CHEMARILE BISERICII DIN ZILELE DE SARBATORI CRESTINE

Elena BUICA

De când ne stim ca neam, zilele de sarbatoare i-au adunat pe oameni în sânul bisericii, la masa sau la hora. În zarile îndepartate pe unde ne aflam, biserica îsi împlineste menirea ei de a ne aduna si de a ne darui frumusetile trairilor sufletesti înaltatoare. În mod obisnuit, duminicile merg la Biserica Sf. Ioan Evanghelistul din Toronto. Românii ortodocsi aflati în zona în care locuiesc si eu  purtam o suferinta în suflet ca nu avem o biserica dupa traditia noastra. Pâna ni se va împlini aceasta dorinta, ne multumim si asa, adica, duminica sa mergem la slujba la ora 12 într-o biserica închiriata pentru câteva ore, sa ascultam toaca si clopotele bisericii  înregistrate pe banda,  iar preotul sa slujeasca în altar deschis.  Dar daca facem abstractie de ele, biserica îsi îndeplineste rolul ei de veacuri. E locul unde ti se umple inima de curatenie, mintea de gândul cel bun si sufletul de emotii, locul care ajuta la unitatea de neam oriunde ne-am afla. Aici coboara peste noi pacea Duhului Sfânt, uitam de vrajmasi, de suferinte, de neîmpliniri. E numai murmur si rugaciune în taina, cu sufletul larg deschis si plecam cu  nadejdea în suflet ca rugaciunea ne-a fost primita. Rugaciuni putem face oriunde, caci Dumnezeu este peste tot, dar în biserica sunt trairi de o factura speciala si sentimentul religios îl traim într-un mod diferit alaturi de ceilalti crestini de-un neam cu noi, alaturi de cunoscuti si prieteni.

Îmi trece prin minte o idee: cum ar fi viata noastra fara astfel de trairi? Ar fi posibil ca la baza religiei noastre sa stea alte adevaruri? [pullquote] Vechimea bisericii este dovada temeiului pe care a fost asezata. Singurul adevar cert este cel pe care Mântuitorul l-a dat ca raspuns ucenicilor: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata”.

Elena Buica [/pullquote]E posibil sa se rastoarne tot ce am crezut pâna acum?  Imposibil, îmi raspund. Misterul si miraculosul ne hranesc sufletul, îmi zic. În lumea “nebuna” de azi, încercam sa ne întâlnim cu sinele nostru Divin pe calea spiritului. În biserica, spiritul inunda natura noastra emotiva si îi uneste pe oameni. Vechimea bisericii este dovada temeiului pe care a fost asezata. Singurul adevar cert este cel pe care Mântuitorul l-a dat ca raspuns ucenicilor: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata”.

Asezata în banca alaturi de mini corul care da raspuns preotului, cânt si eu  ca pe vremea când eram eleva la Scoala normala si mai târziu participând la coruri bisericesti.  Cântând, simt ca darui ceva din mine si ca primesc în acelasi timp o calma bucurie. Alaturi de mine sunt multe familii prietene sau numai bune cunostinte pe care le simt ca-mi apartin cumva. Îi simt foarte aproape de mine pe Monica si Adrian  Patrascu, prietenii care ma aduc la biserica în fiecare duminica, oameni profund evlaviosi.  În credinta stramoseasca si-au crescut  cei 6 copii. Monica îmi sopteste: „Aici ma simt alt om, si am sentimentul ca apartin cuiva si nu sunt numai un fulg aruncat în lumea larga”.

În fata altarului seniorul Valerian Banu citeste tinând locul dascalului bisericesc. E din Alexandria, zona în care m-am nascut, cu radacini adânci în credinta si în participarea activa la biserica si ascultându-l parca ma simt acasa. Ceilalti slujitori ai bisericii, voluntari si ei, îsi fac cu pietate serviciul rânduielilor bisericesti. Lânga o masa alaturata,  zaresc o alta prietena, octogenara d-na Irina Nestorescu, figura parca desprinsa din tablourile distinselor doamne din perioada interbelica, cu modestia si simplitatea doamnelor de rang înalt – aseaza bunatati pentru pomenirea mamei sale. Ma asteapta sa particip la pomenirea pe care o face.

La sfârsitul slujbei, colaboratorul  revistei “Observatorul” si regizorul teatrului “T. Musatescu”, Ilie-Stelian Constantin, cu mândrie retinuta, îmi prezinta trupa teatrala. Ne spunem  câteva cuvinte pe care le simt ca un buchet de flori frumoase si pline de viata. 

Fac cunostinta cu mai multe persoane si întâlnesc multa lume cu care schimb câteve vorbe sau care ma saluta zâmbind. Pe multi îi cunosc numai dupa înfatisare, dar îi simt din lumea mea si murmur si eu: „Simt ca apartin cuiva”. 

 A urmat apoi  bucuria muzicii religioase cu iz de romanism, cu iz de acasa. Corala „Armonia”, purtatoarea simbolului spiritualitatii românesti –  nu întâmplator anagrama României –  ne-a delectat cu muzica Sfintelor Sarbatori ale Învierii a carei frumusete o sorbisem din alte timpuri. Mentinând aprinsa candela muzicii religioase la mari departari de originea ei, au creat o atmosfera cu totul aparte, speciala,  departe de agresivitatea vietii cotidiene. Trairea maxima a expresiei religioase, intensitatea emotiva, profunzimea  liniei melodice, farmecul armoniei si interpretarea remarcabila ne-au purtat în strafundurile trairilor ca sa ne înalte în taria frumusetilor Divine. Initiatorul si sufletul acestui cor, profesorul Augustin Medan, împreuna cu coristii, ca si trupele de teatru românesc din Toronto sau colaboratorii publicatiei “Observatorului” îsi aduc contributia lor voluntara pentru a tine sus faclia artei si a limbii române. 

Coristele cu ii românesti si fuste lungi neagre, barbatii în costume negre, camasi albe si papillon negru, cu totii, de la mic la mare, aveau fetele stralucind de bucuria daruirii. Miscarile dirijorului îi conturau întreaga personalitate. Îi cânta fata exprimând participare totala, gura rostea cuvinte fara grai, întelese numai de coristi, iar mâinile erau un adevarat poem, vorbind si ele parca, în grai omenesc. La marginea corului, frumoasa solista  Magda Medan,  dar si fiica ei, Mona, ma îndemnau sa le desprind glasurile  din restul corului  atât de bine închegat. Vrajita de frumusetea interpretarii, n-am bagat de seama ca de multisor ramasesem cu gura întredeschisa.

Si atunci, în zilele de sarbatoare, cum sa nu raspunzi chemarii maicii biserici, ca sa te bucuri de trairi pline de frumuseti înaltatoare ce-si trag seva din radacini adânci si întâlnindu-te cu cei din neamul tau, cunoscuti si cu prieteni, sa simti ca apartii cuiva, iar în zilele de mare sarbatoare ale Învierii sa rostesti cu buna cuviinta stramoseasca „Adevarat a înviat?!”

