureola – în

buzunar

 

daca te-asezi la umbra Lui Dumnezeu – sub

Arborele Lumii – ori te culci în iarba din

Rai – te costa scump…scump

de tot…!” – te-ameninta – mai sa te-njure si

bata – cu ochii lui

albi – tinta la

picioarele tale – sfâsiate de tot colbul

drumului vietii – orbul cu

burta

 

pe malul asta – sa platesti taxa – daca

vrei sa te uiti – cum curg

apa si

zilele tale – daca vrei sa te uiti la

soare – la luna – la

padurile verzi de pe

pamânt – si la cele de foc – din

ceruri!” – îti urla banditul

sef – fost barbugiu de serviciu – acum

însa – ajuns

Patronul – de

maluri de apa – de moteluri din

piatra de Munte – catarate caracatiform pe

Munte – Patronul de

stele care n-au voie sa straluceasca – decât

la intensitatea platita de

prostii lumii – care s-au lasat încalecati – pe

nesimtite – de

smecherii lumii

 

cei bogati trebuie împuscati – „ca

niste câini turbati” (zice altul – cu mâinile

ciunge de truda

câineasca…): lasati mila pentru cei care

v-o cer – si

chiar sunt sfinti si nevinovati: spre

exemplu – chiar câinii turbati (nu mai comparati!) – care

n-au furat si

ucis – pentru a deveni

turbati – ci se chinuie-n spume sa

înoate la ceruri – de unde-i cheama – urgent

Atoatefacatorul – care nu le cere

nici pret – nici chirie – doar chinuita lor

viata – pentru a le da – în schimb – linistea din

astrala Lui zidarie

 

…bogatia – însa – este turbare

asumata cu

rânjet: trageti în

burtile rânjitoare – trageti de tot – pâna la

ultimul glonte – cel de pe teava

exasperarii – trageti cu toate hohotele voastre de

plâns – strânse – cu chin si sângerata

rabdare – ca roua privighetorilor – printre

bratele voastre – brate având

palme batucite de foc si

de vânt si de cer si

pamânt framântat – bratele apucaturii voastre

nebune – aceea ca – de mii de ani sa fie doar

umil muncitoare – strânse pe oase – de atâta

truda si de

nasteri de lumi – smerit si grijuliu tot învârtind

si-nfocând viata pamântului – ca pe

candela lumii – neîncetat

veghetoare

***

 

 

A TRECUT DUHUL SFÂNT…


a trecut Duhul Sfânt pe deasupra mea

azi – în camera – n-a plutit vorba rea

gândul era plecat – smerit – spre pamânt

flori de clopot – cântec de vis – suie pe vânt!

 

a trecut Duhul Sfânt prin vazduh – era

precum miruirea cu liniste – grea

vedenia Cerului – nu cu frângeri

ci rugaciune-aburinda de îngeri

 

a fâlfâit Duhul Sfânt peste mine

de-am simtit – o, în sfârsit – ca e bine:

nu exista frica – nici moarte – sa stii

 

numai om Dumnezeu asteapta sa fii

…va trimite – la tine – alai cu faclii:

povesti-vei – tihnit – ce durere-i în glii…

***

 

MENIRI SI DEZLEGARI


radiind precum îngerii

greoi – mirosind a

pamânt – copacii-si tin palmele

întunecat-verzi – încapatânat

netranslucide – peste

pântecul plin – de

rod tainic

 

toate crugurile de stele – trecând peste

grele – nocturne coroane – îi

binecuvânteaza si le

menesc – fructe mistice

precum fumuri si arome de jertfe

nepamântene

 

…numai pasarile vazduhului – povârnit de

presimtirea belsugului – si

copiii din uliti – trag cu ochiul

ciudosi – dar cu

ascunse nadejdi: poate

totusi – nu se va împlini

întrutotul – cereasca menire – ci va

fi – mai terestra – dezlegare fireasca – si la

ciugulire

***

 