Elena BIUCA

Toronto, Canada 

august 2001  

AM TRAIT CU SENZATIA CA IMAGINILE POETICE ALE LUI POLIDOR ÎMI IAU PAMÂNTUL DE SUB PICIOARE

Eugen CRISTEA

 

 

Mai mult decât surprinzator volumul semnat de Paul Polidor, „De dor mai moare câte un Actor…” De ce încep astfel, o sa va întrebati. Ca de obicei, sunt foarte sincer si marturisesc ca nu ma asteptam ca maestrul Polidor sa mai gaseasca resurse în a ma surprinde – o data în plus! – cu discursul sau poetico-politic… Am colaborat foarte mult cu Paul în ultima vreme, mai ales pe tarâm muzical si aproape ca uitasem ca se pricepe atât de bine si la exprimarea prin cuvânt scris. Cuvânt niciodata scris la întâmplare, ci elaborat cu sensibilitate, bucurie, de cele mai multe ori si cu mânie – total îndreptatita, de altminteri – si, mai ales cu imens respect pentru artistii disparuti atât de devreme si de nedrept dintre noi…

Personal, am trait cu senzatia ca imaginile poetice ale lui Polidor îmi iau pamântul de sub picioare.

Cu alte cuvinte, asocierile sunt atât de ciudate, de neasteptate, dar – O, Doamne! – câta poezie adevarata se ascunde dinapoia lor, încât, de multe ori, a trebuit sa re-re-recitesc multe dintre poemele prezentate în volum. Ce sa mai vorbim, Polidor si-a atins scopul: sa ne apropie pe nesimtite de ideile ascuse dibaci în spatele rimei. Sau al non-rimei… Pentru ca Polidor se joaca cu talent cu aproape toate formele de exprimare si expresie poetica. O face, asa cum spuneam, cu îndemânarea si lejeritatea dintotdeauna.

Poetul ne readuce în memorie unele figuri actoricesti care au marcat din plin scenele si pelicula, unele dintre aceste chipuri deja trecute într-o uitare care caracterizeaza din plin modalitatea în care sunt tratati artistii autentici de catre o societate penibila, aculturala si materiala pâna la saturatie. Vorbeam de partea materiala care ne-a luat mintile în ultimii ani. Or, tocmai aici rezida talentul lui Polidor: ne determina sa ne mai îndreptam gândurile sufocate de televiziuni mai mult decât comerciale si catre sufletele noastre chinuite si neglijate de catre cei care nu au în cap (mic, de altfel) altceva decât yahturi, pitipoance de doi lei (vechi, desigur!) si cât mai multe lanturi de aur la gâtul îngrosat de consumul nemasurat al fleicilor si berii…Polidor evoca si o serie de filme fundamentale care ne-au marcat din plin anii negri în care un bilet la Cinemateca se masura în echivalentul în aur. Ma simt ultraonorat ca Polidor ne-a inclus pe sotia mea si pe mine în rândul celor evocati în cartea sa. Poate ca asta reflecta si faptul ca nu muncim chiar degeaba. A ne afla alaturi de titani ai culturii române în acelasi volum ne onoreaza si ne obliga.

În mod intentionat nu am dat vreun citat din volum, tocmai pentru a va determina sa cititi singuri totul din scoarta în scoarta. Veti descoperi si redescoperi un Paul Polidor altfel decât îl stiati. Revoltat, duios atunci când trebuie, mâhnit de tot ceea ce vede în jur (si atunci, el chiar înjura!!!) si, cu osebire, atasat de minunatul sau condei, care nu-l tradeaza nici de aceasta data. Dimpotriva…

Eugen CRISTEA

Bucuresti

6 august 2011

O TARA NORMALA

 

  • Cind vorbim despre libertate? In timpul liber…

  • Sotia mi-e si scumpa, dar si costisitoare.

  • Pentru un moral sanatos, inarmeaza-te cu o doza de scepticism.

  • Poporul e la fel peste tot, diferenta intre tari o fac elitele…Un popor fara elite este o populatie (Nae Cernaianu).

  • Sfintenie si desfiintenie.

  • Traim intr-o tara normala. Pacat numai ca printre noi sint asa de multi nebuni.

  • Felicitari pentru ca gandesti ca mine..!

  • Curat ca lacrima de mama vitrega (expresie).

  • L-a aruncat maica-sa de doua ori in sus, dar l-a prins numai o data (Liviu Marcu).

  • Libertatea depinde de distanta dintre bariere.

  • Niciodata nu e vremea de spus adevarul ?!

  • Ultima camase nu are buzunare (folclor, totusi).

  • Nimic nu se pierde, totul se rataceste (Lydia Elron).

  • Am fost punctual si ordonat toata viata…Nu mai pot!!

  • Un dusman bun trebuie pastrat cu mare grija.

  • Exista si viata dupa viata…

  • Multi te considera inteligent daca nu esti de tot timpit (Vlad Nicolau).

  • Daca tu nu intelegi, asta nu inseamna ca nu intelege nimeni.DOREL SCHOR

  • Batrina fata mare, Europa.

  • Sunt intrebari la care raspunsul este fie evaziv, fie minciuna sfruntata (Andrei Bacalu).

  • Iubiri multilateral dezvoltate.

  • Confunda tabla inmultirii cu tabla zincata (folclor industrial).

  • E obligatoriu in numele libertatii !!

  • Oamenii se impart in doua categorii: unii care se cred de neinlocuit si ceilalti care ii inlocuiesc….

DOREL SCHOR

JURNAL LONDONEZ (3)

Lavinia IANCU

 

 

 

August în flacari!

Dragii mei, cred ca sunteti deja obisnuiti cu relatarile mele de pe meleagurile britanice. De data asta am sa sar peste continuitatea junalului meu si am sa va relatez ce se întâmpla aici la Londra în aceste zile fierbinti de august 2011! Dupa cum bine stiti din mass-media, Londra si câteva orase mai mari ale Marii Britanii, au trecut printr-o perioada dificila datorita revoltelor de strada.

Guilty, or not guity? This is the question!

Totul a început în noaptea de joi 4 august, când un barbat de culoare, presupus traficant de droguri din Tottenham – alti spun ca ar fi fost sofer de taxi si tata a patru copii – ar fi tras asupra unui politist pe care l-a ranit (dar care acum este în afara oricarui pericol), iar colegii politistului au mers pe urmele presupusului traficant de droguri si într-un schimb de focuri l-au împuscat mortal.

Sâmbata seara, în data de 6 august, a avut loc tot în zona Tottenham un mars de protest în semn de solidaritate cu barbatul decedat, care a degenerat mai târziu într-un haos total. Tineri de diferite varste au început sa incendieze fabrici, case, masini, autobuze, ba chiar sa vandalizeze si sa jefuiasca tot ce puteau, de la magazine cu electronice si electrocasnice, pâna la farmacii, case de pariuri, s.a.m.d. O mare lovitura a primit si industria muzicala deoarece depozitul Sony Music a fost afectat de incendiu, unde au ars nenumarate CD-uri si DVD-uri.

Vandalii si telefoanele BlackBerry

Toate aceste revolte au avut loc în zone precum Tottenham, Hackney, Croydon, Clapham Junction, Oxford Circus (care e chiar în centru în cunoscuta zona turistica). Din pacate cu fiecare noapte vandalii erau din ce în ce mai bine organizati, motiv pentru care politia a fost condamnata de locuitori si turisti totodata ca sunt lenti si nu raspund asa cum trebuie la ceea ce se întâmpla! Asta datorita telefoanelor mobile de tipul BlackBerry care ofera o alternativa libera pentru trimiterea sms-urilor si a modalitatii de a trimite mesaje la mai multi destinatari odata! Deasemenea totul este cifrat, spre deosebire de site-ul Twitter care a fost folosit ca metoda de comunicare de protestatari în Iran si Egipt. Asa ca, ulterior, dupa ce politia a realizat cum se organizeaza, au suspendat în unele zone internetul si unele servicii de telefonie pentru posesorii de telefoane BlackBerry. Citez câteva mesaje care circulau printre protestari: „Everyone from all sides of London meet up at the heart of London (central) OXFORD CIRCUS!! Bare SHOPS are gonna get smashed up so come get some” si continuau „If you see a brother… SALUT! if you see a fed… SHOOT!”… Adica: „Toata lumea, din  toate partile Londrei, sa ne întâlnim în inima Londrei în centru, la Oxford Circus” „Magazinele neprotejate, vor fi distruse, asa ca veniti de luati!”, „Daca vedeti un frate, salutati-l! Daca vedeti un politist, împuscati-l!”

Frica de represalii

Ba mai mult decât atât, firma canadiana Research in Motion (RIM), cea care produce aceste telefoane BlackBerry, a fost amenintata cu represalii în cazul în care marti ar lansa mesaje BBM la autoritaile britanice. Astfel au aparut mesaje de amenintare de genul: „Daca ajutati politia, oferindu-le jurnale private, locatii GPS, informatii despre clienti si accesul acestora la mesageria BlackBerry, veti regreta!”, apare într-un anunt postat pe site-ul firmei canadiene. Si chiar au continuat într-un alt mesaj de amenintare trimis firmei canadiene, ca au reusit cu ajutorul unor hack-eri sa obtina o baza de date despre angajatii firmei Research in Motion Canada, pe care o vor face publica si o vor transmite mai departe protestatarilor. Mesajul se încheie în felul urmator: „Do you really want a bunch of angry youths on your employees’ doorsteps? Think about it!”, adica pe româneste: „Chiar va doriti o multime de tineri furiosi, pe pragul usilor angajatilor vostri? Gânditi-va la asta!”

Cum de altfel rasa umana e obisnuita sa caute vinovatii când se întâmpla ceva rau, ca sa poata mai târziu arata cu degetul, asa se întâmpla si aici acum. Unii spun ca mass-media ar fi pe de o parte vinovata pentru incitarea la violenta si raspândirea ei, altii  pe de alta parte, condamna, dupa cum am mai spus, lipsa implicarii autoritatilor abilitate în asigurarea sigurantei cetatenilor.

Cine e de vina?

Altii cred ca vinovata de ceea ce s-a întâmplat la Londra, Birmingham, Leeds, Liverpool, Manchaster si Bristol este recesiunea si implicit clasa politica, cea care nu a reusit sa restaureze echilibrul în aceasta societate de consum. Astfel ca tinerii nu au nimic de pierdut daca se revolta, pentru ca au parte de un viitor incert si fara speranta. Este clar însa ca Tonttenham este zona unde nivelul somajului este cel mai mare din Londra. În alta tabara insa se contureaza puternic ideea cum ca revoltele sunt consecinta directa a imigratiei în masa si… colonizarea patriei lor de catre milioane de imigranti din tarile lumii a treia.

În concluzie însa, poate ar fi bine sa nu se caute tapii ispasitori ci mai degraba sa porneasca de la premisa ca aceasta societate are lacune serioase în ceea ce priveste democratia prost înteleasa  de genul „fac ce vreau” (valabil si pentru România”). Acestea sunt faptele, care vorbesc de la sine. Cred însa ca lipsa educatiei, a culturii, a respectului, a simtului civic, lipsa empatiei, a implicarii, lipsa virtutii, a cinstei si a multor alte valori, au adus încet-încet societatea într-un oarecare colaps. Iar ce mi-a atras atentia este aceasta propozitie gasita într-un ziar: „These out-of-control young people are after all of our own making!”(Acesti tineri scapati de sub control sunt la urma urmei, produsul nostru!”

Se reinstaleaza calmul (englezesc?)

Închei aici mica mea analiza politica, sociala si chiar economica – ceea ce m-a facut sa ma simt din nou ca pe vremea când eram la facultate si faceam referate – pentru a va spune ca în Londra e deja a doua zi de liniste pe strazi, cel putin în timpul zilei, ca noaptea nu se mai aud vuiete si scandal, ca nu mai arde… Politia nu mai patruleaza (de ieri în zona unde stau eu), ceea ce înseamna ca e semn bun, sper… desi initial au anuntat ca vor ramâne pe strazi preventiv înca doua-trei zile. Dar, cum am indraznit sa ies în oras astazi – pentru ca asa am fost sfatuiti atunci când revolta a început… sa nu iesim din casa daca nu este necesar (asa ca eu am respectat cu strictete recomandarile!!!) – am sesizat ca în unele zone de interes ridicat, politia înca patruleaza pentru a oferi siguranta si liniste populatiei.

As dori sa închei într-o nota pozitiva acest material… Pentru ca furtuna a trecut, acum trebuie sa privim cu încredere spre viitor, dar nu înainte de a cita doua maxime scurte si frumoase care ar trebuie sa fie ghidul nostru în viata: „Valoarea unui om se masoara prin binele facut semenilor” (Mahomed) si „Nimic nu-mi poate aduce o multumire mai mare decât credinta ca datoria mea este sa contribui, pe masura puterilor mele, la scaderea nivelului de ignoranta, de degradare si de mizerie de pe fata acestui pamânt minunat” (George Eliot).

Un român erou…

Si o stire de ultima ora! La Londra, luni noaptea, un român a salvat dintr-un incendiu o femeie de origine poloneza, strigându-i sa sara în bratele sale de pe pervazul în flacari a unei cladiri incendiate de rebeli în cartierul Croydon! Femeia a fost salvata si este nevatamata! Numele eroului: Adrian Manu! Mai fac si românii fapte bune! Ce ziceti domnilor englezi? Poza, care a devenit emblematica, a circulat în toate mijloacele mass-media! Este edificatoare… Unii zic ca este demna de premiul Pulitzer! O atasez si eu.