MORTII SI VIII


oameni morti – alcatuiti din

bucati puturoase – zugravite cu

revarsate – groase puroaie – ale altor

morti – de mult

trecuti de

morga spitalului lumii

 

oameni morti – se dau drept vii

fluturându-si aroganta

flendurilor putrede: mâini

putrede – fraze

putrede – priviri napadite de

viermi albi

grasi

 

…din loc în loc – câte un

ratacit a minune – om care-si curata

trupul de

mâini putrede – de

fraze putrede – de fojgaiala grasa a

viermilor – din orbitele negre: dupa multa

cumplita truda – eroica

lupta cu fascinatia întoarcerii la gloria

comoditatii morgii – dupa insuportabil

mântuitoare – Ciuntirea

Vie – devine – fiecare Schilod

Viu – cât de

cât – un Mare Mutilat

Luminat : vorbeste

limpede – precum Tunetul – când

împrastie vulturii si

înfrateste – a sfat întelept

piscurile muntilor sfinti – ridica

o mâna de Trasnet – ca sa schimbe

hoiturile de cruguri – ale stelelor – cu

singura (translucida pâna la

Tronul Lui) – Calea Lactee – îl priveste – drept

în ochi – cinstit pâna la

Flacara Pârjolitoare – devotat întru

neostoitul în respiratie

Vifor – pe

singurul

Viu Netrecut

Niciodata – pe la Nicio Morga – Nemutilat

Cosmic Împarat – izvor al

Învierii Depline – fara parti – bucati ori

suspine

***

 

NESIGURANTA


am fost (asa tot cred si-acum) – cândva – copil

zâne mi-or fi menit – spuneau de-mparatii…

n-am înteles nimic – si uite la fitil:

acus se stinge-n bezna – nu-n sfinte staretii

 

pe sub copaci si umbre m-am fost întunecat

n-am îndraznit – zevzec – sub coaja îmbracat

sa fiu printu-nfrunzit de constelatii

…e-un lung amurg – sânge cu insolatii

 

sopteste maru-ispitei – fiorii s-au uscat

nu mai sunt bun decât sa-ndop oglinzi

ce zâne – ce copil: cocorii suferinzi

 

sub luna – sus – se zbat neregulat

strica – în cer – triunghi dupa triunghi

în rani mi se învârt piroane – sfântul junghi

 

mi-arata-n vârf inima de clestar

caut gândul – precaut – c-un degetar…

…fiece vers e-un rudiment lunar

***

 

 

NESCHIMBAREA SCHIMBARII


nu s-au schimbat din fosnet – ei – copacii

îmi bat în geam – sfiosi – tainice semne

eu sunt batrân – ei nu-s batrâni la-ndemne

sunt si ramân – umbrosi si blânzi – saracii

 

la fiecare ceas îsi muta umbra

cu fiecare ceas îi vad mai greu

nimeni nu-i mascarici – sa stie tumba:

voi învata-o de la mosul meu…

 

de trei ori sa te dai tu peste cap

din orb si chel – vei înfrunzi frumos

fat logofat – cu creanga-n galaxii

 

se vor ruga-nspre focul tau cei vii

si vor cânta chiar – culmea! – un irmos

iar zodiile o vor lua la trap

***

 

LINISTEA LUMII


e liniste pe crengile maririi

linisti de soi – ca-si uita si Gradina

solemnul cânt lunar al nemuririi

…mugure-ntârziat îsi plânge vina

 

e liniste pe crengile maririi

însusi Hristos viseaza într-o stea

târâsul si-l amâna solul firii

sarpelui întelept i-e limba grea

 

nu stiu de-i clipa sau e promisiune

nu stiu de-i rai sau doar o pauza-a vietii

duhul din mine uita de misiune

 

si-aplauda – în delir – pe cântaretii

îngerii – bolnavi de roua diminetii…

…nu-i cine si nu-i ce din rani s-adune

***