(Pe curând)

Lavinia IANCU

Londra, UK

10 august 2011

 Jurnal londonez (1)        Jurnal londonez (2)

JURNAL LONDONEZ (2)

Lavinia IANCU

Impresii pozitive

Azi am sa va prezint partea frumoasa a Londrei si anume zona turistica pe unde m-am plimbat putin ieri pentru ca era o zi superba de vara. Ehei, dar chiar si aici vom vedea ce înseamna globalizare, capitalism, s.a.m.d. Fiind o zona mai importanta, se face totusi curat mai des… De altfel am descoperit ca si în metrou, la finalul unei zile, sunt muncitori care nu fac altceva decât sa curete si sa strânga mizeria facuta de unii oameni mai putin civilizati. Chiar daca sunt cosuri de gunoi, foarte putini le folosesc! Ca la noi de altfel!

Sistemul de transport

Ce pot aprecia însa, chiar si asa, cu toata mizeria din metrouri, sistemul de transport în comun este exceptional! Nu ai cum sa nu te descurci odata ce întelegi cum functioneaza. Asa ca ieri am îndraznit si sa pornesc la drum singura si sincera sa fiu m-am simtit minunat când am realizat ca ma descurc de minune si ca pot sa traversez jumatate din oras fara sa am instructiuni de la altcineva, doar ghidându-ma dupa harta… Într-adevar, se spune, ca transportul în comun de aici e cel mai bun din Europa, cel mai bine pus la punct, dar cred ca si cel mai scump!

Sine labore non erit panis in ore

Adica, fara munca nu manânci pâine, sau mai pe româneste „Cine nu munceste nu manânca!”. Deci, cât mai repede, trebuie sa obtin ceva de lucru!

Dupa ce mi-am depus duminica si luni cv-ul la toate anunturile de pe un site de recrutare foarte popular, azi am primul interviu deja pentru un post de cosmeticiana, la un salon destul de aproape de unde locuiesc. Iar mâine am un interviu pentru un post de weekend. Ideea e sa încerc orice varianta pentru a nu sta prea mult timp fara servici, pentru ca viata e destula de scumpa aici… dar totusi nu asa precum spun altii… ori poate eu înca nu o percep…

Oricum ideea e ca… am sa fac tot posibilul sa îmi gasesc de lucru, iar planul principal, deocamdata, e sa fac un curs bun de machiaj – de câteva luni, sa îmi scot cheltuiala cu venitul aici, sa vizitez tot ce se poate vizita, sa merg la câteva spectacole de balet, concerte simfonice, poate si un concert al lui André Rieu (wow!), sa leg prietenii si… probabil o vizita acasa la parinti. Cel putin acum asa gândesc acum! Dupa calculele mele asta înseamna ca am sa mai stau vreo 6-8 luni, cu siguranta, la Londra. Asta, daca nu cumva îmi întâlnesc marea dragoste tocmai aici si atunci totul se schimba ? !!!

El NINO ingles…

Pentru mine, acum, pasul cel mai important este sa-mi iau NINO (dupa cum am aflat ulterior ca se prescurteaza aici) adica National Inssurance Number, cu care ulterior, dupa un an, poti aplica pentru „Blue Card” adica dreptul de munca permanent! Asta e valabil pentru români si bulgari! Fara acest NINO nu poti face nimic pentru ca nu te angajeaza nimeni fara el. Ca sa îl obtii îti trebuie o adresa valida care sa demonstreze unde locuiesti, adica sa închiriezi un apartament undeva în urbe, demonstrabil si cu chitantele de achizitionarea unui bun, facturi la utilitati, abonament la o companie de telefonie, etc. Adica ceva care sa ateste ca locuiesti acolo, apoi… contractul de chirie, referinte de la doua persoane cel putin (cum ar fi în cazul meu ca le-am „cosmetizat”!) si un cont în banca pe care trebuie sa faci rulaj pâna la data interviului pentru acest NINO, extrase bancare, facturi emise catre persoane cu care ai colaborat, pentru a demonstra ca te pot intretine singura. Cu toate aceste dovezi, mergi la un interviu pentru alocarea acestui NINO, pe care… nu toti îl primesc! Î

Am nevoie de un medic…

Adica, între timp trebuie sa ma înscriu la un doctor aici, care sa ma ia în evidenta. Ceva asemanator cu sistemul medical din Romania, adica un fel de medic de familie, denumit aici GP, si sa ma înregistrez ca PFA (persoana fizica autorizata), dar nu pentru o meserie anume, cum e în Romania, ci în general, mai în detaliu… Acest statut fiind valabil tot… cetatenilor români si bulgari! De exemplu, daca nu îmi gasesc de lucru decât ca „bona”, sau orice altceva, tot ca PFA sunt platita, si se colaboreaza ca atare pe acest sistem.

Atentie la litere marunte!

Acum însa, singura problema este ca… prietena la care stau, locuieste în gazda la cineva, iar camera respectiva este subînchiriata… ceea ce este ilegal! Iar ea nu a stiut si nici nu a citit atent contractul la semnare unde se spune (cu litere foarte marunte, exact cum e în sistemul bancar) ca este „sublet apart” adica subînchiriat. Asta deoarece… pe adresa „asta” figureaza ca fiind chiriasi… gazdele noastre, care mai au si o firma înregistrata tot pe adresa asta. Asa ca eu am sa încerc sa vorbesc cu toate cunostintele… poate gasesc un ajutor si sa trec în acte adresa lor pentru corespondenta chiar daca eu locuiesc în alta parte pentru moment. Desigur, imediat dupa ce îmi voi gasi si eu de lucru, si voi primi primele salarii, ne vom muta de aici. Si atunci, ulterior, noul domiciul se va schimba în acte! Asta nu e o problema.

O fapta buna…

Cam acestea sunt problemele „minore” cu care ma confrunt, dar carora le voi gasi rezolvare curând. Mai ales ca am câteva cunostinte pe aici, precum o fosta colega de liceu, apoi fosta mea colega de facultate si prietena cu care stau si cu care ma sfatuiesc mereu ce trebuie sa fac, unde trebuie sa ma duc si cu cine sa vorbesc  pentru dosarul acesta de NINO. Si culmea… aici interviurile si discutiile de afaceri se mai leaga si în restaurante. De asemenea, seful prietenei mele, încerca sa ne ajute (si pe mine!) sfatuindu-ne cum poate… De fapt el este cel care, la angajarea ei, a vazut în dosarul ei… ca are probleme cu închirierea locuintei… Alambicat si întortocheat e totul din pacate, dar pentru mine e o experienta unica si învat foarte multe din ea, plus ca ma ajuta sa ma cunosc si sa ma apreciez si mai mult… Sunt doar eu, cu mine… pe fortele mele!

Sperante de viitor

Acestea fiind spuse, înteleg ca nimic în viata nu e întâmplator. Ma bucur mult ca am venit aici. Vor fi alte experiente traite singura, departe de casa, dar care ma întaresc si ma ajuta pe viitor. Si simt ca am sa reusesc si ca tot ce îmi propun o sa se îndeplineasca, mai devreme sau mai târziu. Cel mai important e sa am NINO-ul, sa muncesc, sa vizitez tot ce se poate vizita, sa calatoresc prin împrejurimile Londrei, sa merg la concerte, spectacole, dupa cum am mai spus si sa simt ca traiesc totusi „chiar daca muncesc”… sa fac cursul care mi l-am propus si dupa aceea mai vedem… ramân ori merg acasa… Toate astea sunt importante pentru mine pe termen scurt. Salutari din tara vremii schimbatoare.

(Pe curând)

Lavinia IANCU

Londra, UK

iunie 2011

La cumpana dintre cele doua lumi

Trecerea pe tarâmul celalalt, in vesnicie!

Ana Tatar-Andras

1 Cronici 29:28

David a murit la o batrânete fericita, satul de zile,

de bogatie si de slava.

Ce va spune Dumnezeu la moartea ta?

Te pregatesti pentru marele pas al trecerii dincolo?

 [pullquote]„Când eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc. Acum, vedem ca într-o oglinda, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea fata în fata. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin. Acum, dar, ramân acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

Epistola lui Pavel 1 Corinteni, 13[/pullquote]

Apostolul Pavel le scrie credinciosilor din Corint:

Când eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc.

Poate te crezi inca copil si gândesti ca un copil. Un copil vorbeste ca un copil, simte ca un copil si gândeste ca un copil.

Poate te consideri matur, dar deseori vorbesti si simti ca un copil. Gândesti nu odata ca a unui copil.

Ai vazut vreun copil sa se gândeasca la … moarte? Sa se gândeasca: oare ce va fi cu mine când voi incheia aceasta viata?

Sigur, copilul se gândeste la celelalte etape ale vietii omului: copilaria, scoala, adolescenta, profesia, poate la casatorie? Dar mai departe nici vorba sa mearga!

Nu cumva esti si dta un copil, nu te gândesti nici la moarte, dar, si mai grav, nu te gândesti ce se va intâmpla cu dta dupa moarte? Unde te vei afla si ce vei face?


Sa fim seriosi si sa recunoastem: de multe ori ne credem copii, si g
ândim si simtim copilareste.

Sigur, vedem ca la trup, nu mai aratam ca niste copii!

 La vârsta pe care o am, undeva pe la 50, mai gândesc uneori si ca un copil, mai simt si ca un copil, mai si vorbesc ca un copil!

Dar Pavel zice ca el a lepadat ceea ce era copilaresc, atunci când s-a facut om mare.

Trebuie ca si noi sa ne venim in fire si sa gândim si sa traim matur.

Clipa plecarii noastre de pe acest pamânt poate veni oricând: viata noastra e ca un ghem de ata nevazut, si nu stim când se va termina sau când se va rupe!

Nu stim daca mâine dimineata ne vom mai trezi. Sunt atâtea cazuri când omul s-a culcat sanatos si s-a „trezit” dimineata mort!

Oricând putem avea un accident de masina sau de avion sau de tramvai sau de tren! Doamne apara si pazeste! Dar se intâmpla des.

Asa ca trebuie sa gândim matur, sa lepadam ceea ce e copilaresc si trebuie sa luam in serios cea mai sigura si cea mai importanta problema: moartea.

Moartea, nu e altceva decât modul prin care trecem din aceasta lume, vazuta, in cealalta lume, nevazuta, unde vom si ramâne pentru eternitate!

E ceva cât se poate de sigur: vom ajunge si vom fi in vesnicie!

Dar, ori cu Dumnezeu, daca am fost salvati si mântuti prin credinta si har, ori in chin si durere, in iadul pregatit pentru satana si ingerii lui. Asta daca n-avem credinta si daca nu iubim Calea, Adevarul si Viata (ISUS).

Ce a spus Dumnezeu la moartea lui David?

David a murit la o batrânete fericita, satul de zile, de bogatie si de slava.”

Daca am pune pret doar pe viata aceasta, de aici, când suntem in acest trup trecator, am considera, poate, ca e foarte important ce lasam in urma noastra, un nume (faimos), o invatatura pentru urmasi (carti scrise de noi) si eventual un monument (vesnica pomenire).

Nu putem lua cu noi nimic, nici macar o scama! Cum scrisese cineva de curand. Toturi, acel ceva care trece din”noi”, dincolo, e sufletul!

Iata o definitie pe care am aflat-o recent: „Sfântul numeste sufletul constiinta.” (Cuviosul Agaton).

Pe taramul celalalt va trece doar ce tine de constiinta ta. Daca ti-ai acordat constiinta pe notele ingeresti ale lui Dumnezeu, vei ajunge la El, in Cer. Daca, dimpotriva, ti-ai potrivit pasul gândirii dupa mersul lumii acesteia, dupa stâpanul ei, al diavolului, cu regret spun ca vei ajunge acolo unde-i destinat lui locul (in iazul cu foc si pucioasa).

Dar, la trecerea lui David in nefiinta, acele cuvinte scrise in insasi Cartea Vietii, au fost: satul de zile, fericit la batrânete (semn ca si-a rezolvat problema vesniciei) si satul de slava, adica a intrat in acea stare de a fi inca din aceasta viata un om dupa inima lui Dumnezeu.

Când David a gresit, s-a pocait (vezi Psalmii, 31 si 50 (Biblia Ortodoxa,), respectiv Ps. 32 si 51 (Dumitru Cornilescu). Si David a scris celebrul Psalmul Pastorului in care isi arata credinta si dependenta si ascultarea de Dumnezeu (Domnul este Pastorul meu).

Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curete de orice nelegiuire.”

Trebuie ca omul sa-si marturiseasca pacatele lui Dumnezeu (sa vina prin lumina constiintei, cu viata sa, cu faptele si gândurile sale inaintea lui Dumnezeu), prin singurul Mijlocitor, Isus Hristos.

 [pullquote] „Vestea, pe care am auzit-o de la El si pe care v-o propovaduim, este ca Dumnezeu e lumina, si în El nu este întuneric. Daca zicem ca avem partasie cu El, si umblam în întuneric, mintim si nu traim adevarul. Dar daca umblam în lumina, dupa cum El însusi este în lumina, avem partasie unii cu altii; si sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curata de orice pacat. Daca zicem ca n-avem pacat, ne înselam singuri, si adevarul nu este în noi. Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curete de orice nelegiuire. Daca zicem ca n-am pacatuit, Îl facem mincinos, si Cuvântul Lui nu este în noi. Copilasilor, va scriu aceste lucruri ca sa nu pacatuiti. Dar, daca cineva a pacatuit, avem la Tatal un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihanit. El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre; si nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.

Epistola lui Ioan, 1:1.5-2:2 [/pullquote]

Si apoi, ne straduim sa nu mai pacatuim, sa nu mai gresim. De iertare avem nevoie in fiecare zi. Slava Domnului ca El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curete de orice nelegiuire.! Glorie Domnului Isus!

Ce vrei sa spuna Dumnezeu la moartea ta?

Ce va spune Dumnezeu la moartea ta?

Va spune ca esti fericit, satul de zile, de bogatie si de slava?

Fericit, ca ai credinta in Dumnezeu!
Bogat, prin faptele credintei si ascultarii de Dumnezeu!

Bogat, prin roadele Duhului Sfânt: dragostea, bunatatea, bucuria, facerea de bine, pacea …!

Plin de slava, de dragoste si bunatate, de smerenie, de evlavie si mila pentru cei aflati in nevoie!

Pe maica Tereza (de care avem cunostinta cu totii), o dam ca pilda de urmat. Privind la viata ei, ne verificam oarecum viata. A trudit pentru cei saraci si bolnavi. Ea a fost foarte bogata si fericita si plina de acele virtuti laudate de Dumnzeu (fericire, smerenie si slava), inca din tinerete, pâna la batrânete.

Sa ne uitam in oglinda Cuvântului lui Dumnezeu, Biblia, si sa vedem cum ne e viata si sa aflam prin Duhul Sfânt daca suntem pregatiti!

 Deci, dragi români, cititi Biblia si innoiti-va viata zi de zi!

Sa fim pregatiti pentru Cer!

Domnul Dumnezeu sa ne ajute sa umblam si sa traim  dupa pilda Domnului Isus, care a fost blând si smerit!

Doamne ajuta-ma, sa ma pregatesc zi de zi pentru clipa plecarii din acest trup, in eternitate!

Aleluia! Amin.

DOI CLUJENI DE ELITA LA FESTIVALUL CALLATIS – ROMA, 2011

Rodica Elena LUPU

Mille viae ducunt homines per saecula Romam

(O mie de drumuri vor duce întotdeauna oamenii la Roma

sau „Toate drumurile duc la Roma!”)

Deci, se zice ca… toate drumurile duc la Roma! Asa o fi, dar nu pentru oricine. Clujenii se pot mândri. Cetatea Eterna are oaspeti de seama. Julia si Romeo Saleno, primul cuplu de pop opera, românii nostri neaosi sunt deja la Roma.

La telefon, în urma cu câteva minute, Julia era foarte vesela: Domnul regizor Cornel Diaconu a confirmat ca vom cânta la Roma în cadrul Festivalului Callatis din 9-15 august 2011, trei seri distincte, iar în cadrul Galei din 15 august, noi vom oferi un premiu special în cadrul concursului Miss Diaspora:  www.missdiaspora.ro.

Iata câteva detalii despre concurs, asa cum le-am primit de la organizatori: La Miss Diaspora participa fete de origine romana din 17 tari. În anul acesta vor fi 23 de finaliste, în functie de ultima preselectie din Spania. Nu participa fete din România. Concursul este organizat doar pentru fete din diaspora care au cel putin unul dintre parinti de origine romana. Programul de pregatire pentru finaliste este complex si se desfasoara la Roma în perioada 1-14 august. Finala Miss Diaspora este inclusa în Seara de Gala.”

Julia si Romeo Saleno au absolvit Academia de Muzica “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, apoi au urmat studii la New York sub îndrumarea Renatei Scoto, a tenorului David Bender solist al New York City Opera si Chearles Riecker, director al Operei Metropolitan.

Romeo Saleno este singurul tenor roman selectionat la Washington DC în OPERALIA lui Placido Domingo, iar Julia a predat canto la New York.

În acest an, în luna mai, Julia si Romeo Saleno au cântat peste Ocean, mai întâi pe Broadway, dar si în cadrul unor festivitati ce s-au desfasurat la Las Vegas si la New Orleans. La toate acestea se adauga spectacolele sustinute în tara si aparitiile de pe micul ecran: TVR, Antena1, Antena3, National TV.

Romeo si Julia au câstigat numeroase premii la Concursuri Internationale de Canto.

Hai romani lumea ne vede!

Bucuresti

7 august 2011

AXA

Jianu Liviu-Florian

 
Trec carucioare singure spre piata,
Si singure se-ntorc apoi in cer –
Tot goale, si de sensuri, si de viata,
Tot scartaind din rotile de fier –
 
Stiu drumul singure, naveta asta hoata
De aruncat uleiul in neant,
Un du-te vino de la cer, in piata,
Si inapoi, in mersul lor  perdant –
 
Ce carucioare sunt acestea, oare,
Ce duc si-aduc nimica, de niciunde,
Ducandu-si  existenta la plimbare
Doar, doar, in propriul mers, sa nu se-afunde?
 
Au ingeri pazitori langa manere,
Si heruvimi, si sfinti, in ochiuri rare,
Si nimeni, nu le-mpinge, in tacere,
Doar ele misca clipa-n calendare –
 
Un cer intreg, de n-ar fi ele, inca,
S-ar prabusi peste pamant, si toate
S-ar face una-n bezna cea adanca,
In Geniala Inutilitate –
 
Din cand in cand, un carucior dispare,
Vin altele, la rand, de nicaieri –
Trec, singuratic, simple carucioare,
Ducand spre maine , golul lor de ieri…

TABARA „ARCHEUS” – EVENIMENT CARE SCOATE OCOLISUL DIN ANONIMAT

Anca GOJA

În perioada 16-22 iulie, Ocolisul, modestul sat din apropierea Baii Mari, a fost cuprins de efervescenta culturala. Ca în fiecare luna iulie din ultimii sase ani, aici s-a desfasurat, în organizarea Fundatiei Culturale Archeus, Tabara Nationala de Literatura si Arte Plastice „Archeus”.

 Evenimentul a început, conform traditiei, cu o slujba de pomenire a scriitorilor si artistilor trecuti la cele vesnice, oficiata la troita de lânga Casa Marchis. A urmat, la Hanul Ocolis, lansarea revistei „Archeus”, care cuprinde, prezentate într-o maniera eleganta, texte create si fotografii realizate în tabara din vara trecuta. La cele doua evenimente au luat parte nume importante ale culturii române: scriitorii Ioan Grosan si Ion Muresan, artistul plastic Mircea Roman, regizorul Copel Moscu, dar si Vasile Timis, secretar de stat în Ministerul Culturii si Patrimoniului National, de loc din Borsa. Bineînteles, scriitorii si artistii prezenti în tabara au fost mult mai multi, unii dintre ei înscriind tabara în calendarul personal al fiecarei veri.

 „Am venit aici cu un mesaj din partea Ministerului Culturii de apreciere si de felicitare pentru ceea ce faceti dvs aici, în zona creatiei, si mai mult decât atât, pentru felul în care va asumati anumite traditii, obiceiuri, cutume care se pot constitui într-o forma de exemplu de buna practica”, a declarat Vasile Timis. „Întrunirea de aici este si o forma de respect fata de creatorii Maramuresului si ai României. Poate în vremurile de grea încercare prin care trece România nu întotdeauna suntem aplecati asupra problematicii creativitati. Dar o natie merge înainte prin cultura, prin cercetare si dupa zona de creativitate înfloreste, sigur, si spatiul economic”, a mai spus el. Vasile Timis a aratat ca îl apreciaza pe dr. Ioan Marchis, directorul Directiei pentru Cultura si Patrimoniu National, presedintele Fundatiei Culturale Archeus si gazda taberei, pentru felul în care aduna laolalta oameni din mai multe sfere culturale, încearca sa realizeze o colaborare între institutiile culturale si sa convinga administratia judeteana si locala ca trebuie sa sustina cultura. La acest din urma aspect, însa, se pare ca e greu sa iesi învingator: Consiliul Judetean Maramures a alocat anul acesta jumatate din fondurile cu care a finantat tabara de anul trecut, respectiv 5.000 lei. Chiar si asa, înca din prima zi a taberei participantii s-au apucat de lucru, dar le-a ramas timp si pentru a cauta, deocamdata fara succes, celebrul crocodil despre care presa a scris ca ar vietui în râul Lapus.

 ***

 Fara de E-uri, cel putin, avem literatura!

 Dupa o saptamâna în care participantii au produs exclusiv literatura si lucrari de arta plastica recomandate pentru sanatatea mintii si a sufletului, iata ca cea de-a VI-a editie a Taberei Nationale de Literatura si Arte plastice „Archeus”, cu tema „Literatura fara E-uri”, s-a încheiat. Ultima zi a fost una foarte plina, la orele amiezii Fundatia Culturala Archeus si Academia OJT organizând o multipla lansare de carte. Este vorba despre „Stigmatizarea constiintei” de Ioan Tiplea, despre care scriitorul Vasile Dragomir spunea ca are capitolele constituite sub forma unor povestiri ale caror personaje sunt Descartes, Kant, Hegel si alti filosofi. O carte didactica, asadar, dupa cum remarca Horia Sabo, dar una placuta la citit.

 Cel de-al doilea volum lansat a fost „Privirea de promoroaca” de Dragomir Ignat, care, dupa cum observa Stefan Cozma, analizeaza conditia umana în diferite ipostaze. S-a lansat, de asemenea, cartea Flaviei Coposu-Balescu, intitulata „Amintiri povestite, amintiri traite”, aparuta la Editura Dacia XXI, o carte care, dupa cum spunea Ioan Calauz, este un document istoric. Sora lui Corneliu Coposu dezvaluie o lume care azi nu mai exista, o lume al carei fundament îl constituie morala crestina si sentimentul national. În fine, criticul literar Virginia Paraschiv a prezentat un eseu despre volumul dr. Ioan Marchis, „Simbolica artelor non-verbale”. În acelasi context, rectorul Academiei OJT, colonelul Mihai Cozma, a acordat câte o diploma de membru scriitoarei americane de origine româna Ella Veres si celei care a facut posibila prezenta acesteia în Baia Mare, Cristina Sabo.

Seara, a venit rîndul plasticienilor

 La Hanul Ocolis, dr. Ioan Marchis, secondat de secretarul de stat Vasile Timis, a vernisat expozitia cu lucrarile de pictura si sculptura realizate pe parcursul taberei. Marchis a vorbit despre filosofia negrului la generatia tânara, despre fundamentarea vietii pe moarte, despre generatia care postuleaza întunericul ca mod de a fi. Marele premiu Archeus pentru arta plastica i-a rrevenit tânarului Paul Robas, dar toti artistii prezenti au primit premii “personalizate”. La fel s-a întâmplat si în cazul scriitorilor, ale caror premii au fost de-a dreptul amuzante.

 Marele premiu Archeus pentru literatura i-a fost oferit lui Nicolae Scheianu, pentru poemul „Potopul”, care va fi publicat în frumoasa colectie Archeus. De asemenea, au primit premii cei care au muncit la organizarea taberei. Seara s-a încheiat… dimineata, dupa ce petrecaretii au cântat si au dansat pe muzica folkistului Vasile Mardare, a Grupului Iza si a lui Florin Pop. De acum, nu ne ramâne decât sa asteptam editia de anul viitor, pâna la care vom îngâna versurile imnului compus de Lucian Perta: „Când vara intra-n Ocolis/ Si câinii latra-a tabara/ Artistii toti vin tiptilis/ Iar dom’ Marchis îi apara.// Ca zilnic, ca un tata bun/ I-aduna-n cap de masa/ Si pân’ la capat nu-i niciun/ Artist sa n-aib-o sansa.// Si toti îi multumim cântând/ Din dalta, pix si toaca/ Rugându-l s-aiba nobil gând/ Lunar asta sa faca//”. Refren: „La Ocolis poetii vin/ Întoarcere-n natura/ Fara de E-uri cel putin/ Avem literatura!”.

Anca GOJA

Ocolis, Maramures

27 iulie 2011

M-a trezit sarutul tau

Cârdei V. Mariana

 

M-a trezit sarutul tau

dis-de-dimineata,

hai, grabeste-te iubito,

Soarele se-nalta!

 

A plouat aseara,

ceru-i mai senin,

plecam pe racoare

fanul sa-l cosim.

 

Coasele le-am ascutit

de lucesc in soare,

apa-n fedeles am pus

si-n paner mancare.

 

Injugat-am la car boii

totu-i pregatit,

vom munci din zori

pana-n asfintit.

 

Vantul face valuri, valuri,

in otava verde,

uita-te! un iepuras

ce in lan se pierde.

 

Fiecare-si are coasa

gata pregatita

si parcela lui cea verde

toata-n flori gatita.

 

Coasa fasiie si iarba

in cascade-i la pamant,

un parfum divin inalta

o boare de vant.

 

La amiaza Soarele

este-n bolta cerului

si trimite fierbinti raze

pe intinsul campului.

 

Noi pranzim, ne odihnim,

cu apa ne racorim

si mai facem cate-o gluma

sa ne veselim.

 

Catre seara strangem fanul

si incarcam carul,

boii trag in jug alene,

praful urca-n valuri.

 

Facem un popas

si boii-i adapam la cismea,

ne spalam si noi cosasii,

in uluc, alaturea.

 

Ne asteapta-n prag bunica

cu placinte si cu vin,

ne zambeste si ne-ndeamna

sa ne odihnim.

 

Ma adori, ti se citeste

gandul in privire…

stiu, va fi o noapte calda

plina de iubire.

 

DESCHIDEREA SCOLII ROMÂNESTI LA PAROHIA ORTODOXA SFÂNTUL IOAN BOTEZATORUL DIN SYDNEY

VASILE PRUNDUS – Preot Paroh


ANUNTA COMUNITATEA DE ROMÂNI

Duminica 31 Iulie 2011, cu începere de la ora 13:00, la Parohia Ortodoxa Româna “Sfântul Ioan Botezatorul” din Sydney,  va avea loc festivitatea de deschidere oficiala a Scolii de limba si cultura româneasca din Sydney.

 [pullquote]

Învata pe copil calea pe care trebuie sa o urmeze, si când va îmbatrâni, nu se va abate de la ea”

BIBLIA, Proverbe 22:6

[/pullquote]

  Colectivul didactic este format din profesori cu pregatire de specialitate în România si are experienta necesara pentru a lucra cu copiii începând de la vârsta de 3 ani.  

 Parintii si copiii sunt invitati sa discute cu cadrele didactice despre modul de desfasurare a cursurilor si despre beneficiile pe care aceast proiect îl are pentru copiii dumneavoastra. Dupa deschiderea oficiala, sunteti invitati sa luati parte la masa festiva organizata de Parohia Sfântul Ioan Botezatorul împreuna cu Asociatia Consiliul Româno-Australian.  Evenimentul va fi marcat de cuvântul Prea Sfintitului Episcop Mihail, Episcopul Australiei si Noii Zeelande si de prezenta domnului Consul General al Romaniei la Sydney, domnul Floricel Mocanu, care va face parte din stafful pedagogic al acestui proiect.

 Acest proiect este menit sa perpetueze valorile românesti dincolo de granitele tarii. Contactul stabilit cu aceasta ocazie va continua sa se dezvolte, ca un arc peste timp si peste Ocean. Cu toate ca suntem la început de drum, as dori sa priviti aceasta initiativa ca o adevarata sarbatoare a spiritului românesc, la care copiii si, de asemenea adultii sunt asteptati cu emotie si bucurie. Coordonatorii si colectivul de profesori sunt deschisi la opinii si idei, deoarece se doreste cristalizarea unui program care sa raspunda cât mai bine unor nevoi reale.  Pentru început cursurile se vor desfasura  în ultima Duminica a fiecarei luni cu începere de la ora 12:00 dupa terminarea Sfintei Liturghii în sala Centrului Cultural al parohiei noastre. Pe parcursul cursurilor, parintii sunt invitati la  o agapa frateasca.

 Alaturi de educatia pe care o primesc copiii în familie, Parohia Ortodoxa Sfântul Ioan Botezatorul, prin Departamentul de Scoala Duminicala, ofera copiilor un cadru în care, asemenea lutului, se modeleaza caracterul acestora, iar mai apoi, unii copii fac deja primii pasi pe calea credintei, se hotarasc a-l urma pe Hristos si primesc viziune pentru a deveni lucratorii de mâine.

 Scoala va fi împartita în doua grupe, prima grupa va fi a copiilor între 3 si sase ani, iar cea de-a doua a copiilor peste 6 ani.  Structura programului de Scoala Duminicala în general cuprinde: rugaciunea de început, cursuri de limba si literatura româna, Istoria Românilor, Geografia României si Religie. Pe parcursul acestor activitati echipa implicata în Departamentul de Scoala duminicala îsi fixeaza anumite obiective si scopuri în ceea ce priveste educarea .

 Pentru  înscrieri si relatii suplimentare va rugam sa-l contactati pe:

Preotul Paroh Vasile Prundus

la telefon 0434405064

sau în fiecare duminica la sediul bisericii între orele 10:00 si 13:00.

Adresa Scolii Duminicale:

20 Doonside Rd, Doonside, NSW

Sydney, Australia

———————————

Va asteptam cu drag,

 Preot Paroh,

Vasile PRUNDUS

28 iulie 2011

Fidea cu perdea

Jianu Liviu-Florian

 

 

De cate ori, in implacabilul joc de sah al istoriei, Regele nu a primit mat de la propria Regina?

Culmea victoriei:

Sa fii un invingator al cauzelor pierdute.

Sunt oameni care nu se mai satura sa faca totul pentru semeni, si altii care nu se mai satura sa nu faca nimic pentru ei.

Cand nu se mai munceste, minus valoarea rezultata se numeste reforma.

Cuvantul Domnului tine de foame, dar numai aceluia care il mananca.

Daca ingerii se vor travesti in demoni, si demonii, in ingeri, numai sinceritatea ta iti mai poate salva identitatea.

Numai cei care zboara, risca sa isi franga gatul. Cei care se tarasc au securitatea asigurata.

Noaptea, chiar si luminile pot fi momeli ale intunericului.

– Stai! Cine esti?

– Dumnezeu!

– Parola?

– Numai dupa moarte, fiule!

Ce naste din pisica, mananca numai produsele “Whiskas”…

Pe crucea unui avar, care nu a dat nimic, nimanui:

” Averea marelui Filantrop a fost impartita tuturor celor care au refuzat-o.”

Pe crucea unui avar ciung:
“A dat tuturor mana lui lipsa, de ajutor.”

Panegiricul unui filantrop:
“A impartit tuturor tot ce ii lipsea.”

Era atat de politicos, incat chiar si atunci cand a fost pus in groapa, s-a ridicat si a spus: “Doamnelor, domnilor, dupa dumneavoastra!”

Revolutia este o miscare in care o multime de oameni isi schimba soarele in jurul caruia se roteste.

Dumnezeu a creat omul dupa chipul si asemanarea sa: de aceea, nu mai vezi chip si asemanare de om, in ziua de azi.

Daca iti iese pe gura un porumbel, de unde stii ca nu este chiar porumbelul pacii?

24- 26 iulie 2011

VACANTA VESELIEI

Comunicat/Invitatie

CASA DE CULTURA A SINDICATELOR GALATI

FUNDATIA FAMILIA – GALATI

organizeaza un spectacolul caritabil:

“VACANTA VESELIEI”

in data de 1 august 2011, orele 17.00:   in Gradina Publica

spectacol dedicat tuturor copiilor, adolescentilor, parintilor, bunicilor si toti cei ce iubesc veselia!!!

intrarea libera !!!

Vor participa:

Elevi voluntari din cadrul Colegiului de Alimentatie Publica si Turism „Dumitru Motoc” si Colegiului Economic „Virgil Madgearu” Galati

  Invitati speciali:

Ansamblul “ESTRADA COPIILOR” din cadrul Casei de Cultura a Sindicatelor Galati

* instructor artistic: Andreea Ignat

* coordonator PR: Angela Baciu

– evenimentul este dedicat copiilor beneficiari ai „Centrului de zi pentru copii aflati in dificultate” si ai „Centrului comunitar pentru victime ale violentei in familie” din cadrul Fundatiei FAMILIA – dir.executiv Mariana Robea

institutii participante: Primaria Municipiului Galati, Casa de Cultura a Sindicatelor Galati

 motto-ul nostru:

TOTI OAMENII SE ASEAMANA PRIN CUVINTE, NUMAI FAPTELE-I DEOSEBESCMoliere

 Dir.C.C.Sind.Gl: ec.Ovidiu Ioan Manole

(afis realizat de “adquest image”)

Va asteptam!!!

  Angela BACIU

scriitor, membru U.S.R

 consilier cultural CCSG